interviu din 1990, autorul afirma cã, dacã acceptãm o idee de bazã a constructivis-

mului, anume aceea cã realitãþile noastre sunt întotdeauna construcþii ºi explicaþii pe

care le dãm despre lumea exterioarã, atunci putem începe sã înþelegem cã o terapie
bunã constã în schimbarea unei construcþii dureroase a realitãþii într-o construcþie
mai puþin dureroasã, ceea ce nu înseamnã în nici un fel cã aceastã construcþie este
mai puþin „real㓠decât cealaltã. Este numai mai puþin dureroasã (Elkaïm, 1990).
De-a lungul tuturor cãrþilor acestui autor ne întâlnim în mod constant cu problema
paradoxului ºi a tipurilor logice, care pare sã fi fost o preocupare cvasi-permanentã
a sa. În contextul gãsirii de soluþii pentru paradoxurile practice, terapia va fi conce-
putã în re-cadrarea comunicãrii, Watzlawick propunând douã tipuri de schimbare,
destinate a rezolva problemele vieþii apãrute din comunicarea paradoxalã. În cartea
sa Change. Principles of Problem Formation and Resolution (1974), scrisã în cola-
borare cu John Weakland ºi Richard Fisch, Watzlawick vorbeºte despre aceste douã
tipuri de schimbare. Prima constã în schimbarea datelor conflictuale, mediind
acomodãri, rearanjãri ale poziþiilor persoanelor unele în raport cu celelalte, însã în
interiorul sistemului care rãmâne stabil (schimbare 1), cealaltã în schimbarea siste-
mului, care presupune modificarea funcþionãrii acestuia (schimbare 2). Acest ultim
tip de schimbare este frecvent în experienþa cotidianã: resimþim deodatã o senzaþie
de iluminare care produce un nou tip de comportament, fãrã sã înþelegem prea bine
ce s-a întâmplat. Atunci când un sistem produce efecte patologice, trebuie provocat
al doilea tip de schimbare; de exemplu, în cazul unui adolescent care se revoltã îm-
potriva autoritãþii pãrinþilor, aceºtia pot reacþiona prin mai multã severitate, ceea ce
va antrena probabil mai multã revoltã etc. (schimbare 1); dar pot încerca ºi sã îºi
modifice relaþia cu copilul ºi contextul care a dus la reacþiile respective (schimbare 2)
(Marc, 1998, pp.133-134).
Într-un articol scris la moartea autorului, în martie 2007, Wendel Ray sintetiza
într-un paragraf domeniile în care contribuþiile lui Paul Watzlawick au deschis di-
recþii de cercetare notabile: teoria sistemelor, terapia familialã, teoria comunicãrii,
practica terapiei de scurtã duratã, ciberneticã aplicatã, teorie constructivistã (Ray,
2007, p. 259).

Contribuþia cea mai cunoscutã a ªcolii de la Palo Alto la studiul comunicãrii

rãmâne, fãrã doar ºi poate, modelul axiomatic al comunicãrii. Cadrul referenþial în
care a luat naºtere acest model al comunicãrii înþelese drept interacþiune este centrat
pe ideea de pragmaticã a comunicãrii, înþelegând prin aceasta modul în care comu-
nicarea poate afecta comportamentul. Din acest punct de vedere, comunicarea este
esenþialmente un proces de interacþiune. Nu numai emiþãtorul influenþeazã recep-
torul, dar acesta, la rândul sãu, va influenþa actele urmãtoare ale emiþãtorului iniþial,
cei doi actori ai comunicãrii schimbându-ºi permanent ºi alternativ rolurile. Central
pentru înþelegerea viziunii despre comunicare este conceptul de homeostazie (sau
stare stabilã), concept dezvoltat, aºa cum am arãtat deja, sub influenþa teoriei siste-
melor. Orice sistem (iar emiþãtorul ºi receptorul unui proces de comunicare formeazã
un sistem) tinde sã îºi gãseascã o stare de echilibru, de aceea feedback-ul este esen-
þial, cãci stabileºte schimbarea perceputã în interiorul sistemului ºi, prin urmare,
gradul de de-stabilizare a sistemului.
Înainte de a prezenta axiomele comunicãrii aºa cum au fost ele formulate în
Pragmatics of Human Communication, trebuie sã clarificãm din capul locului douã
noþiuni fundamentale: redundanþa ºi metacomunicarea.
Redundanþa (sau constrângerea), din punct de vedere semantic ºi sintactic, constã
în cunoºtinþele noastre anterioare despre lume în sensul cel mai larg al termenului ºi
despre limbã, care ne ajutã sã înþelegem, de pildã, fraze prost formulate sau sã com-
pletãm o frazã deja începutã cu ceea ce este „cel mai logic“ sã urmeze etc. Mai mult
decât atât, aproape oricine se poate servi în mod corect de limba sa maternã, ba poate
chiar corecta greºelile altora, chiar în absenþa cunoaºterii regulilor gramaticale. Fãcând
un pas mai departe, redundanþa pragmaticã se traduce prin capacitatea de a evalua,
influenþa ºi prevedea un comportament, pe baza cunoºtinþelor pe care le posedãm.
Un comportament scos din context sau care pare aleator sau este lipsit de redundanþã
ne frapeazã imediat, recunoaºtem „improprietatea“ sa poate încã ºi mai limpede decât
în cazul greºelilor de limbã (Watzlawick et al., 1967, p. 36).
Un exemplu edificator este acela al jocului de ºah. Un observator extern, care nu
cunoaºte regulile jocului de ºah ºi nici scopul jocului, va putea sã le deducã din urmã-
rirea consecventã a mai multor partide. Va observa în primul rând o repetitivitate în
alternanþa rolurilor, a mutãrilor. Regulile mutãrilor fiecãrei piese vor fi deduse mai
dificil, datoritã diferenþelor între piese ºi repetãrii relativ reduse a miºcãrii unei ace-
leiaºi piese. ªi în cadrul acestor tipuri de miºcãri, mai uºor va fi dedusã regula de
miºcare a nebunului, de pildã, faþã de cea a turei, piesã care poate chiar sã nu fie
miºcatã deloc de-a lungul unei partide. De asemenea, miºcarea calului va pãrea mai
complicatã ºi mai greu de prins într-o schemã. Rocada va fi cu atât mai greu de
înþeles cu cât nu numai cã are mai multe reguli ce trebuie îndeplinite simultan, dar
presupune ºi o încãlcare a regulii de bazã, cea a alternanþei mutãrilor între alb ºi
negru, implicând douã miºcãri consecutive din partea aceluiaºi jucãtor. Dupã o serie
suficient de lungã de partide, observatorul va deduce cu precizie regula de miºcare
a fiecãrei piese, ba chiar ºi scopul final al partidei: matul. Observatorul a identificat
de fapt o serie complexã de redundanþe. Legãtura redundanþei cu pragmatica comu-
nicãrii þine de faptul cã observarea unui comportament ajutã la înþelegerea „regu-
lilor“ dupã care funcþioneazã un organism, un sistem, un individ, precum ºi la previ-
ziunea comportamentului sãu ulterior.
Metacomunicarea presupune a comunica despre comunicare. Pentru a înþelege
acest concept, Watzlawick si colaboratorii sãi propun analogia cu meta-matematica.
Matematica, în demonstraþiile, teoremele sale etc. se serveºte de semne ºi simboluri
specifice, ceea ce se numeºte îndeobºte „limbajul matematic“. Însã, atunci când cerce-
tãtorii din acest domeniu vor sã vorbeascã despre matematicã (de pildã, ridicând pro-
blema consistenþei aritmeticii ca sistem), vor folosi un limbaj care nu mai este parte
din matematicã, ci un discurs despre matematicã. Tot astfel, pentru a vorbi despre
comunicare este nevoie de un discurs despre comunicare, aºadar de metacomuni-
care. Diferenþa nu este la fel de evidentã ca în cazul matematicii, pentru c㠄semnele
ºi simbolurile“ comunicãrii nu sunt specifice, ci sunt cele ale limbajului comun.
 Proiectând organic comunicarea, ªcoala de la Palo Alto ajunge la concluzia (ce
devine la rândul ei premisã) c㠄totul este comunicare“. „De la simplu instrument al
cunoaºterii, comunicarea este ridicatã la rangul de referent general, de context tota-
lizator“ (Pârvu, 2000, p. 63). Teoria pragmaticã a comunicãrii expusã în Pragmatics
of Human Communication a luat forma unei „axiomatici“ care propune cinci postu-
late de bazã ale trãsãturilor distinctive ale comunicãrii (Watzlawick et al., 1967,
pp. 48-71).
1. Imposibilitatea de a nu comunica (sau „Nu putem sã nu comunicãm“).
Aceastã primã axiomã porneºte de la observaþia cã nu existã non-comportament,
comportamentul nu are contrariu. ªi cum orice comportament are valoare de comu-
nicare, înseamnã cã nimeni nu se poate sustrage comunicãrii. Chiar faptul de a nu
avea o reacþie echivaleazã tot cu o reacþie (aceea de a ignora, de pildã). Activitatea
sau inactivitatea, vorbele sau tãcerea, totul are valoare de mesaj.
Pentru cercetãtorii de la Palo Alto, comunicarea depãºeºte aºadar graniþele intenþio-
nalitãþii ºi ale limbajului verbal. Ei propun un model polifonic al comunicãrii (strâns
legat de comportament): comunicarea se poate realiza în acelaºi timp verbal, tonal,
postural, contextual etc.
2. Nivelurile comunicãrii: conþinut ºi relaþie (sau „Orice comunicare comportã
douã aspecte: conþinutul ºi relaþia, astfel încât cel de al doilea îl înglobeazã pe primul
ºi prin urmare este o metacomunicare“).
O comunicare nu se limiteazã la a transmite o informaþie, ci induce în acelaºi
timp un comportament. În termenii lui Bateson, aceste douã operaþii reprezintã aspec-
tele indiceal ºi ordonator ale oricãrei comunicãri. Indicele este sinonim al conþinu-
tului mesajului. În timp ce ordinul desemneazã modul în care trebuie înþeles mesajul;
cu alte cuvinte se referã la relaþia între parteneri.
Aceleaºi douã niveluri se regãsesc în comunicarea cu ajutorul calculatorului. Este
nevoie atât de un set de date, cât ºi de instrucþiunile care le însoþesc (acestea repre-
zintã practic o meta-informaþie). La nivelul comunicãrii umane regãsim cele douã
niveluri sub forma conþinutului (ceea ce se transmite ca informaþie propriu-zisã) ºi
a relaþiei (ceea ce se transmite despre cum sã fie primitã informaþia). Mãrcile relaþiei
pot fi verbale („am glumit“ sau „este un ordin“), paraverbale (tonul sau intonaþia
care sugereazã, de exemplu, un ordin, o rugãminte etc.) sau nonverbale (fizionomia,
gesturile, postura etc.). Relaþia este, prin urmare, întotdeauna o metacomunicare.
Aptitudinea de a metacomunica într-un mod satisfãcãtor nu este numai o con-
diþie sine qua non a unei comunicãri eficiente, ci are de asemenea legãturi strânse cu
conºtiinþa de sine ºi de ceilalþi (ibidem, p. 53). În plus, ignorarea distincþiei între
conþinut ºi relaþie, cu alte cuvinte între comunicare ºi metacomunicare poate duce
la „paradoxuri pragmatice“, asupra cãrora vom reveni, de tipul unui semn de circu-
laþie pe care este scris „Ignoraþi acest semn“.
3. Punctuaþia secvenþei de comunicare (sau „Natura unei relaþii depinde de punc-
tuaþia secvenþelor de comunicare între parteneri“).
Dimensiunea poate cea mai importantã a comunicãrii este interacþiunea, schimbul
de mesaje între interlocutori. Pentru un observator exterior, o serie de comunicãri
poate fi consideratã o secvenþã neîntreruptã de schimburi. „Punctuaþia“ secvenþei de
comunicare se referã la secvenþele schimbului. Mai precis, în psihologia behavio-
ristã, analizarea unor secvenþe minime de interacþiune permite clasificarea interven-
þiilor în „stimul“, „repoziþionare“ (reinforcement), „rãspuns“. Însã, într-o secvenþã mai
lungã, rolurile sunt interºanjabile, fiecare element putând fi în acelaºi timp, stimul,
repoziþionare sau rãspuns. Bateson ºi Jackson, reluând termenii lui Whorf, numesc
aceastã succesiune de roluri „punctuaþia secvenþei de comunicare“. Într-un schimb
de replici între doi indivizi, A ºi B, un element dat al comportamentului lui A este
un stimul în mãsura în care este urmat de un element produs de B, iar acesta de un
alt element produs de A. Însã dacã elementul propriu lui A se aflã între douã ele-
mente produse de B atunci este un rãspuns. Iar un element al lui A este repoziþionare
în mãsura în care urmeazã un element produs de B (ibidem, pp. 54-55).
Dezacordul în privinþa punctuaþiei secvenþei de comunicare se aflã la originea
multor neînþelegeri ºi conflicte. Într-un schimb conversaþional, de exemplu, pare sã
existe întotdeauna un lider ºi un urmãritor, deci o persoanã care se poziþioneazã
pe o poziþie autoritarã înaltã ºi „conduce“ schimbul ºi o persoanã care rãspunde. Un
exemplu concret: un cuplu cu probleme conjugale; soþul se manifestã prin închidere
în sine ºi pasivitate, iar soþia printr-o atitudine criticã nedisimulatã. Vorbind despre
frustrãrile lor, soþul explicã faptul cã atitudinea sa pasivã este rezultatul înverºunãrii
critice a soþiei, iar soþia considerã cã atitudinea sa este rezultatul pasivitãþii ºi indi-
ferenþei soþului. Cu alte cuvinte, fiecare „puncteaz㓠diferit secvenþa de comunicare.
Pentru soþie, elementele produse de soþ reprezintã stimulii, în timp ce pentru soþ se
întâmplã pe dos, replicile soþiei reprezintã stimulii, el oferind „rãspunsuri“.
Un alt exemplu edificator este justificarea cursei înarmãrilor (urmând aceeaºi
idee a punctuaþiei): „Dacã, aºa cum se spune, cea mai bunã modalitate de a asigura
pacea este sã te pregãteºti de rãzboi, nu înþelegem de ce toate naþiunile considerã
înarmarea naþiunilor vecine drept o ameninþare la adresa pãcii. Totuºi aºa se întâm-
plã, ºi prin urmare sunt împinse la a-ºi spori activitãþile de înarmare pentru a depãºi
înarmarea de care se considerã ameninþaþi. Aceastã înarmare este consideratã la rândul
ei o ameninþare de cãtre naþiunea A, pe care, de altfel, înarmarea aºa-zis de apãrare
a naþiunii A a provocat-o“ (ibidem, p. 58). ªi aºa mai departe… Practic fiecare naþiune
considerã faptele „partenerului“ drept stimul, chiar dacã ele nu sunt decât un rãspuns.
În concluzie, punctuaþia structureazã faptele de comportament, aºadar este esen-
þialã în realizarea interacþiunii.
4. Comunicarea digitalã ºi comunicarea analogicã (sau „Fiinþele umane se ser-
vesc de douã modele de comunicare: digital ºi analogic. Limbajul digital posedã o
sintaxã logicã foarte complexã ºi foarte comodã, dar este lipsit de o semanticã adec-
vatã relaþiei. Pe de altã parte, limbajul analogic posedã semantica, dar nu ºi sintaxa
corespunzãtoare unei definiri non-echivoce a naturii relaþiilor“).
Distincþia între comunicarea digitalã ºi comunicarea analogicã porneºte de la
ideea generalã cã existã douã moduri fundamentale de comunicare specifice orga-
nismelor umane sau artificiale. Analogicul se bazeazã pe ideea de similitudine, în
timp ce digitalul þine de dimensiunea convenþionalã a reprezentãrilor necesare într-un
proces de comunicare.
 În comunicarea umanã, în particular, obiectele pot fi desemnate în douã moduri
fundamental diferite: prin reprezentãri analogice (de pildã referirea la o pisicã se
poate realiza printr-un desen reprezentând o pisicã) sau digitale (în speþã cuvintele).
Analogicul ar putea fi asimilat ideii de iconicitate din semioticã, iar digitalul arbitra-
riului semnului lingvistic (de care vorbea Saussure). Analogicul are ceva „lucruform“
(thing-like) care trimite exact la obiectul din realitate despre care este vorba. Digi-
talul se bazeazã pe convenþie, în special pe convenþia lingvisticã. Dupã cum observã
Bateson ºi Jackson, „nu existã nimic în mod special «cinciform» în cifra cinci“
(ibidem, p. 62).
Comunicarea analogicã este, afirmã autorii, practic orice comunicare nonverbalã
sau paraverbalã, incluzând în aceste categorii în special postura, gestica, mimica,
inflexiunile vocii, succesiunea, ritmul ºi intonaþia cuvintelor ºi orice altã manifestare
non-verbalã de care este capabil organismul care nu lipseºte niciodatã din nici un
context care poate fi teatrul unei interacþiuni.
Corelând în continuare distincþia conþinut/relaþie cu distincþia analogic/digital, au-
torii conchid cã ne putem aºtepta nu numai ca cele douã moduri de comunicare sã
coexiste, dar ele se ºi completeazã, fiind foarte probabil ca relaþia sã fie în mod esenþial
de naturã analogicã, iar conþinutul sã fie transmis în modalitate digitalã (ibidem, p. 64).
5. Interacþiune simetricã ºi interacþiune complementarã (sau „Orice schimb co-
municaþional este simetric sau complementar, dupã cum se bazeazã pe egalitate sau
pe diferenþã“).
Cea de-a cincea axiomã se fundamenteazã pe conceptul de schismogenezã propus
de Gregory Bateson, în antropologie, ºi care desemneazã procesul de diferenþiere a
normelor comportamentului individual în urma interacþiunii cumulative între indi-
vizi. (Din aceastã perspectivã, psihologia socialã ar trebui sã se ocupe cu studiul
reacþiilor indivizilor la reacþiile altor indivizi.) În interiorul unui sistem, indivizii au
tendinþa sã se schimbe treptat, în urma interacþiunii cu alþi indivizi. Existã practic
douã tipuri etalon de interacþiuni între doi locutori A ºi B: schismogeneza comple-
mentarã ºi schismogeneza simetricã. Ce se înþelege prin cei doi termeni?
În primul caz, A reprezintã un model autoritar, iar B îi rãspunde adoptând un
model de obedienþã, ceea ce va favoriza un alt act autoritar din partea lui A, urmat
de un altul submisiv al lui B º.a.m.d. Aºadar, într-o interacþiune complementarã, existã
schismogeneza douã poziþii diferite posibile: unul dintre parteneri ocupã o poziþie consideratã supe-
rioarã, primã sau înaltã (one-up), iar celãlalt poziþia corespondentã inferioarã, secundã
sau joasã (one-down). Cele douã poziþii nu trebuie asociate complementaritãþii de tip
bine/rãu, pozitiv/negativ sau puternic/slab. Ele desemneazã poziþii sociale comple-
mentare, cum ar fi relaþii mamã-copil, doctor-pacient, profesor-student etc.
Al doilea caz se referã la poziþii egale ale locutorului A ºi interlocutorului B, care
se fondeazã pe minimizarea diferenþelor, ceea ce presupune de cele mai multe ori un
schismogeneza comportament de tip oglindã. Este cazul, de pildã, al comportamentelor encomia-
stice reciproce, în care o primã apreciere laudativã aduce dupã sine o laudã sime-
tricã din partea celui lãudat.
Autorii înºiºi îºi exprima oarecare rezerve faþã de cele cinci axiome enunþate,
afirmând cã ele reprezintã mai degrabã prolegomene decât o operã de sine stãtãtoare,
datoritã eterogenitãþii lor care þine de fenomene de comunicare situate în registre di-
ferite. Coerenþa însã este de regãsit în dimensiunea lor pragmaticã (ibidem, p. 70).