1.

Obiectivele stagiului de pregătire practică în cadrul orelor de educație fizică

Obiectul stagiului de practică de faţă îl reprezintă metodologia utilizării unor strategii de

optimizare adecvate pentru ora de activităţi sportive, în vederea instruirii elevilor la orele de
educație fizică. In acest sens, un loc important este ocupat de folosirea în cadrul orelor a unor
sisteme de acţionare moderne, specifice jocului de volei. Sistemele de acţionare sunt
„instrumentele propriu-zise” de lucru, şi cuprind exerciţii concrete cu care se acţionează, în
vederea realizării componentelor modelului propus la nivelul echipelor reprezentative. De aceea,
putem afirma că, de modul în care acestea sunt alese depinde realizarea obiectivului propus,
ducând la realizarea instruirii optime. Astfel, sistemele de acţionare trebuie să fie administrate
într-o succesiune logică, precis dozată, cuantificată şi cu un grad ridicat de eficienţă, toate
acestea reprezentând de fapt, subiectul cercetării de faţă, respectiv găsirea unor strategii de
optimizare adecvate pregătirii în cadrul orelor a echipei reprezentative de gimnaziu.

Prin folosirea unor sisteme de acţionare moderne se poate realiza o bună instruire în jocul de
volei actual. Introducerea timpurie a unor sisteme de acţionare moderne, adecvate nivelului
instruirii, va crea o obişnuire a subiecţilor cu această metodă de lucru, realizând în final o
învăţare mai rapidă a jocului, comparativ cu metodele clasice. Învăţarea cu ajutorul unor sisteme
de acţionare moderne, poate însemna învăţare cu ajutorul modelelor operaţionale prin „paşi
metodici” de la simplu la complex, de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut, respectând
succesiunea reală şi logică a instruirii.
 4.Concluzii.

Consider că una din acestea, ar putea fi modul în care se realizează instruirea încă de la
iniţierea în jocul de volei. În cadrul lecţiilor de antrenament, încă de la nivelul copiilor şi
juniorilor şi până la nivelul seniorilor, întâlnim o preocupare deficitară a celui care realizează
instruirea, pentru o pregătire cât mai apropiată de structura jocului, a componentelor acestuia. De
aceea, sunt de părere că numai cu o pregătire metodică bine pusă la punct încă de la cea mai
fragedă vârstă vom ajunge să ridicăm voleiul acolo unde îi este locul, în ierarhia mondială.

Prin lecțiile de practică de faţă am încercat să elaborez şi să experimentez unele sisteme de

acţionare moderne şi să demonstrez importanţa aplicării practice a acestora în procesul de
instruire, în cadrul lecţiilor de antrenament a elevilor la nivel gimnazial care, în urma selecţiei
fac parte din echipa reprezentativă a şcolii. De asemenea, doresc ca această lucrare să convingă
pe acei profesori care predau jocul de volei şi nu folosesc metode şi sisteme de acţionare
adecvate de importanţa şi valoarea acestora în instruire.

Introducerea noilor descoperiri în activitatea de instruire a adus la obţinerea unor rezultate

superioare. În acest sens, pentru a te ocupa cu instruirea în jocul de volei trebuie să fii
permanent de acord cu noul.
3.Observații personale.

Instruirea elevilor în volei este condiţionată de caracteristicile jocului şi de particularităţile lui de

învăţare. Acest joc sportiv este deosebit de accesibil; el nu necesită instalaţii complicate, iar
regulile sunt simple. De aceea, consider că poate fi practicat în orice şcoală sub formă organizată
în lecţia de educaţie fizică dar şi în cadrul cercurilor sportive sau în pauze, în timpul liber.

Practicarea recreativă a voleiului urmăreşte în principal, întărirea sănătăţii, nepunându-se accent

pe execuţia tehnică a acţiunilor de joc. In schimb, practicarea lui organizată are ca scop însuşirea
corectă a acţiunilor tehnico-tactice de joc, însuşire ce se realizează în lecţii de educaţie fizică cu
un conţinut metodologic bine stabilit. Lipsa dinamismului determinată de timpul lung necesar
însuşirii acţiunilor de joc este un factor ce scade vizibil satisfacţia elevilor, ducând la renunţarea
unora de a mai practica acest sport. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită metodelor şi
mijloacelor folosite, care, dacă sunt alese corect şi adaptate particularităţilor individuale ale
elevilor pot duce la însuşirea mai rapidă a acestora şi implicit la scurtarea drumului spre
practicarea competiţională a jocului. Acţiunile de joc se învaţă mai uşor prin folosirea metodei
globale, uşurarea materialelor folosite în instruire (mingi de greutate şi circumferinţă variabilă,
fileu la înălţimi mai mici), toate acestea pentru atragerea copiilor, pentru satisfacerea nevoii de
mişcare la elevi.

Învăţarea corectă a acţiunilor de joc este foarte importantă şi trebuie să se pună accent deosebit
pe acest lucru, deoarece, însuşirea greşită a acestora influenţează negativ jocul având
repercusiuni asupra rezultatului final, şi anume pierderea punctelor şi implicit a jocului.
Numeroşi elevi, care iniţial promiteau o evoluţie deosebită în volei, prin calităţii e fizice
deosebite pe care le deţineau, datorită însuşirii greşite încă din faza de iniţiere a acţiunilor de joc,
au abandonat practicarea acestui joc sportiv, pentru că greşeala odată însuşită necesită un timp
îndelungat pentru corectare, ceea ce ducea la un progres lent şi chiar la abandon.

Printre disciplinele la alegere cuprinse în programa şcolară de educaţie fizică, pentru gimnaziu se
numără şi voleiul, care are contribuţii deosebite la realizarea obiectivelor propuse.

În şcoală, principala formă de organizare a educaţiei fizice o reprezintă lecţia care, datorită
timpului scurt de care dispune, aproximativ 45 de minute, nu satisface pe deplin cerinţele unei
adevărate lecţii de antrenament sportiv pentru însuşirea temeinică a acţiunilor din jocul de volei.
Orice lecţie de educaţie fizică alocă timp pentru dezvoltarea fizică generală, pentru însuşirea
unor elemente şi deprinderi din alte ramuri de sport precum atletism, baschet, gimnastică, pentru
dezvoltarea calităţilor motrice. O planificare atentă poate să îmbine armonios plăcutul cu utilul
pentru a atrage copiii în practicarea mai multor ramuri sportive, cu precădere pentru jocul de
volei.