8.

Modurile de dobandire a proprietatii

Modurile de dobandire a proprietati quiritare, pretoriene, provinciale. Aceste moduri le impartim

in moduri originale ( ocupatio si uzucapio) si moduri derivate cand proprietatea se transferea de
la auctor catre accipiens prin intermediul unor acte juridice. Proprietarul care a dobandit dr prin
moduri originare este avantajat intrucat numai trebuie sa propbeze situatia juridica, regimul
juridic al bunului existent anterior dobandirii proprietatii. In ipoteza unui mod derivat actualul
proprietar in cazul in care i se contesta aceasta este tinut sa faca proba veridicitatii titlurilor
proprietarilor anteriori de la care dervia dr sau. Avem moduri originare ( ocupatio-cineva intra in
stapanirea unui bun abandonat fara stapan sau prin uzucapio-posesie indelungata) in aceste
situatii cle care invoca aceasta calitate nu trebuie sa faca dovada cum ca altcineva ar fi fost
proprietar anterior de la care el ar fi procurat acest dr de proprietate. La modurile derivate cel
care a dobandit proprietatea este tinut atunci cand isi revendica dr propeitate, cand apara, el
trebuie sa probeze ca are un titlu valabil care intemeiaza dr sau porprietate si ca titlul sau proivne
de la o persoana anterioara care era proprietar.Nu e suficient asadar sa invoca faptul ca este
proprietar, el trebuie sa dovedeasca ca si perso de la care deriva dr sau detineau in mod legitim
calitatea de proprietar. Mai mult trebuie sa dovedeaca ca acela persoana de la care a dobandit au
dobandit la randul lor de la proprietari a caror titlu trebuie dovedit. Romanii spuneau probatio
diabolica ( trebuie sa dovedesti legitinmitatea tuturor tilturilor antecesorilor). La modurile
derivate trebuie facute asadar proba atunci cand li se contesta calitatea de proprietar. In acitunea
de revendicare le trebuie sa probeze calitatea de proprietar. El va trebui sa probeze atat titlu sau
cat si titlurile anterioare din care decurge titlul sau adica predecesorii sai isi intemeiau dr de
prprietate pe un titlu valabil deci trebuie sa dovedeasca si titlurile acestora.
O alta clasificare sunt modurile civile ( potrivit dr civil, dr quiritar specific cetatenilor roman si
aici intalnim mancipatio, in iiure cesio, uzucapio, adiudicatio si lex). Aceste moduri sunt
prevazute de ius civile. Presupun un formalism dfara de care actul de dobandire era nul. Pe de
alta parte in antiteza identificam moduri naturale care au ca sorginte ius gentium ( traditiunea,
specificatio, accesio, comixtio si confusio).
Mancipatiunea-mod civil, mod derivat prevazut de ddr civil. Este folosita la vanzare, la donatie,
la constituire de dota (zestre). Se utilizeaza pentru bunurile mancipi ( bunuri de mare insemnatate
prevazute in mod expres in cadrul unei liste desitnate acestei categorii). Deocamdata, initial nu
exista o moneda de schimb. Ritulalu.l mancipatiunii presupune prezenta lui mancipiens,
accipiens a unui cantaragiu care cantareste pretul (drugi de arama) sunt 5 martori cetateni romani
unde se rostesc anumite fdomrule, au loc un anumit ritual unde se stinge proprietatea lui
mancipiens si se naste un dr de proprietate nou in favoarea lui accipiens. Accipiens dobandeste
asafar dr de proprietate de la mancipiens in schimbul pretului. Mai tarziu apar monedele, pretul
in moneda, sesterti sau asi si rolul libri pens ( cantaragiului) se dimineazueaza d evine simbolic
acesta numai marhceaza ca s-a platit pretul ca s-a cantarit chipurile pretul prin plata in moeda a
pretului respectiv. Accipiens afirma ca bunul este a lui cumparat cu o bucata de arama sau cu un
anumit pret mai tarziu apare moneda denumita as ( in gr de 327 g arama) din acest moment rolul
liri pensului devine simbolic, numai are ce cantari. Prin ritualul repsectiv op mancipaitunii
devine irevocabila, proprietatea se naste in favoarea lui accipiens. Vanzarea nu se poate face fara
prezenta pretului. Proprietatea set rasnmite numai odata cu numararea, cantarirea acestui pret. Nu
sunt admise modalitati precum termenul si conditia. Adica sa se permita ca pretul sa se plateasca
la o anumita data sau sa se nasca proprietatea in favoarea lui accipiens afectar de modalitatea
conditiei. Nu sunt ingaduite modalitati in ritualull mancipatiunii, nu sunt admise cum astazi
vedem la actul de vanzare, amanarea acestui transfer pana la indeplinirea unei conditii.
Exista totusi doua exceptii cand manmcipatiunea se face cu rezerva uzufructului. Mancipiens isi
rezerva odata cu mancipatiunea prin care transmite nuda proprietate catre accipiens dr de a folosi
si culege frcutele bunului vandut o perioada de timp. Accipiens isi va complini dr de proprietate
initial fiind infatisat sub orma nudei proprietati la moartea uzufructuarului. Mancipiens si-a
rrezervat uzufructul pe toata durata vietii, mancipiens are dr s aâ foloseasca, saculeaga fructele
urmand ca accipiens sa recupereze atributele dr de proprietate, atributele dr de proprietate
desavarsindu-se astfel dr de proprietate care pana atunci subzista sub forma nudei proprietati.
Accipiens va dobandi prerogativa ius utensi si ius fruendi la moartea lui mancipiens.
O alta exceptie este pactum fiduce, o exceptie de la ritualul mancipatiunii in sensul ca dr de
prprietate este retransmis de accipiens catre mancipiens atunci cand datoria fata de accipiens se
va fi stins. Prin urmare mancipiens transmite dr de proprietate catre accipienes dar cu ocazia
acelui ritual se produce o intelegere ( pacutm fdiduce) potrivit caruia atunci cand mancipiens
avand o datorie mai veche catre accipiens o va achita, accipiens cel care devenise asupra bunului,
proprietar temporar, accipiens va trebui sa retransmita dr de porprietate catre mancipiens.
Aceasta forma de mancipatiune inlesneste constituirea unor garantii. Mancipiens este dator
( debitor) fata de accipiens ( creditor). Pentru a-l garanta pe accipiens ca ii va plati datoria se
incheie o mancipatiune prin care mancipiens transfera dr de proprietate cu titlu provizoriu catre
accipiens, accipiens devenind porprietar , accipiens avand aceasta garantie, situatie in care atunci
cand mancipiens plateste datoria, accipiens in virutea lui pactum fiduce este obligat sa restituie
proprietatea lui mancipiens printr-un ritual simetric. In felul acesta creditorul a fost la adapostul
insolvabilitatii debitorului sau intrucat detinea proprietatea asupra unui bun., bun pe care il
restituitea atunci cand i se va f platit datoria. Mai tarziu aceasta operatiuna poarta denumirea de
gaj.
Venditio numo uno este situatia in care se dobandeste prin intermediul mancipatiunii dr de
propiretate cu tiltu gratuit. Mancipiens il gratifica pe accipiens, i iface o donatie, numai se cere
un pret. Momentul se marcheaza in cadrul manicpatiunii in mod simbolic prin plata unui sesteert
( unui as), unei monede sau se atinge balanta prin care se cantarea pretul marvcandu-se asadar
transferul proprietatii. Numai realiandd
EFECTELE MANCIPATIUNIII
Ef primordial consta in dibandirea porprietatii de catre accipiens. Dar atunci cand mancipiens nu
est eproprietarul bunului si accipiens cel care a dpobandit bunul va fi evins de care un tert care
revendica dr asupra bunului, care probeaz ain cadrul procesului ca el este adev proprietar,
accipiens care se incredea in calitatea de porprietar a lui mancipiens are la indemana actio
auctoritatis. Auctor in calitate de parat care a instrainat un drept desi nu avea calitatea de titular
al acestuia va trebui sa-l despagubeazsca pe accipiens cu dublul vlaorii pretului primit de la
acesta. Deci instrainatorul numit auctor garanteaza contra evictiuniii pe accipiens. Atunci cand
accipiens va fi deposedat pt ca altcineva dovedeste ca are un dr asupra bunul, acesta tulburat in
dr sau in posesia sa va introduce o actiune actio auctoritatis, garantia contra evictiunii impotriva
instrainatorului, instrainator care trebuie sa garanteze ca a dobandit dr porpietate liber fata de
orice sarcini fara ca alte persoane sa poata emita orice pretentie asupra acelui bun. Prin urmare
daca tertul reclamant are dreptate cel care a pierdut se va intoarce impotriva lui mancipiens prin
actio auctoritatis si va pretinde sa fie despagubit cu dubliu valorii pretului platit.
In dr modern vanzatorul ii datoreaza cumparatorului evins pretul pe care l-a primit de la
cumparator chiar daca bunul a scazut intre timp in valoare. De asemenea vanzatorul datoreaza
un eventual spor valoare pe lagna pretul pe care bunul l-a dobandit intre timp urmare a
cheltuierilor utile de imbunatatire de sporire a valorii avansate de cumparator. Tertul
revendicator este obligat sa suporte cheltuielile utile pe care le-a avansa cumparatorul sporind
valoarea bunului pt ca tertul evingator s-ar imbogati fara justa cauza. Daca aceste cheltuieli utile
si cele pt conservarea bunului nu sunt restituite de catre reclamantul tertului invingator vor fi
spuportate de catre vanzatorul tinut de garantia contra evictiunii. Astfel de cheltuieli vor fi
datorate daca nu au fost absorbite in sporul de valoare pe care oricum vanzatorul il datoreaza
cumparatorului. Deci chceltuielile respective vor fi suportate in cond in care nu au fost
materializate, regasite in sporul de valoare, in lucrarile utile prin care s-a adus un spor de valoare
bunului. In acele conditii cheltuielie respective vor fi suportate de catre vanzatorul care
garanteaza. Tot astazi in sfera garantiei contra evictiunii intra si fructele civile industriale pe care
cumparatorul este obligat sa le restitutie tertuli invingator reclamant la mom chemarii in
judecata. Deci cel care a dobandit un bun, acel bun este frugifer, fructele revin proprietarului
posesorului de buna credinta prin urmare acestea nu revin celui de rea credinta. Cu alte cuvinte
in mom in care cumparatoul este chemat in judecata de un reclamant care emite pretentia cum
care are dreptul asupra bunului si se dovedeste ca arre dr de proprietate, cumparatourel din mom
in care este chemat in judeacta, totate fr culese ulterior chemarii jin judecata se considera a fi
culese de un posesor de rea credinta. Din mom in care dobandesti calitatea de parat in proces cu
privire la dr asupra unui bun si reclamantul castiga toate dfructele pe care tu dobanditor,
cumparator, parat le-ai dobandit in aceasta perioada de cand ai fost chemat in judecata vor trebui
restituite tertului evingator pt ca tu ai dreptul asupra fructelor cate vreme ai fost de buna credinta.
Cand sai fost chemat in judecata ti s-a risipit increderea ca tu esti proprieta astfel tu parat nu mai
poti sustine ca esti de buna credinta. Si cu mfructele se cuvin posesorului de buna credinta tot ce
ai dobandit dup ace ai fost chemat in judecata va trebui sa le restitui celui care a castigat
procesul. Prin urmare din mom in care cumparatorul unui bun a fost chemat in judecata trebuie
sa cunoasca ca toate fructele pe care le-a dobandit in acest timp este posibil sa trebuiasca sa le
restituie sau contravaloarea lor sa le restituie reclamantului castigator.
La romani din mom in care se trece la judecata (litis contestation) toate fructele culese si
neconsumate vor trebui restituie reclamantului sau daca ex le-a cules anterior insa nu s-au
consumat pana la litis contestation inclusive fructele culese anterior vor trebui sa fie restituite
reclamantului, adev proprietar care dovedeste fatul ca tu ai dobandit bunul de la un neproprietar
si el are dr de porprietate si in virtutea dr de porprietate el are dreptul si asupra fructelor. Sigur
ca acest comparator care s-a confruntat cu calitatea de parat in virtutea garantiei contra evictiunii
are dr la randul sau sa se intoarca impotriva vanzatorului sis a recupereze contravaloarea acestor
fructe pe care le-a cules in perioada cand a fost de rea credinta, din mom in care a fost chemat in
judecata. Deci vanzatorul datoreaza contravlaoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat
sa le restituie reclamantului, tertului evingator.
Tot in virtutea garantiei contra evictiunii in dr actual, in virtutea lu I action auctoritatis in dr
roman mancipiens va trebui sa repare toate prejudicile, toate daunele pe care le-a suferit
accipiens in urma pierderii porcesului revendicativ in favoarea unui tert evingator. Deci
vanzatorul a trebui sa acopere prejudicial pe care l-a suferit cumpoaaratoirul prin faptul ca a fost
deposedar, apierdut bunul pe care il cumparase in favoarea unui reclamant care s-a dovedit ca
avea dr asupra bunului respective. Aceeste prejudicii romanii le analiza din perspectiva pagubei
efective ( daunum mergens) si beneficiului nerealziat ( lucrum cesans). De ex cumparatorul
nostrum confruntat cu procesul revendicativ pe care l-a pierdut in fav unui tert reclamant va fi
pus in situatia in care numai poate intrebuiinta bunul pe care –l achizitionase , nuamai poate
exploata bunul respective dr pt care a fos tnevoit sa inchirieze un astfel de bun tocmai a=I suplini
neajunsul acesta, pierderea bunului respective in favoarea reclamantului. Chiria respectiva care
se plateste pt folosirea bunului respective va fi suportata finalmente de vanzatr ( mancipiens) in
virtutea garantiei contra evictiunii. Acesta va trebui sa suporte beneficiul nerealizat. Toate
beneficiile pe care bunul respective mi le procura vor trebui suportate de vanzator.
In cazul transmiterii proprietatii asupra unei suprafete de teren care se dovedeste a fi inferioara
celei declarate, accipiens prin action de modo agri obtine de la mancipiens dublul valorii
suprafetei lipsa.

In iure cesio ( in fata magistratului)- acest mod dde dobandire se aplica atat bunurilor mancipi cat
si cele nec mancipi insa este accesibil doar pt lucruri romane deoarece este prevazut de ius civile.
Este vorba dedci la iure cesio de un process fictive intre reclamantul car einstraineaza u ndr de
porprietate si paratul care dobandeste. Reclamantul declara ca bunul I apartine iar paratul nu
contesta afirmatia reclamantului. In acest fel prin addict savarsit de magistrate se constata si se
atribuie dr de proprietate relcamantului. Addictio reprezinta un act de autoritate a magistratului
care nu suporta ulterior o contestatie. Deci cand magistratul pronunta addico ( asa sa fie) si
paratul nu cointesta afirmatia reclamantului, in aceasta situatie in procesul fictiv atunci s-a
dobandit dr de proprietate in mana reclamantului din aceasta procedura numita gratioasa nu
contecioasa adica partile nu se pozitioneaza, nu au interese contrare din contra partile urmaresc
ca prin respectarea acestui process sa dobandeasca proprietatea o alta persoana decat cea care
pana atunci o detinea.

Uzucapiunea- este un mod original de dobandire a proprietatii prin posesie indelungata. Poate fi
calificata a fi un mod derivat tinand cont de faptul ca se transfera posesia asupra bunului de la o
pers catre alta, intre fostul posesor si actualul posesor. Timpul consolideaza ceeace partile nu au
infaptuit i=printr-un anumi ritual, prin vointa lor, prin transferal propeitatii ca expresie a
acordului de vointei. Prin urmare repr un mod de dobandire original printr-o posesie utila
exercitate in mod pasnic, continuu si public. Apare in doua cazuri cand se dobandeste lucrul de
la non domino ( neproprietar in cazul mancipatiunii) respective in cadrul dobandirii bunurilor m
ancipi prin tradition prin remiterea materiala neformala de la mana la mana care ar fi trebuit sa
urmeze regimul imperative trasat pentru bunurile mancipi respective mancipatiunea- cel care
dobandeste bunul nu dobandeste dr de propeitae quiritar pt ca nu au dobandit rprintr=un mod
formal deci el dobandeste doar posesie, el se considera proprietar, este posesor, are animus
domino are animus res habendi are credinta ca este stapan se comporta ca un proprietar dar el nu
are inca dr de proprietate pt ca dr de porprietate nu i-a fost transfereat de la adev propiretar nu i-a
fost transferat respectandu-se rigorile legii el devine doar posesor, un posesor care exercita o
posesie utila, un posesor de buna credinta .
De asemenea platind pretul in cazul tradition cel care dobandeste un bun platind in schimb pretul
nu sepoate considera ca este de rea credinta prin urmare vorbim de accipien ca un posesor de
buna credinta.
Uzucapio apar ein legea XII Table sub denumirea de usus auctoritatis sum imperiul dr pretorian.
Mecanismul uzucapiunii s-a extins si la lucrurilor romane sub denumirea de prescription longi
temporits. Prin prescription longi temporis s-a reglementat sub imperiul dr pretorian uzucapiunea
in mod unitary atat asupra bunurilor romane cat si lucrurilor neromane. Prescriptio longi
temporis acopera dobandirea proprietatii prin posesie indelungata, publica, continua si pasnica.
Potrivit Legii celor XII Table termenul cerut pentru a uzucapa este de 2 ani la immobile si un an
la celelalte bunuri. Asadar cel care exercit aposesie utila, neviciata doi ani respective inu an va
dobandi proprietar prin uzucapunea. Uzucapiunea de un an se aplica inclusive asupra hereditas
( masa succesorala) si servitutilor care greveaza un bun pana la lex scribonia. Deci uzucapiunea
de un an se aplica inclusive in cazul unei mosteniri sau asupra unor servituti ( drepturile asupra
bunului altuia, aceste drepturi se dobandeste, se cristalizeaza prin treceraea tipului de un an la
finele caruia eu sunt considerat titularul acelei mosteniri, mostenire care nu a fost revendicata
timp de un an precum si titularul dr de servitate pe care am exercitat-o timp de un an
consolidandu-se la finalul termenuliu= de an). Prin urmare cel car es poseda hereditas de la
mom decshiderii succesiunii delatio hereditas pana la addition hereditas ( acceptarea mostenirii)
de catre heredes sui sau agnatus proximus va dobandi proprietatea daca acest termen dobandeste
un an de zile. Tertul posesor care ecxrrcita posesia asupra unei mosteniri oferite dar
neaaxcceptate prin addditio de catre mostenitorii legali sau testamentary vreme de un an va
dobandi proprietatea prin uzucapiunea. In acest caz nu se cere nici macar buna credinta in
privinta celui care uzucapeaza. Acest uzucapant nu dobandeste si obligatiile succcesiunii.
La romani mostenirea se ofera la moartea titularului avcerii respective prin delatio hereditas
oferta catre mostenitorii instituiti prin testament, legatarilor fie mostenitorilor legali Mostenirea
ab intestate ( inafara testamentului) erea reglementate unde era prevazuti mostneitorii legali dac
anu ecista un testament. Acolo erau trecuti in ordinea aceasta sui heredes ( cei care prin moartea
lui pater familias devin sui iuris ( descendentii) daca acestia nu exista au vocative succesorala
clasaa 2—a (agnatus proximus adica agnatii) adica cei care aveau rude civile urmau numai daca
nu existau descendenti. Insa de la mom mortii, decesului lui pater familias cand intervine delatio
hereditas ar trebui sa urmeze momentul aditio cand mostenitorii accepta mostenirea prin vointa
lor. Daca trece mai mult de un an timp in care altcineva sstapaneste averea respective in fapt ( o
poseda) posesia intrucat addition nu intervine mai devreme de un an, dupa un an dezile ca cel
care face dovada ca a tot stapanit pasnic, public si continuu averea respective va devein el
mostneitorul, va devein el titularul dreptului continut in activul succesoral, in patrimonial
respective prin uzucapiune. Asa era o dispozitie in legea celor XII Table. Nu se poate spune ca
cel care ia in stapanire dobanndeste instaneu dr de proprietate fiind considerate un bun fara
stapan pentru ca in dr roman pana la accceptarea mostenirii de catre mostneitor personalitatea
defunctului sustine mostenirea adica se prelungeste in mod fcitiv personalitatea defunctului pana
la mom in care mostenirea ar fi acceptata si atunci de accea vorbim de uzucapoune si nu de
ocupatiune cand am vorbi de bunuri fara stapani ( res nullius, res delicte). Deci
Magistratul, pretorul peregrine si gurvernatorul in provincie au stablit ca persoana care poseda
vreme de 10 sau 20 ani un bun imobil poate opune exceptia posesiei indelungate numite
prescription lonfi temporits si astfel dobandirea prin uzucapiune. A fost extinsa si la mobile de
Antonim Pius aceasta regula. Prin prescription longi temporis paratul isi apara in fata
reclamantului proprietar paralizand actiunea in revendicare intrucat a posedat util vreme de 10-
20 ani. Prin urmare prescription longi temporis apare sub forma de exceptie in sensul ca dupa 10-
20 ani apare si adev poprietar sa-si revendice sreptul la immobile si la mobile mai tarziu
posesorul care a stapani 10-20 ani anihileaza pretentia reclamantului constantandu-se ca actiunea
reclamantului in revendicare s-a stins fata de el ( fata de cel care a posedar) si asadar opune
aceasta exceptie, se apaara, o exceptie cu character achizitiv in sensul ca el dovedeste facand
proba ca a posedat 10-20 ani ca astfel a dobandit prin effect achizitiv al posesiei de lunga durata
dr de proprietate. Prin urmare observa ca dr de porprietate apare ca effect a posesiei dupa 10-20
ani . Se considera stinsa actiunea propietarului dupa 10-20 ani fata de cel care a posedat care a
posedat efectiv, pasnici , util, continuu bunul respective. Aceasta exceptie ses transforma in
aciutne. Atltfel spus cel care a posedat 10-20- ani ulterior fiind deposedat, in calitate de
reclamant isi poate revendica bunul de la tertul uzurpator. In faza initiala mecanismul juridic pe
care il aveam la dispozitie doar ma apara in fata fostul proprietar care isi revendica dupa 10-20
ani bunul dar atunci cand cel care stapanise 10-20 ani la randul sau ulterior era deposedat de o
terta persoana in calitate de reclamant de data asta cel care posedase 10-20 ani nu avea o
actiune.Iata ca totusi se recunoaste ulterior si actiunea in sensul apararii unei proprietati
dobandite prin uzucapiune, unei proprietati tulburate de o terta personae.
Prescriptio longi temporis se aplica prin comparative cu uzucapiunea originala in privinta
proprietatii peregrine, provincial, a persoanelor care nu sunt cetateni romani deoare cetatenilor
romani le era prevazuta uzucapiunea prevazuta de legeea 12 table. In mod progresiv prescription
longi temporis ii ia locul uzucapiunii inclusive in cazul proprietatii romane quiritare respective in
cazul cetatenilor romani. Uzucappiunea in forma ei originala fiind astfel absorbita de
prescription lonig temporis. Din acest moment se adopta un mod de dobandire a porpiretatii prin
posesie indelungata nediferentiata functie de cetatean roman, provincial, ,peregrine, lucruri
romane sau neromane. Iustinian a stabilit in intregul imperiu uzucapiunea de 3 ani la mobilesi 1-
ani la immobile
Conditiile uzucappiunii
1. Res habilis- bun susceptibil de a fi uzucapat
nu sunt res habilis, res furtiva prin res atinia ( bunuri furate), res litigiosa, res vi
posesionis ( bunuri posedate prin violenta)
Pentru ca posesia trebuie sa fie utila, neviciata.
De asemenea nu mai sunt res habilis lucrurile nealienabile ( bunurile puăilului aflat sub
tutela)
2. Justa causa Trebuie sa exista un justitlu care intemeiaza poseisia mea.
3. Bona fides Posesorul trebuie sa fie de buna credinta pt a dobandi prin uzucapiune. Bona
fides prezumitur-buna credinta se prezuma deci cel interesant trebuie sa faca proba relei
credinte a celui care pretinde ca a fost posesor si ca a dobandit porprietatea prin posesie.
Posesorul trebuie sa fie de buna-credinta la momentul intrarii in posesie. Reaua credinta
intervenita ulterior nu are relevanta d.p.d.v. juriic, nu stirbeste din efectul uzucapiunii.
4. Posesio Aceasta trebuie sa dureze neintrerutp si sa fie utila si neviciata. Posesie
inseamna animus si corpus. Poseesio inseamna stapanirea in fapta unui bun cu credinta ca
sunt proprietar, cu sentimentul, convingerea ca sunt proprietar, ca ma comport ca un
proprietar. In felul acesta vorbimd e corpus-stapnairea pe care oe xercit aratand prin
modul prin care manifest ca ma consider proprietar. Animus-sentimentul de a ma
comporta ca un veritabil proprietar.
5. Tempus-timpul necesar posesiei neintrerupte. Intervalul de timp necesar dobandirii
proprietatii, constantandu-se efectul achizitiv al posesiei, al uzucapiunii

Adiudicatio- cand partile nu se inteleg asupra impartirii unui bun ce se afla in indiviziune
insanta de judecata va transa neintelegerea in sensul ca judecatorul autorizat de pretori
atribuie prin formula proprietatea in procesele de iesire din indiviziune. Aceste procese se
puteau deschide prin 3 actiuni. Actio familiae herciscundae intentata de unul dintre
comostenitori pentru a imparti mostenirea indiviza. Cand se lasa mostenire patrimoniu llui
pater familias catre mostenitorii sai acestia vor dobandi mostenirea pe cote parti intre
naumite cote. Ei se afla in indivziune. Cotele parti sunt ideale sau abstracte. Au fiecare cate o
treime din patrimoniu. Pentru a clarifica situatie, pentru a iesi din aceasta indivziune oricaree
dintre mostenitori actiunea actio familiae herciscundae prin care judecatorul va realiza
partajul succesoral stabilandu-se in mod concret care parte revine fiecaruia dintre
mostenitori. Pana atunci ei erau coproprietari. Aveau fiecare o treime din fiecare metru de
teren, il stapaneau laolalta. Prin actio familiae hercisundae se imparte in 3 parti egale si se
atribuie fiecareia dintre cei 3 mostenitori.Daca sunt si bunuri mobile se fac 3 loturi de bunuri,
fiecare din aceste loturi revenind fiecaruia dintre mostenitori, eventual prin tragere la sorti.
Loturile sunt aprocimativ egale. Deci prin actio familiae hercisundae in principiu masa
succesorala se partajeaza, se iese din indiviziune, se atribuie o parte proportionala fiecareia
dintre comostenitori in acest fel materializandu-se dreptul lor succesoral, cota lor parte. Pe de
alta parte mai exista actio communi dividundo pornita de unul dintre asociati sau copartasi
laao communio incidens spre a-si separa partea ce le convine.
De exemplu avem situatia in care 2-3 cumparatori umpara o bucata de teren de la un
vanzator. Cei trei cumparatori sunt coproprietari pe cote parti au fiecare dintre ei o cota parta
aflandu-se in coproprietate pe cote parti. Cota parte inseamna ca din fiecare molecula, atom,
milimetru din terenul respectiv fiecare are cota respectiva. Pentru a iesi din aceasta situatie,
pentru a materializa cota ce revine fiecaruia oricare idntre ei poate solicita iesirea din aceasta
coproprietate, din aceasta indiviziune si astfel sa capete un drrept de proprietate excluisiva
asupra unei anumite parti atribuita astfgel de judecator prin formula ordonata de pretor. Mai
exista a treia actiune actio finium regum dorum este indreptata contra vecinului in caz de
controversa asupra hotarelor. Cand exista neintelegeri cu privinta la hotarul dintre doua
proprietati prin actio finium regum dorum se stabileste locul efectiv prin care trece hotarul
respectiv. In acest fel se delimiteaza, in concret se clarifica linia de hotar.

Lex- dobandirea proprietatii prin legate. Legatul reărezinta transmiterea mostenirii

patrimoniului succesoral fie pe anumite cote parti unr legatari si atunci vorbim de legat cu
titlu universal, fie se transmite dr de proprietate asupra unui bun prin mostenire si atunci
vorbim de legat cu titlu particular, fie se transmite o cota parte prin testament obligandu-se
mosteniotrul instituit sa execute acest legat in favoarea unui legatar desemnat de testator de
defunct in timpul vietii. Si avem legea papia popea care justifica, reglementeaza dobandirea
partilor de mostenire numite caduca de catre anumite persoane in dauna persoanelor
necasatorite sau casatorite fara copii instituite ca mostenitoare in testament. Deci prin lex
papaip popeae se consacra dobandirea unor parti din mostenire de catre anumite persoane
preluarea acesotr parti de mostenire numite caduca intrucat mostenitorii instituiti nu au copii
sau erau necasatoriti ( era un fel de sancitune) Cei fara copii numiti orbi, sau cei necasatoriti
acesita cand venea vorba de dr succesoralae, erau sanctionati paritle de mostenire care li s-au
fi convenit era preluate de ceilalti care sunt casatori sau au copii prni ius acrescendi. Tot in
legea papia popae mai exista parti care consacra dobandirea partii denumita ereptorium
castigatta de o persoana in locul altei persoane privita ca nedemna de a primi ceva din
testament. Deci o anumita persoana desemnata prin testament ca mostenitor este considerata
nedemna pt ca a savarsit fapte grave fata de testator si atunci se considera ca nu ar fi just sau
rezonabil ca aceasta persoana sa dobandeasca cu titlu gratuit o parte din mostenirea
defuncului testator pe care l-a ofensat si sugr ca testamentul care il cuprinde ca mostenitor pe
acest nedemn va fi corectat insensul ca partea acestui nedemn va cuveni prin ius acrescendi
celorlalti mostenitori demni.
Modurile naturale de dobandire a proprietatiii
Acestea sunt preluate din dreptul gintilor nu mai vorbim de modurile civile reglementate de
lege, de dr roman, de dr quiritar ci sunt moduri de dobandire inspirate din ius gentium, din
dreptul strainilor. Aceste moduri sunt traditio, ocupatio, specificatio, accesio, comixtio si
confusio.Dintre acestea traditiunea este un mod derivat ( proprietatea se transfera de la o pers
la alta) si a servit pretorului pentru a crea proprietatea pretoriana ( proprietatea bonitara). Prin
celelalte moduri enumerate se castiga proprietatea in mod original.
Traditiunea- la traditiunea lucrurilor mancipi trebuia sa se aduce posesiunea stabilita prin
lege pt ca prin uzucapiune sa se castige proprietatea. Dar pana in momentul implinirii
uzucapiunii adica curgerea timpului in care un bun a fost stapanit, posedat traditiunea cu jus
titlu insotita de buna credinta stramuta lucrul in patrimonium in bonis a lui accipiens. Deci
traditiunea utilizata pt bunurile mancipi cand se transmite, preda bunul de la tradens la
acciipiens fara a utiliza modul formal prevazut de lege spunem ca d.p.d.v. juridic nu a operat
transferul proprietatii pt ca nu s-a respectat conditia ad validitam de forma ci s-a transmis
posesia. Exista intelegerea, un contract, un just titlu incheiat intre tradens si accipiens, in baza
acestui jus titlu accipiens dobandeste posesia. Dobandind posesia, avand un jus titlu se
deschide perspectia dobandirea porprietatii quiritare prin uzucapiune dupa trecerea unei
perioade detimp. Altfel prin traditiune in cazul bunurilor mancipi se transmite posesia,
necesara uzucapiunii. In realitate, proprietatea uiritare se dobadneste dupa o perioada de
itmp pirn uzucapiune si in acelasi timp putem vorbim de accipiens care dobandeste o
propietate pretoriana in momentul remiterii bunului insotit de acest jus titlu. Deci
dobanditorul unui bun mnaicpi dobandit prin traditiune dobandeste posesia si ca efect al
posesiei pretorul ii aocrda printr-o fictiune un dr de porprietate numita pretoriana, bonitara.
Atunci cand un proprietar civil care dupa ce a vandut si predat lucrul prin traditiune lui
accipiens ulterior revendicandu-l in unmele dr civil prin exceptiunea creata de pretor in
favoarea uzucapantului numita exceptio rei vendite et tradite cel care a dobandit bunul
mancipi prin traditiune ii paralizeaza pretentia celui care odinioara i-o instrainase si care vine
acum sa-si revendice proprietatea civila quiritara prin exceptio pusa la indemnaad dde pretor
prin acest fel pretorul recunoscandu-i dobanditorului bunului dr de propiretate pretoriana
intrucat pretorul considera ca in momentul in care a intrat in posesia bunului prin traditie in
acel moment s-a scurs instantaneu si timpul necesar uzucapiunii. Deci se bazeaza pe aceaasta
fictiune cum ca timpul necesar uzucapiunii s-a scurs instantaneu. Daca dobanditorul nostru
accipiens care intra iata in posesia bunului pierde lucrul, el avea fata de terti spre a-si
redobandi posesia actiunea publiciana, de la pretorul publicus. Deci practic i se recunoaste un
dr de proprietate pretoriana intrucat a dobandit un bun mancipi cu buna credinta insa l-a
dobandit printr-nun mod natural prin traditiune nu prin mancipaitune cum cerea lege. Cand
diferentra intre mancipi si ne c mancipi a disparut traditiunea a devenit un mod de transfer al
proprietatii asupra oricarui lucru. Acesta este regimul ll ui Iustinian. Nu se mai face
deosebirea intre dominium ex iure viritium si porprietatea bonitara. Proprietatea este
reglementata unitar, se recunoaste asadar dobandirea insusi a dr de proprietate fara a mai face
deosebirea intre porprietatea quiritara si pretoriana prin intermediul traditiunii ca mod suplu,
simplu, neformal, preluat din dr gintiilor care consta in remitereea bunului in baza unei
intelegeri fara respectarea anumitor forumle sacramentele cum era la mancipatiunea.
In concluzie traditiunea este actul de predare a lucrului adica de stramautare a posesiunii
insotit de vointa partilor ( tradens si accipiens). In acst fel se transfera si se dobandest
eporprietatea de catre accipiens deci caruia ii predau bunul in baza unei intelegreri marcata
de buna-credinta mai ales a dobanditorului care-l considera pe tradens proprietaurl