Controlul calității

medicamentelor injectabile
Rezidenți Farmacie Generala an I, Gr.9
Coord.Seria Conf.Dr. Gabriela Tătărîngă
Moroșanu Ioana
Controlul calității
• Calitatea medicamentelor injectabile se controlează dupa FR X si normele interne de
fabricație ale producatorului,prin efectuarea unor examene fizice,chimice, microbiologice și
biologice

Aspect

Izotonie Culoare

Sterilitate pH

Impurități
pirogene

Tehnologie farmaceutica. Volumul I - Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa

1.Aspect
Soluţii
injectabile
Soluţii injectabile trebuie să fie
limpezi, practic lipsite de particule în
suspensie. Controlul se face pe 25 fiole
sau pe 10 flacoane care conţin pulberi
pentru preparatele injectabile dizolvate
Controlul se face în faţa unui ecran pe
jumătate alb pe jumătate negru, după
câteva răsturnări într-un unghi
perpendicular pe raza de lumină a unui
tub de neon sau a unui bec electric mat
de 100 W.aparul se numeste Negatoscop
• Claritatea este o condiţie esenţială a acestor preparate. Controlul
se realizeaza conform prevederilor FR X. ; eventualele impurităţi
pot proveni din: recipiente care n-au fost bine spălate; filtre ca
lasă scame (azbest sau celuloză); sistemele de închidere;
• aer la umplerea şi închiderea fiolelor sau se pot forma prin
cristalizarea unor componente din soluţie sau datorită alcalinităţii
cedate de sticlă.
• în eprubete identice, din sticlă neutră, incoloră şi transparentă,
cu diametrul interior între 15 mm şi 25 mm şi cu fundul plat, se
compară lichidul de analizat şi suspensia de referinţă preparată
extemporaneu şi descrisă mai jos, grosimea stratului fiind de 40
mm. După cinci minute de la prepararea suspensiei de referinţă se
examinează lichidele de-a lungul axului eprubetei, pe fond negru,
operând în lumină naturală difuză. Difuzia luminii trebuie să fie
astfel încât să permită diferenţierea cu uşurinţă a suspensiei de
referinţă I faţă de apă R şi a suspensiei de referinţă li faţă de
suspensia de referinţă I.
• Un lichid este considerat limpede dacă claritatea sa este
comparabilă cu cea a apei R sau a solventului utilizat în condiţiile
de operare descrise mai sus, sau dacă opalescenţa sa nu este mai
pronunţată decât cea a suspensiei de referinţă .
1.Aspect
Contaminarea cu particule vizibile
Contaminarea cu particule a preparatelor injectabile şi a preparatelor perfuzabile este
compusă din particule străine, nedizolvabile şi mobile, altele decât bulele de aer, prezente
involuntar în aceste soluţii. Pentru această determinare se prevede o metodă simplă de
detectare vizuală a particulelor vizibile din soluţiile parenterale.
Se îndepărtează de preferinţă etichetele, apoi se spală şi se usucă exteriorul recipientului.
Se agită sau se răstoarnă cu grijă recipientul, evitând formarea bulelor de aer, apoi se
observă aproximativ 5 s în faţa panoului alb. Se repetă operaţiunea în faţa panoi.!iui
negru. Se notează prezenţa tuturor particulelor

Aparat pentru determinarea particulelor vizibile

1.Aspect
Contaminarea cu particule microscopice
Este reprezentată de particule străine, nedizolvabile şi mobile, altele decât bulele de aer
prezente involuntar în aceste preparate. Se utilizează un sistem de filtrare în vid, din oţel
inoxidabil sau din sticlă care conţine o membrană filtrantă cu grilă milimetrică, de porozitate şi
culoare adecvată, un microscop binocular cu obiectiv cromatic de grosisment 10.
Determinarea: se poate efectua o examinare cu ochiul liber sau cu un dispozitiv electronic
de înregistrare. Se examinează suprafaţa totală a membranei la un grosiment de 100, în
lumină incidenţă sau în lumină reflectată. Se calculează şi se clasează particulele, în
conformitate cu dimensiunile alese în prealabil, >10//m. Pentru fiecare clasă se scade
numărul martorului din cel al probei. Dacă martorul conţine mai mult de 5 particule cu
dimensiunea egală sau mai mare de 25 pm, condiţiile operatorii nu sunt considerate
corespunzătoare şi determinarea trebuie reluată. Interpretarea: se determină
caracteristicile şi dacă e posibil se identifică natura particulelor detectate. Dacă este cazul
se înregistrează numărul particulelor detectate.
Ph Eur,prevede obligativitatea determinarii contaminarii cu pesticide subvizibile
1.Aspect
Suspensii
injectabile
Suspensiile injectabile după o agitare de 1-2
minute trebuie să fie omogene şi fără reziduuri
fixate pe fundul şi pe gâtul fiolei sau al
flaconului
Pot prezenta un uşor sediment redispersabil prin
agitare şi trebuie să corespundă probei de pasaj,
prin acul de seringa nr 16.
Pentru verificarea suspensiilor injectabile
uleioase se admite o uşoară încălzire la 370C
Marimea particulelor se determina la
microscop,daca aceasta este specificata in
monografie respectiva
Determinarea marimii particulelor:
Se cântăreşte o cantitate corespunzătoare din
pulberea de analizat (de exemplu între 10 mg şi 100
mg) şi se suspendă în 10,0 ml mediu de dispersie
adecvat, în care pulberea să fie insolubilă, adăugând
dacă este necesar un agent tensioactiv. O parte din
suspensia omogenă se introduce într-un citometru şi
se examinează, printr-o explorare succesivă a
imaginii la microscop, o arie corespunzătoare la cel
puţin 10//g pulbere de analizat. Se numără toate
particulele a căror dimensiune maximă este
superioară limitei prevăzute. Limita dimensiunii
particulelor şi numărul admis de particule, a căror
dimensiune este superioară limitei admise, sunt
prevăzute în monografiile respective.
1.Aspect
Pulberi pentru
suspensii sau Emulsiil
soluţii injectabile
injectabile

Emulsiile injectabile trebuie să aibă

Pulberile pentru suspensii sau soluţii
injectabile trebuie să se disperseze
uniform
aspect omogen după agitare şi să nu
prezinte nici un semn de separare a
fazelor
dispersii de tip U/A. Se impune
realizarea unei dispersii cât mai fine
şi omogene a fazei uleioase,
dimensiunea picăturilor de ulei fiind
sub 1 µm;
2.Culoare
O soluţie este considerată incoloră dacă are acelaşi aspect ca apa R sau ca
solventul, sau dacă nu este mai intens colorată decât soluţia de referinţă
Pentru a aprecia gradul de coloraţie al lichidelor în nuanţele brun-galben-roşu se
folosesc metodele:
• METODA I în eprubete identice, din sticlă neutră, incoloră şi transparentă, cu
diametrul exterior de 12 mm, se compară 2,0 ml din lichidul de examinat cu 2,0
ml de apă R, de solvent sau de soluţie de referinţă (vezi tabelul cu soluţiile de
referinţă) indicată în monografie. Se compară coloraţiile în lumină naturală
difuză, prin examinare orizontală pe un fond alb.
• METODA II în eprubete identice, din sticlă neutră, incoloră şi transparentă, cu
diametrul interior între 15 mm şi 25 mm, cu fundul plat, se compară lichidul de
examinat cu apa R, cu solventul sau cu soluţia de referinţă (vezi tabelul cu
soluţiile de referinţă) indicată în monografie, grosimea stratului fiind de 40 mm.
Se compară coloraţiile în lumină naturală difuză, prin examinare de-a lungul
axului eprubetei pe un fond alb. 22 Famacopeea Română ediţia a X-a
•