UNIVERSITATEA ”AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI

ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL: PEDAGOGIE,PSIHOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ
SOCIALĂ
DOMENIUL DE MASTER: SERVICII DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
AN STUDIU: I

TRIUNGHIUL VICIOS
-REFERAT-

MASTERAND: COORDONATOR:

HORVATH ALIN Conf. univ.dr. ALINA COSTIN

2022
 Triunghiul vicios

Triunghiul dramatic (sau Triunghiul lui Karpmann) este un puternic instrument conceptual care
permite înţelegerea strategiilor de manipulare personală şi profesională, oferind soluţii la aceste
procese negative. Trebuie să fim însă atenţi la un lucru: ca şi în abordarea sistemică, unde se
precizează că poziţia inferioară este cea mai puternică, şi în Triunghiul dramatic Victima
conduce jocul. Căci, fără Victimă, celelalte două roluri (sau ceilalţi doi actori) nu mai au nicio
raţiune de a se întâlni. Astfel, ca şi în abordarea sistemică, Victima pune în joc acea putere interactivă
specificăpoziţiei inferioare. De aceea, adevăratul rol de conducător de joc îi revine exclusiv Victimei

Persecutorul are ca atitudine urmărirea satisfacerii propriilor nevoi și acționează

doar în interes propriu.
Motto-ul lui este „Pot să te fac să te simţi rău. Și o voi face.”
Desconsideră emoţiile, valoarea, demnitatea, importanţa şi uneori chiar dreptul la viaţă şi sănătate a
persoanelor care sunt afectate de acţiunile sale, de aceea se comportă astfel încât alţii suferă sau sunt
incomodaţi de prezența lui. Ca și comportament, el critică, acuză, pedepseşte; îşi foloseşte puterea
într-un mod distructiv.

Salvatorul este preocupat de situația grea în care se află o persoană, de regulă

victima. Ea are ca motto: „Pot să te fac să te simţi bine”.
Desconsideră însă abilitatea celuilalt (a Victimei) de a evalua situaţia, de a acţiona adecvat şi de a
cere ajutor dacă are nevoie, iar ca și comportament, oferă ajutor dintr-o poziţie de superioritate unei
persoane pe care o consideră vulnerabilă, fără să verifice dacă persoana chiar vrea sau are nevoie de
ajutor.

Victima este de regula personajul care suferă din start, pornind de la ideea :”Mi
se poate face rău sau bine, foarte ușor de către alții.”
Desconsideră: propriile resurse de a rezolva problema (Victima care caută un Salvator);
valoarea umană şi dreptul la demnitate şi respect (Victima care caută un Persecutor).

Comportament: uneori Victima caută un Persecutor pentru a o pune la pământ şi a o rejecta, alteori
caută un Salvator care să-i ofere ajutor şi să-i confirme credinţa.

Karpman a arătat că rolurile de Persecutor, Salvator şi Victimă pot fi legitime dacă sunt realist
adecvate contextului.
VICTIMA este rolul jucat cel mai adesea atunci cand emotia traita este FRICA
- AGRESORUL se dezvolta ca rol predominant pe fondul starii emotionale de VINA.
- SALVATORUL vrea sa scape lumea de la a se experimenta pe ea insasi. ATASAMENTUL de o
situatie imaginara sau reala este energia structurala a Salvatorului.

Victimizarea este drama celui care se considera abandonat, tradat, ignorat de toti si toate, cu cele
mai mari probleme, singurele care conteaza si pe care nimeni nu i le intelege deoarece el este o
victima unica a intregii Creatii, parasit chiar si de Dumnezeu. Victima nu s-a gandit nici un moment
ca poate ceea ce traieste reprezinta parcursul perfect asumat al propriului Suflet sau Sine mai Inalt
catre o maturitate a constiintei capabila sa inteleaga lucruri din ce in ce mai bine d.p.d.v. al esentei
lor spirituale si sa le manifeste in consecinta. Un parcurs, desigur, mai lung sau mai scurt, mai greu
sau mai usor in functie de cauzalitatile acumulate si deciziile luate moment de moment. Suferinta
este doar un catalizator pe cale. Nu exista pagube colaterale, nu exista hazard. Tot ce se intampla este
subiect si predicat pe drumul Sufletului catre propria inaltare. Acesta este si a fost dintotdeauna
scopul si sensul oricarui drum, oricat de greu sau de usor. De aceea cel mai bun antidot al victimizarii
este si va ramane ASUMAREA a ceea ce traim, cu toate demersurile care se impun facute pentru a
trai mai bine.
 Agresorul este cel care sufera de pe urma vinei de a fi altfel decat considera el ca este in regula
sa fie, conform unor standarde si cutume adoptate fara prea mari eforturi de distilare a lor, de cele
mai multe ori in contextul unor evenimente si situatii de viata traumatizante care l-au determinat pe
agresor sa adopte anumite rigori. Agresorul este o persoana care se invinovateste, se condamna si se
dispretuieste pe sine pentru faptul ca se considera "anormal" sau este considerat astfel de catre un
anumit segment social pe care il valideaza si il investeste.

El pierde din vedere mesajul evolutiv al experientei sociale si scopul ei de cunoastere, ajungand sa
se raporteze exclusiv la forma pe care experienta o imbraca, la felul in care aceasta arata la suprafata.
Neavand perceptii de adancime, individul adopta cel mai adesea acea scara de valori pe care
exteriorul i-o serveste si incepe sa eticheteze parti din el insusi ca fiind acceptabile sau inacceptabile
conform acestor valori. Datorita faptului ca partile inacceptabile nu sunt aduse in campul constiintei
si confruntate, in loc sa fie alchimizate, ele sunt lasate in starea bruta in care se gasesc si, mai apoi,
renegate. Facand acest lucru, individul ajunge sa se intoarca impotriva lui insusi, considerandu-se de
neacceptat in propria-i viata si autoagresandu-se conceptual, emotional, energetic si chiar fizic. Pasul
urmator este sa-i agreseze si sa-i renege pe toti cei din jur care ii reflecta partile renegate din el
insusi. Daca emanciparea ca proces nu este initiata, individul este posibil sa comute pe Calea
Serviciului Orientat catre Sine.

Drama salvatorului este drama celui care misca lucrurile din punctul A in punctul B pentru a le
conserva, pentru a le salva. Pe Calea Serviciului Orientat catre Altii, a oferi ajutor si inspiratie care sa
impulsioneze nu doar bunastarea fizica ci si dezvoltarea afectiva si mentala a individului si societatii,
reprezinta insasi identitatea si definitia acestei cai. Totusi, a cara crucea altora este cu totul altceva si
tine de drama Salvatorului, a carui indulgenta si misionarism nu ajuta prea mult acolo unde ignoranta
si indolenta maselor atarna greu in balanta constiintei individuale si de grup. Atunci cand faci ceva in
numele unei colectivitati, e nevoie de realizarea unei convergente, a unei sincronicitati, intre tine -
catalizator - si cei care se lasa cooptati in procesul de catalizare, de transformare.

Daca nu ai in vedere aceasta convergenta, vei fi o locomotiva care trage dupa ea niste vagoane,
ducand o lupta personala cu ceva cu care ceilalti, vagoanele, nu sunt pregatiti sa se confrunte

Indicatori şi soluiţii Diferite comportamente şi strategii relaţionale ne ajută fie să nu intrăm în tipurile
de relaţii ilustrate de Triunghiul dramatic, fie să le transformăm sau să ieşim din ele. Atenţie însă:
aceste stratefii nu funcţionează întotdeauna fără greş, ci permit, de la caz la caz, o eschivă, o
rezolvare temporară sau instaurarea unei relaţii de alt tip. Când ne simţim invitaţi să intrăm în „jocul”
negativ, important este să încercăm să stabilim o altă bază relaţională şi, de aici, o interacţiune mai
pozitivă, productivă sau satisfăcătoare.

În cel mai rău caz, singurul mod de a evita intrarea într-un „joc” negativ este de a evita pur şi
simplu relaţia; mai ales dacă îl cunoaştem deja pe protagonist şi dacă ştim cât de negativă este o
relaţie repetitivă. În cursul unei interacţiuni, dacă persoanele sunt prea „apropiate” între ele din lipsă
de spaţiu sau în absenţa unor pauze între intervenţii, sau dacă se întrerup reciproc, nelăsându-i
interlocutorului posibilitatea de a-şi încheia expozeul şi de a răsufla, avem probabil de-a face cu un
joc de putere sau de manipulare, deci cu o interacţiune care aminteşte de Triunghiul dramatic. Pentru
cel care alege să joace acelaşi rol ca şi interlocutorul acesta este şi un mod de a evita să intre în
triunghi cu un rol complementar. Este vorba de aplicarea „strategiei oglinzii”.

De exemplu, cel care, în prezenţa unei persoane care se plânge că are greutăţi aşteptând să fie
ajutată, începe să se plângă, la rându-i, de propriile sale necazuri şi probleme semnalează astfel că nu
este complementar, ci mai degrabă competitiv în acelaşi tip de joc: „Caută-ţi alt tovarăş de joc”. O
altă metodă de a evita să te laşi prins în joc constă în a rămâne binevoitor, atent la fapte, informativ,
interogativ, neutru şi profesional. Cerând lămuriri cu privire la ceea ce se aşteaptă de o parte şi de
cealalta în cadrul relaţiei, îl putem ajuta pe interlocutor să-şi „revină” ca să răspundă la întrebări şi să
participe la o discuţie mai productivă. Acest demers seamănă cu abordarea centrată pe stabilirea unui
contract clar, clasică în relaţia de coaching.

O altă soluţie constă în a „califica” persoana, făcându-i un compliment cu privire la demeresul,

intenţia sau motivaţiile ei, la modul său de a trata dificultăţile sau la curajul de care dă dovadă.
Această abordare valorizantă îi permite interlocutorului să capete o recunoaştere pozitivă, care va
înlocui căutarea stimulilor negativi oferiţi de joc. De asemenea, o astfel de validare îi permite
interlocutorului să intre în relaţie asumându-şi un rol neprevăzut şi pozitiv. Dacă este împărtăşit,
umorul este şi el o bună strategie de dezamorsare a unei situaţii delicate. Totuşi, el trebuie mânuit cu
precauţie, pentru a nu se ajunge la ceea ce interlocutorul ar putea lua drept deriziune, batjocură,
ironie sau sarcasm. Acestea din urmă sunt cel mai adesea indicatori ai rolului de Persecutor. O altă
strategie, mai violentă şi care nu trebuie utilizată decât, poate, în ultimă instanţă, constă în a intra în
joc de pe o poziţie de escaladă. Mulţi practicieni ai Triunghiului dramatic vor să se joace, dar într-un
mod socialmente acceptabil sau „soft”. Ei vor renunţa rapid la tentativele lor dacă îşi vor da seama că
sunteţi un interlocutor capabil să meargă mult mai departe decât ar dori ei.

Deşi nu se înscrie în Triunghi, publicul poate şi el pune capăt unui joc de manipulare. Uneori,
ieşirea din cadrul privat şi aducerea relaţiei în faţa unui public poate face ca interlocutorului rolul
jucat să nu i se mai pară atât de atrăgător. Alteori, dimpotrivă, tocmai îndepărtarea de public şi
regăsirea „intimităţii” unei relaţii private permit ieşirea din relaţia infernală descrisă de Triunghiul lui
Karpmann.

Povești

http://www.metasysteme-coaching.ro/romana/triunghiul-dramatic/

Bibliografie:

1. Berne, E. (2006). Ce spui după Bună Ziua?. Ed.Trei. Bucuresti

2. Cardon, A. (2002). Jocurile manipulării. Ed. Codecs. Bucureşti

3. Cardon, A., Lenhardt, V., Nicolas, P. (2002). Analiza tranzacţională. Instrumente de comunicare
şi evoluţie. Ed. Codecs. Bucureşti

4. Hay, J. (2006). Şarada de la serviciu. Ed. Codecs. Bucureşti

5. Steward, I., Joines, V. (2004). Analiza tranzacţională azi. O nouă abordare în analiza
tranzactională. Mirton. Timişoara Webografie:

http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/jocuri-in-trei-triunghiul-dramatic/

http://www.metasysteme.fr/romana/triunghiul-dramatic/

http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cunoaste-te/Identifica-ti-rolul-
Persecutorsalvator-sau-victima.html?a=5263/264638