Filimon Denis-Andrei

R.I.S.E. 2 Română

Securitatea societală în contextual actual

Obiectivul central al lucrării este introducerea conceptului de securitate societală și analiza

înțelesului său în contextual geopolitic European actual.

În cadrul lucrării, autorul s-a inspirat din cercetările realízate de Școala de studii de securitate
de la Copenhaga precum și de la autori precum Barry Buzan din cărțile „ The Evolution of
International Security Studies”, „ Popoarele, statele şi frica”. Alți autori la care apelează pentru
această lucrare sunt Chifu Iulian, Nantoi Oazu, Sushko Oleksandr (Securitate societală în regiunea
trilateralei România-Ucraina-Republica Moldova), Sava Ionel Nicu (Studii de securitate), Stoica Ionel
(Tentaţia migraţiei: necesitate şi oportunitate într-o lume globalizată), Ştefănescu Simona, Velicu
Anca (Naţional şi/sau european? Reprezentări sociale ale identităţii în societatea românească actuală),
dar și lucrarea „ Strategia Naţională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019”

Conceptul de securitate societală a apărut în anii 1990, la o școală de studii de securitate din
Copenhaga. Acest concept a fost pe urmă dezvoltat în contextul integrării statelor în Uniunea
Europeană. Scopul acestei paradigme este de a aduce în prim-plan probleme privind identitatea
comunităților și dinamica socială.

Din cauza noii ordini mondiale a început să se pună accentul pe o reconceptualizare a

Europei și a securității europene. Se aduc în discuție noi probleme privind identitatea socială, valorile
naționale, libera circulație a persoanelor sau criminalitatea transfrontalieră. Problema nesiguranței
societale provine din migrație, competiție verticală, revendicări național-separatiste și concurență
orizontală.

Din punct de vedere sociologic, securitatea societală este văzută ca un fenomen independent.
Securitatea este considerată ca fiind bazată pe viața colectivă și nu pe privirea diferențelor sau a
dezacordurilor dintre grupuri și state, acestea fiind un factor cheie în determinarea amenințărilor. Ca
un fenomen social, securitatea nu are nevoie de soluții militare sau soluții soft deoarece nu poate fi
asimilată cu puterea. Aceasta este văzută ca un mecanism de transformare a legăturilor sociale.

Din cauza suprapunerii dintre stat și societate, analiștii au luat în considerare identitatea
societală, valoare care trebuie apărată. Din perspectiva școlii de la Copenhaga, există două tipuri de
societăți ce participă la configurarea identității specifice omului și anume: etnicele naționale și
comunitățile religioase. În unele cazuri, acțiunile statului pot genera insecuritate în sectorul societal.
Autorul Barry Buzan a identificat trei tipuri de amenințări la adresa securității societale: migrația,
competiția orizontală și competiția verticală. În momentul actual, se identifică și alte amenințări
precum: depopularea, discriminarea și teorismul.
 În contextul integrării în Uniunea Europeană, identitatea statelor devine din ce în ce mai
importantă, deoarece graniţele aproape că dispar. O analiză realizată de școala de la Copenhaga
susține că integrarea în structuri suprastatale precum Uniunea Europeană este văzută ca o renunțare la
identitatea și suveranitatea națională ceea ce duce la competiție verticală.

Autorul Octavian Victor Mihail Dima consideră că există o dilemă a securității societale
deoarece efectele amenințărilor la adresa societății sunt greu de stopat și atrag după sine consecințe pe
termen lung. În cadrul unui conflict identitar, amenințările sunt privite ca vizând, însăși, existența și
supraviețuirea părților implicate.

De asemenea, tot autorul a dedus că expresia “securitate societală” nu are teorie unică care să
corespundă tuturor societăților din Uniunea Europeană. Acesta consideră că migraţia, îmbătrânirea
populaţiei, competiția orizontală, competiția verticală, depopularea, discriminarea și terorismul au un
impact societal pe termen lung, care trebuie integrat în politicile socioeconomice ale Uniunii
Europene, iar acestea, la rândul lor, trebuie implementate de toate statele membre. Totodată, aceste
probleme pot fi soluționate doar prin colaborarea dintre statele membre.