leoniv.diod.

club

[ Acasă ] [ Despre ] [ Proiecte ] [ Articole ] [ Arhivă ] [ Contacte ]

Acasă > Proiecte > Motor DC

Stabilizator al vitezei de rotație a motorului colector

Stabilizatorul de viteză de rotație propus este proiectat să funcționeze cu motoare colectoare și este un dispozitiv complet
analog. Stabilizatorul are un feedback de viteză, în același timp, nu necesită instalarea nici unui tahogenerator.

Cel mai obișnuit tip de stabilizatori de viteză de rotație pentru motorul principal al aparatelor de înregistrare a casetelor este un
controler cu un feedback de curent pozitiv [1]. Reglarea este parametrică, deci frecvența se schimbă destul de mult când se
schimbă sarcina pe arborele motorului. Pentru a îmbunătăți calitatea stabilizatorului, este necesar să se introducă feedback cu
privire la viteza de rotație. De obicei, pe arborele motorului este instalat un senzor special, cel mai adesea unul optic [2]. Un astfel
de senzor include un optocuplor al cărui flux luminos este întrerupt de un rotor (sau un disc cu găuri), care este montat pe arborele
motorului. Rotorul întrerupe puterea de lumină, iar impulsurile sunt generate la ieșirea optocuplorului, cu turația motorului
înmulțită cu numărul de sloturi din rotor. Uneori se folosește un alt tip de senzor - magnetic. Apoi, un arbore din material
feromagnetic este instalat pe arborele motorului, lângă care este atașat un cap magnetic. Când treapta de viteză se rotește, la
bornele capului apare o tensiune alternativă cu o amplitudine de aproximativ o milliwilt și o frecvență egală cu turația motorului
înmulțită cu numărul de dinți de pe treaptă. Cu toate acestea, atunci când finalizați CVL-ul terminat, este adesea dificil să găsiți un
loc unde să instalați orice senzor. Dar acest lucru nu este necesar. Faptul este că informațiile despre viteza de rotație a unui motor
colector pot fi extrase din curentul consumat de acesta. Acest curent conține o componentă de curent alternativ, a cărei armonică
are o frecvență egală cu turația motorului înmulțită cu numărul de plăci colectoare. Motoarele cele mai frecvent utilizate la
magnetofoane au trei plăci colectoare. Prin urmare, această frecvență este egală cu de trei ori turația motorului. Pe acest principiu
se construiește regulatorul descris.

Figura: 1. Diagrama schematică a stabilizatorului de viteză.

Pentru a obține un semnal de feedback, senzorul de curent R1 este inclus în circuitul de alimentare a motorului (Fig. 1).
Curentul tras de motor creează o cădere peste acest rezistor, care are o componentă de curent alternativ de aproximativ 100 mV
vârf-la-vârf (Figura 2, graficul 1). Armonica fundamentală este izolată folosind cel mai simplu filtru low-pass R2C1 și prin
condensatorul de blocare C2 este alimentat la intrarea amplificatorului asamblat pe op-amp U1A. Câștigul este setat de rezistențele
R4R5, astfel încât amplificatorul să funcționeze în modul limitativ. La ieșirea sa, se formează un semnal practic dreptunghiular cu o
frecvență egală cu de trei ori turația motorului (Fig. 2, graficul 2). Acest semnal este diferențiat folosind lanțul C3R6R7R8 (Fig. 2,
graficul 3). Creșterea negativă este limitată de dioda VD1. Apoi semnalul se îndreaptă către comparator, în rolul căruia se folosește
op-amp U1B. Tensiunea de referință este setată utilizând divizorul R9R10. La ieșirea comparatorului, se formează impulsuri
dreptunghiulare cu durată constantă (Fig. 2, graficul 4). Componenta constantă a unui astfel de tren de impulsuri este
proporțională cu rata de repetare a impulsurilor, adică viteza motorului. Secvența de impulsuri este integrată folosind șirurile
R11R12C5 și R13C6. O tensiune constantă proporțională cu viteza de rotație este furnizată unui regulator de integrare
proporțională, asamblat pe un amplificator opțional U1C. Pentru a obține o tensiune exemplară, se utilizează o diodă zener reglabilă
U2. Viteza necesară este setată prin reglarea acestei tensiuni folosind un rezistor variabil R19. Ieșirea op-amp U1C este alimentată
de un emițător complementar pe tranzistoarele VT1VT2. Aparent, direcția curentului de alimentare al motorului este întotdeauna
aceeași și un singur emițător ar fi suficient pentru a furniza curentul de ieșire. Dar, de fapt, cu un adept emițător push-pull,
comportamentul sistemului este mult mai bun în timpul proceselor tranzitorii (la pornirea motorului sau în timpul fluctuațiilor
puternice ale sarcinii pe arbore) [2].
 Fig. 2. Forme de undă la punctele de control.

Este necesar să ne gândim separat la problema stabilității sistemului de control automat. În această situație, problema este
complicată de faptul că stabilitatea este influențată și de parametrii mecanici ai sistemului, care sunt foarte greu de luat în
considerare cantitativ. Prin urmare, în unele cazuri, va trebui să selectați răspunsul în frecvență al regulatorului folosind elementele
R16C7 sau chiar să limitați câștigul prin conectarea unui rezistor în paralel cu acest lanț. Selecția trebuie efectuată în conformitate
cu criteriul stabilității regulatorului, atât în stare stabilă, cât și în timpul proceselor tranzitorii. Pentru a face acest lucru, utilizați un
osciloscop pentru a monitoriza tensiunea de alimentare a motorului. Când este pornit, acesta trebuie să atingă lin valoarea
nominală și fără un proces oscilator. Dacă sarcina arborelui este schimbată în timp ce motorul funcționează, tensiunea de
alimentare ar trebui să ia, de asemenea, o nouă valoare fără a oscila.

În regulator, în loc de LM324, puteți utiliza aproape orice op-amp, de exemplu, LM2902 sau dual LM358, LM2904 sau chiar
obișnuitul KP140UD6, UD7. În funcție de curentul consumat de motor, poate fi necesară instalarea unui tranzistor VT1 pe radiator.
Tranzistorul VT2 nu necesită radiator.

Referințe:

1. Z. Gasimov. Stabilizator de turație a motorului electric. Radio, nr. 12, 1987, p. 48.
2. V. Psurtsev. Modernizarea EPU G-602. Anuarul radio, 1987, pp. 132 - 140.

Acasă > Proiecte > Motor DC

[ Acasă ] [ Despre ] [ Proiecte ] [ Articole ] [ Arhivă ] [ Contacte ]

Ridiko Leonid Ivanovich www.leoniv.diod.club e-mail: wubblick@yahoo.com