Palade Andra-Gabriela

Master Nutriție și dietetică anul II

Rolul lecitinei în sănătatea mintală

Lecitina este un grup de substanțe chimice care sunt înrudite. Nu este o singură substanță
chimică. Lecitinele aparțin unui grup mai mare de compuși numiti fosfolipide. Acestea sunt părți
importante ale creierului, sângelui, nervilor și altor țesuturi. Fosfolipidele sunt, de asemenea, o
parte a membranelor celulare.

Organismul folosește lecitina în procesul metabolic și pentru a muta grăsimile. Lecitinele

se transformă în colină în organism. Ele ajută la producerea neurotransmițătorului acetilcolină.

Lecitina este folosită în mod obișnuit ca aditiv alimentar pentru emulsionarea alimentelor.
Mulți oameni cunosc lecitina ca fiind pelicula uleioasă de pe tigaia când folosesc un spray de
gătit antiadeziv.

Lecitina este un amestec de colină, esteri de colină, acizi grași, glicerol, glicolipide,
trigliceride, acid fosforic și fosfolipide, cum ar fi fosfatidilcolina, care sunt componente normale
ale laptelui uman ( University of Rochester Medical Center Rochester,2023).

Lecitina este un amestec de lipide neutre și fosfolipide, care sunt constituenți importanți
ai sistemului nervos central (SNC). Fosfolipidele din membranele celulare ale creierului conțin
mulți acizi grași diferiți, dintre care acidul gras polinesaturat omega-3 (PUFA) și acidul
docosahexaenoic (DHA) sunt cei mai abundenți1. DHA și omega-3 sunt deosebit de importante
pentru dezvoltarea normală a creierului și funcția cognitivă. Fosfolipidele de origine animală
conțin de obicei fosfatidiletanolamină (PE), fosfatidilcolină (PC), fosfatidilserina (PS),
fosfatidilinozitol (PI), sfingomielină și alte fosfolipide de glicerol cu compoziții complexe de
acizi grași. Numeroase studii au demonstrat că PUFA din seria n-3, inclusiv acidul
eicosapentaenoic (EPA, 20:5n-3) și DHA (22:6n-3) joacă roluri cheie într-o serie de procese
fiziologice (PubMed Central,2020).

În consecință, există o legătură puternică între o aprovizionare adecvată de PUFA

dietetice și susținerea sănătății cognitive, învățarea, plasticitatea neuronală, sinaptogeneza și
transmiterea sinaptică. Fosfatidele PC, PE, PS și PI sunt abundente în membranele sinaptice și
sunt implicate în mai multe etape fundamentale ale neurotransmisiei, inclusiv fuziunea și
recuperarea veziculelor sinaptice (SV). În plus, mesagerii lipidici sunt produși continuu în timpul
activității metabolice cerebrale, care pot modula direct puterea sinaptică. S-a demonstrat că
arborizarea și stabilizarea dendritice sunt strâns corelate cu puterea și activitatea intrărilor
sinaptice primite de neuronii în curs de dezvoltare.

În plus, în timpul maturizării neuronilor și a sinapselor acestora, activitatea sinaptică

joacă un rol fundamental în reglarea stabilității dendritice și a dezvoltării arborelui. Mai mult,
este bine documentat că se pot realiza mai multe conexiuni sinaptice cu un număr mai mare de
ramuri dendritice și axonale. Prin urmare, factorii care controlează arhitectura dendritică și
manipulează creșterea neuritei ar putea modifica funcția neuronală și proprietățile circuitului prin
afectarea compartimentelor sinaptice.

Cercetătorii au studiat dacă lecitina – care conține colină, un nutrient important pentru
funcția creierului – poate ajuta simptomele demenței și alte probleme de memorie. Un studiu a
arătat rezultate semnificative. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a
determina dacă lecitina poate ajuta la problemele de memorie (Health effects of dietary
phospholipids, PubMed, 2020).

Colina este precursorul unui alt neurotransmitator, acetilcolina. Ca și în cazul

transmițătorilor discutați anterior, sinteza acetilcolinei este influențată de disponibilitatea colinei
în neuronul colinergic. Concentrațiile neuronale de colină pot fi modificate prin aportul alimentar
de colină, fie sub formă de colină liberă, fie sub formă de fosfatidilcolină (lecitină). Colina orală
și fosfatidilcolina au găsit o anumită aplicație în bolile umane și în funcțiile creierului despre
care se crede că implică neuronii colinergici. De exemplu, acestea au fost utilizate cu succes
pentru a trata tulburările de mișcare, cum ar fi diskinezia tardivă (o afecțiune indusă de
medicamente), dar nu și boala Huntington. Colina și lecitina au fost, de asemenea, studiate ca
potențiali îmbunătățitori ai memoriei, pe baza noțiunii că neuronii acetilcolinei din hipocamp
joacă un rol important în memorie și că creșterea producției de transmițător ar putea îmbunătăți
memoria. Pacientii cu boala Alzheimer sunt grupul cel mai studiat; în general, rezultatul a fost că
nici colina, nici fosfatidilcolina nu oferă o îmbunătățire semnificativă a memoriei. Acest rezultat
este dezamăgitor, dar alegerea grupului de pacienți ar fi putut fi un factor. Subiecții utilizați în
investigațiile privind colina și lecitina orală au fost în primul rând cei cu boli cronice,
degenerative ale sistemului nervos (cum ar fi coreea Huntington și boala Alzheimer). Amploarea
pierderilor funcționale datorate modificărilor dincolo de cele care implică neuronii colinergici
poate fi atât de mare încât să ascundă orice acțiune benefică a colinei sau lecitinei.

Una dintre principalele componente ale lecitinei, fosfatidilcolina (PC), poate fi

responsabilă pentru unele dintre beneficiile de sănătate raportate de lecitină.

Colina, o componentă a fosfatidilcolinei, joacă un rol în dezvoltarea creierului şi poate

îmbunătăţi memoria. Într-un studiu de cercetare realizat în 2012 s-a demonstrate că șobolanii
care au primit suplimente de colină au înregistrat o îmbunătăţire a memoriei pe tot parcursul
vieţii datorită schimbărilor din centrul de memorie al creierului. Modificările creierului au fost
atât de vizibile încât cercetătorii au putut identifica animalele care au luat colină suplimentară,
chiar şi atunci când erau în vârstă. Datorită efectului clorului asupra creierului, s-a sugerat faptul
că lecitina poate fi benefică pentru cei cu afecţiuni neurologice, boala Alzheimer şi alte forme de
demenţă.

Un alt studiu bazat pe derivații lecitinei produși din soia ne vorbește despre legătura
dintre lecitină și afecțiunile mentale.

Analiza serului după ingestia unică de fosfatidilserina (PS) + phosphatidic acid (PA) a
fost efectuată la voluntari sănătoși. Un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, de 3 luni, a evaluat
influența a trei capsule PS+PA/zi, (300 mg PS + 240 mg PA/zi) sau placebo asupra memoriei și
dispoziției la vârstnici funcționali, nedepresivi, cu probleme de memorie, folosind Scala de
memorie Wechsler și Lista simptomelor depresive. În plus, un studiu randomizat, dublu-orb,
controlat cu placebo de 2 luni a evaluat efectul a trei capsule PS+PA/zi (300 mg PS + 240 mg
PA/zi) sau placebo asupra funcționării zilnice, sănătății mintale, stării emoționale, și starea
generală auto-raportată la pacienții cu boala Alzheimer.

În concluzie, fosfatidilserina este absorbită eficient după consumul oral. O influență

pozitivă a fosfatidilserina (PS) + phosphatidic acid (PA) asupra memoriei, dispoziției și
cogniției a fost demonstrată în rândul subiecților de testare în vârstă. Suplimentarea pe termen
scurt cu PS+PA la pacienții cu Alzheimer a arătat un efect stabilizator asupra funcționării zilnice,
a stării emoționale și a stării generale auto-raportate. Datele încurajează studiile pe termen lung
cu fosfatidilserina (PS) + phosphatidic acid (PA) la pacienții cu Alzheimer și alți vârstnici cu
probleme de memorie sau de cogniție.

În total, rezultatele noastre sugerează că fosfatidilserina (PS) + phosphatidic acid (PA)

poate sprijini memoria și funcția cognitivă, ceea ce este evident în special la cei care au dezvoltat
deficiențe cognitive. Investigațiile ulterioare ar trebui să evalueze un eșantion mai mare pentru o
durată mai lungă, astfel încât efectele complete și prelungite ale PS+PA asupra cogniției,
memoriei, funcționării zilnice și dispoziției la vârstnici și la pacienții cu demență să poată fi
determinate mai amănunțit.

Lecitina comercială este cel mai important produs secundar al industriei de prelucrare a
uleiului comestibil datorită funcționalității și aplicării sale extinse în sistemele alimentare și
utilitatea industrială. Recuperarea lecitinei din ulei este un proces relativ simplu. Hidratarea
fosfatidelor cu apă sau abur, urmată de recuperare prin centrifugare și uscare este tot ceea ce este
necesar. Dar pentru a maximiza utilitatea și funcționalitatea lecitinei, condițiile de procesare până
la fasole sau sămânță trebuie controlate cu atenție. Depozitarea și manipularea boabelor,
depozitarea țițeiului, pretratările de rafinare, procesele de uscare, albirea, modificarea chimică și
depozitarea pot afecta calitatea și performanța lecitinei. Efectele procesării asupra calității și
performanței lecitinei este unul dintre punctele focale majore în această prezentare. Utilizarea
lecitinelor s-a extins dincolo de aplicarea tradițională în vopsele, ciocolată și margarină.
Tehnologii alimentari au folosit lecitina ca ingredient funcțional în multe sisteme moderne.
Proprietățile sale multifuncționale și statutul său „natural” fac din lecitina comercială un
ingredient alimentar ideal. Principalele proprietăți funcționale includ: emulsionare, instantaneu și
umectare cu particule, eliberare, modificarea vâscozității și nutriție. Impactul nutrițional al
lecitinei este în prezent evaluat în domeniul medical ca un factor important în ameliorarea
tulburărilor neurochimice (PubMed,2020).

Alte domenii de activitate medicală și de sănătate includ modificări pozitive ale

colesterolului, chimia sângelui și factorii circulatori. Lecitina este, de asemenea, utilizată în
numeroase aplicații industriale și nealimentare, cum ar fi dispersarea pigmenților, eliberarea
mucegaiului și hrana animalelor. Sursa majoră de lecitină comercială este din procesarea uleiului
de soia. Se urmărește evaluarea lecitinelor din alte culturi de semințe, cum ar fi bumbacul,
porumbul și rapița. Creșterea acestor surse va fi în funcție de cerere.
 Lecitina vine sub formă de capsule, lichide și granule. Nu există o cantitate recomandată
de aport. Alimentele care conțin lecitină includ: gălbenușuri de ou, boabe de soia, germeni de
grâu, alune, ficat Semnele deficienței de lecitină nu sunt clare. Este mai probabil să fie cauzate
de deficit de colină, nu de lecitină.

Deficitul de colină este rar. Poate duce la: leziuni musculare, probleme hepatice, leziuni
renale.

Este recomandabil să aleagă lecitina din surse alimentare înainte de a lua în considerare
forma de supliment.

Lecitina se găsește în multe alimente întregi, inclusiv:

- carne de organe, carne rosie, fructe de mare, ouă, legume verzi gătite, cum ar fi varza
de Bruxelles și broccoli, leguminoase, cum ar fi soia, fasolea și fasolea neagră

Lecitina naturală din surse alimentare nu prezintă niciun risc pentru sănătate.