UNIVERSITATEA ,, CONSTANTIN BRÂNCUȘI ’’

TÂRGU-JIU

Facultatea de Științe ale Educației Drept și Administrație Publică

TEMA TRATATĂ: Procedura divorțului pe cale notarială

NUME ȘI PRENUME: Cușlea Ion-Claudiu
ANUL: IV GRUPA: 340

Procedura divorțului pe cale notarială

Divorţul, în oricare dintre formele sale, a făcut din totdeauna obiectul unor aprige dispute, mai
ales pe tărâm social, moral şi religios. Fiind în acelaşi timp o instituţie juridică, aceste
controverse s-au repercutat atât asupra acceptării sale legale cât şi asupra modului de
reglementare a divorţului.
Or, dacă secole de-a rândul chiar divorţul întemeiat, având caracter excepţional, a fost negat de
societate şi, pe cale de consecinţă, respins de legislaţia vremurilor, se pune întrebarea dacă
divorţul pe cale amiabilă, ca rezultat al acordului soţilor, este o instituţie juridică necesară.
Răspunsul, în opinia mea, este unul afirmativ.
Dreptul nu poate fi altceva decât un răspuns la cerinţele societăţii. Iar dacă relaţiile sociale se află
la un asemenea nivel, legiuitorul nu poate avea o altă atitudine decât aceea de a le reglementa.
Trebuie să facem ab initio, distincţia fermă dintre divorţul pe cale notarială şi forma divorţului pe
cale administrativă. Prima dintre acestea este dată în căderea notarului din circumscripţia locului
de căsătorie sau, după caz, ce de la locul ultimei locuinţe comune.
Cea de-a doua formă, vizează procedura desfăşurată în faţa unui ofiţer stare civilă, funcţionar al
primăriei de la locul încheierii căsătoriei ori al ultimului domiciliu al soţilor. Pentru ambele
forme de divorţ este necesar să existe consimţământul liber exprimat şi neviciat al soţilor dat fie
în faţa notarului public instrumentator, fie în faţa ofiţerului de stare civilă.
Procedura notarială împreună cu cea dată în competenţa ofiţerului de stare civilă, deci realizată
pe cale administrativă, reprezintă alternative la procedurile soluţionate prin intermediul
instanţelor judecătoreşti atât cea tradiţional contencioasă, cât şi cea ulterioară, necontencioasă.
Măsura adoptării lor se înscrie în sfera hotărârilor luate pentru a se degreva sistemul judiciar de
soluţionarea unor cauze care pot fi rezolvate şi pe cale de înţelegere a soţilor.
În altă ordine de idei procedura divorţului îndeplinită pe cale notarială asigură confidenţialitatea
dezbaterii, faţă de cea în faţa instanţei care are, prin esenţă, un caracter public. Procedura
notarială şi nepublicitatea dezbaterii procedurii divorţului este un câştig pentru justiţia din
România dar mai ales pentru cuplurile care doresc o procedură suplă, elegantă şi totodată rapidă
în rezolvarea acestei chestiuni de viaţa în primul rând şi mai apoi de drept.
Varianta divorţului prin procedură notarială care se adresează oricărui cuplu, atât cel fără copii
cât şi cel în urma căruia au rezultat copii minori. În cadrul acestui tip de divorţ părţile, prin
acordul lor bilateral, pot să reglementeze toate aspectele pe care le implică desfacerea căsătoriei,
atât cele ale divorţului ca atare cât şi cele referitoare la copii sau la chestiunile patrimoniale.
Problema copiilor a fost tranşată de Codul civil prevăzând că, prin această procedură se pot
adresa notarului public atât cuplurile cu copii rezultaţii din căsătorie cât şi cuplurile cu copii
născuţii din afara căsătoriei ori adoptaţi.
Reglementare în art. 375-378 NCC, presupune ca ambii soţi să depună cererea de divorţ
împreună la notarul public, de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor. La
notarul public, cererea de divorţ se poate depune şi prin mandatar cu procură autentică.
Competenţa teritorială este alternativă, la alegerea soţilor între cele două premise impuse de cod,
fie notarul de la locul încheierii căsătoriei, fie cel de la ultimul domiciliu comun al soţilor.
Dovada ultimei locuinţe comune a soţilor se face cu actele de identitate, acte de proprietate sau
contracte de cedare a folosinţei sau, când acest lucru nu e posibil, prin declaraţii autentice pe
proprie răspundere date de ambii soţi1.

1 Ioan Popa, Adrian Moise, Drept notarial. Organizarea activităţii. Statutul notarului. Proceduri notariale, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2013, p. 313.
2
Soţilor li se acordă un termen de 30 de zile pentru reflecţie, iar la expirarea termenului soţii
trebuie să se prezinte personal2.
La termenul fixat, notarul va verifica şi se va asigura că:
– sunt prezenţi ambii soţi, personal;
– stăruie în cererea de desfacere a căsătoriei;
– sunt de acord cu numele pe care îl veţi purta după finalizarea procedurii;
– îşi menţin celelalte declaraţii date cu ocazia depunerii cererii;
– îşi pot exprima consimţământul liber şi neviciat;
– niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie.
Termenul de 30 de zile este prohibitiv şi se calculează pe zile libere. Conform art. 5 alin. (2) din
Instrucţiunile privind îndeplinirea procedurii divorţului de către notarii publici, elaborate de
U.N.N.P.R., termenul nu poate fi prelungit, dar potrivit alin. (4) notarii pot acorda un termen mai
lung, ţinând seama de posibilitatea soţilor de a fi prezenţi şi cu acordul ambilor soţi. Acordarea
unui termen mai mare sau mai mic de 30 de zile sau neacordarea termenului nu este sancţionată
prin nulitatea divorţului.
Totuşi, pentru ca divorţul să se pronunţe în faţa notarului, soţii trebuie să fie de acord cu toate
aspectele ce privesc desfacerea căsătoriei, aspecte referitoare la:
– numele de familie pe care să îl poarte după divorţ;
– exercitarea autorităţii părinteşti obligatoriu de către ambii părinţi;
– stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii;
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copiilor.
Nu este prevăzut expres, dar rezultă din prevederile art. 375 alin. (2) NCC ca, atunci când există
copii minori notarul va solicita înăuntrul termenului de 30 de zile efectuarea unei anchete sociale
privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei copiilor.
Potrivit art. 229 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, raportul de anchetă psihosocială este
întocmit de autoritatea tutelară. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor în
aceste două privinţe nu este în interesul copilului, notarul public emite o dispoziţie de respingere
a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată [art. 376 alin. (5) NCC].
Se pune problema dacă notarul public este cel care apreciază dacă din datele raportului de
anchetă socială rezultă că acordul soţilor nu ar fi în interesul copilului sau dacă acest lucru
trebuie să fie stabilit de autoritatea tutelară în raport 3. Soluţia cea mai bună ar fi ca soţii să
precizeze de la început la care din ei au stabilit locuinţa copilului pentru ca autoritatea tutelară să
indice în concluziile raportului dacă acordul soţilor este în interesul copilului4.

2 Ioan Leş, Elemente de drept notarial, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 126.
3 Carmen Nicoleta Bărbieru, Codrin Macovei, Repere ale activităţii biroului notarial. Redactarea înscrisurilor. Procedurile
notariale. Activitatea de secretariat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 215.
4 Daniela Negrilă, Divorţul prin procedură notarială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 148.
3
Conform art. 264 NCC, în procedurile administrative care îl privesc, ascultarea copilului care a
împlinit 10 ani este obligatorie. Ascultarea copilului se face înăuntrul termenului acordat.
Dacă, din motive temeinice, nu s-a efectuat ancheta psihosocială sau nu a fost audiat minorul
care a împlinit 10 ani, notarul poate acorda un nou termen, dar numai cu această motivaţie. În
cazul când soţii stăruie în divorţ se eliberează un certificat de divorţ, fără a se face menţiune
despre culpa soţilor.
Convenţia soţilor cu privire la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea
autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea
de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi
stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copiilor va fi autentificată de notar şi va fi menţionată în certificatul de divorţ 5.
Căsătoria este considerată desfăcută la data eliberării certificatului de divorţ [art. 382 alin. (3)
NCC]. În cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorţ şi
înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat
căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie 6. O problemă de interpretare a legii se
naşte dacă soţii cu copii minori nu ajung la un acord cu privire la divorţ, numele pe care să îl
poarte după divorţ şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, dar nu convin asupra stabilirii
locuinţei copiilor, modalităţii de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare
dintre copii sau asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi
pregătire profesională a copiilor7.
Potrivit art. 375 alin. (2) coroborat cu art. 378 NCC, dacă nu sunt îndeplinite toate aceste
condiţii, cererea de divorţ se respinge. Totuşi, din prevederile art. 376 alin. (5) şi (6) NCC rezultă
că notarul public va emite dispoziţia de respingere a cererii de divorţ şi va îndruma soţii spre
instanţă dacă aceştia nu se înţeleg asupra numelui şi a exercitării în comun a autorităţii părinteşti,
soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg fiind de
competenţa instanţei8. Se vor contura practici diferite ale notarilor. Unii notari vor da eficienţă
art. 375 alin. (2) NCC care prevede că divorţul poate fi constatat de notar dacă soţii convin
asupra tuturor aspectelor sus menţionate, iar neîndeplinirea condiţiilor duce la respingerea
cererii9. Alţi notari vor proceda la interpretarea sistematică a codului şi vor constata divorţul şi în
lipsa acordului asupra altor aspecte decât cele menţionate expres în art. 376 alin. (5), lăsând
soluţionarea aspectelor litigioase în sarcina instanţei conform alin. (6) (opinie împărtăşită şi de
prof. Flavius Baias în Noul Cod civil – Comentarii pe articole. Respingerea cererii de divorţ se
face prin dispoziţie emisă de notarul public.
Dispoziţia trebuie să fie motivată, în sensul menţionării motivelor de respingere şi nu
argumentelor în acest sens. Deoarece dispoziţiile de respingere nu sunt atacabile, va fi dificil sa
se unifice practica notarială pentru situaţiile când soţii nu au ajuns la un acord cu privire la
stabilirea locuinţei copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele
separat şi fiecare dintre copii sau contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare,
învăţătură şi pregătire profesională a copiilor10. Refuzul abuziv de a constata divorţul prin
acordul soţilor dă naştere dreptului la despăgubiri materiale şi morale [art. 378 alin. (3) NCC].

5 Ioan Popa, Adrian Moise, op. cit., p. 320.

6 Ioan Leş, Elemente de drept notarial, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2014, p. 126.
7 Daniela Negrilă, Divorţul prin procedura notarială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 157.
8 Carmen Nicoleta Bărbieru, Codrin Macovei, op. cit., p. 222.
9 Ioan Leş, op. cit., p. 127.
10 Ioan Popa, Adrian Moise, op. cit., p. 325.
4
Certificatul de divorț reprezintă dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soților și a numelui de
familie pe care fiecare dintre ei îl vor purta ulterior desfacerii căsătoriei și se întocmește în șase
exemplare, câte unul pentru fiecare dintre soți, unul pentru dosarul de divorț, unul pentru mapa
de divorțuri, unul pentru registrul stării civile de la locul încheierii căsătoriei sau al transcrierii
certificatului de căsătorie și unul pentru registrul stării civile afalt la direcția județeană de
evidență a persoanelor.
Originalul certificatului de căsătorie se va înmâna părților, odată cu certificatul de divorț, după ce
notarul a făcut pe acesta mențiunea ,, desfăcut căsătoria prin certificatul de divorț nr. / ,, ,
mențiunea fiind urmată de semnătura și sigiliul notarului public.
Respingerea cererii de divorț
În cazul în care un sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin
acordul soților, notarul public emite o încheiere de respingere.
Cazurile în care notarul public va respinge cererea de divorț11 sunt:
a) nu are competenţa să soluţioneze cererea de divorţ;
b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat;
d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar;
e) unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;
f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de prezentul regulament;
g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către
fiecare dintre ei;
h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original;
i) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară
că nu mai stăruie în cererea de divorţ;
j) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului
public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ;
k) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă
autoritate competentă;
l) soţii se împacă;

Concluzii
Procedura divorţului pe cale notarială reprezintă modalitatea modernă, suplă, necontradictorie,
nepublică şi civilizată prin care doi soţi au înţeles să pună capăt unei stări civile şi să revină la
statutul de persoană necăsătorită.
Simplitatea şi celeritatea procedurii notariale a divorţului sunt de esenţa acestuia fapt pentru care,
se impune a sublinia aceste două aspecte deosebit de importante dat fiind faptul că majoritatea

11 Art. 277 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.36/1995 a notarilor publici și a activității notariale
5
soţilor încearcă să evite prin această procedură greoaie şi anevoioasă din faţa judecătorului, dar şi
duratele lungi pe care unele cauze de divorţ le pot suporta.
Termenele îndelungate, şedinţele publice şi rigiditatea procedurii civile judiciare, fac ca divorţul
notarial să se impună foarte rapid în ordina instituţiilor de drept civil moderne. Nu este de
neglijat nici faptul că procedura notarială a divorţului poate implica costuri mai reduse decât cele
desfăşurate în faţa judecătorului.

BIBLIOGRAFIE:
 Ioan Popa, Adrian Moise, Drept notarial. Organizarea activității. Statutul notarului. Proceduri
notariale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013
 Ioan Leș, Elemente de drept notarial, Ed. C.H. Beck, București, 2014
 Carmen Nicoleta Bărbieru, Codrin Macovei, Repere ale activității biroului notarial. Redactarea
înscrisurilor. Procedurile notariale. Activitatea de secretariat, Ed. Universul Juridic, București,
2011
 Daniela Negrilă, Divorțul prin procedură notarială, Ed. Universul Juridic, București, 2014
 Ioan Leș, Elemente de drept notarial, Ed. CH Beck, București, 2014