Revelaţia este ca o intelecţie – sau intelect – al colectivităţii, în sensul că ea
compensează absenţa intuiţiei intelectuale, nu într-un individual, ci într-o colectivitate umană în condiţiile date. În contrast, intuiţia intelectuală este ca o Revelaţie în individual, adică acea Revelaţie cu privire la „o umanitate” va fi, în mod analog, intelecţie pentru individual, şi invers. Intelectul este infailibil în el însuşi; Intelecţia pură este o Revelaţie imanentă şi subiectivă aşa cum Revelaţia este o Intelecţie transcendentă şi obiectivă; Intelecţia este garantată în măsura în care Intelectul este capabil să opereze fără obstacole, şi asta presupune condiţii care nu sunt doar intelectuale ci şi morale în cel mai adânc sens al cuvântului, cu privire la virtuţile şi nu doar la comportarea socială. A afirma că Biblia este simbolică şi revelată, înseamnă pe de-o parte că ea exprimă adevăruri complexe într-un limbaj care este indirect şi plin de imegerie şi pe de altă parte că sursa sa nu e nici lumea senzorială, nici planul psihologic sau raţional, ci sfera realităţii care transcende aceste planuri şi le înfăşoară imens, fiind în acelaşi timp în principiu accesibilă omului prin centrul său intelectiv şi mistic, sau prin „inimă”, sau „intelectul” pur. Intelectul este cel care cuprinde în propria sa substanţă dovada sferei realităţii. Prejudecata „clasică” a scientismului, sau greşeala în metodele sale, este de a nega modul de cunoaştere care este suprasenzorial şi suprapersonal, şi în consecinţă de a nega planurile realităţii la care se referă aceste moduri ale realităţii şi care constituie în mod precis sursele revelaţiei şi intelecţiei. Intelecţia în principiu este pentru om ceea ce este revelaţia pentru colectivitate; în principiu, deoarece de fapt omul nu poate avea acces la intelecţia directă – sau gnoză –excepţie, prin virtutea revelaţiei scripturale pre-existente. Ce descrie Biblia ca şi cădere a omului sau pierdere a paradisului coincide cu separaţia noastră de inteligenţa totală; de aceea se spune că „împărăţia lui Dumnezeu este în tine”, şi „Bateţi, şi vi se va deschide”. Biblia însăşi este obiectivarea misterioasă şi multiplă a acestui intelect sau LOGOS. Este aşa prin intermediul imaginilor şi enigmelor proiecţiilor a ceea ce purtăm într-o adâncime cvazi-accesibilă în adâncul inimii noastre, iar fapturile istoriei sacre – unde nimic nu e lăsat şansei – sunt ele însele proiecţii cosmice ale adevărului divin impenetrabil.