RolulBisericiişi al familieiîneducaţiacopiluluipentrusocietate

Prof. SavuDumitru-Mugurel

ŞcoalaGimnazială Teleşti

Societatea actuală oferă copilului numeroase modele de comportament de la cea mai

fragedă vârstă, lăsându-l de cele mai multe ori să discearnă între bine şi rău. În primii ani de
viaţă, un rol important în ajutorul moral şi educativ-formativ al copiluluiîl are Biserica şi familia.
Biserica este instituţia sfântă întemeiată de Mântuitorul Hristos pentru ca omul să ajungă
mai aproape de Dumnezeu. Ea este locul de pe pământ care ne transpune în transcendent,
oferindu-ne educaţia plină de iubire şi eternă a SfinteiTreimi. Astfel, Biserica este cea care are un
rol determinant în formarea copilului de azi şi a adultului de mâine, oferindu-i principalele repere
morale spre dezvoltarea personală.
Familia este cea care aşterne în conştiinţa inocentă a copilului principalele repere privind
discernământul. Prima familia a fostîntemeiată de Dumnezeuînrai, iar din aceasta s-
anăscutîntregulneamomenesc. Astfel, îndepărtarea de Dumnezeu a protopărinţilornoştri Adam şi
Eva aadusconsecinţeîneducaţiacopiilor Cain şi Abel. Primul a dezvoltat un
comportamentinvidios care a culminat cu omorulfrateluisău, dovedindu-se
lipsauneieducaţiitemeinice.
Înîntreagaistoriebiblică, darşi a unorpopoarepâgâne, familiaesteprezentată sub
autoritateabărbatului care o conduce (de exemplupater familias), dararatărolulimperativ al
mamei care estecasnicăşi se ocupă de educaţiacopiilor.
Meditândasupraacestoraspecteistoriceaflămcăuncopil are nevoie de
sprijinspredescoperireaautenticităţii sale interioare, darmai ales pentrupregătireatimpurieatât de
necesarăpentru a face faţăprovocărilorsocietăţii.
Însocietateaactuală, caracterizată de ofertaîn mare parte nesănătoasă a mass-mediei,
copilul are nevoie de atenţie din parteafamiliei, care trebuiesă-i ofereadevăratelerepere morale
înconlucrare cu Biserica, cainstituţiesfântă, darşieducativă. Dacăprivimrelaţiacopilului cu
Dumnezeu din perspectivaSfintelor Taine, ţinândseamacă un copilprimeşte de mictaineleiniţierii
(Botezul, MirungereaşiÎmpărtăşania), descoperimcăeducaţiaoferităacestuiaeste
sub ,,PeceteadaruluiDuhuluiSfânt”. CopilulprimeştepeHristosprinÎmpărtăşanie, devenindu-i
princredinţă Model de sfinţenieşiviaţămoralădesăvârşită.UrmândpeHristosvadevenica El, o
persoanăgatasă se jertfeascăpentruceilalţişisă-i ajuteînsituaţiidificile. Acestaesteomulpe care se
poatebaza o societateîncontinuăsecularizare.
Familia, BisericaşiŞcoalasuntceitreipiloni care se impunca o condiţiesine qua
nonîneducaţiacopilului.FamiliaşiBisericapregătescterenulpentruceurmeazăsăsedimentezeŞcoala,
instituţieceformeazăelevul din punct de vedere moral, intelectualşi social.
Acestetreiinstituţiioferăsocietăţiiunomintegru, care trebuiesădepăşeascăbarierele negative ale
vieţiişitrebuie la rândulsăusăaducă un aporteficacevieţiiîncolectivitate.
Persoanele din viaţacopiluluisunt: părinţii, bunicii, naşul, rudele, vecinii, preotul etc. Toţi
au o contribuţiemaimultsaumaipuţinevidentăînformareapersonalităţiicopilului.Aceştiasuntcei
care empatizeazăcelmai des cu el şiîiimpuneanumitereguli,
normesaucondiţiiîneducaţiasatimpurie.
Prinurmare, educaţia copilului în,,ceişapteani de acasă” este prima cărămidă în ridicarea
turnului personalităţii copilului. Fără aceasta copilul poate să greşească în acţiunile sale de mai
târziu, se va acomoda cu mare greutate în Şcoală, dar mai ales în societate. Astfel, acţiunea
timpurie a familiei în conlucrare cu Biserica asupra vieţiicopilului, va adduce acestuia
necesităţile unei dezvoltării normale, pline de iubire şi compasiune.