Facultatea de Medicină

Difuziunea,osmoza.

Fiziologie, anul I.

Lucrare practică.

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Membrana celulară este o membrană biologică.

Structura: dublu strat fosfolipidic.

proteine integrate.

-permeabilitate selectivă pentru ioni și molecule organice.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

-substanţele liposolubile pot traversa liber membrana, iar moleculele hidrosolubile pot fi
transportate pasiv sau activ de către proteinele integrate.

-rol important în menținerea homeostaziei.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

DIFUZIUNEA ÎN CELULE DE AGAR

-scop:studierea ratei de difuziune în funcție de raportul suprafață-volum.

Difuziunea-definiție.
-o mișcare spontană a moleculelor sau altor particule în soluție datorită agitației
termice spontane pentru a se atinge o concentrație uniformă în solvent.
-proces care nu are nevoie de energie la sistem.

-În condiţii normale, difuziunea moleculară este relevantă numai pe distanţe pe o

scală de la nanometri la milimetri. În cazul distanţelor mai mari, transportul în gaze
şi lichide se datorează unui alt fenomen de transport, convecţia.

Convecția, denumită și convecție termică, este o formă de transmitere a căldurii

specifică doar gazelor și lichidelor care depinde de prezența materialelor. Se referă la
transferul de căldură dintre un fluid aflat în mișcare liberă sau forțată și o suprafață solidă.
Convecția presupune existența unei mișcări a particulelor ce alcătuiesc fluidul. Dacă
mișcarea apare doar ca urmare a modificării densității fluidului odată cu temperatura,
convecția se numește naturală; atunci când mișcarea este determinată de forțe
exterioare (produse de o pompă, un ventilatoretc.), convecția se numește forțată.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Principiu.
Fenolftaleina din cuburile de agar reacţionează cu NaOH, schimbând culoarea cuburilor
la roz. După expunerea cuburilor NaOH, schimbarea culorii indică cât de adânc a difuzat
NaOH: Astfel se poate determina relaţia dintre rata difuziei şi raportul suprafaţă‐volum a
cuburilor.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

MATERIALE NECESARE
– cuburi de agar‐fenolftaleină 3% (cu latura de 1 cm, 2 cm, respectiv 3 cm)
– soluţie de NaOH 4%
– liniar
– lamă de bisturiu
– prosop de hârtie
– pahar gradat de sticlă
– o bucată de faianță

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
În prima parte a experimentului se folosesc cuburi de agar cu latura de 1cm, 2cm si 3cm.
-se pun succesiv toate cuburile câte 2 minute în soluția de NaOH.

-se scot și se secționează câte o ”felie” de agar.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

-se măsoară cu liniarul suprafața colorată.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Se completează tabelul de mai jos:

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Urmărirea ratei de difuziune în funcție de timp.
-se pun succesiv 5 cuburi cu latura de 2cm în soluția de NaOH.
--primul cub 1 minut.
--al doilea cub 2 minute.
--al treilea cub 4 minute.
--al patrulea cub 8 minute.
--al cincilea cub 16 minute.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
DIFUZIUNE PRINTR‐O MEMBRANĂ SELECTIV PERMEABILĂ

-Scopul lucrării este observarea difuziunii unei substanţe printr‐o membrană selectiv
permeabilă. Solventul şi moleculele mici pot să difuzeze printr‐o membrană
semipermeabilă (sau cu permeabilitate selectivă), dar acesta este impermeabil pentru
moleculele mai mari.

PRINCIPIU
Tinctura de iod (soluţie alcoolizată de I2 şi KI) îşi schimbă culoarea în albastru în prezenţa
amidonului. În lipsa acesteia culoarea rămâne galben‐portocalie.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

MATERIALE NECESARE
– pungă de plastic
– lingură
– amidon
– tinctură de iod sau soluţie Lugol
– pahar gradat de sticlă
– apă
– pipetă

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Într‐o pungă de plastic amestecaţi o lingură de amidon cu 100 ml de apă. Legaţi gura
pungii. Puneţi apă în paharul de plastic până la jumătate şi adăugaţi 10 picături de
iodură. Puneţi punga în pahar în aşa fel încât amestecul de amidon să fie scufundat în
apa cu iodură. Aşteptaţi 15 minute

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
DETERMINAREA REZISTENŢEI OSMOTICE A HEMATIILOR

Osmoza este difuziunea solventului (apei) printr‐o membrană

semipermeabilă (permeabilă pentru solvent, dar nu şi pentru substanţa
dizolvată) care separă două soluţii cu concentraţii diferite. Presiunea
osmotică este presiunea necesară pentru menţinerea echilibrului, fără
mişcarea netă a solventului.

-Osmolaritatea (osmol/l sau Osm) este măsura concentraţiei unei soluţii,

definit ca numărul de osmoli (Osm) de substanţă dizolvată (solvit) într‐un
litru de soluţie. Compuşii ionici, ca sărurile, disociază în soluţie în ionii din
care sunt compuşi. De exemplu, clorura de sodiu (NaCl) disociază în ioni
de Na+ şi Cl‐. Astfel pentru fiecare mol de NaCl în soluţie există 2 osmoli
de particule. Ambii ioni, Na+ şi Cl‐ afectează presiunea osmotică a
soluţiei. Compuşii neionici nu disociază şi formează numai un osmol
pentru fiecare mol de solvit. De exemplu osmolaritatea soluţiei de
glucoză 1 M este de 1 Osm.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Rezistenţa osmotică (sau fragilitatea osmotică) a hematiilor caracterizează sensibilitatea
lor la modificarea presiunii osmotice.

Principiu.

Dacă hematiile sunt suspendate într‐o soluţie isoosmotică (300 mOsm, de ex. soluţie
NaCl 0,9%), nu apar modificări vizibile. Expuse la soluţie hipoosmotică, apa intră în
hematii, acestea se umflă până când capacitatea membranei este depăşită, se rupe şi
hemoglobina este eliberată. Expuse la mediu hiperosmotic, hematiile pierd apă şi se
ratatinează.
Testarea rezistenţei osmotice a hematiilor se bazează pe măsurarea lizei hematiilor ca
răspuns la stres osmotic (soluţii hipoosmolare).

-Rezistenţa osmotică a hematiilor se determină prin expunerea lor la soluţii saline de

concentraţii diferite. Hemoliza se observă după centrifugare ca o coloraţie roşie deschisă
a supernatantului. Rezistenţa osmotică a populaţiei de hematii urmează o distribuţie
normală (gaussiană).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

MATERIALE NECESARE
– 12 eprubete
– soluţie salină 0,5% (0,5 g NaCl în 100 ml apă, adică 5 g într‐un litru)
– apă distilată
– sânge tratat cu anticoagulant sau masă eritrocitară

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

TEHNICA DE LUCRU
Puneţi eprubetele pe un stativ şi marcaţi de la 25 la 14. Puneţi atâtea picături de soluţie
salină 0,5% cât este numărul eprubetei, şi adăugaţi apă distilată până la 25 picături.
Amestecaţi conţinutul fiecărei eprubetă. Astfel se obţine o serie de soluţii saline de
concentraţii hipoosmolare. Puneţi o picătură de masă eritrocitară în fiecare eprubetă şi
amestecaţi. Centrifugaţi eprubetele pentru a accelera procesul de sedimentare.

Observaţi semnele hemolizei! Observaţi culoarea supernatantului şi a

sedimentului! Hemoglobina eliberată din hematiile descompuse
colorează supernatantul în roşu deschis. Observaţi supernatantul roşu
deschis în eprubetele cu soluţie mai puţin hipoosmolară. Dacă toate
hematiile s‐au lizat, sedimentul conţine numai membranele şi stroma
hematiilor. Observaţi sedimentul galben, de cantitate mică, în
eprubetele cu soluţie mai diluată.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Valori normale:
– rezistenţă osmotică minimă: 0,44% (4,4 g/l),
– rezistenţă osmotică maximă: 0,3‐0,32% (3‐3,2 g/l)
Valori crescute (rezistenţă osmotică scăzută / fragilitate osmotică crescută):
– raportul suprafaţă‐volum a hematiilor scăzut (sferocitoză, ovalocitoză),
– membrană eritrocitară alterată (hematii îmbătrânite din cauza turn‐over‐ului
scăzut, anemie hemolitică autoimună)
Valori scăzute (rezistenţă osmotică crescută / fragilitate osmotică scăzută):
– raportul suprafaţă‐volum a hematiilor crescut (talasemie, anemie feriprivă).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.