Didactica Magna

Jan Amos Comenius

Fișă de lectură

Responsabili: Timofte Andreea-Ioana,

Specializarea: Pedagogie, An 1, Grupa 3
:Elisei Ancuța Corina, Specializarea:Pedagogie, An 1, Grupa 2

 DATE TEHNICE ALE LUCRARII:

Jan Amos Comenius (1970), Didactica Magna, Editura didactică și pedagogică, București

 DATE DESPRE AUTOR( biografice si bibliografice)

,,Se naște in 1592, în localitatea Niwnice din Moravia, ca fiul al unui morar originar
din satul Komne (de aici i se trage și numele – Komesky sau, latinizat, Comenius). Ca și tatăl
său, face parte din comunitatea ,, fraților boemi și moravi’’, apartenență care-i va cauza
numeroase neplăceri. Rămânând orfan de ambii părinți, Comenius începe studiile destul de
târziu cu ,,schola latina’’ din Prerau după care, dorind să ajungă pastor al propriei comunități,
studiază filosofia și teologia la universitățile din Herborn și Heidelberg. În 1618, izbucnind
războiul de 30 de ani, tânărul pastor se expatriază in orașul polonez Leszno, loc unde va
organiza școli, va conduce viața frăției și va scrie o importantă lucrare, Janua aurea
linquarum reserata ( Poarta de aur deschisă a limbilor ), inițial scrisă în cehă și în latină, dar
tradusă repede în alte douăsprezece limbi europene. De asemenea, spre 1627, începe să
lucreze la Didactica Magna, tratat terminat în 1640 și publicat în limba latină în 1657. (...)’’
( C. Cucoș, 2001, p. 122)

3. STRUCTURA LUCRARII( capitole, subcapitole)

Opera Didactica Magna este alcătuită din XXXIII de capitole:
I – Omul este cea din urmă, cea mai completă și cea mai perfectă dintre creaturi;
II – Scopul ultim al omului se află dincolo de viața aceasta;
III – Viața aceasta nu este decât o pregătire pentru cea eternă;
IV – Cele trei grade ale pregătirii pentru eternitate;
V – Gemenele celor trei se găsesc în noi de la natură; (...)

4. CONCEPTIA PEDAGOGICA( finalitatea educaţiei, rolul educatorului, instanţe

educative)
,,Dacă alți gânditori au fost ,, musafiri’’ pe tărâmul pedagogiei, Comenius și-a
concentrat tot efortul spre această disciplină, absorbind și resemnificând creator ceea ce se
dovedise cel mai valoros până la el ( Găvănescul, 1907, p. 210). El vede predarea tuturor
obiectelor de studiu ca parte integrantă a adevărului total al lui Dumnezeu, făcându-i pe elevi
capabili să intuiască unitatea dintre revelția divină și descoperirea personală. ,, Comenius -
subliniază Bogdan Suchodolschi, care a continuat tradiția Renașterii ce năzuia să facă
învățământul școlar mai ușor și mai plăcut, a întreprins - în raport cu filosofia empirică din
acea epocă - o uriașă muncă de transformare fudamentală a programelor și metodelor de
învățământ. El s-a apropiat de copil mai sigur decât oricare din predecesorii sau
contemporanii săi. Mai mult ca oricine, el sfătuiește în chip foarte logic ca dascălul să ia
exemplul de la grădinar, care îngrijește plantele potrivit nevoilor și posibilităților lor. Dar
aceasta nu permite să afirmăm despre Comenius că ar fi creatorul naturalismului pedagogic
conceput într-un chip modern ca o adaptare a educației și învățământului la natura psihologică
a copilului și la tendințele acestuia de dezvoltare’’ (p. 22). Marele umanist ceh a teoretizat în
Didactica Magna aproape toate principiile didactice, a intuit permanența educației și a
anticipat cerința integrării cunoștințelor în numele adevărului divin.’’ (C. Cucuoș, 2001, pp.
123, 124)
,,Comenius pune accentul pe dimensiunea practic-acțională a formării religiozității.
Este necesar să formăm creștini practicieni, și nu teoreticieni, chiar de la începutul instrucției,
dacă vrem să avem creștini adevărați - ne atenționează marele pedagog ceh. (...) Religia, la
Comenius, nu se reduce numai la un obiect oarecare de studiu, ci reprezintă o bază și un
principiu de organizare a programului educativ. Ori de câte ori avem posibilitatea de a stimula
sentimentul religios, acest lucru trebuie realizat indiferent că predăm istorie, literatură sau
chiar științe pozitive. Perspectiva interdisciplinară de instruire este intuită și cerută de
întemeietorul pedagogiei moderne.
Educația devine aproape atotputernică la pedagogul ceh. Decăderea firii umane poate
fi evitată prin intermediul educației. Omul fără educție nu rămâne decât o brută. Instrucția
trebuie administrată atât celor avuți, cât și celor săraci, la cei talentați, dar și la cei netalentați,
tuturor fără deosebire. Aceasta va începe încă din copilărie, deoarece primele impresii au o
mare influență asupra receptării viitoare. Spiritul uman este asemenea cerii, care este plastică
și se modelează după forma sigiliului. Pregătirea omului pentru a accede la împărăția veșnică
este precedată de o consistentă educație pentru lumea vizibilă, pentru perceperea și stăpânirea
mundanului, pentru viața prezentă cu vicistudinile, precaritățile sau bucuriile ei. Ca forme
concrete de a ajunge la acest scop, Comenius recomandă învățământul (sau instrucția),
exemplul și practicarea a ceea ce este folositor, activitatea proprie, jocul și disciplina.’’ ( C.
Cucoș, 2001, p. 125)

5. CITATE REPREZENTATIVE
,,A fi o creatură rațională înseamnă a te dedica cercetării, denumirii și înțelegerii
tuturor lucrurilor, adică să fii capabil să cunoști totul, să denumești și să înțelegi tot ce există
în lume.’’ ( Didactica Magna, 1970, p. 24)
,,A fi stăpânul creaturilor înseamnă a dispune de fiecare lucru potrivit scopului său și
în același timp a-l întrebuința spre folosul propriu.’’ ( Didactica Magna, 1970, p.24)
,,Nu trebuie deci să introducem nimic din afară în om, ci numai să dezghiocăm ceea ce
are în el, să dezvoltăm și să evidențiem fiecare latură în parte.’’ (Didactica Magna, 1970, p.
26)
 6. APLICAȚII
Realizați un comentariu al următorului citat din Didactica Magna:
,,Omul stă în mijlocul creațiilor lui Dumnezeu, cu mintea sa limpede, care se poate
compara cu o oglindă sferică, atârnată într-o încăpere și care reflectă imaginea tuturor
lucrurilor din jur. A tuturor zic, de jur împrejur. Căci mintea noastră nostră cuprinde nu numai
ceea ce este în apropriere, dar și apropie ceea ce se află depărtat în (spațiu și timp), cercetează
ceea ce este ascuns, dezvălui ceea ce este acoperit și face efort să cunoască chiar cele
incognoscibile, intr-atât este (mintea noastră) nelimitată, nesfârșită.’’ (p. 26)
7. BIBLIOGRAFIE:
Cucoș Constantin, 2001, Istoria pedagogiei. Idei și doctrine pedagogice fundamentale,
Editura Polirom, Iași