ELEMENTE DE PSIHODRAMĂ ÎN PSIHOTERAPIA INTEGRATIVĂ

~ eseu ~

Una dintre cele mai eficiente și interesante metode de psihoterapie este psihodrama.
Psihodrama este un joc de rol al unor evenimente semnificative, în timpul căruia sunt create
condițiile necesare pentru exprimarea spontană a sentimentelor. Termenul „psihodramă” este
derivat din două cuvinte grecești: „psyche” - suflet și „dramă” - acțiune.
Bazele psihodramei au fost puse de Jacob Moreno în anii 1920. Această metodă diferă
pozitiv de psihoterapia clasică prin faptul că îi ajută pe oamenii care au dificultăți în a-și descrie
sentimentele și emoțiile să se deschidă mult mai eficient.
Psihodrama este indicată pentru nevrozele cu tulburări de comportament și contacte sociale,
activități de muncă și profesionale, boli psihosomatice și dependență chimică. Psihodrama este
indicată mai ales pacienților cu alexitimie (incapacitatea de a verbaliza experiențele emoționale și
conflictele interne), precum și persoanelor care, din cauza timidității, înfrânează manifestările
exterioare ale celor mai profunde sentimente sau au crescut odată cu rolul lor social. Terapeuții
dramatici moderni consideră simptomele psihopatologice ca fiind rezultatul conflictelor de rol, al
fixărilor de rol, al flexibilității insuficiente a rolului și al dezvoltării afectate a rolului sau le descriu
ca o „nevroză creativității” care însoțește o „motivație scăzută”.
Scopul psihodramei este diagnosticarea și corectarea impactului asupra stărilor de spirit
inadecvate și a răspunsurilor emoționale, eliminarea lor, aprofundarea autocunoașterii și elaborarea
percepției sociale. Psihodrama ajuta la dezvăluirea emoțiilor profunde într-o configurație mult mai
saturată și eficientă decât permit alte tehnici bazate pe o descriere verbală a experienței.
Psihodrama are ca scop ajutarea persoanelor care au dificultăți în a-și exprima verbal
sentimentele și experiențe de viață. În procesul psihodramei, subiectul este simultan personajul
principal al situației jucate, creatorul său, cercetătorul de sine și al vieții sale.
Scopul psihodramei este de a facilita manifestarea sentimentelor ascunse, de a oferi o
perspectivă și de a ajuta pacientul să creeze forme noi și mai eficiente de comportament, să
descopere posibilități neexplorate de rezolvare a conflictelor. Psihodrama se bazează pe teoria
catharsisului, care explică efectul de curățare al teatrului atât asupra publicului, cât și asupra
actorilor înșiși. Psihodrama include o persoană în schimbul non-verbal de parteneri cu emoții reale,
atât pozitive, cât și negative.
Sarcinile psihodramei includ regândirea creativă a propriilor conflicte, formarea unor
aspecte mai avansate și adecvate ale autoidentificării către o persoană, depășirea unor modele de

1
comportament distructiv și stiluri de răspuns emoțional, dezvoltarea de noi reacții comportamentale
adecvate și modele de răspuns emoțional.
În procesul psihodramei, un individ găsește metode eficiente pentru rezolvarea problemelor
de natură psihologică la diferite niveluri: de la zi la zi la existențial. Subiectul, cu ajutorul
terapeutului și al participanților, reproduce evenimente de viață semnificative într-un act dramatic,
joacă scene care sunt legate de situația problemei sale. Toate scenele sunt redate în conformitate cu
principiul „aici și acum”, cu alte cuvinte, ele nu depind de momentul apariției situațiilor. Acțiunea
este structurată astfel încât să faciliteze concretizarea situației problematice. Analiza noilor roluri,
reacții alternative, stiluri de comportament afectiv, căutarea și testarea în practică a modelelor mai
rodnice pentru rezolvarea problemelor.
Psihodrama folosește în principal „interpretări eficiente” care arată protagonistului sensul
comportamentului său sub forma unui joc de rol. În același timp, transferul arată ca o acțiune
repetitivă din trecut, rezistența arată ca o contraacțiune, iar acțiunea în acțiune are loc printr-o
acțiune comunicativă.
Acțiunea psihodramatică este determinată de următoarele reguli: a juca în loc de a descrie,
autenticitatea ciocnirilor și sentimentelor („aici, acum, cu noi”), implicare maximă, răspuns spontan,
focus selectiv, modificarea parametrilor temporali, dramatizare, extinderea capacităţilor cognitive,
de securitate, emoţionale, experiență, super-realitate (întruchiparea jocului imaginației), luând în
considerare oportunitățile individuale în promovare, priceperea de reținere, o secvență de episoade
redate între ele.
Fiecare sesiune de psihodramă are 3 componente: încălzire, acțiune, partajare.
Încălzirea implică crearea unei atmosfere de încredere, exerciții de formare a grupului, starea
de spirit a participanților de a discuta problemele personale. În această etapă, membrii grupului
stabilesc despre ce vor să vorbească astăzi.
Acțiunea, partea principală presupune definirea scenei și temei, apariția protagonistului pe
scenă, selectarea unei situații specifice dintre cele recente, discutarea așteptărilor de la operă, jocul
în sine.
Împărtășirea presupune discuție, reflecție, schimb de emoții, sentimente, experiențe,
asocieri. Este importantă evitarea judecăților, interpretările a tot ceea ce se întâmplă. În această
etapă, protagonistul părăsește rolul, dobândește echilibru emoțional, înțelege că nu este singur în
problemă. Alți participanți înțeleg, de asemenea, prevalența dificultăților lor. Partajarea se
realizează neapărat într-un cerc.

Cursant,
Palievici Adriana-Teodora
2
 FB Cluj 2020