MĂRUL LUPULUI.
Aristolochia clematitis Fam. Aristolochinaceae
Denumiri populare: boaşele popii, curcubeţică, desagii popii, fasolea calului, fasolea ciorii,
fasolea dracului, fasolea grecească, fasole grecească, ghemele popii, mărul lupului, măr lupesc, nucşoară,
păsulică, poama vulpii, remf.
În tradiţia populară: frunzele crude se puneau pe răni. Cu decoctul tulpinilor florifere se spălau
rănile, pecinginea, abcesele şi se făceau scăldători şi oblojeli bolnavilor de brâncă. Cu rădăcina fiartă,
pisată, amestecată cu făină de porumb, se făceau legături contra gâlcilor, ungându-se pe deasupra cu
grăsime de porc ori cu undelemn. În Banat, planta cu rădăcină cu tot se fierbea în oţet ori în vin roşu
bătrân, apoi se făcea un stropitor din ţeavă de soc şi cu acesta se spălau, de mai multe ori pe zi rănile rele.
Se mai folosea contra frigurilor. Frunzele verzi şi florile se puneau în băi contra reumatismului, îndeosebi
la picioare. Decoctul rizomului uscat în 2 dl. De lapte şi 1 dl. De apă se bea contra ulcerului la stomac. Cu
decoctul plantei se spăla contra ploşniţelor.
Atenţie! Este o plantă toxică. Se foloseşte partea aeriană a plantei, fără seminţe, sau rădăcini.
Compoziţie chimică: conţine acid aristolochic, magnoflorină, trimetilamină, ulei volatil,
flavonoide, tanin, dioxifenalamină, săruri minerale, protide, fitosteroli, sitosterol, colină, derivaţi ai
acidului hidroxicinamic, alantoină, rezine, compuşi flavonici, substanţe amare, celuloză, zaharuri.
În cazul intoxicaţiei: apar vărsături, greţuri, scaune numeroase, urinări dese, etc. Se vor face
spălături gastrice şi se va administra cărbune medicinal.
Acţiune farmaceutică: este una dintre plantele foarte puţin cercetată la noi cu toate că se pare că
în alte părţi a atras atenţia cercetătorilor. Cert este că încă nu se ştie cu exactitate ce şi cum ajută în
diferite afecţiuni. Se foloseşte acum mai mult empiric la foarte multe afecţiuni, de la cele mai simple la
cancer, chiar cu metastaze. Stimulează epitelizarea şi cicatrizarea leziunilor cutanate, a fistulelor
gingivale, anale, a plăgilor atone. Creşte capacitatea de apărare a organismului, prin mărirea puterii
leucocitelor. Combate tulburările ciclului menstrual. Este antiinfecţios, stimulent al fagocitozei, imuno-
stimulent, compensator al acţiunii de scădere a fagocitozei după administrarea de medicamente
(antibiotice, citostatice, corticoizi), antibacterian puternic, antimicotic, cicatrizant, expectorant mediu.
Medicamentele preparate farmaceutic ajută la toate aceste afecţiuni. Este foarte periculoasă folosirea
acestei plante fiind foarte toxică, de asemenea are efect cancerigen.
Extern: antiinfecţios foarte puternic, cicatrizant, antitumoral, antibacterian foarte puternic,
analgezic şi stimulent al granulaţiei şi epitelizării.
Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: abcese, abcese dentare, acnee, afecţiunile pancreasului
şi ficatului, amenoree, boli venerice, bronşite, cancer de diverse etiologii, cancer bucal, cancer de colon,
cancer esofagian, cancer laringian, cancer de piele, cancer uterin, candidoza, ciroza, cicatrici după
intervenţii chirurgicale, chlamidya, disfuncţii datorate menopauzei, dismenoree, dureri premenstruale,
eczeme zemuinde, faringite, fistule anale, flegmoane, furuncule, gingivita, herpes bucal şi vaginal,
hepatită (A, B, C ), imunitate scăzută, infecţii genitale, infecţii grave, infecţii virale, inflamaţii, laringite,
oligomenoree, osteomielite, papilomatoză, plăgi greu vindecabile, răni purulente, reechilibrează psihicul,
sterilitate feminină şi masculină, tăieturi, tricofiţie, trichomnonas, tulburări ale ciclului menstrual, ulcerul
gastric, ulcere cronice ale pielii, zona-zoster.
Administrare:
-Întrucât este o plantă toxică se va face numai sub supraveghere strictă medicinală. Se va administra
maximum 0,1-0,5 g plantă intern preferabil sub formă de tinctură şi care se ia sub supraveghere medicală
strictă.
Preparare: se va face doar la farmacii unde se poate stabili care este doza de toxină existentă în
această plantă. Nu este indicat ca această tinctură să se facă în gospodărie unde nu aveţi posibilitatea să
stabiliţi câte toxine există în planta culeasă, deoarece acestea pot varia foarte mult în funcţie de timpul în
care s-a cules, de terenul pe care a crescut şi ce părţi ale plantei se folosesc de asemenea în ce stadiu de
vegetaţie este.
Pulbere: planta se macină fin apoi se va lua câte un vârf de cuţit (0,25 g) de 4 ori pe zi. Pulberea
plantei se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol. Se face 14 zile apoi tot
atâta timp pauză şi dacă este cazul se repetă.
În doze homeopatice: micşorează timpul de sângerare, favorizând coagularea. Ajută la
reechilibrarea psihicului în nevroze.
