Polifenolii din alimentele funcționale

Polifenolii, compuși organici ce se regăsesc din abundență în plante și alimente, au

devenit un punct de interes în cadrul nutriției în ultimele decenii. Numeroase studii indică faptul
căci consumarea alimentelor ce conțin polifenoli joacă un rol vital asupra sănătății prin reglarea
metabolismului, a greutății, chiar vindecarea bolilor cronice și a opririi proliferării celulare. Până
la momentul actual au fost identificați aproximativ 8000 de polifenoli. Studii animale și umane
arată că diverși compuși prezintă proprietăți antioxidante care au rol în prevenția și tratamentul
bolilor cardiovasculare, bolilor neurodegenerative, cancer și obezitate. Totodată, s-a observat
căci consumul de excesiv de alimente bogate în polifenoli poate avea efecte dăunătoare.

Spre exemplu, în cazul obezității, polifenoli precum catehine, resveratrol sau curcumina
ce se regăsesc în nuci, spanac, fructe de pădure sunt asociați cu efecte anti-obezogenice, ei
acționând prin mecanisme de tipul oxidării adipocitelor, inhibarea lipogenezei, reducerii
inflamației și astfel toate cumulate conducând la pierderea în greutate.

De asemenea, alimentele bogate în polifenoli de tipul antocianinelor ce se regăsesc în

fructe uzuale de tipul merelor, migdalelor, afinelor au rol în îmbunătățirea funcției ventriculare,
în modularea enzimatică, prezentânt totodată proprietăți antiinflamatorii și de reducere a valorii
presiunii sângelui.

În cazul pacienților bolnavi de cancer, flavonoide precum flavone, catehine și izoflavone

pot neutraliza radicalii liberi și pot scădea riscul de cancer prin oprirea multiplicării celulelor în
cazul tumorilor. Efectele benefice ale polifenolilor au fost remarcate mai ales în cazul cancerelor
la nivelul colonului,al prostatei, la nivelul endometrului și la nivel de sân (9).

În cazul diabetului de tip 2, antocianinele au fost cele mai evidențiate, fiind asociate atât
cu prevenția,cât și cu managementul diabetului prin protecția celulelor beta de toxicitatea
glucozei, prin acțiunea antiinflamatorie și antioxidantă, prin reglarea transportului glucozei în
vederea obținerii unui control glicemic mai bun.
 Totodată, curcumina, resveratrolul și catehine de tipul epigalocatehin galatului pot oferi
protecție împotriva unor boli neurodegenerative cum ar fi Alzheimer-ul și demența prin
intermediul proprietăților imunomodulatoare și antioxidante care protejează neuronii și inhibă
efectele neurotoxice ale beta-amiloid proteinei, proteină ce este corelată cu Alzheimer-ul.

Compușii fenolici din alimente au atras un mare interes încă din anii 90, datorită efectelor
benefice pe care le au asupra sănătății umane. Dovezile obținute în studiile in vivo, in vitro și în
studiile clinice au arătat faptul că polifenolii din mere, struguri și citrice au o capacitate de
protejare a creierului mai mare decât vitaminele antioxidante (4). Compușii fenolici (catechine și
epicatechine) din ceaiul verde sunt capabili să protejeze neuronii de o serie de degradări
oxidative și metabolice . În ultimul timp a existat un interes intens pentru a descoperi potențialul
flavonoidelor în a modula funcția neuronală și în a preveni neurodegenerarea ce poate apărea
odată cu trecerea timpului. Studiile au arătat faptul că o dietă bogată în plante cu un conținut
mare în flavonoide îmbunătățește memoria, capacitatea de învățare, stimulează regenerarea
neuronală și îmbunătățește funcția cognitivă. S-a observat că flavonoidele individuale, cum ar fi
tangeritina (Citrus reticulata), mențin integritatea și funcționalitatea nigro-striatala în urma
leziunii cu 6-hidroxidopamina, ceea ce sugerează că poate servi că potențial agent neuroprotector
în cazul patologiei asociate bolii Parkinson. Pentru a ajunge la nivel neuronal, este necesar
traversarea barierei hemato-encefalice, care controlează intrarea xenobioticelor în creier. S-a
dovedit că flavanonele, precum hesperidina, naringenina și metaboliții lor in vivo, împreună cu
unii antociani din dietă (cianidin-3-rutinozida și pelargonidin-3-glucozida), traversează bariera
hemato-encefalică în studiile in vitro și in situ (7).

Consumul de ceai duce la un risc mai scăzut pentru o gamă largă de boli, de la simple
infecții bacteriene sau virale la afecțiuni degenerative cronice, inclusiv boli cardiovasculare,
cancer și accident vascular cerebral. Totodată s-a demonstrat și o acțiune neuroprotectoare dată
de taninurile catehice. Această acțiune se bazează pe îndepărtarea radicalilor liberi, chelatarea
compușilor metalici, modularea funcției mitocondriale pentru a evita producția de radicali liberi.
În creier, EGCG acționează ca un chelator de fier, legându-se și îndepărtând fierul, împiedicând
astfel producerea radicalilor liberi. Pe lângă eliminarea fierului, EGCG crește și activitatea a
două enzime antioxidante cu acțiune majoră, superoxid dismutază (SOD) și catalaza. EGCG și o
varietate de alți polifenoli sunt antioxidanți și au capacitatea de a neutraliza redicalii liberi,
potențialul de acțiune fiind mai mare decât al vitaminelor C și E sau al unor structure endogene
antioxidante, precum glutationul și superoxid-dismutaza. Capacitatea antioxidantă a EGCG este
determinată de prezența celor opt grupări hidroxil fenolice din molecula sa.

Un studiu realizat în Japonia, pe 1.003 subiecți având peste 70 de ani, a arătat faptul că
prin consumul de ceai zilnic se reduc șansele de deterioarare cognitivă atât la bărbați, cât și la
femei cu 64%. Cei care beau ceai verde au înregistrat un declin mintal mai redus față de
persoanele care nu beau. În special, cei care beau mai mult de două căni pe zi au cu 54% șanse
mai puțin de a dezvolta afecțiuni legate de vârstă, cum ar fi afectarea memoriei, orientării,
atenției, spre deosebire de japonezii care beau doar 3 căni pe săptămână. Iar cei care beau doar o
cană pe zi au cu 38% șanse mai puțin de a avea deficiențe cognitive.

Astfel, în literatura curentă este sugerat faptul căci consumul de alimente bogate în
polifenoli cum ar fi spanac, ceapă, mere, struguri, piersici, grapefruit are rol benefic împotriva a
numeroase boli, amintite mai sus. Însă consumul exagerat de polifenoli poate avea și efecte
negative, observate în special la pacienții cu afecțiuni ale tiroidei, epilepsie și afecțiuni
cardiovasculare. Astfel, acești compuși ingerați în cantități mari pot afecta diferiți transportori ai
medicamentelor sau diverse enzime implicate în reacții, având ca rezultat inhibarea sau creșterea
biodisponibilității, acest lucru depinzând de la caz la caz. Spre exemplu, fenomenul de chelatare
al fierului și efectele de inhibare ale absorbției lui pot fi datorate consumului excesiv de
polifenoli, astfel putându-se creea chiar un deficit de fier în organism (6)

Procesarea alimentelor influențează puternic conținutul în polifenoli al acestora. Totodată

adăugarea unor anumiți polifenoli în alimente poate compromite stabilitatea acestora. În alte
cazuri, polifenoli cu acțiune antioxidantă derivați din fructe, vegetale, ciuperci au fost utilizați
pentru a inhiba oxidarea lipidelor și a proteinelor și pentru a preveni activitatea microbiană în
cazul preparatelor pe bază de carne (1,2). Producătorii de alimente folosesc avantajul
proprietăților antioxidante ale polifenolilor prin adăugarea lor în alimente și băuturi, de tipul
cărnii sau al berii, pentru a preveni oxidarea altor compuși ce se regăsesc în acestea, spre
exemplu, a lipidelor (10).
 Procesul culinar joacă un rol significant în conținutul în polifenoli. De exemplu,
conținutul în quercetină al roșiilor și al usturoiului poate fi redus până la 80% prin fierbere, 65%
prin microunde și 30% prin procesul de prăjire În cazul alimentelor ce conțin carotenoide, cele
mai mari pierderi s-au înregistrat prin prăjire și cele mai puține prin procesul de fierbere, invers
în comparație cu quercetina.

Procesarea alimentelor are un impact semnificativ și asupra biodisponibilității

polifenolilor. Spre exemplu, îndepărtarea cojii unor anumite fructe influențează conținutul în
polifenoli, în timp ce macerarea poate favoriza procesul de difuzie al acestora. De exemplu, vinul
roșu este obținut prin macerarea unor struguri a căror coajă este bogată în acești compuși, astfel
conținutul în resveratrol fiind de 10 ori mai mare în vinul roșu decât în cel alb (3).

În concluzie, există numeroase dovezi care atestă căci polifenoli specifici au un rol
benefic asupra sănătății umane, în special în prevenția și managementul unor anumite boli
cronice. Mecanismele de acțiune ale acestora necesită încă o serie de studii clare. Multitudinea
de polifenoli, rolurile lor fiziologice, căile de acțiune fac ca elucidarea efectelor pe termen lung
sau scurt să fie una destul de dificilă.
 Bibliografie

1.. Aalowo AB, Fayemi PO, Muchenje V. Natural antioxidants against lipid–protein oxidative
deterioration in meat and meat products: a review. Food Res Int. 2017; 64:81-171.

2. Bao HN, Ushio H, Ohshima T. Antioxidative activity and antidiscoloration efficacy of

ergothioneine in mushroom (Flammulina velutipes) extract added to beef and fish meats. J Agric
Food Chem. 2019; 56:40-10032

3. Erranz S, Chiva-Blanch G, Lamuela-Raventos RM, Estruch R. Wine Polyphenols in the

Management of Cardiovascular Risk Factors. Academic Press. 2016; 1:993–1006.

4. Kumar GP, Farhath K. Neuroprotective potential of phytochemicals. Pharmacogn Rev. 2016;

6(12):81-90

5. Loudim KA, Qaiser MZ, Begley DJ, Rice-Evans CA. Flavonoid permeability across an in situ
model of the blood-brain barrier. Abbott NJ Free Radic Biol Med. 2018; 36(5):592- 604

6. Miang H, Wang J, Rogers J, Xie J. Brain iron metabolism dysfunction in Parkinson disease.
Mol Neurobiol. 2017; 54:101-103.

7. Perez-Jimenez J, Neveu V, Vos F. Identification of the 100 richest dietary sources of

polyphenols. Eur J Clin Nutr. 2017; 64:20-40

8. Weinreb O, Mandel S, Amit T, Youdim MB. Neurological mechanisms of green tea

polyphenols in Alzheimer’s and Parkinson’s diseases. J Nutr Biochem. 2018; 15:506-516

9. Zanng S, Zhou Y, Zheng J. Natural polyphenols for prevention and treatment of cancer.
Nutrients. 2016; 5:827-832.

10. Zhang H, Tsao R. Dietary poliphenols, oxidative stress and anti oxidant and anti
inflammatory effects. Curr Opin Food sci. 2016; 1:8-33.