Examenul sintetic al exteriorului CA

- calul pentru dresaj olimpic; calul pentru steeple chose; calul

tip productiv - de sport – sărituri obstacole (jumping) (cu categoriile
cai de călărie (de începători, mijlocii şi avansaţi);- calul trăpaş;- calul pentru
galop; calul de călărie de înaltă şcoală; calul de agrement şi
şa) divertisment;
Cabaline
tip productiv - cai ușoară (trăpaşul american, trăpaşul românesc, trăpaşul
de tracţiune românesc pentru sulky şi echipajele de lux); mijlocie
(carosieri) (carosieri); grea (de povară – rasele Ardeneză, Noriker etc.).

6. Tipul tipurile productive specializate (carne, lapte), mixte

productiv este Bovine (carne-lapte, lapte-carne) şi universale (carne-lapte-
muncă - bivolițele).
reprezentat de
ansamblul
caracterelor pot fi specializate pentru carne, lână, lapte sau pot manifesta
productive Ovine tipuri productive mixte (lână-carne, carne-lână).
specifice unei
entități pot fi specializate pentru carne, grăsime sau pot avea aptitudini
taxonomice. Suine productive pentru ambele producţii.

prezintă aptitudini productive pentru carne, ouă,

Pasari pot fi mixte,combatante sau ornamentale.

în funcţie de activitatea desfășurată și de standardul acceptat, prezintă tipurile productive:

Câinii de pază şi apărare, de turmă (ciobănești), de vizuină, de vânat mare, de vânat mărunt,
prepelicari, pontatori, limieri, aportori, scotocitori, ogari şi de agrement.
Examenul sintetic al exteriorului CA

• reprezintă direcția membrelor în

stațiune plasată (cu sprijin forțat pe
cele patru membre) în raport cu
verticala imaginară care unește
punctul de suspensie cu punctul de
sprijin (solul).
• Punctul de suspensie este punctul
spetei pentru membrele anterioare și
punctul fesei pentru membrele
posterioare. Membrele anterioare se
analizează din față și din profil iar cele
posterioare din spate și din profil.

Aplombul
Examenul sintetic al exteriorului CA
Roba

• reprezintă culoarea pielii, a părului, a

penelor, a lânii, a blănii etc.
• Culoarea reprezintă un caracter de rasă care
diferențiază populațiile de animale. În perioada
dintre cele două revoluții industriale, culoarea
a reprezentat un obiectiv important în
amelioarare pentru ca animalele erau admise la
prăsilă (reproducție) sau eliminate dacă nu se
încadrau în standardul de culoare al rasei
respective.
• Astăzi culoarea a ieșit din obiectivele
ameliorării, cele mai importante sunt
performanțele productive.
• A rămas însă un caracter economic pentru:
rasele de iepuri și animale de blană (vulpi,
nurci, nutrii) și rasele de ovine Karakul.
Cursul 3
Creșterea animalelor
 Sistematica zootehnică

5
Curs 3 Creșterea animalelor
 TAXONOMIA SAU SISTEMATICA ZOOLOGICĂ

• În natură, numărul viețuitoarelor este foarte mare,

acestea fiind ordonate în mai multe unităţi sistematice
ale zoologiei - taxoni, cum sunt: încrengătura, clasa,
ordinul, familia, genul şi specia.
• Taxonomia sau sistematica zoologică reprezintă studiul Linné - Systema naturae
Ediția apărută în anul 1740
teoretic al clasificării animalelor (inclusiv bazele,
principiile, procedurile și regulile acesteia).

Curs 3 Creșterea animalelor

6
CA
 CA
Sistematica zootehnică
sistematica zoologică se termină la nivel de specie;
sistematica zootehnică se ocupă de subdiviziunile posibile în
interiorul speciilor domestice;
sistematica zootehnică are ca unitate a categoriilor populația;
populația este un grup de indivizi izolat reproductiv sau o
comunitate reproductivă de indivizi.

Curs 3 Creșterea animalelor 8

 CA
Clasificarea populațiilor
I . În funcție de 1. Populații deschise = comunități
gradul de reproductive cu un mare aflux de gene
izolare străine datorită imigrației (unele
reproductivă semirase);

2. Populații închise = comunități

reproductive care au un grad mare de
izolare reproductivă instalat de multe
generații. Nu au aflux de gene străine
(rasele „pure” cu registrul genealogic
închis, ca de exemplu rasa Pur Sânge
de galop englez).
Curs 3 Creșterea animalelor 9
 CA
Clasificarea populațiilor
II . În funcție de
structura internă a III. În funcție de
populațiilor teritoriul ocupat

1. Populații simple = de regulă

sunt populațiile mici în care 1. Populații
toti indivizii au posibilitatea synpatrice =
reală de împerechere între ei populații care ocupă
(liniile unei rase); același teritoriu;

2. Agregate de populații =
comunități reproductive mari 2. Populații
formate din populații simple în allopatrice =
care indivizii au posibilitatea populații care ocupă
potențială de împerechere între teritorii diferite.
Curs 3 Creșterea animalelor ei (rasele, speciile). 10
 CA
Clasificarea populațiilor
IV. În funcție de diferențele existente între populații se
distinge taxonul care este o populație suficient de distinctă ca
izolare reproductivă și performanțe ce poate fi clasificată
printre categoriile sistematice.

 Taxonomia sau sistematica zootehnică este teoria și practica clasificării

populațiilor de animale domestice.
 Este o disciplină practică ce ajută exploatarea și ameliorarea genetică a
animalelor.
 Taxonomia trebuie să aibă un sistem corect și eficient prin care să îl informeze

Curs 3 Creșterea animalelor

pe ameliorator și să îi arate performanțele compartive ale populațiilor. 11
Taxonomia CA
I.1. Concepția morfologistă sau tipologistă
• formulată de Karl Linne;
• conform acesteia, exteriorul animalelor este criteriul
principal în distingerea unei populații;
• tipologiștii nu recunosteau existența variației genetice.
Taxonomia a
cunoscut în 2. Concepția nominalistă
istoria sa, trei
idei de bază: • consideră ca numai individul este o realitate,
categoriile sistematice fiind creații ale imaginației
omului.

3. Concepția populationistă sau biologistă:

• care consideră că gradul de izolare reproductivă este
cel care hotărăște aprobarea unei populații.
Curs 3 Creșterea animalelor 12
 CA
Criterii taxonomice pentru aprobarea populațiilor
A. Gradul de izolare reproductivă;

B. Diferențiere morfologică și fiziologică;

C. Diferențiere prin cerințe față de mediu - ecologică;

D. Mărimea efectivă a populațiilor - structura numerică

E. Diferențiere etologică

F. Taxonomie moleculară
Curs 3 Creșterea animalelor 13
 CA
A. Gradul de izolare reproductivă
 Izolarea reproductivă, adică reproducția în sine a unei populații, este un factor
important în evoluția lumii organice, implicit în ameliorare.
 Izolarea reproductivă ca factor al evoluției a fost pusă într-o lumină nouă prin
dezvoltarea geneticii populațiilor, a teoriei evoluționiste și a sistematicii moderne.
 Rolul izolării reproductive este de a permite reconstrucția genetică a populațiilor
prin eliminarea combinațiilor de gene disarmonice sau nearmonizate, neintegrate
ce apar în urma hibridărilor și reținerea numai a acelor combinații de gene
armonizate, integrate.

Curs 3 Creșterea animalelor 14

 CA
A. Gradul de izolare reproductivă
 Estimarea gradului de izolare reproductivă se face cu ajutorul unui indicator cantitativ
numit coeficient de izolare reproductivă (I).

unde:
AA = indivizi cu cei doi părinți autohtoni (născuți în populație)
AI = indivizi cu un părinte autohton și unul imigrant (rezultatul unei imigrări anterioare)
II = indivizi cu cei doi părinți imigranți (rezultatul unei imigrări prezente)

Curs 3 Creșeterea animalelor 15

 CA
Coeficientul de izolare reproductivă
Coeficientul de izolare reproductivă ia valori între –1 și +1.
Când este de la -1 inclusiv 0, efectivul nu este populație.
Când este pozitiv până la +1 ar putea fi populație.

Este sigur populație când se menține pozitiv timp de 5 generații.

Izolarea reproductivă optimă se obține când coeficientul de izolare
reproductivă este +0,8 adică 90% indivizi autohtoni și 10%
indivizi cu cel puțin un părinte imigrant.

Curs 3 Creșeterea animalelor 16

 B. Diferențiere morfologică și CA
fiziologică
 Populațiile diferă și prin prezența sau absența unor caractere calitative (morfologice) sau
prin media unor caractere cantitative (fiziologice).

 Sistematica nu poate analiza toate caracterele populațiilor. Caracterele preferate de

taxonomiști sunt cele morfologice pentru că:

sunt mai ușor vizibile;

sunt mai puțin influențate de mediu;

se transmit în măsură mare la descendenți.

 B. Diferențiere morfologică și CA
fiziologică

Exemple: culoarea pielii, a părului, a lânii, a penelor, dezvoltarea corporală,

conformația corporală, prezența, forma și dimensiunea cozii, a urechilor, a
crestei etc.

Regula folosită de taxonomiști este ¾ (dacă din două populații presupuse a

fi amestecate se separă corect ¾ dintre indivizi, ele sunt considerate a fi
diferite.)
 B. Diferențiere morfologică și
fiziologică
Caracterele cantitative:
• cantitatea de lapte, masa corporală
(greutatea vie), greutatea lânii, numărul
de ouă etc.
caracterele de reproducție:
• natalitate, prolificitate, fecunditate etc.,
sunt mai putin vizibile, foarte mult
influențate de mediu și se transmit în
măsură mică la descendenți.
CA
•În cazul caracterelor cantitative se pune
problema care este cauza diferenței
dintre mediile unui caracter la două
populații.
Diferența dintre mediile unui
caracter poate avea două cauze:
una genetică;
una de mediu.
 B. Diferențiere morfologică și CA
fiziologică

Populațiile sunt considerate diferite numai în măsura în care diferența

este genetică.

Diferențele Frecvența diferită a acelorași gene la cele

genetice două populații;
dintre
populații
pot avea Prezența unor gene într-o populație și absența
două cauze: lor în alte populații (în cazul speciilor).
C. Diferențiere prin cerințe față de CA
mediu - ecologice

Fiecare populație are o nișă ecologică distinctă la

care este adaptată, ceea ce o ferește de a intra în
competiție cu altă populație.

Nișă ecologica = totalitatea factorilor de mediu la care

este adaptată o populație.
 CA
D. Mărimea efectivă a populațiilor

Rasele sunt agregate de populații cu mărime efectivă

mare și care evoluează sub influența selecției.

Liniile sunt populații cu mărime efectivă mică, de

exemplu linia consangvinizată evoluează sub influența
derivei genetice.
 CA
E. Diferențiere etologică

Caracterele etologice (comportamentale) ale grupurilor de animale au atât valențe

ereditare cât și dobândite; ca urmare, alături de alte criterii, și comportamentul poate fi
considerat un criteriu al sistematicii zootehnice.

Spre exemplu, rasele de câini (Canis lupus familiaris) sunt împărțite în funcţie de
caracteristici și utilitate în 8 grupe (prin standardul AKC-American Kennel Club și UKC -
United Kennel Club) sau 10 grupe (dupa standardul FCI - Fédération Cynologique
Internationale), existând câini de companie, de pază și apărare, ciobănești, terieri, de
vânătoare, ogari ș.a.
 CA
E. Taxonomie moleculară
Taxonomia și filogeneza moleculară permit confirmarea și completarea taxonomiei clasice axată, în principal,
pe morfologie.
Taxonomia genetică are ca scop reconsiderarea similitudinilor (posibil legături genealogice) dintre entitățile
biologice, estimarea timpului divergenței dintre acestea și cronologia succesiunii evenimentelor de la niveluri
genomice.
Hărțile genetice au fost finalizate la aproape toate speciile importante; provocarea rămâne aceea de a
construi relațiile de înrudire (așa-numiții arbori filogenetici) și a asocia gene diferitelor caractere morfologice.

Markerii moleculari identificați și utilizați n acest tip de taxonomie sunt de tip I și de tip II:
- markerii de tip I sunt asociați cu gene cu funcție cunoscută (allozimele - markeri exprimați în indivizi
heterozigoți după modelul mendelian sau în ADN-ul mitocondrial);
- markerii de tip II sunt asociați cu gene cu funcție necunoscută, cum sunt microsateliții și markerii neutri
(SNP-uri)
Ontogenia populațiilor CA
(ontogeneza)
• Se referă la apariție, dezvoltare, dispariție.

1.
Anageneza
Apariția populațiilor
Există trei 2.
moduri Cladogeneza

3.
Sinteza
 CA
Ontogenia populațiilor (ontogeneza)

a. Anageneza autogenă:
1. Anageneza – transformarea în timp a unei populații
fără imigrație (aport de gene străine).
apariția unei populații Exemple: Friză olandeză, Brună
prin transformarea în elvețiană.
timp a unei populații
fără ramificație
geografică. b. Anageneza alogenă: transformarea
Este de două în timp a unei populații cu imigrații.
tipuri: Exemplu: Țigaie românească.
 CA
Ontogenia populațiilor (ontogeneza)

a. Cladogeneză autogenă: fără

imigrație. Exemplu: Friza olandeză
s-a ramificat în Friza americană și
Friza elvețiană.

b. Cladogeneza alogenă: cu imigrații.

Exemplu: Bălțata românească a
provenit prin ramificarea rasei
Simmenthal cu masive imigrații.
(transformare Sură de Stepă)
 CA
Ontogenia populațiilor (ontogeneza)

3. Sinteza – fuzionarea
mai multor populații
într-una singură care nu
mai poate fi considerată
echivalentă cu niciuna
cu care a intrat în
combinație.
Exemplu: rasa de ovine Merinos de
Palace a provenit prin fuzionarea
(sinteza) mai multor rase de tip
Merinos.
 CA
Dezvoltarea populațiilor
1. Reproducția în
• Este procesul de expansiune numerică, teritorială sine a unei populații
= aducerea de
și diversificare genetică a populațiilor. reproducători
masculi și femeli și
• Expansiunea populațiilor depinde de caracterele înmulțirea lor în zone
noi (metodă
demografice dinamice (natalitate, prolificitate, Dezvoltarea costisitoare);
populațiilor se
viabilitate, mortalitate) și de gradul de adaptare a realizează în
2. La taurine se
două moduri: practică absorbția
populațiilor la mediu și la cerințele omului.
populației locale prin
însămânțarea
• Dezvoltarea populațiilor se exprimă și la om prin femelelor locale cu
material seminal de la
rata brută a creșterii numerice = natalitate – masculii populației ce
urmează a fi
mortalitate (în procente). introdusă.

Dispariția populațiilor
Poate avea două cauze:
CA
Se pune problema
conservării materialului
genetic de la populațiile
pe cale de dispariție:

din rațiuni economice,
deci pierderea
competiției economice;
Înființarea de populații
stabile genetic
(genoteci) ca rezervă de
gene de la populațiile ce
ar dispărea.

Bănci de spermă,
pierderea adaptării la embrioni, ovare
mediu. congelate.
 CA
Structura și atributele populațiilor

• Ca și individul, populaţia are o anumită structură ce s-ar putea

modifica în timpul procesului de adaptare.

• Ea are o ontogenie: apariție, dezvoltare, dispariție.

• Structura populației reprezintă descrierea categoriilor de indivizi

dintr-o populație cu precizarea ponderii pe care o deține fiecare categorie
din total.
 CA
Structura și atributele populațiilor

Populația A. Structura genetică: este reprezentată de descrierea

poate avea categoriilor de genotipuri dintr-o populație și frecvența acestor
mai multe genotipuri. Este foarte importantă pentru ameliorare pentru că
structuri în structura genetică constituie obiectul schimbării.
funcție de
criteriile B. Structura de reproducție: reprezintă descrierea categoriilor
avute în de indivizi care participă la reproducția populației și ponderea
vedere pentru pe care o deține fiecare categorie din total.
clasificare:
 CA
B. Structura de reproducție

1.1. Structura de sexe;

• Legat de structura de 1.2. Structura de familii;

reproducție se
studiază: 1.3. Structura de vârstă;

1.4. Structura de imigrație;

1.5. Structura de generații;

1.6. Structura de subpopulații.

 CA
1. Structura de sexe

• este redată prin raportul de sexe, adică cu câte

femele se împerechează un mascul.
• De exemplu, la cabaline 1/100 sau 1:100, la
găini 1/8 – 1/12, la ovine 1/25-1/40.
 CA
2. Structura de familii

• Familia (în sens genetic) este un grup de indivizi apropiat înrudiți ce au

avut un strămoș comun suficient de apropiat.
• Familia merge până la înrudirea dintre ½ veri primari (fii unor semifrați,
deci un bunic comun).
• Familia nu este o populație, ci o structură genetică a acesteia (femelele și
masculii de reproducție dintr-o populație = matca).
• În matcă nu există familii, ci cupluri de împerechere.
• Structura de familii se discută numai la descendenți.
 CA
2. Structura de familii
a. familii de mamă: reprezentate prin toți descendenții
aceleiași mame (la o fătare).

La speciile unipare (cabaline, taurine, ovine) nu există familii de mamă;

La speciile pluripare (porci, păsări) familiile de mamă sunt reprezentate
de frați buni, surori bune (familii de sibs).

b. familii de tată: reprezentate prin toți descendenții

aceluiași tată:

la speciile unipare sunt familii de semifrați, semisurori (familii de

halfsibs);
la speciile pluripare familiile de tată sunt un amestec de frați buni surori
bune, semifrați, semisurori (familii de sibs și halfsibs).
 CA
3. Structura de vârstă Unități de măsură
pentru vârstă:
Populațiile prezintă
două structuri de
vârstă:
lactația
a. structura de
vârstă stabilă
fătarea (staționară sau
echilibrată)

b. structura de
tunsoarea vârstă instabilă
(dezechilibrată
sau fluctuantă)

anul
 a. structura de vârstă stabilă (staționară sau echilibrată)

În generații diferite, în ani diferiți,

structura de vârstă este aceeași cu
două condiții:
1. efectiv staționar numeric:
ponderea reformelor = ponderea
primiparelor;
2. fiecare categorie de vârstă are o
pondere mai mare decât categoria
de vârstă următoare.
În expresie grafică, structura de vârstă
stabilă este piramidală.
1 2 3 4
b. structura de vârstă instabilă
(dezechilibrată sau fluctuantă)

Nu se respectă condițiile
anterioare: efectivul nu este
staționar numeric și pot
apărea și categorii de vârstă
care au o pondere mai mică
decât categoria de vârstă
următoare, ceea ce va
determina fluctuații ale
vârstei.
3. structura de vârstă
• Structura de vârstă este importantă pentru exploatare și pentru
ameliorare.

• Pentru exploatare este importantă pentru că de ea depinde producția

medie a efectivului la un moment dat.

• Pentru exploatare se dorește o structură de vârstă optimă care să

maximizeze în mod constant producția.

• Această structură de vârstă se obține astfel: după prima vârstă se face

selecție (de exemplu selecție pentru cantitatea de lapte la prima lactație,
selecție pentru cantitatea de lână pentru primul tuns).

• Apoi structura de vârstă se menține aproximativ cu aceeași

pondere, efectuându-se strict numai reformele de necesitate, până la
ultima vârstă când se reformează totul.

• Pe parcurs, tot ceea ce iese prin reforme va intra prin primipare.

 CA
3. structura de vârstă
•
 CA
4. Structura de imigrație
• Nu toate efectivele sunt complet izolate reproductiv.
• Unele populații sunt supuse unui flux de gene străine datorită
imigrației.
• Gradul de imigrație se estimează cu ajutorul coeficientului de izolare
reproductivă (I).
 CA
5. Structura de generații
• Generația este reprezentată de un grup de indivizi care ocupă același loc în lanțul
filogenetic.

• Grupul de contemporani este reprezentat de indivizi care s-au născut în aceeași

perioadă, au crescut și au produs împreună, deci au beneficiat de aceleași condiții de
mediu general.
a) populații cu generații suprapuse: cabaline,
• Există două structuri de generații: taurine, ovine;

b) populații fără generații suprapuse: grupe de

frați, surori, semifrați, semisurori (porci, păsări).
 CA
6. Structura de subpopulații
• Unele populații (rasele) sunt agregate de populații formate din populații simple sau
subpopulații. Există două structuri de subpopulații:

a) structura piramidală: care este proprie raselor perfecționate.

Există o stratificare functională a raselor în: ferme de elită, ferme de
multiplicare, ferme de producție.

b) structura insulară: proprie raselor locale (Țigaie, Țurcană).

• În acest caz rasa este divizată în crescătorii pe localitate și pe proprietar.
• Între acestea au loc schimburi de reproducători masculi.
Intrebari?????