Referat științific:

”Tehnologii de obţinere a fibrelor alimentare din surse horticole.”

Autor:
Ceșko Tatiana
 Tehnologii de obţinere a fibrelor alimentare din surse horticole.

Problema și necesitatea soluționării ei. Știința nutriției consideră alimentele ca o sursă de

nutrienți de bază și energie necesară pentru menținerea proceselor metabolice în organism. Structura
nutrițională actuală a populației se caracterizează printr-o lipsă de fibre alimentare, proteine, vitamine
și minerale. Prin urmare, peste 60% din populația de vârstă mijlocie are supraponderale. În această
privință, una dintre cele mai importante probleme și sarcini ale producției moderne de alimente este
crearea de produse echilibrate de ingrediente individuale, creșterea rezistenței umane la factorii de
mediu și păstrarea sănătății până la bătrânețe.
O dietă adecvată ar trebui să includă o varietate de substanțe nutritive și biologice active. Este
deosebit de important rolul fibrelor alimentare în alimentația umană, adică substanțele polimerice de
origine vegetală (celuloză, hemiceluloză (HMC), pectină, gingii și lignină) care nu sunt digerate de
organism și sunt concepute pentru a normaliza funcțiile tractului gastrointestinal (Molotilin Yu. I.,
Kolesnikov V.A., 2001; Voskoboinikov V.A., Tipiseva I.A., 2004; Ilyina O.A., 2004). Fibrele
alimentare nu poartă substanțe nutritive indispensabile, dar consumul lor este necesar pentru a menține
sănătatea organismului în ansamblu (reduce riscul de a dezvolta boli cardiovasculare, unele forme de
cancer și diabet).
Alimentele bogate în fibre naturale, conțin puține calorii, grăsimi, multe vitamine și minerale.
FA crește senzația de sațietate, promovează excreția de metale grele, cancerigene, radionucleoizii din
organism, reduce absorbția colesterolului, afectează pozitiv funcționarea rectului, reducând riscul
obezității (Smirnov K.V., 1990; M. Dudkin, I. Schelkunov F. ., 1998; Loseva V.A., Shakhbulatova
L.N., 2001; Pryanishnikov V.V., 2001; Sandrou D. K., Arvanitoyannis IS, 2000).
Principala sursă de FA sunt produsele din cereale, legume, fructe, struguri, nuci. Celuloza,
HMC și lignina constituie, de asemenea, cea mai mare parte a pereților celulari din lemn, ierburi,
tulpini de cereale și arbuști. FA sunt absente în hrana animalelor - carne, pește, lapte, ouă (Zakharova
L. M. și colab., 2000; V. Losev și colab., 2001; A. N. Martinschik și colab., 2002).
Importanța fibrelor alimentare a dus la dezvoltarea unei pieți mari și potențiale pentru produse
și ingrediente bogate în fibre și în prezent există o tendință de a găsi noi surse de fibre alimentare
(FA), cum ar fi produsele secundare agronomice care au fost în mod tradițional subevaluat. Deși au
fost realizări deosebite în acest domeniu de cercetare, sunt necesare investigații suplimentare pentru
proiectarea „noilor sisteme alimentare” care să ia în considerare funcționalitatea precisă a FA atât din
punct de vedere tehnologic, cât și fiziologic.

2
 Numărul de produse alimentare îmbogățite cu fibre alimentare introduse pe piața alimentară a
fost crescut datorită mai multor efecte benefice ale fibrelor dietetice, în principal asupra sistemului
digestiv. Fibrele dietetice produse din produsele secundare ale produselor alimentare bogate în
antioxidanți includ antioxidanți importanți și sănătoși, cum ar fi polifenolii și carotenoizii. Acest lucru
aduce conceptul de fibre dietetice antioxidante (ADF), care combină efectele benefice atât ale fibrelor
dietetice, cât și ale antioxidanților. Această revizuire se concentrează asupra cunoștințelor prezente în
literatura de specialitate despre sursele și potențialele aplicații ale ADF ca ingrediente funcționale în
industria alimentară.

Ce este fibra? - Acest concept a fost asociat mai multor sensuri de-a lungul anilor, ceea ce a
dus la o discuție internațională bazată pe progresele tehnicilor analitice, noile informații nutriționale
și fiziologice și, de asemenea, interesele private din industria alimentară (Champ, Langkilde, Brounds,
Kettlitz, & Collet, 2003). Cea mai consistentă definiție acceptată acum este aceea de la Trowell: „Fibra
dietetică este formată din resturi de celule vegetale rezistente la hidroliză (digestie) de enzimele
alimentare ale omului” (Trowell, 1974, 1976; Trowell, Southgate, Wolever, Leeds, Gassull, &
Jenkins, 1976; Trowell, Burkitt, & Heaton, 1985). Cu toate acestea, definițiile alternative pentru fibre
continuă să fie propuse în fiecare zi. Asp și Johansson (1984), precum și Selvendran și Robertson
(1994) definesc fibre ca grup de polizaharide non-amidon și lignină, care include mai multe
polizaharide indigestibile, pe lângă componentele principale ale peretelui celular; Cummings și
Englyst (1991) consideră că FD este doar polizaharida non-amidon (NSP); Mongeau și colab. (1999)
au raportat că un material vegetal poate fi definit ca FA dacă provine de la pereții celulari ai țesuturilor
alimentare ale plantelor, își păstrează intacta structura și poate fi determinat prin utilizarea metodelor
oficiale de analiză a FA. Asociația Americană a Chimiștilor Cerealelor (2001) a adoptat această
definiție pentru FA: ”părțile comestibile ale plantelor sau carbohidraților analogi, care sunt
rezistente la digestie și absorbție în intestinul subțire uman cu fermentare completă sau parțială în
intestinul gros”.
Fibrele sunt nutrienţi importanţi care oferă numeroase beneficii organismului. Ele reprezintă
componentele din plante care nu se digeră şi nu se absorb, trecând practic nemodificate prin tubul
digestive, dar sunt absolut necesare pentru funcţionarea normală a tractului digestiv şi a întregului
organism uman.
Fibrele ofera numeroase beneficii pentru sanatate, inclusiv:
 mențin un nivel sănătos de colesterol

3
  încetinesc absorbția de zahăr (sunt de ajutor în gestionarea eficientă a diabetului)
 scad riscul apariției diabetului zaharat de tip 2
 pot fi incluse în dietele de slăbit, deoarece fibrele ofera o senzație de sațietate pentru mai mult
timp și astfel oamenii vor consuma mai puține gustări între mesele principale.
Meyer (2004) a propus ca fibrele să facă parte integrantă din produsele alimentare pe care le
consumăm zilnic; principalele surse în care apar aceste fibre sunt plantele, legumele, cerealele,
plantele lemnoase, fructele, leguminoasele, plantele leguminoase etc. şi sunt de două tipuri.
 Fibre insolubile – componente ale pereţilor celulelor vegetale. Nu pot fi digerate, iar rolul principal
al acestor fibre este acela de a preveni constipaţia şi problemele asociate constipaţiei. Fibrele
insolubile sunt benefice pentru tranzitul intestinal şi pot fi de ajutor în prevenirea problemelor
digestive.
 Fibre solubile – componente din interiorul celulelor vegetale. Unul dintre rolurile majore ale acestor
fibre este scăderea colesterolului din sânge. Constipaţia uşoară poate fi tratată prin creşterea cantităţii
de fibre în dietă şi asigurarea unei hidratări eficiente. Încearcă să consumi mai multe fructe, legume,
fulgi de ovăz sau seminţe de in.

Surse de fibre alimentare:

- Tarate (porumb, grâu, orez, ovăz). Taratele sunt bogate în fibre, vitamina B6 și magneziu. Taratele
se gasesc cel mai frecvent în pâine, dar și în alte tipuri de produse care contin cereale integrale.
Taratele de porumb brut oferă mai multe fibre dietetice decat orice aliment - 85,6 g/100 g portia de
servire. Continutul celorlalte tipuri de tarate este: tarate de ovăz - 12 g/28 g porție, tarate de grâu - 12
g/28 g porție si tarate de orez - 6 g/28 g porție.
- Ierburile uscate si condimentele. Pentru ca ierburile uscate si condimentele sunt bogate în vitamine
și minerale de care organismul are nevoie, ar trebui săfie adaugate cât mai multe în dieta omului.
Puneți boia de ardei, praf de chili în compoziția mâncărurilor pe care le preparați acasă. Dintre
toate condimentele, scorțisoara este cea care iese în evidență, printr-un conținut ridicat de fibre: 53
g/100 g porție de servire. Alte condimente care conțin fibre sunt: oregano, cimbru, rozmarin,
coriandru, cuișoare, busuioc, salvie, fenicul și în sfârșit, piper negru (alt condiment bogat in fibre -
26,5 g/100 g).
- Pudra de caco si ciocolata neagra. Ciocolata este cunoscută pentru beneficiile sale pentru sănătate,
mai ales daca este vorba de ciocolata neagra. Cacaoa, pe lângă faptul că este bogată în fibre (33,2
g/100 g porție de servire) este și o sursa bună de fier și potasiu.

4
Ciocolata neagra ofera 16,5 g/100 g de fibre/porție. Ciocolata cu lapte nu contine suficiente fibre
pentru a depași cantitatea de calorii conținute, deci este indicat să evitați consumul acestui tip de
ciocolata.
- Semințe de in, susan si unt de susan (tahini). Semințele de in și susan sunt surse importante de
grasimi sanatoase pentru inima, dar și de fibre dietetice. Semințele de in furnizeaza 27,3 g fibre
100 g/porție. Semințele de susan ofera aproximativ 14 g fibre la fiecare 100 g servite. Untul de susan
(tahini) conține aproape 10 g de fibre porție de 100 g.
- Edamame. Edamamele (păstai uscate de soia) sunt perfecte pentru o gustare sănătoasă. Optați pentru
edamame cu continut scăzut de sodiu, pentru a beneficia de o valoare normală a tensiunii arteriale.
Edamamele oferă până la 18 g de fibre dietetice / 100 g porție. Fierte, edamamele își mai pierd din
conținutul de fibre - 5,2 g / 100 g porția de servire.
- Nuci (migdale, fistic, nuci pecan). Nucile sunt o gustare excelenta și un topping foarte bun pentru
salate. Migdalele ofera cel mai mare aport de fibre - 12 g/ 100 g porție - și sunt urmate de fistic, alune
și nuci pecan, care furnizează organismului pana la 10 g de fibre la fiecare 100 g consumate.
- Semințe de floarea soarelui. Semințele de floarea soarelui pot fi consumate în salate, preparate
culinare sau simple. Sunt o sursă foarte bună de vitamine E, fier, vitamina B1 si B6, proteine,
magneziu, mangan, seleniu, potasiu si cupru. În plus, semințele de floarea soarelui asigură
organismului până la 11 g de fibre / 100 g porție și alte uleiuri esențiale pentru menținerea sănătății.
- Fasole (alba, neagra sau Pinto). Fasolea uscată fiartă oferă o cantitate destul de mare de fibre
dietetice. Fasolea uscată furnizează cea mai mare cantitate de fibre dintre toate tipurile de fasole și
anume: 10,5 g/100 g porție. Celelalte tipuri de fasole, precum cea alba, neagra, Pinto sau fasolea verde
oferă până la 15 g de fibre la fiecare porție de 100 g. Puteți consuma o mare varietate de fasole în
tocănițe, garnituri, supe, musacă sau sosuri, ca înlocuitor al proteinelor de origine animala.
- Dovlecei. Dovleceii sunt o altă modalitate sănătoasa de a crește aportul de fibre. Aceste legume
hrănitoare oferă o varietate de arome, texturi și culori, precum și fibre, vitamine, minerale și
carotenoide. Dovleceii pot fi consumați în supe, salate, garnituri sau cruzi. În funcție de modul în care
este preparat, dovlecelul poate oferi pana la 7 g de fibre la fiecare ceasca.
- Legume din familia Brasicacee. Această categorie de legume a fost studiată îndelung pentru
efectele de protecție împotriva cancerului. Brasicaceele includ conopida, broccoli, varza, varza de
Bruxelles, toate bogate în fibre dietetice. Aceste legume pot fi încorporate în supe, salate și alte
preparate culinare. De asemenea, pentru a beneficia de maximum de cantitatea de fibre din aceste

5
legume, alegeti să le preparați la abur. La o ceasca de legume din familia Brasicacee puteți beneficia
de un aport de fibre între 3 și 9 g.
- Fructe. Fructele sunt alimente care ar trebui consumate în fiecare zi. Prin consumul de fructe vă
puteți completa aportul zilnic recomandat de fibre dietetice. Fructele sunt bogate în vitamine și
minerale esențiale. Includeți în meniul zilnic mai multe porții de pere, mere, portocale și banane.
Multe dintre aceste fructe sunt disponibile pe tot parcursul anului. Atunci când nu aveți posibilitatea
să le cumpărați proaspete, puteți opta pentru fructe uscate - pentru acest tip de alimente trebuie să
limitați consumul, deoarece acestea sunt adesea foarte bogate în zăharuri. Pentru a creste aportul de
fibre adăugați fructe în iaurturi, salate și cereale integrale. Fructele conțin:
 1 banană medie: 3 g de fibre
 1 pară medie: 6 g de fibre
 1 portocală medie: 4 g de fibre
 1 măr mediu: 4 g de fibre
 1 ceașca de prune uscate: până la 6 g de fibre.

Funcții ale fibrelor in organism. - Singurele substanțe din alimente care traversează tractul
intestinal fără a fi transformate în nutrienți sunt fibrele. Ele sunt indispensabile pentru organism
chiar daca nu au valoare nutrițională, deoarece controlează întreaga activitate a aparatului digestiv,
reglând metabolismul acestuia. Marind cantitatea de fibre din alimentație se poate preveni și trata
constipația pentru că ele favorizează digestia și stimulează tranzitul intestinal, datorită faptului că
absorbind lichidele își maresc considerabil volumul. Aceste funcții ale fibrelor în organism sunt
realizate numai în condițiile în care se consumă cantitați importante de lichide.
Consumul regulat de fibre costituie unul din factorii importanți în prevenirea cancerului și a
altor afecțiuni ale colonului, prin faptul că ele favorizează tranzitul intestinal, reducând astfel timpul
de expunere la substanțele nocive din procesul de digestie. Prin faptul ca fibrele îmbunătățesc toleranța
organismului la glucoză și reduc absorbția ei în sânge, ele previn diabetul. În special fibrele solubile
conținute în cereale și fasole reduc nivelul colesterolului și al trigliceridelor cotribuind astfel la
reducerea riscului cardiopatiilor si protejează mucoasa colonului de apariția bolilor diverticulare.
Prin faptul ca au un conținut redus de calorii și își măresc mult volumul prin absorbția de
lichide, alimentele bogate în fibre dau mai rapid senzația de sațietate și pentru un timp mai îndelungat,
dovedindu-se foarte eficiente în procesul de slăbire. Este indicat să se cosume alimente în stare
proaspată și cu valoare calorică scăzută: verdețuri, citrice, fasole, soia, mere.

6
 Atât comunitatea științifică cât și publicul larg, în ultimii 20 de ani, acordă un interes cu totul
deosebit domeniului fibrelor alimentare, încât le consideră ca fiind al șaselea tip de nutrienți importanți
(după vitamine, minerale, proteine, lipide, glucide). S-a dovedit că fibrele alimentare sunt bune la
digestie prin simplul fapt că ele traversează intact intestinul subțire ajungând în intestinul gros unde
fermentează parțial sau total (în funcție de tipul de fibra).
Astfel, ele curăță intestinele, micșoreaza timpul de contact al mucoasei acestora cu substanțele
nocive potențial cancerigene și modifică benefic flora bacteriană a colonului. Alimentația bogată în
fibre pentru digestie sănătoasa reduce acizii biliari secundari (formați în colon în urma activității
bacteriene) potențial cancerigeni.
Rolul fibrei este asemănător cu cel al unui general deoarece controlează diferite procese ale
organismului.
-Fibra insolubilă absoarbe și reține apa în proporție de patru până la șase ori mai mult de cât volumul
propriu, creând o masă pufoasă și spongioasă în stomac și intestine. Drept rezultat apare senzația de
sațietate mult mai curând decât după consumul unor alimente sărace în fibră, prevenind astfel
mâncatul peste măsură și ajutând la menținerea greutății corporale normale.
- Fibrele alimentare care acționează ca un burete, umplu intestinele în mod uniform și complet,
stimulând astfel cantitatea intestinală cu eficiență. În loc să staționeze mai multe zile în tractul
gastrointestinal sub formă de cocoloașe ca după consumarea de alimente sarace în fibră, masa
spongioasa a fibrelor trece mult mai rapid prin intestine și este eliminată în 24-36 de ore. Acest proces
duce la eliminarea constipației și ameliorarea semnificativă a problemelor create de hemoroizi și de
boala diverticulara.
- Datorita perioadei mai scurte de staționare a fecalelor în intestine, se reduce procesul de
descompunere a materiei organice precum și timpul în care factorii cancerigeni și alte substanțe nocive
irită pereții intestinali. De asemenea, fibrele constituie o protecție împotriva substanțelor reziduale.
Aceste procese explică de ce rata cancerului de colon este mai redusă în rândul persoanelor care
consuma alimente bogate în fibra.
- Fibra încetinește procesul de absorbție a substanțelor nutritive în sânge, acest lucru ducând la
echilibrarea nivelului de glucoză, furnizând astfel o cantitate consistentă de energie de-a lungul zilei.
Un nivel stabil de zahăr în sânge duce la ameliorarea hipoglicemiei(nivel scăzut de glucoză) și ajută
la controlul diabetului (nivel ridicat de glucoză).

7
- Pe de altă parte, fibra solubilă contribuie la reducerea nivelului de colesterol, prin atașarea ei la
produsele producatoare de colesterol, și eliminarea lor din intestine înainte ca aceata să fie reapsorbite
în organism.
Majoritatea alimentelor bogate în fibre conțin puține calorii. Porumbul este chiar indicat în
cure de slăbire pentru că are un aport caloric redus și o cantitate mare de fibre (indiferent de modul de
preparare). Alunele și nucile consumate fără sare și neprăjite, fasolea neagră și alte sortimente de
fasole sunt de asemenea surse de fibre și nu conțin multe calorii. La fel sunt și avocado și perele
consumate cu tot cu coaja, grepfrutul, fructele de pădure, pepenele roșu, prunele. Orezul brun, fasolea
verde sunt și ele bogate în fibre și sarace în calorii.
Nucile și semințele au un conținut ridicat de fibre și sunt o excelentă sursă de proteine. Fasolea
este bogată în proteine fiind un înlocuitor pentru proteinele de origine animală și este o sursă
importantă de fibre naturale.
Cerealele integrale conțin atat proteine cât și fibre. Mazarea conține proteine ușor de asimilat
de organism (bogate în aminoacizii arginină si lizină), fibre în cantități semnificative, fiind și
hipoalergenice. Napul, conopida, varza ,broccoli, spanacul, porumbul, cartoful, avocado, conțin și ele
atât fibre cât și proteine, în diverse proporții.
Omul modern este foarte expus excesului alimentar și problemelor de sănătate cauzate de
acesta. De aceea este bine să acorde o atenție sporită alimentelor pe care le consumă și în ce cantitate.
E bine de stiut că și alimente bogate în fibre pot conține cantități apreciabile de carbohidrati. Din
această categorie fac parte: cerealele (în mare parte cele din comerț) cu excepția boabelor de ovăz și
secara, fructele uscate (prune, mere, curmale, smochine, stafide, piersici, caise), cartofii, muraturile
(datorita condimentelor pe care le conțin).

Produsele horticole și clasificarea lor.

Produsele horticole sunt organe vegetale sau părţi de organe vegetale provenind de la plantele
horticole. Produsele horticole prelucrate sunt transformate, nu numai pentru a deveni mai comestibile,
sau mai atractive la gust, dar în primul rând pentru a rezista la factorii biodegradării. Specificul
produselor horticole proaspete este generat de faptul că sunt vii, au un conţinut mai ridicat în apă şi
un volum în general mai mare, iar structura lor este mult mai gingaşă
Diversitatea speciilor cultivate de legume, fructe şi flori, a soiurilor de struguri de masă, este foarte
mare. Denumirea corectă a speciilor horticole are trei trepte de formulare, anume treapta stiinţifică,
tehnică şi populară.

8
Criteriile de clasificare a produselor horticole
- Clasificarea botanică (sistematică), grupează produsele horticole in funcţie de familia botanică din
care fac parte plantele horticole respective. Se utilizeaza denumirea de: legume Cucurbitaceae,
Poligonaceae sau Solanaceae pentru fructe.
- Clasificarea dupa arealul de cultura: produse horticole tropicale, subtropicale, sau de climat
temperat. Sortimentul tropical şi subtropical de fructe şi de legume este mult mai divers decat cel din
zonele temperate, dar multe specii sunt de interes economic local sau regional.
- Clasificarea comercială, se bazează pe data sau momentul diferit al apariţiei pe piaţă. Există produse
extratimpurii (foarte timpurii, de la turfanda, limba persană), timpurii, semitardive (semitarzii), tardive
(tarzii). Unele specii au toată gama de soiuri (ex. tomatele), altele nu apar decat in momente specifice
(ex. prazul).
- Clasificarea horticolă, grupează speciile de plante horticole după asemănarea care există intre
tehnologiile lor de cultură (fructe seminţoase/pomacee, fructe samburoase/drupacee, legume perene,
legume condimentar-aromatice etc.). În unele cazuri, apar denumiri noi, considerate mai corecte din
punct de vedere ştiinţific, dar care sunt folosite in paralel cu cele mai vechi. Clasificarea horticolă
studiată diferă uneori de clasificările tehnologice din alte ţări. Căpşunul este considerat plantă
legumicolă in Franţa. Viţa de vie se studiază in cadrul pomiculturii, iar pepenii sunt consideraţi fructe
in diverse ţări
- Clasificarea după gradul de perisabilitatea (perissable = sensibil la păstrare, care se strică uşor, in
limba franceză) prezintă cea mai mare importanţă. Diferitele grupe de perisabilitate sunt recoltate,
manipulate, transportate, păstrate, condiţionate şi comercializate in mod distinct.
a) produsele horticole excesiv de perisabile sunt reprezentate printre fructe de căpşune, zmeură, mure,
soiuri de afine, de agrişe şi de coacăze; printre legume de spanacul, soiuri de salată, leuşteanul,
mărarul, boabele verzi de mazăre de grădină, loboda, pătrunjelul de frunze şi alte specii de legume
mai puţin răspandite, la care se consumă frunzele;
b) produse horticole foarte perisabile sunt dintre fructe: coacăzele, afinele, agrişele, anumite soiuri de
caise, zarzăre, cireşe, vişine, piersici, struguri; printer legume: castraveţii, dovleceii, ceapa verde,
usturoiul verde, formele legumicole de cicoare, fasolea de grădină, mazărea de grădină, ridichea de
lună, sparanghelul, alte soiuri de salată; mai puţin cultivate: bobul de grădină, ceapa de tuns, reventul,
varza de frunze;
c) produse horticole perisabile: fructe: pere, mere de vară, cireşe, vişine, corcoduşe, zarzăre, caise,
prune, piersici, struguri; legume: ardei, tomate, pătlăgele vinete, bame, conopidă, pepeni galbeni,

9
ciuperci comestibile, specii mai rare: ceapa eşalotă, ceapa de Egipt, feniculul de Florenţa, varza
chinezească;
d) produse horticole mai puţin perisabile: fructe: merele, gutuile; legume: ceapa, usturoiul, prazul,
morcovul, ţelina, ridichile, sfecla, pătrunjelul, păstarnacul, guliile, cartofii de toamnă, hreanul etc.;
e) produse horticole foarte puţin perisabile sunt nucile, alunele şi migdalele.
- Clasificarea după valoarea energetică grupează produsele horticole in patru categorii:
a) cu valoare energetică ridicată sunt nucile, alunele, migdalele;
b) cu valoare energetică importantă sunt strugurii, cireşele tardive, cartofii, mazărea, bobul şi
usturoiul;
c) cu valoare energetică medie pot fi considerate majoritatea produselor; d) cu valoare energetică
redusă sunt castraveţii, dovleceii, tomatele, ridichile, ciupercile şi legumele de la care se consumă
frunzele .
- Clasificarea dupa valoarea nutritiva. După Rick, C.M., 1978, pe plan mondial se consideră că primele
10 legume care prezintă valoare nutritivă şi dietetică (conţinut deosebit în substanţe minerale,
vitamine, fibre şi alte substanţe utile sunt broccoli (1), spanacul (2), varza de Bruxelles (3), fasolea
lima (4), mazărea (5), sparanghelul (6), anghinarea (7), conopida (8), batatul (9) şi morcovii (10),
urmate, printre altele, de porumbul zaharat (locul 12), cartof (14), varză (15), tomate (16), salată (26),
ceapă (locul 31).

Concluzie:

După analizarea tuturor subiectelor despre fibre care sunt incluse în lucrarea de față, se poate
concluziona că există încă multe aspecte în acest domeniu de cercetare care necesită investigații
suplimentare. Pentru a obține o mai bună cunoaștere a compoziției și structurii FA, împreună cu o
apreciere a efectelor fiziologice ale acestuia asupra corpului uman, extragerea lor din produsele
horticule crescute pe teritoriul țării, proiectarea studiilor de colaborare este necesară cu participarea
cercetătorilor din diferite domenii științifice: chimie, biochimie, biotehnologie, biologie, fiziologie,
nutriție și medicină. În prezent, ceea ce este clar stabilit și bine documentat este că FA au un potențial
mare ca ingredient funcțional care poate produce efecte benefice distincte asupra sănătății umane.
Importanța unei diete in care consumului fibrelor alimentare i se dă atenția cuvenită este
perfect subliniata si motivată de cercetarile chirurgului Denis Parsons Burkitt, care (in anul 1970)
afirmă urmatoarele: “În Africa, tratând oameni care trăiesc în cea mai mare parte de pe urma terenului
cultivat cu legume, am văzut foarte rar cazuri ale celor mai intalnite boli în Statele Unite și Anglia
10
incluzând cardiopatiile coronariene, aparitia diabetului la adulți, venele varicoase, obezitatea,
diverticulita, apendicita, litiaza biliara, cariile dentare, hemoroizii, hernia hiatala si constipatia.
Dietele occidentale sunt atât de scazute ca volum ți atât de concentrate în calorii, încât
intestinele noastre nu procesează suficientă cantitate încât să se păstreze sănătoase. În 20 de ani de
chirurgie în Africa, am fost nevoit sa îndepărtez un singur calcul biliar.” Ca și în cazul oricarui alt tip
de aliment, trebuie subliniat faptul că beneficitatea consumului de fibre depinde în mare masura de
nevoile specifice ale organismului care le utilizează, de modul de administrare, de tipul și cantitatea
de fibre alimentare utilizate.
Fibrele dietetice joacă un rol important în sănătatea umană, cu beneficii fiziologice
confirmate. Cu toate acestea, unii oameni de știință și nutriționiști cred că beneficiile sunt exagerate
și pot exista confuzii pentru consumatori cu privire la ceea ce au cu adevărat nevoie. Fibrele dietetice
pot preveni absorbția substanțelor dăunătoare, dar vor preveni și absorbția proteinelor, a sarei
anorganice și a unor minerale din alimente, o problemă pentru persoanele care au nevoie de mai mulți
dintre acești nutrienți, cum ar fi adolescenții în creștere activă. Unele persoane cu boli ale tractului
intestinal pot reacționa slab la suplimentarea cu fibre dietetice, ceea ce duce la iritarea tractului gastro-
intestinal. Instrumente mai bune vor elucida definiția și proprietățile fizice ale fibrelor dietetice și vor
permite o determinare îmbunătățită și mai exactă a fibrei alimentare. Viitoarele metode pentru
extragerea și modificarea fibrelor alimentare vor fi necesare pentru producția industrială pe scară
largă. Lucrările viitoare ale nutriționiștilor și oamenilor de știință sunt, de asemenea, necesare pentru
a determina cerințele pentru aportul de fibre dietetice și pentru a ghida consumul suplimentelor
alimentare din fibre.

11
 Bibliografia:

Constandache, Alexandra – ”Totul despre fibrele alimentare şi beneficiile lor pentru sănătate”-
https://www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/totul-despre-fibrele-alimentare-si-beneficiile-lor-pentru-
sanatate-15518684
Матреничева, Виктория Валерьевна, кандидат технических наук, ”Разработка биотехнологии
концентрата пищевых волокон целлюлозы для использования в пищевой промышленности ”-

2005, Москва, - https://www.dissercat.com/

Rocı´o Rodrı´guez*, Ana Jime´nez, Juan Ferna´ndez-Bolan˜ os, Rafael Guille´n and Antonia
Heredia, ”Dietary fibre from vegetable products as source of functional ingredients”, Trends in Food
Science & Technology 17 (2006) 3–15, https://www.academia.edu/

Yue-yue Yang,Sen Ma,Xiao-xi Wang, and Xue-ling Zheng ”Modification and Application of
Dietary Fiber in Foods”, - https://www.hindawi.com/

Vildan Eskicioglu, Senem Kamiloglu and Dilara Nilufer-Erdil, ”Antioxidant Dietary Fibres:
Potential Functional Food Ingredients from Plant Processing By-Products”, Department of Food
Engineering, Faculty of Chemical and Metallurgical Engineering, Istanbul Technical University, Istanbul,
Turkey, Czech J. Food Sci., 33, 2015 (6): 487–499, Review, doi: 10.17221/42/2015-CJFS,
https://biblio.ugent.be/publication/7053187

TOP 33 Alimente Bogate in Fibre Alimentare - https://www.uncorpsanatos.ro/fibrele-alimentare-si-top-

alimente-bogate-fibre/
Role of Horticulture in Human Nutrition: An Analytical Review, International Journal of
Engineering Technology, Management and Applied Sciences, www.ijetmas.com June 2015,
Volume 3, Issue 6, ISSN 2349-4476,
https://pdfs.semanticscholar.org/3e13/637e4754167a29838350c3ad6b9af3a81f2f.pdf

Clasificarea produselor horticule, https://pdfslide.net/

http://www.cerealeintegrale.ro
www.medicultau.ro

12