Proiect la Managementul Inovării

Metoda Philips 6-6

Metoda Philips 6-6 a fost elaborată de către J. Donald Philips de la Universitatea din
Michigan. În cadrul acestei metode, numărul de participanţi este de şase, iar durata discuţiilor
este limitată la doar şase minute. Metoda Philips 6-6 este asemănătoare cu brainstorming-ul,
însă se deosebeşte de acesta prin faptul ca discuţia este limitata la 6 minute.
Obiectivele principale ale metodei sunt:

- abordarea mai multor aspecte ale unei probleme, într-un timp limitat;

- facilitarea comunicării şi exprimării în grupe mari;

- posibilitatea colectării deciziilor, care reprezintă diverse tendinţe conturate, într-un

ansamblu, într-un interval foarte scurt;

- favorizarea confruntării percepţiilor şi creativităţii individuale cu munca în grup.

Metoda Philips 6-6 este menită să consulte, pe o problemă dată, grupe eterogene mari
(30-40 persoane) care se împart în grupe mici de şase persoane la întâmplare, structural sau pe
profile. Fiecare subgrupă de şase persoane îşi alege un lider.
Etapele metodei:

1. Se constituie grupurile de şase membri dintre care unul este liderul, iar altul va avea
rolul de secretar. Liderul va dirija dezbaterea şi va prezenta concluziile, în timp ce
secretarul va consemna ideile emise de către membrii grupului.

2. Se prezintă tema ce urmează a fi dezbătuta de către fiecare grup de creaţie, motivând

importanta acesteia.

3. Timp de şase minute au loc discuţiile. Acestea pot fi libere, în care fiecare participant
propune o soluţie, iar la sfârşitul şedinţei sunt notate cele mai importante, sau
progresive, când fiecare membru al grupului propune o soluţie, este analizată şi notată,
după care iau cuvântul ceilalţi membri.

4. Fiecare conducător de grup prezintă soluţiile la care s-a ajuns, după care le înaintează
conducătorului.

5. Liderul reuniunii va prezenta soluţiile grupurilor, iar în baza unor discuţii colective se
va selecta soluţia finală.

6. Încheierea discuţiei se va face cu prezentarea de către liderul reuniunii a concluziilor

activităţii de creaţie.
 În discuţiile dintre iniţiatori şi reprezentanţii grupurilor pot apărea informaţii noi,
obţinute prin participarea la dezbateri a altor membrii din formaţiile stabilite iniţial. Opiniile
participanţilor vor fi reţinute şi sistematizate şi se optează pentru varianta care oferă avantajul
maxim, concretizată în decizie.
Metoda Philips 6-6 este foarte avantajoasă pentru că într-un timp foarte scurt sunt
consultate numeroase forme, se obţin multe soluţii şi membrii grupului dobândesc obişnuinţa
de a argumenta un punct de vedere şi de a asculta părerile celorlalţi.
Studiu de caz
În timpul unui curs ținut în cadrul unei facultăți din Craiova , într-o grupă de 30 de
studenți aflați în al doilea an de studii, s-a propus dezbaterea unei probleme legate de modul
în care se desfășoară cursurile și seminariile din învățământul superior, respectiv de ce acest
învățământ nu generează rezultate satisfăcătoare.Cei 30 de studenți se împart în 5 grupe a câte
6 studenți, aceștia având timp de lucru de 6 minute. Fiecare dintre cele 5 grupe își aleg câte un
conducător și câte un secretar. Timp de 6 minute au loc discuții în toate cele 5 grupe de
studenți. Fiecare stundent din cele 5 grupe propune câte o soluție, fiecare soluție urmând să fie
analizată de către toți participanții grupului, iar la sfârșitul ședinței sunt notate cele mai
importante soluții. Fiecare conducător de grup prezintă soluţiile la care s-a ajuns, după care le
înaintează conducătorului. Se discută apoi punctele de vedere ale grupelor pentru a ajunge la
idei comune, iar apoi se stabilesc soluțiile finale.
Concluzia: Modul în care se desfășoară cursurile și seminariile din învățământul
superior din România este învechit și uneori ineficient. Soluțiile generate de către grupe
pentru rezolvarea acestei probleme sunt următoarele:
- schimbarea modului în care se realizează predararea, respectiv prezentarea materiei de către
cadrul didactic pe un proiector și explicarea materialului respectiv;
- oferirea materialului în format electronic studenților;
- realizarea unor activități practice în cadrul cursurilor și seminariilor, astfel încât toți studenții
prezenți să participe la aceste activități, în speranța că aceștia vor înțelege mai bine materia
respectivă.
În urma unei discuții colective, s-a stabilit soluția finală: Realizarea unor activități
practice în cadrul cursurilor și seminariilor, astfel încât toți studenții prezenți să participe la
aceste activități, în speranța că aceștia vor înțelege mai bine materia respectivă.
Bibliografie:

1. Albu, Mădălina, Managementul cercetării-dezvoltării, Editura UPG, 2014

2. Popescu Maria, Managementul inovării, Editura Universităţii Transilvania,

Braşov, 2016
http://webbut.unitbv.ro/carti%20on-line/Management/Popescu_Management.pdf