Regula adecvării: 

definitorul trebuie să fie adecvat definitului şi numai lui, cu alte cuvinte, între
definitor şi definit trebuie să existe un raport de identitate. Erorile cele mai frecvente sunt definiţiile prea
largi, când definitorul este gen pentru definit, definiţiile prea înguste, când definitorul este specie pentru
definit şi definiţiile deopotrivă prea largi şi prea înguste, în cazul în care între definit şi definitor există un
raport de încrucişare. De pildă definiţia: Medic = df. Orice persoană împuternicită prin lege să practice
medicina, este prea largă, în timp ce definiţia: Matematica este ştiinţa numerelor şi a operaţiilor cu
numere este prea îngustă. Definiţia: Cadru didactic este orice persoană împuternicită prin lege să îşi
desfăşoare activitatea în învăţământul de stat este şi prea largă şi prea îngustă.
Această regulă nu vizează şi definiţiile stipulative care, precizând un anumit sens al termenului, se
adresează doar acelui sens.
b) Regula exprimării esenţei: definitorul trebuie să
exprime proprietăţile esenţiale ale obiectului definit. Este citată
deseori, cu referire la această cerinţă, definiţia dată de sofişti omului
ca fiind “fiinţă bipedă, fără pene şi cu unghii late”. Evident, definiţia nu
surprinde esenţa omului, deşi, se pare, identifică note care, luate
împreună, constituie o diferenţă specifică, dar neesenţială; la fel se
întâmplă lucrurile cu definiţia antică a omului ca “fiinţa care poate să
râdă”.
Această regulă nu se referă la definiţiile denotative. În cazul acestora cerinţa ar putea fi ca
definitorul să enumere elemente reprezentative pentru întreaga clasă a definitului.
c) Regula clarităţii: exprimă cerinţa ca definiţia să nu conţină termeni vagi, ambiguităţi, limbaj
echivoc sau metaforic. Expresiile care conţin figuri de stil se numesc enunţuri retorice şi pot fi acceptate
ca elemente ale argumentării dar nu ca definiţii.
d) Regula conciziei: solicită ca definiţia să fie cât mai scurtă cu putinţă, fără însă a încălca
celelalte reguli; abaterea de la această regulă face definiţia stufoasă, greu de înţeles şi reţinut.
e) Regula afirmării: exprimă cerinţa ca definitorul să arate ce este definitul nu ce nu este el.
Cazurile în care definiţiile negative sunt satisfăcătoare sunt rare şi se referă la termenii negativi care pot fi
definiţi prin negaţie (ex. amoral = om lipsit de morală, leneş= lipsit de silinţă).
f)  Regula noncircularităţii: definitorul nu trebuie să-l conţină pe definit şi nici să se
definească la rândul lui prin definit. Excepţie de la această regulă fac termenii corelativi, care se definesc
numai unul prin celălalt. Această regulă ne interzice să definim pe A prin B şi pe B prin A, dar
circularitatea nu poate fi evitată la nesfârşit, căci avem totuşi un număr limitate de cuvinte, chiar dacă
acesta este mare. Prin urmare este acceptată procedura (A=df.B)(B=df.C) şi (C=df. A).
g) Regula contextualizării: solicită clarificarea contextului în care termenul definit poate fi
utilizat. Această regulă vizează îndeosebi termenii polisemantici, caz în care trebuie precizat contextul
utilizării sensului respectiv.
Regresie= în psihologie, tendinţă a comportamentului unui individ de a reveni la stadii primare
h) Regula consistenţei[1]: exprimă o cerinţă ce vizează sistemul de cunoştinţe în care este
integrată definiţia cerând ca ea să nu intre în opoziţie cu alte definiţii sau cunoştinţe acceptate în sistem.

*  
 Definiţia încheie gama operaţiilor constructive cu noţiuni.

         Revenim cu o exigenţă (didactică): definiţia este necesară pentru înţelegerea termenilor,
dar nu este suficientă; recomandăm utilizarea în bloc a operaţiilor constructive pentru a putea
“manipula“ termenul, specificându-l, generalizându-l, clasificându-l sau divizându-l. De
asemenea, este utilă şi precizarea raporturilor cu alţi termeni ai aceluiaşi univers de discurs,
după schema pe care o vom prezenta în
continuare.                                                                       
[1] Două opinii sunt consistente dacă pot fi ambele adevărate şi inconsistente dacă numai una dintre ele
poate fi adevărată.
Publicat de Jean la 06:11 Niciun comentariu: 
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

RELAŢII ÎNTRE CUANTORI

RELAŢII ÎNTRE CUANTORI Cuantorul universal este strâns legat cu conjuncţia, iar cel
existenţial cu disjucţia, Raţiunea acestor legături este următoarea: când spunem „toţi x”,
sau „oricare ar fi x”, înseamnă fiecare x în parte „şi x1 şi x2…şi xn”; o conjuncţie infinită
nu poate fi scrisă, ci doar sugerată. În acest fel, o formulă  "x Ox  poate fi redusă la
conjuncţia [Ox 1 · Ox2· Ox3 ·…].
Expresiile existenţiale $y My spun că „există cel puţin un y astfel încât y este M”,
cu alte cuvinte, dintre toţi y, există cel puţin unul, adică sau y1 sau y2sau…yn, care să fie
M, formula $y My putând fi redată prin schema [My1 v My2v My3v…].
Cuantorii pot fi corelaţi şi altfel cu disjuncţia şi conjuncţia. Astfel:
Cuantorul universal este distribuit în raport cu conjuncţia:
(1)   "x (Ox  · Mx) º ("x Ox  · "x Mx)
în raport cu disjuncţia se  comportă astfel (implicaţie inversă):
(2)   ("x Ox  v "x Mx) ® "x (Ox  v Mx)
Cuantorul existenţial este distribuit în raport cu disjuncţia:
(3)   $y (My  v Ny) º ($y My  v  $y Ny)
iar în raport cu conjuncţia se comportă astfel (implicaţie):
(4)   $y(My  · Ny) ® ($y My  ·  $y Ny)
            Cuantorul universal implică logic cuantorul existenţial:
(5) "xOx ® $xOx
Cuantorii pot fi definiţi unul prin celălalt cu ajutorul negaţiei (dualitatea
cuantorilor), analog legilor lui De Morgan de la propoziţiile compuse:
(6) "x Ax  º ~$x ~Ax
(7) $x Ax  º ~"x ~Ax
(8) ~"x Ax  º $x ~Ax
(9) ~$x Ax  º "x ~Ax
Un singur exemplu pentru cazul (6): A spune „Toţi corbii sunt negri” este acelaşi
lucru cu a spune „Nu există corb care să nu fie negru”.
Având în vedere aceste relaţii, rezultă că pătratul logic al opoziţiei poate fi extins
şi în cazul predicatelor:

   "x Ax                                                  "x ~Ax    
     
   $xAx  $x ~Ax                                             

Alături de relaţiile de la (6) la (9), din pătrat decurg şi următoarele relaţii:

  (10)  "x Ox ® $x Ox
            (11)  "x ~Ax ® $x ~Ax 
            (12) ~$y ~Ay  ® "x Ax 
            (13) ~"x ~Ax ® $x Ax 

Ordinea cuantorilor în formule. Cînd toţi cuantorii unei formule se află în faţa
acesteia, astfel încât tot restul formulei să intre sub domeniu de acţiune al acestora,
aceşti cuantori formează prefixul formulei.
Øîn cazul cuantorilor de acelaşi tip (prefix omogen), ordinea cuantorilor este
indiferentă (prefixul omogen este comutativ):
(14) "x "y Gxy º"y "x Gxy
(15) $x $y Gxy º$y $x Gxy
Øîn cazul în care cuantorii nu sunt de acelaşi tip (prefix eterogen), ordinea lor nu
este indiferentă.
Publicat de Jean la 06:11 Niciun comentariu: 
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Restructurarea societatilor de capitaluri

Restructurarea societatilor de capitaluri  CUPRINS

I. REGULI GENERALE:
1) Definitii (pag. 1)
2) Modalitati de realizare (pag. 1)
3) Elemente caracteristice fuziunii si divizarii (pag. 1)
4) Conditii generale de realizare a fuziunilor si divizarilor (pag.2)
II. REALIZAREA FUZIUNILOR SI DIVIZARILOR:
1)   Pregatirea fuziunilor si divizarilor 
A.Conditii financiare ale operatiunii (pag. 3)
B. Proiectul de fuziune sau divizare (pag. 4)
2)   Executarea fuziunilor sau divizarilor
A. Fuziunea
     - Reguli particulare aplicate societatilor pe actiuni (pag. 6)
      - Situatia societatii noi (pag. 7)
     - Efectele fuziunii (pag. 7)
     - Drepturile creditorilor sociali (pag. 8)
B. Divizarea
     - Interventia expertilor (pag. 8)
     - Situatia societatilor beneficiare de aporturi (pag. 8)
     - Efectele divizarii (pag. 9)
     - Drepturile creditorilor sociali (pag.9)
3)   Consecinte ale fuziunii si divizarii asupra salariatilor (pag. 9)
4)     Sanctionarea neregulilor in materie de fuziune si divizare
                                                                                                      (pag. 10)

I. REGULI GENERALE
1)Definitii:
         Fuziunea – este operatiunea prin care doua societati se unesc pentru
a forma una singura. Aceasta permite consolidarea si cresterea capacitatii
concurentiale a intreprinderilor, fiind si un mijloc de reorganizare a unui
grup.
         Divizarea– este operatiunea prin care intreg patrimoniul unei societati
este impartit in mai multe fractiuni transmise simultan la mai multe societati
deja existente sau noi. Divizarea se realizeaza in general in profitul
societatii “mama” si are ca efect o concentrare de intreprinderi. 

2)Modalitati de realizare:
         Fuziunea poate imbraca doua forme:
a) Contopirea – crearea unei societati noi prin reunirea mai multor
societati deja existente. Nici una dintre societatile fuzionate nu-si mentine
fiinta, deoarece se creaza o noua societate, distincta de toate cele care o
formeaza.1
b) Absortia – se realizeaza prin inglobarea unei societati de o alta
societate existenta, aceasta din urma incetand a mai fiinta. Termenul
utilizat este de “fuziune-absortie” si este procedeul cel mai des utilizat,
deoarece societatile care fuzioneaza sunt adesea de importanta diferita, iar
cea mai puternica le absoarbe pe celelalte.
         Divizarea poate fi si ea de doua feluri :
 a)  Divizare totala – se imparte intreg patrimoniul societatii scindate.
b) Divizare partiala – desprinderea numai a unei parti din patrimoniu,
urmata de o transmitere catre una sau mai multe societati existente sau
care se infiinteaza in acest fel. Este tratata ca un aport partial de activ si nu
ca o divizare propriu-zisa.

3) Elemente caracteristice fuziunii si divizarii

         A. Transmiterea universala a patrimoniului
Transmiterea tuturor elementelor de activ si de pasiv este o
caracteristica ce apartine atat operatiunilor de fuziune, cat si celor de
divizare. Foarte important este faptul ca in special pasivul societatii
absorbite sau divizate este luat in sarcina  societatilor absorbante sau noi.
 

1.      Constantin Stanescu – “Drept civil”, Editura Didactica si pedagocica, Bucuresti, 1970  (pag.441) .
In cazul divizarii, “partajul” se face in general in functie de elementele de
activ aportate fiecarei societati beneficiare de aporturi., desi societatile
mostenitoare sunt solidar responsabile fata de creditorii societatii divizate.2 
B. Dizolvarea societatii absorbite sau divizate
Prin aceasta caracteristica, fuziunea si divizarea se disting de
“aportul partial de active”, prin care o societate face aport la o alta societate
deja creata. Nu are loc o procedura de lichidare a societatii absorbite sau
divizate, asa cum se intampla in alte cazuri de dizolvare.
         C. Schimbul (compensarea) drepturilor sociale
Pentru a restructura o societate prin fuziune sau divizare,trebuie ca
actionarii sau asociatii societatii absorbite sau divizate sa devina asociatii
societatii mostenitoare prin atribuirea de actiuni sau parti sociale la aceasta
societate. Atunci cand societatea beneficiara a transmiterii patrimoniului
detine titluri ale societatii absorbite sau divizate, ea nu poate primi propriile
sale titluri in schimb – actiuni sau parti sociale.

4)  Conditii generale de validare a fuziunilor si divizarilor

Societatile participante pot fi societati comerciale de forme juridice
diferite (pot apare astfel de legaturi  intre societatile de capitaluri si cele de
persoane). O societate dizolvata sau in curs de lichidare poate sa participe
la o fuziune sau sa se divizeze cu conditia ca, dupa deschiderea lichidarii,
sa nu fi procedat la nici o repartizare de activ intre actionari.
Lipsa fraudei
 Daca fuziunea sau divizarea a fost facuta pentru frauda, creditorii
lezati prin absorbirea sau divizarea societatii, pot cere ca forma de
reorganizare sa fie inopozabila lor.3
        
Protectia liberei concurente
Aceste doua forme de reorganizare reprezinta mecanismul juridic cu
ajutorul caruia se realizeaza amplificarea activitatii, in special “concentrarea
economica”4.

2.      Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”, Bucuresti: Tribuna Economica, 1997 (pag. 259).
3.       Codul civil roman – art. 975.
4.       Legea concurentei nr. 21/1996, publicata in M.O. nr. 88/ 30 aprilie 1996.

Prin concentrare economica se intelege orice act juridic prin care:

     – opereaza transferul proprietatii asupra totalitatii sau a unei parti a
bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic.
     – are ca obiect sau ca efect permiterea unui agent economic sau a unui
grup de agenti, de a exercita o influenta determinanta asupra unui alt
agent  sau grup de agenti.5
Consecintele economice se rasfrang nu doar asupra societatilor
direct implicate, ci si asupra ansamblului intreprinderilor din grupul de care
acestea apartin. In cazul fuziunii a doua societati, daca ele fabrica produse
analoage, se ajunge de fapt la eliminarea unui concurent. Atunci cand
agentii economici implicati in operatiune totalizeaza o cifra de afaceri de
pana la 10 miliarde lei, nu intra in vigoare controlul pentru concentrari.6
Cele care depasesc acest prag, sunt supuse controlului si trebuiesc
notificare Consiliului Concurentei.7 In acest caz, pana la luarea unei decizii,
agentii economici pot lua doar masuri care nu sunt ireversibile, si nu pot
modifica definitiv structura pietei.

 II. REALIZAREA FUZIUNILOR SI DIVIZARILOR

1) Pregatirea fuziunilor si divizarilor
 A. Conditiile financiare ale operatiunii
Pentru a determina aceste conditii se pot folosi metodele
traditionale practicate in cazul aporturilor in natura (evaluarea bunurilor
aportate la valoarea lor intrinseca; evaluarea titlurilor atribuite ca plata
pentru aporturi; impartirea valorii nete a bunurilor aportate la valoarea reala
a actiunilor societatii beneficiatre a aporturilor). In practica sunt utilizate
si alte criterii pentru o determinare mai exacta a valorii economice a
intreprinderii (volumul productiei; rentabilitatea; cursul la bursa; perspective
de viitor).
        
 

5.   Conform legii nr. 21/1996 art.11 alin.1

6.   Conform legii nr. 21/1996 art.15
7.   Legea nr. 21/1996 art.16  alin.1

Evaluarea societatilor
Exista foarte multe metode de evaluare a societatilor, printre care:
a) valoarea intrinseca (matematica) – valoarea patrimoniului.
b) valoarea lichidativa – valoarea intrinseca diminuata cu cheltuielile si
impozitele antrenate de lichidarea societatii.
c) valoarea productivitatii – capitalizarea dobanzilor determinate de marja
bruta de autofinantare, de beneficial net sau de media dividendelor
distribuite pe societate.
d) valoarea de bursa – calculata fata de cursul mediu al actiunii
         Este necesara utilizarea mai multor criterii de evaluare , fara insa ca
numarul lor sa fie prea mare. Acestea trebuie sa fie semnificative  pentru
ceea ce doresc sa reprezinte.
        
Determinarea paritatilor
         Valoarea totala a societatii este impartita la numarul de actiuni. Cu
ajutorul capitalului fiecareia dintre ele, se determina valoarea unitara a
fiecarui titlu. Paritatea schimbului de titluri este data tocmai de compararea
aceastor valori, daca raportul de schimb definitiv poate fi hotarat. Raportul
trebuie sa fie simplu si posibil. Din paritatea obtinuta rezulta numarul de
actiuni noi emise de societatea absorbanta sau noua in vederea atribuirii
lor actionarilor societatii absorbite sau divizate.
        
 Crearea unui cont “Prima de fuziune”
         Daca valoarea reala a actiunilor societatii absorbante excede
valoarea lor nominala, diferenta intre valoarea bunurilor primate ca aport si
valoarea majorarii capitalului societatii absorbante trebuie sa fie in pasivul
bilantului, intr-un cont de “prima de fuziune”.
         Prima de fuziune poate fi utilizata si pentru acoperirea cheltuielilor
relative la fuziune sau divizare, completarea fondului de rezerva ori
constituirea de provizioane sau de reserve particulare.
        
B. Proiectul de fuziune sau divizare
Este intocmit de catre consiliul de administratie al societatilor
interesate si semnat de reprezentantul fiecareia dintre societatile
participante la operatiune. Este necesar:
a) pentru fuziune - acordul societatii absorbante  si a celor absorbite, sau al
fiecarei dintre societatile ce fuzioneraza - daca se creaza o  societate noua.
b) pentru divizare - acordul societatii divizata si a celor beneficiare
        

Continutul planului de fuziune sau divizare

Proiectul planului de fuziune sau divizare trenuie sa aiba incluse cel
putin urmatoarele indicaii:
·     forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la
operatiune
·     fundamentarea - scopurile (cauzele, obiectivele) si conditiile fuziunii
sau divizarii
·     stabilirea si evaluarea activului si pasivului care trebuie transmis la
societatile absorbante sau noi
·     modalitatile de predare a actiunilor sau partilor sociale si data la cere
acestea au dreptul la dividende
·     paritatea (raportul de schimb) a actiunilor sau partilor sociale
·     cuantumul primei de fuziune sau al primei de divizare
·     drepturile ce se acorda obligatarilor – detinatorilor de obligatiuni si
orice avantaje speciale (actiuni preferentiale, drepturi de fondator)
·     data la care trebuie sa fie incheiate bilanturile contabile de fuziune
sau bilantul de divizare (data care trebuie sa fie aceeasi pentru toate
societatile participante la operatiune )
 ·     data la care operatiile societatii absorbite sau divizate vor fi
considerate din punct de vedere contabil, ca fiind efectuate la societatea
beneficiara de aporturi.
         Proiectul de fuziune sau divizare trebuie sa contina orice alte date
particulare care prezinta interes pentru operatiune.         

Publicitatea proiectului de fuziune sau divizare

         Oricand se petrece un eveniment in viata societatii comerciale – de
natura sa duca la modificarea actelor constitutive sau sa duca la disparitia
persoanei morale in cauza – trebuie indeplinite formalitatile de publicitate
prevazute de lege. Este si cazul restructurarii societatilor comerciale prin
fuziune sau divizare.
         Proiectul de fuziune sau divizare, semnat de reprezentantii
societatilor participante la operatiune, se depune la Camera de Comert si
Industrie a Romaniei unde este inmatriculata fiecare societate implicata. Se
depune impreuna cu proiectul de fuziune sau divizare si o declaratie a
societatii care inceteaza a exista in care se mentioneaza modul in care
aceasta a hotarat sa stinga pasivul sau. Proiectul de fuziune sau divizare
se publica si la Monitorul Oficial.
        
        

2) Executarea fuziunilor si divizarilor

    A. Fuziunea
        
Conditii pentru realizarea fuziunii
     a) sa fie convenita in prealabil prin hotararea adunarii generasle a
entitatilor colective implicate. “Fuziunea mai multor societati se hotaraste
de fiecare societate in parte”. 8Hotararea adunarii generale cu privire la
fuziune trebuie autentificata notarial si supusa controlului de legalitate
exercitat de judecatoria competenta.9
     b) fiecare societate comerciala implicata in absortie sau in contopire
este obligata sa isi intocmerasca bilantul.10

Reguli particulare aplicate societatilor pe actiuni

Daca societatea absorbanta este o societate de capital (societate pe
actiuni sau societate in comandita pe actiuni) adunarea generala
extraordinara este supusa unor reguli particulare. Aceste reguli privesc:
      a) Raportul consiliului de administratie – consiliul trebuie sa
intocmeasca si sa puna la dispozitia actionarilor un raport scris care sa
contina elementele esentiale ale operatiunii proiectate.
     b) Raportul cenzorilor – cenzorii trebuie sa se pronunte tot printr-un
raport scris asupra fuziunii proiectate si a conditiilor financiare de realizare
a ei.   
     c) Informarea actionarilor – actionarii trebuie sa fie instiintati cu cel putin
15 zile inainte de data adunarii generale. Lor li se pun la dispozitie mai
multe documente, dar cele strict necesare sunt:
          - proiectul de fuziune
          - darea  de  seama  a  administratorilor  in care se precizeaza si
             raportul de schimb al actiunilor sau partilor
          - raportul cenzorilor
          - bilantul contabil de  fuziune
          - evidenta contractelor de valoare mare in curs de executare
          - rapoartele  de  evaluare  a societatilor sau raportul unui expert   
            care isi va da avizul de specialitate asupa fuziunii
  
            
8.    Legea 31/1990 art.174 alin.1)
9.      Octavian   Capatina  –  “Societatile comerciale”,  Editura  Lumina  Lex,      Bucuresti,  1996 (pag. 366)
10.  Legea 31/1990, art.174  alin.3

 
   d) Aprobarea aporturilor in natura – adunarea generala extraordinara
trebuie sa valideze expertiza facuta asupra aporturilor in natura, in 
conditiile legii. Aportatorii in natura nu au drept de vot in deliberarile
referitoare la aporturile lor, iar actiunile aportului nu sunt luate in
considerare pentru calculul majoritatii.
Actionarii societatii absorbante care sunt actionari si la societatea
absorbita pot participa la votul asupra aporturilor in natura a acestei
societati.11

Situatia societatii noi

Daca se creaza o noua societate pentru a primi aporturile–fuziune a
doua sau mai multe societati, aceasta trebuie sa fie constituita conform
regulilor proprii formei de societate adoptata. Astfel, se poate forma :
     a) o societate cu raspundere limitata
     b) o societate pe actiuni
 Daca noua societate este o societate pe actiuni, fuziunea se poate
realiza fara alte aporturi decat cele efectuate de societatile ce fuzioneaza
(se aplica astfel o exceptie de la regula potrivit careia crearea unei societati
anonime noi necesita cel putin cinci actionari). Proiectul statutelor societatii
noi trebuie sa fie aprobat de adunarea generala extraordinara a fiecareia
dintre societatile care dispar.
          
Efectele fuziunii
         Absortia si fuziunea pot avea efect decat dupa trei luni de la
publicarea in Monitorul Oficial a inscrisului care a operat transformarea si a
hotararii judecatoresti de autorizare.12
Termenul suspensiv de trei luni poate fi scurtat daca se indeplineste una
din conditiile:
a)     se justifica plata datoriilor sociale cu acte obtinute de la creditori.
     b) suma corespunzatoare pasivului este depusa la CEC sau la
administratia financiara; certificatul constatator ca s-a efectuat depunerea
trebuie publicat. In acest caz este nevie de autorizarea judecatoriei.
     c) exista acordul tuturor creditorilor pentru reducerea termenului
suspensiv de trei luni, fiind necesar consimtamantul in scris.

11. Gheorghe Anghelache – “Societatile de capitaluri”,  Bucuresti : Tribuna Economica, 1997 (pag. 280)
12. Potrivit legii 31/1990 art.175 alin 1
Dupa expirarea termenului de trei luni – daca el nu a fost redus – fuziunea
poate fi executata, deci societatea va avea drepturile si va lua asupra sa
obligatiile societatii care isi inceteaza activitatea .13
        
Drepturile creditorilor sociali
         Pentru a-i ocroti, legea prevede ca in cursul termenului suspensiv ,
pana la expirarea caruia fuziunea nu poate sa produca efecte, oricare
creditor al societatilor care fuzioneaza are dreptul sa introdica opozitie la
instanta judecatoreasca. Opozitia suspenda executarea fuziunii pana la
ramanerea definitiva a sentintei pronuntate in cauza (legea 31/1990 art.175
alin.3).14
 

            B. Divizarea
         
Interventia expertilor
Societatile pe actiuni au nevoie de experti pentru a calcula valorile
relative atribuite actiunilor societatilor participante la operatie si a evalua
caracterul echitabil al raportului de schimb. Nu este necesara interventia
unui expert daca divizarea se realizeaza prin crearea de societati noi –
constituite doar cu aporturi ale societatii divizate, iar actiunile noilor
societati sunt atribuite actionarilor societatii divizate proportional cu
drepturile lor in capitalul acesteia.
        
Situatia societatilor beneficiare de aporturi
·        Societatile existente – sciziunea reprezinta o majorare de capital cu
aporturi in natura. Pentru societatea beneficiara se aplica reglementarile
referitoare la interventia expertului si efectuarea evaluarii.
·        Societatile noi – trebuie sa fie constituite conform regulilor proprii formei
de societate adoptate. Noile societati infiintate prin divizarea unei societati
de capitaluri pot fi:   a) Societati cu raspundere limitata
                                                b) Societati pe actiuni
Actiunile societatilor noi infiintate sunt direct atribuite actionarilor
societatii divizate – fara sa fie nevoie sa se mai faca apel la 5 subscriitori
suplimentari pentru respectarea minimului cerut de lege pentru constituirea
unei societati pe actiuni. Actionarii societatii divizate sunt considerati a fi
direct actionarii societatii noi.
        
 

13. Legea 31/1990 art.175 alin.5

14.  Octavian   Capatina  –  “Societatile comerciale”,  Editura  Lumina  Lex,  Bucuresti,  1996 (pag. 368)

Efectele divizarii
         Divizarea antreneaza transmiterea integrala a patrimoniului societatii
care dispare in profitul societatilor care il culeg partial sau in totalitate.
Aceste societati se substituie societatii initiale in toate bunurile, drepturile
sau obligatiile ei. In caz de aport partial de activ – supus regimului divizarii
– transmiterea universala opereaza asupra fractiunii din patrimoniul
societatii care face aportul.
         Societatile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata
de creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin
divizare, proportional cu valoarea bunurilor dobandite, in afara de cazul in
care, prin divizare, s-au stabilit alte proportii. Daca nu se poate stabili
 societatea raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobandit
bunuri prin divizare raspund solidar.
        
Drepturile creditorilor sociali
Transmisiunea patrimoniala cu titlu universal produce si in cazul
divizarii efecte fata de creditorii societatii dizolvate. In locul acesteia,
calitatea de debitor revine societatilor beneficiare, care se substituie celei
transmitatoare. Deoarece prin ipoteza, diviziunea are drept consecinta o
pluritate de debitori, creditorul trebuie sa-l identifice pe acela care i-a
preluat datoria, potrivit bilantului, spre a sti pe cine sa urmareasca in
vederea platii. Din acest punct de vedere, pozitia creditorului este mai putin
favorizata decat in cazul fuziunii, care asigura concentrarea capitalului
urmaribil in patrimoniul unei singure societati.
         Si in acest caz, creditorii beneficiaza de dreptul de a exercita opozitia
reglementata de Legea 31/1990 art.175.

3) Consecinte ale fuziunii si divizarii asupra salariatilor

         Exista o serie de consecinte fata de salariati, deoarece fuziunile si
divizarile antreneaza adesea perturbari in situatia si conditiile de munca ale
salariatilor intreprinderilor implicate in operatiune.
         Contractele individuale de munca incheiate de societatea adsorbita
sau divizata sunt transmise de plin drept la societatea absorbanta sau noua
care trebuie sa le respecte masura. Aceste prevederi nu suprima insa
dreptul societatii absorbante sau noi de a determina nevoile sale reale de
personal.
         Salariatii societatii absorbite sau divizate nu au drept incontestabil la
mentinerea conventiei colective la care era supusa societatea lor. Ei se vor
conforma contractului colectiv de munca aplicabil lor de noul patron, care
poate fi diferit de cel vechi.
         Atunci cand societatea absorbanta sau noua este supusa obligatiilor
rezultate dintr-un contract colectiv de munca, salariatii societatii absorbite
sau divizate pastreaza timp de un an – sau durata contractului colectiv de
munca – avantajele lor din conventia anterioara. Dupa expirarea acestei
perioade ei pastreaza de asemenea, avantajele individuale dobandite ca
urmare a aplicarii vechii conventii colective de munca.

4) Sanctionarea neregulilor in materie de fuziune si divizare

         
           Daca nu este posibila o actiune in nulitate, neregularitatile constatate
pot da loc la o actiune in regularizare si, eventual, la o actiune in daune-
interese.
         Cauze de nulitate:
a)      nulitatea   deliberarilor   uneia   dintre  adunarile  generale  care  au 
decis operatiunea – poate rezulta dintr-o dispozitie expresa a legii privind
societatile comerciale, de exemplu incalcarea regulilor de cvorum sau de
majoritate.
b)     lipsa  sau  aparitia  erorii   in   proiectul   de  fuziune  sau divizare –
nulitatea contractelor poate fi generata de viciul de consimtamant sau
frauda.
         Actiunea in nulitate a unei fuziuni sau divizari se prescrie in termen de
30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii de fuziune sau
divizare. Deciziile pronuntand nulitatea sunt fara efect asupra drepturilor,
obligatiilor sau profitul societatilor beneficiare, nascute intre data terminarii
operatiunii de fuziune sau divizare si cea de publicare a hotararii
pronuntand nulitatea.