REGLAREA TURATIEI MOTOARELOR ASINCRONE

9.1. SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII.

Scopul: aplicarea in practica a doua dintre cele mai semnificative metode de reglare a
turatiei in cazul masinilor asincrone: reglarea turatiei cu ajutorul unui reostat in circuitul rotoric,
respectiv prin variatia tensiunii de alimentare.
Obiectivele urmarite:
studiul dependentei turatiei unui motor asincron cu rotor bobinat de rezistenta introdusa
in circuitul rotoric;
studiul influentei tensiunii de alimentare asupra turatiei unui motor asincron cu rotor in
scurtcircuit.
9.2. MEMENTO TEORETIC.

9.2.1. Reglarea turatiei motorului asincron cu

rotor bobinat.
Datorita faptului ca turatia variaza relativ putin in functie de cuplul de sarcina, se poate
spune ca motorul asincron are o caracteristica mecanica rigida.
Ecuatia caracteristicii mecanice, in regim stationar, este data de relatia:

(1)

Din aceasta relatie se observa ca reglarea turatiei se poate efectua prin variatia rezistentei R2 a
circuitului secundar, prin variatia tensiunii primare, U1, prin variatia frecventei, f1, sau prin
schimbarea numarului de perechi de poli, p.
Variatia rezistentei circuitului primar sau a reactantei de dispersie nu are o influenta
insemnata asupra caracteristicii mecanice a masinii.
1) Reglarea turatiei prin variatia tensiunii de alimentare.
Alunecarea corespunzatoare cuplului maxim este independenta de valoa-rea tensiunii
primare:

(2)

Odata cu variatia tensiunii primare, variaza cuplul electromagnetic maxim dezvoltat de

masina, respectiv panta caracteristicii mecanice. In figura 9.1 sunt reprezentate doua caracteristici
mecanice ale unui motor asincron, pentru doua valori ale tensiunii primare. Din figura reiese ca,
prin aceasta metoda, turatia poate fi reglata numai in gama alunecarilor sn s sm; odata cu
reducerea tensiunii de alimentare scade capacitatea de supraincarcare a masinii. Reglarea este
eficienta numai la functionarea masinii in sarcina.
2) Reglarea turatiei cu reostat introdus in circuitul rotoric.
La motoarele asincrone cu rotorul bobinat se poate regla turatia, la func-tionarea in
sarcina cu ajutorul unui reostat trifazat introdus in serie, in circuitul rotoric.
Odata cu variatia rezistentei circuitului rotoric, cuplul maxim ramane practic neschimbat,
iar alunecarea corespunzatoare acestui cuplu se modifica (vezi figura 9.2).
Pierderile in circuitul rotorului fiind date de relatia:

(3)

se poate observa ca reglarea este insotita de pierderi mari in rotor. De aceea, reglarea turatiei prin
aceasta metoda, se efectueaza numai in limite restranse si pentru o durata relativ scurta in raport
cu durata de functionare a motorului la turatie nominala.
Din figura 9.2 reiese si faptul ca aceasta metoda de reglare este eficienta numai la
functionarea masinii in sarcina; la functionare in gol, sau la sarcini reduse, turatia variaza relativ
putin la introducerea reostatului in circuitul ro-toric.

Figura 9.1. Caracteristicile mecanice la variatia tensiunii de alimentare.

Figura 9.2. Caracteristicile mecanice la variatia rezistentei rotorice.

9.2.2. Reglarea turatiei motorului asincron cu rotor in scurtcircuit.

Pe langa metoda de reglare a turatiei prin variatia tensiunii de alimentare, care se poate
aplica si la motorul asincron cu rotor in scurtcircuit, exista o serie de metode de reglare
specifice acestui tip de motor.
1) Reglarea turatiei prin variatia frecventei tensiunii de alimentare.
Turatia sincrona a masinii fiind n1 = f1/p, odata cu variatia frecventei tensiunii de
alimentare, variaza si turatia la functionarea in gol a masinii. Pentru ca la scaderea frecventei
sa nu se satureze masina, se reduce proportional si tensiunea de alimentare. In figura 9.3 s-au
reprezentat caracteristicile mecanice ale unui motor asincron pentru diferite valori ale
frecventei f1. Dupa cum se observa din figura, cuplul maxim ramane practic constant.
Reglarea turatiei pe aceasta cale este deosebit de eficienta si poate fi efec-tuata la orice
sarcina a motorului. Totodata, ramane aproape neschimbata capa-citatea de supraincarcare a
masinii.
Aceasta metoda permite reglarea turatiei si peste valoarea n1, prin cres-terea lui f1, in
aceasta situatie tensiunea de alimentare mentinandu-se la valoarea nominala.

Figura 9.3. Caracteristicile mecanice la variatia frecventei.

2) Reglarea turatiei prin schimbarea numarului de perechi de poli.
Prin schimbarea numarului de perechi de poli ai masinii, se poate realiza o variatie in
trepte a turatiei de sincronism, in raportul numerelor de perechi de poli.
Metoda se aplica la motoarele asincrone cu rotorul in colivie, astfel incat schimbarea
numarului de perechi de poli se efectueaza din exterior, numai in stator.
Schimbarea numarului de perechi de poli se poate realiza fie cu ajutorul a doua
infasurari, fiecare fiind construita pentru un anumit numar de perechi de poli, fie cu o singura
infasurare care, prin schimbarea conexiunilor, poate avea numere de perechi de poli diferite.

In mod uzual, schimbarea numarului de perechi de poli se efectueaza la putere

nominala constanta sau la putere electromagnetica constanta.
9.3. METODOLOGIA LUCRARII.

9.3.1. Masina asincrona cu rotor bobinat.

Se studiaza metoda reglarii turatiei cu ajutorul unui reostat trifazat cuplat in circuitul
rotoric.
Se executa montajul reprezentat in figura 9.4, motorul asincron fiind cuplat la ax cu un
generator de curent continuu, cu excitatie separata.
Se porneste motorul asincron prin cresterea progresiva a tensiunii de alimentare cu
ajutorul autotransformatorului AT, reostatul R1 fiind scurtcircuitat (C2 inchis) si generatorul de
c.c. in gol, cu infasurarea de excitatie nealimentata (cuplul rezistent la axul masinii asincrone
este creat numai de cuplurile de frecari din lagarele celor doua masini si de cele
corespunzatoare ventilatiei). Motorul asincron fiind alimentat la tensiune nominala, se
comanda decuplarea lui C2 (R1 fiind pe pozitia corespunzatoare rezistentei nule).
Se creste treptat valoarea rezistentei reostatului R1 si se masoara turatia motorului
asincron la diferite valori ale rezistentei introduse in circuitul rotoric. Se readuce cursorul lui
R1 pe pozitia zero.
Se manevreaza cursorul reostatului Re in pozitia corespunzatoare tensiunii de excitatie
minime, apoi se inchid intrerupatoarele automate a2 si a3. Actio-nand butonul b3, se comanda
anclansarea contactorului C3, care cupleaza sarci-na la bornele generatorului. Se realizeaza
doua regimuri de incarcare pentru generator si implicit pentru motorul asincron (prin
modificarea curentului de excitatie cu ajutorul reostatului Re), de la mic la mare: Mr1 < Mr2.
Pentru fiecare din cele doua valori ale cuplului rezistent, se regleaza turatia motorului
asincron cu ajutorul reostatului R1 si se masoara turatiile pentru diferite valori ale rezistentei
acestuia. Rezultatele masuratorilor se trec in tabelul 9.1.
Tabelul
9.1.
R1 []
Mr = 0
Mr1
Mr2

n [rot/min]
n [rot/min]
n [rot/min]

R1 = 0

0,2R1max

0,4R1max

0,6R1max

0,8R1max

R1max

Figura 9.4. Schema montajului utilizat pentru reglarea turatiei unui

motor asincron, cu reostat rotoric.
Aplicatie.
Se aplica metodologia propusa in cazul unui motor asincron cu rotor bobinat, avand
urmatoarele date nominale:
puterea, Pn = 2 kW;
turatia, nn = 1275 rot/min;
tensiunea, Un = 380 V; curentul, In = 6 A;
factorul de putere, cosn = 0,69;
frecventa, fn = 50 Hz;
conexiune stator - Y;
rotor: conexiune - Y; tensiunea intre faze, Ur = 86,5 V; curentul, Ir = 14,5 A.
Reostatul R1: R1 = 3x7,4 .

Datele nominale ale generatorului de c.c., sunt: Pn = 1 kW; Un = 110 V; In = 9,1 A; nn =

1450 rot/min; Uex = 110 V; Iex = 0,55 A.
Se completeaza tabelul 9.2, corespunzator componentelor si aparatelor folosite in montajul
din figura 9.4, verificandu-se compatibilitatea acestora cu solicitarile electrice la care sunt
supuse.
Tabelul 9.2.
Notatia aparatului

Caracteristici
9.3.2. Masina asincrona cu rotor in scurtcircuit.
Se efectueaza reglarea turatiei unui motor asincron prin variatia tensiunii de alimentare.
Se realizeaza un montaj similar celui din figura 9.4, de aceasta data insa, se foloseste
un motor asincron cu rotorul in scurtcircuit.
Se regleaza turatia masinii asincrone pentru mers in gol si pentru doua valori diferite ale
cuplului rezistent, realizat cu ajutorul generatorului de c.c. care furnizeaza energie unei
rezistente de sarcina.
Se porneste motorul asincron cu tensiune progresiv crescatoare, prin in-termediul
autotransformatorului AT. Generatorul de c.c. nu este excitat, deci cuplul rezistent la arborele
masinii asincrone este creat numai de cuplurile de frecari din lagare si de cele datorate
ventilatiei. In aceasta situatie se scade tensiunea de alimentare a motorului asincron cu
ajutorul autotransformatorului, pana la valoarea 0,5Un si se masoara turatia pentru diferite
valori ale tensiunii de alimentare. Se readuce cursorul autotransformatorului in pozitia
corespun-zatoare tensiunii nominale.
Se alimenteaza infasurarea de excitatie a generatorului de c.c., fixandu-se o anumita
valoare a curentului de excitatie si se cupleaza sarcina la bornele generatorului; se stabileste
astfel o anumita valoare a cuplului rezistent la arborele masinii asincrone, Mr1. Se efectueaza
reglarea turatiei masinii asin-crone prin variatia tensiunii de alimentare, masurandu-se turatiile
la diferite tensiuni (cuplul rezistent se mentine constant).
Cursorul autotransformatorului fiind in pozitia corespunzatoare tensiunii nominale, se
realizeaza la axul masinii asincrone un nou cuplu rezistent, Mr2, (Mr2 > Mr1), incarcand
generatorul de c.c. si se reiau operatiile descrise anterior.
Rezultatele masuratorilor se trec in tabelul 9.3.
Tabelul
9.3.
U1 [V]
Mr = 0
Mr1

n [rot/min]
n [rot/min]

U1n

0,9U1n

0,8U1n

0,7U1n

0,6U1n

0,5U1n

Mr2

n [rot/min]

Aplicatie.
Se studiaza metoda de reglare a turatiei prin variatia tensiunii de alimen-tare, pe un
motor asincron cu rotorul in scurtcircuit, avand urmatoarele date nominale:
puterea, Pn = 1,5 kW;
turatia, nn = 1410 rot/min;
tensiunea, Un = 380 V; curentul, In = 3,8 A; conexiune stator - Y;
factorul de putere, cosn = 0,79; frecventa, fn = 50 Hz.
9.4. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE.
1.
Pentru masina asincrona cu rotorul bobinat se traseaza grafic curbele n = f(R1), pentru
cele trei cupluri rezistente create la axul motorului: Mr = 0 (mers in gol), Mr1 si Mr2. Se
observa eficienta metodei de reglare a turatiei in functie de cuplul rezistent existent la axul
masinii asincrone.
2.
In cazul masinii asincrone cu rotorul in scurtcircuit se traseaza grafic curbele n =
f(U1), pentru cele trei valori ale cuplului rezistent aplicat la arborele masinii. Se observa
domeniul in care aceasta metoda de reglare este eficienta, in functie de cuplul rezistent.
9.5. PROBLEME DESCHISE.

1.
Ce alte metode de reglare a turatiei, in afara de cea studiata, se pot aplica la motorul
asincron cu rotor bobinat?
2.

Care considerati a fi cea mai buna metoda de reglare a turatiei la masina asincrona?

3.
De ce, la reglarea turatiei masinii asincrone prin variatia frecventei tensi-unii de
alimentare, trebuie sa se mentina raportul U1/f1 constant?

SERVOMOTORUL ASINCRON BIFAZAT

1. SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII.
Scopul: aplicarea in practica a metodelor de reglare a turatiei servomo-toarelor
asincrone bifazate si determinarea caracteristicii me 141b13b canice a acestor tipuri de
servomotoare.
Obiectivele urmarite:
reglarea turatiei prin modificarea amplitudinii tensiunii de comanda, prin variatia
capacitatii de defazaj, respectiv reglajul mixt al turatiei;
determinarea caracteristicii mecanice naturale, n = f(M) si a unei caracteristici
mecanice artificiale, la o tensiune de excitatie Ue < Uen.
2. MEMENTO TEORETIC.
Servomotoarele asincrone au statorul prevazut cu un bobinaj bifazat, iar rotorul este
realizat sub forma obisnuita a unei colivii de aluminiu sau in forma de pahar din aluminiu
sau material feromagnetic (pentru obtinerea unei rezis-tente ohmice marite).
Servomotorul cu rotorul in colivie se utilizeaza la puteri cuprinse intre 50 si 200 W, iar
servomotoarele cu rotor tip pahar la puteri reduse, de ordinul watilor.
Servomotorul cu rotor tip pahar prezinta avantajul unui moment de inertie foarte mic,
cu o constanta de timp electromecanica mica; avand insa intrefier relativ mare, 0,5 pana la 1,5
mm, deci factor de putere foarte coborat, poate fi utilizat numai la puteri mici. Avantajul
principal al acestui tip de servomotor consta in absenta fierului si a crestaturilor rotorice, in
consecinta, cuplurile parazite si fenomenele de prindere magnetica nu mai apar, iar reglarea
masi-nii se face lin, fara socuri.
1) Principiul de functionare.
Se presupune ca infasurarea de excitatie a servomotorului este alimentata de la o retea
monofazata, cu tensiunea ue, circuitul de comanda fiind intrerupt (vezi figura 1).
Infasurarea monofazata de excitatie produce un camp magnetic pulsator, cu repartitie
sinusoidala in spatiu, camp care poate fi descompus in doua cam-puri invartitoare care se
rotesc in sensuri opuse, cu aceeasi viteza si amplitudini egale cu jumatate din amplitudinea
campului magnetic pulsator:

Astfel, servomotorul asincron bifazat, functionand in regim monofazat, poate fi echivalat cu

un motor asincron trifazat, cu doua infasurari, una pentru rotatie in sensul direct si alta pentru
sens invers.

Fig. 1. Schema de principiu a servomotorului asincron bifazat.

Asupra rotorului vor actiona doua cupluri electromagnetice: Md, direct si Mi, de sens
invers (figura 2). Cuplul de pornire va fi, evident, nul si motorul nu poate porni singur. In
domeniul 0 < s < 1, campul direct va produce un cuplu activ, iar campul invers un cuplu de
franare. Pentru domeniul 1
s
2, situatia se inverseaza. Cuplul rezultant este suma celor
doua cupluri, M = Md + Mi, valoarea sa fiind nula pentru s = 1.
Problema pornirii este rezolvata prin cea de a doua infasurare, de coman-da, decalata in
spatiu, fata de infasurarea de excitatie, cu 90 grade electrice.
Campul magnetic rezultant produs de cele doua infasurari, decalate in spatiu, reprezinta
un camp invartitor, echivalent cu cel al unei masini asincrone trifazate, iar servomotorul va
prezenta un cuplu de pornire corespunzator.

Fig. 2. Caracteristica mecanica a servomotorului

asincron monofazat.
Pentru a putea fi utilizat in sisteme automate, servomotorul asincron tre-buie sa se
opreasca ferm la disparitia semnalului de comanda, proprietate ce nu este prezenta la motorul
asincron clasic. Pentru realizarea acestei conditii se utilizeaza o colivie tip pahar cu
rezistenta ohmica echivalenta ridicata. Aceas-ta asigura atat autofranarea la disparitia
semnalului de comanda, cat si o func-tionare stabila a servomotorului in domeniul turatiilor
cuprinse intre zero si turatia nominala.
2) Reglajul turatiei servomotorului asincron bifazat.
In mod uzual, reglajul turatiei servomotorului asincron bifazat se realizea-za prin
comanda adecvata fie a amplitudinii tensiunii de comanda, fie a fazei sale, fie prin reglarea
simultana atat a amplitudinii cat si a fazei tensiunii de comanda.
In figura 3.a, este prezentat un montaj prin care se poate realiza regla-jul turatiei
servomotorului prin modificarea amplitudinii tensiunii de comanda, defazajul acesteia fata de
tensiunea de excitatie ramanand constant (aproximativ 90 grade electrice). Montajul din
figura 3.b, permite reglajul turatiei prin variatia defazajului tensiunii de comanda fata de
tensiunea de excitatie. Reglajul mixt al turatiei servomotorului se poate realiza cu ajutorul
unui montaj de tipul celui prezentat in figura 3.c. In aceasta situatie se pot modifica
amplitudinea tensiunii de comanda, defazajul dintre cele doua tensiuni, precum si valoarea
tensiunii de excitatie.

Figura 3. Metode de comanda a servomotorului

asincron bifazat.
3. METODOLOGIA LUCRARII.

1) Reglajul turatiei prin variatia amplitudinii tensiunii de comanda.

Se executa montajul din figura 4. Cursorul reostatului, R1, fiind pe pozitia
corespunzatoare rezistentei minime, deci implicit tensiune de excitatie (Ue) minima, se
cupleaza intrerupatorul K1. Urmarind indicatia voltmetrului V1, se creste progresiv tensiunea
de excitatie, stabilindu-se la bornele servomo-torului valoarea nominala a acesteia, Uen. Se
fixeaza condensatorul de defazaj, C, la valoarea recomandata de producatorul servomotorului
studiat si se masoara defazajul, , introdus de acesta intre tensiunea de excitatie si cea de
comanda, cu ajutorul unui osciloscop cu doua canale.
Cursorul reostatului R2 fiind pe pozitia corespunzatoare rezistentei mini-me, Uc = 0, se
inchide intrerupatorul K2. Se creste treptat tensiunea de comanda (voltmetrul V2), pana la
valoarea nominala (Ucn = Uc,max), masurand pentru diferite valori ale acesteia turatiile axului
servomotorului. Dupa stabilizarea turatiei la valoarea nominala, se decupleaza tensiunea de
comanda, observandu-se oprirea servomotorului. Datele masuratorilor se trec in tabelul 1.
Tabelul 1.
Uc [V]
n [rot/min]

0,2 Ucn

0,4 Ucn

0,6 Ucn

0,8 Ucn

Ucn

Figura 4. Schema montajului utilizat pentru studiul servomotorului

asincron bifazat.
2) Reglajul turatiei prin variatia defazajului tensiunii de comanda fata de tensiunea
de excitatie.
Se executa tot cu ajutorul montajului din figura 4. Dupa cuplarea lui K1, se stabileste, cu
ajutorul reostatului R1, tensiunea nominala de excitatie. Se fixeaza capacitatea condensatorului
C la valoarea minima disponibila si se aplica la bornele de comanda ale servomotorului
tensiunea nominala de comanda, Ucn (cursorul reostatului R2 pe pozitia corespunzatoare
rezistentei maxime). Se masoara unghiul de defazaj dintre cele doua tensiuni si turatia
servomotorului.

Se stabilesc diferite valori pentru capacitatea condensatorului de defazaj, in ordine

crescatoare, masurandu-se valorile unghiurilor de defazaj corespunza-toare si turatiile
servomotorului. Rezultatele masuratorilor se trec in tabelul 2.
Tabelul 2.
C [F]
[grade]
n [rot/min]

Cmin

Cmax

3) Reglajul mixt al turatiei servomotorului asincron bifazat.

Se inchide K1, si se stabileste cu ajutorul reostatului R1 tensiunea nomi-nala de excitatie,
Uen.
Cursorul reostatului R2 fiind in pozitia corespunzatoare rezistentei mini-me, se cupleaza
K2, dupa care se creste tensiunea de comanda treptat, pana la valoarea nominala, masurand
pentru diferite valori ale tensiunii de comanda turatiile corespunzatoare. Se executa aceste
operatii pentru diferite valori ale unghiului de defazaj dintre tensiunea de excitatie si cea de
comanda, deci pentru diferite valori ale capacitatii C. Rezultatele masuratorilor se trec in
tabelul 3.
Se alimenteaza infasurarea de excitatie a servomotorului cu tensiunea Ue = 0,8Uen si se
reiau operatiile anterioare.
Tabelul 3.
C [F]
C1 =
C2 =
C3 =

[grade]

Uc [V]
n [rot/min]
n [rot/min]
n [rot/min]

C [F]
C1 =
C2 =
C3 =

[grade]

Uc [V]
n [rot/min]
n [rot/min]
n [rot/min]

Ue = Uen
0,2Ucn
0,4Ucn

0,6Ucn

0,8Ucn

Ucn

Ue = 0,8Uen
0,2Ucn
0,4Ucn

0,6Ucn

0,8Ucn

Ucn

4) Caracteristicile mecanice ale servomotorului asincron bifazat.

Utilizand montajul din figura 4 se determina si caracteristicile meca-nice ale
servomotorului.
Se fixeaza capacitatea condensatorului de defazaj la valoarea recomandata de
producator, se alimenteaza servomotorul cu tensiunea de excitatie nominala, se stabileste cu

ajutorul reostatului R2 tensiunea de comanda maxima (tensiunea nominala) si se cupleaza

intrerupatorul K2.
Se incarca servomotorul cu diferite cupluri rezistente, M si se masoara turatiile
corespunzatoare. Rezultatele masuratorilor se trec in tabelul 4.
La aceeasi valoare a capacitatii C si a tensiunii de comanda, se alimen-teaza infasurarea
de excitatie a servomotorului cu tensiunea Ue = 0,8Uen si se reiau operatiile anterioare, in
vederea determinarii unei caracteristici mecanice artificiale.
Tabelul 4.

M [Nm]
n [rot/min]
M [Nm]
n [rot/min]

M1

M1

Ue = Uen

M5

Ue = 0,8Uen

M5

Aplicatie.
Se studiaza un servomotor asincron bifazat, avand urmatoarele date tehnice:
tensiunea de excitatie, Ue = 100 V;
tensiunea de comanda, Uc = 0 12,5 V;
tensiunea de pornire in gol, Up0 = 0,8 V;
cuplul de pornire, Mp = 7510-4 Nm;
frecventa, f = 50 Hz;
curentul maxim de excitatie, Ie,max = 55 mA;
curentul maxim de comanda, Ic,max = 550 mA;
rezistenta infasurarii de excitatie, Re = 840 ;
rezistenta infasurarii de comanda, Rc = 11 ;
turatia, n = 01200 rot/min; puterea consumata, Pc,max = 12 VA;

 valoarea capacitatii condensatorului de defazare, C = 1F.

Montajul propus este incorporat intr-un stand de laborator destinat exclusiv testarii
servomotoarelor de acest gen.
4. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE.
1.
f().

Cu ajutorul datelor din tabelele 1 si 2, se traseaza grafic dependen-tele n = f(Uc) si n =

2.
Se reprezinta grafic curba n = f(Uc), pentru trei valori ale unghiului de defazaj si doua
valori ale tensiunii de excitatie, in acelasi sistem de coordonate (tabelul 3).
3.
Se traseaza grafic, in acelasi sistem de coordonate, caracteristica meca-nica naturala a
servomotorului asincron bifazat, n = f(M), respectiv carac-teristica mecanica artificiala, pentru
Ue = 0,8Uen (tabelul 4).
4.
Se trag concluzii asupra timpului de oprire a servomotorului, in momentul disparitiei
semnalului de comanda.
5. PROBLEME DESCHISE.
1.
Enumerati cateva procedee utilizate pentru imbunatatirea performantelor
servomotoarelor asincrone bifazate.
2.
Pentru o anumita valoare a capacitatii de defazare, C, utilizata in cadrul incercarilor, la
Ue = Uen si Uc = Ucn, calculati unghiul de defazaj , dintre Ue si Uc si comparati rezultatul
obtinut cu valoarea masurata.
3.
Estimati variatia cuplului electromagnetic dezvoltat de servomotor, in functie de timp,
la functionarea in pozitie orizontala, daca incarcarea servomo-torului se face prin atasarea la
ax a unei greutati (cazul standului de incercare disponibil in laborator).

SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STATII ELECTRICE

5.1.

CONDITII DE CALITATE A ALIMENTARII

In cele ce urmeaza se va face o analiza comparativa a performantelor schemelor

electrice de conexiuni privind alimentarea cu energie electrica, in conditii de calitate si
eficienta economica, cu respectarea stricta a cerintelor privitoare la protectia vietii oamenilor
si a mediului am 626b11g biant.
In general, calitatea alimentarii cu energie electrica se poate considera ca fiind in
mod direct determinata de urmatorii factori:

siguranta in functionare a instalatiei, care se defineste prin aptitudinea instalatiei de a-si

indeplini functiile pentru care a fost creata, de-a lungul unei perioade de referinta date;

calitatea produsului furnizat consumatorilor, respectiv, calitatea energiei electrice

tranzitate prin instalatia respectiva, care se poate defini prin aptitudinea energiei electrice
de a satisface necesitatile consumatorilor (conformitatea produsului cu normele de
calitate);

compatibilitatea instalatiei cu mediul inconjurator, prin care se intelege aptitudinea

instalatiei de a functiona in mediul sau ambiant intr-un mod satisfacator si fara a produce
perturbatii intolerabile pentru tot ceea ce se afla in acest mediu.

Imbunatatirea nivelului calitativ al serviciului de alimentare cu energie electrica este

un proces complex, care necesita in general cheltuieli suplimentare, verificarea eficientei
economice a masurilor adoptate pentru cresterea calitatii presupunand analiza corelatiilor
intre variatia costurilor calitatii (investitii, cheltuieli de exploatare, daune) si variatia
indicatorilor de masurare a calitatii. Comparand, printr-un criteriu oarecare, costurile
variantelor cu veniturile care se pot obtine prin adoptarea unor masuri tehnice de imbunatatire
a calitatii alimentarii cu energie electrica, se poate alege nivelul de calitate eficient din punct
de vedere economic.
5.2. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI UN INTRERUPTOR PE
CIRCUIT
Pentru exemplificarea avantajelor/dezavantajelor unor astfel de scheme electrice,
precum si pentru delimitarea unor preferinte in ceea ce priveste domeniul lor de utilizare, in
cele ce urmeaza se considera cazul unei statii de transformare cu Un 110kV, la care sunt
racordate doua circuite de linie si doua circuite de (auto)transformator.
5.2.1. VARIANTA DE BAZA
In varianta de baza (figura 5.1), schema cu un sistem de bare colectoare (1BC)
presupune existenta unui singur nod de conexiuni, la care sunt racordate circuite cu solutii de
echipare simple.
%
In continuare, schema din figura 5.1 va fi considerata ca varianta de referinta, pentru
analiza comparativa a diferitelor tipuri de scheme de conexiuni utilizate in statii electrice.

Fig. 5.1. Exemplu

de schema
electrica de
conexiuni cu un
sistem de bare
colectoare
Principalele
avantaje
ale
schemelor cu 1BC sunt configuratia lor mai simpla si numarul de aparate mai redus in raport
cu alte tipuri de scheme electrice de conexiuni. Ca urmare, la aceste scheme sunt necesare
eforturi mai mici de investitie si totodata (prin reducerea numarului surselor potentiale de
defecte/greseli de manevrare), numarul intreruperilor in alimentare este potential mai mic.
Deoarece contin echipament putin, astfel de scheme necesita suprafete de teren mai mici
pentru dispunere, fiind indicate si in cazul statiilor amplasate in constructii (de interior).

Principalul dezavantaj al schemelor cu 1BC consta in faptul ca defectele (sau

reviziile) la sistemul de bare/separatoarele de bare sau refuzul de actionare al unui intreruptor
conduce la scoaterea intregii statii din functiune. In cazul unor intreruperi in zona barelor
colectoare, daunele ca urmare a nelivrarii energiei electrice vor fi cu atat mai mici, cu cat vor
fi conectate mai putine circuite la sistemul de bare colectoare.
In cazul reviziilor/reparatiilor la o celula, intreruperea in alimentare va afecta numai
circuitul aferent celulei respective. Daunele ca urmare a nelivrarii energiei electrice pot fi
reduse daca circuitul respectiv este rezervat (pana la zero, in cazul unei rezerve de 100%).

Scheme cu 1BC si un intreruptor pe circuit sunt folosite pentru toate treptele de

tensiune din retelele de distributie, atunci cand aparatajul electric este fiabil, presupune
mentenanta redusa si/sau consumatorii admit intreruperi in alimentare ori pot fi preluati de
alta sursa de rezerva.
5.2.2. SECTIONARE LONGITUDINALA A SISTEMULUI DE BARE
Cresterea sigurantei in functionare a schemelor cu un sistem de bare colectoare si un
intreruptor pe circuit se poate face prin sectionare longitudinala a sistemului de bare.
Probabilitatea ca un defect la sistemul de bare/separatoarele de bare sau refuzul de
actionare al unui intreruptor sa afecteze mai multe sectii de bare este relativ redusa. Prin
sectionare se reduce deci numarul de circuite intrerupte ca urmare a unor defecte/revizii
in zona barelor si a separatoarelor de bare, daca se tine seama de unele aspecte:

se pot crea atatea sectii de bare cate surse de alimentare exista pentru statia respectiva;

consumatorii vor fi cat mai uniform repartizati pe sectii, iar cei cu dubla alimentare vor fi
racordati la sectii diferite;

intre sectii se prevad circuite suplimentare (cuple longitudinale), care permit alimentarea a
doua sectii de la aceeasi sursa, in cazul defectarii/revizuirii uneia dintre surse.

In figura 5.2 este prezentat un exemplu de schema de conexiune pentru o statie de

110kV/MT, cu doua sectii de bare. Fiecare sectie de bare este alimentata din SEN prin cate o
linie electrica, iar numarul plecarilor din statie este egal repartizat pe cele doua sectii. In cazul
unor intreruperi (planificate sau nu) in zona barelor si a separatoarelor de bare, daunele de
nelivrare a energiei electrice vor fi mai mici, fiind afectati doar jumatate dintre consumatorii
alimentati de la sistemul de bare colectoare.
Aceasta modificare a variantei de baza presupune un efort suplimentar de investitii,
pentru echiparea cuplei longitudinale intre sectiile de bare. Deoarece in costul unei celule,
ponderea principala revine intreruptorului, pentru reducerea cheltuielilor cu echiparea statiei
se cauta solutii de micsorare a numarului de intreruptoare. In acest scop se pot utiliza mai
multe tipuri de cuple longitudinale (figura 5.3).

Fig. 5.2. Exemplu de schema electrica de conexiuni cu doua sectii de bare colectoare
Cupla longitudinala cu un separator (figura 5.3,a) presupune o investitie minima, dar
ofera o elasticitate in exploatare foarte redusa, deoarece cuplarea/decuplarea celor doua sectii
de bare se poate face numai in absenta sarcinii (dupa deconectarea surselor de alimentare). De
asemenea, in cazul unor manevre gresite cu separatorul cuplei sau in cazul revizuirii acestuia,
trebuie scoase din functiune ambele sectii de bare. Acest ultim dezavantaj poate fi partial
remediat prin prevederea unui al doilea separator de cupla (figura 5.3,b). Cele doua
separatoare se pot izola reciproc, ceea ce permite mentinerea in functiune a uneia dintre cele
doua sectii de bare, atunci cand se lucreaza la cealalta sectie.
Fig. 5.3. Variante de echipare a
circuitelor de cupla longitudinala

Elasticitate si siguranta
maxima in exploatare sunt
oferite de cupla longitudinala cu
doua
separatoare
si
un

intreruptor (figura 5.3,c). Conectarea/deconectarea longitudinala a sectiilor se face in acest

caz numai cu ajutorul intreruptorului (capabil sa stinga arcul electric). Lucrarile de
revizie/reparatie la intreruptorul cuplei se pot face cu mentinerea ambelor sectii de bare sub
tensiune.
In regim normal de functionare, circuitul cuplei longitudinale este mentinut in rezerva
calda (separatoarele cuplei sunt inchise, intreruptorul fiind declansat). Mentinerea cuplei in
aceasta stare prezinta unele avantaje pentru siguranta in functionare a statiei:

se evita ca in cazul unui scurtcircuit pe una din sectii sa declanseze doua intreruptoare (al
sursei de alimentare si al cuplei longitudinale), situatie care ar conduce la expunerea
celeilalte sectii, in cazul nefunctionarii intreruptorului cuplei;

se scurteaza durata manevrelor de conectare;

se reduce riscul unor manevre gresite cu separatoarele.

Pentru cresterea continuitatii in exploatare, cuplele longitudinale echipate cu

intreruptor se prevad cu sisteme de anclansare automata a rezervei (AAR). Mai nou, se
foloseste denumirea "transfer automat".
5.2.3. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE
Ca urmare a solicitarilor la care sunt supuse in exploatare, intreruptoarele sunt
aparatele din statii care necesita de regula cele mai frecvente lucrari de intretinere sau de
remediere a unor defecte.
Pe durata efectuarii acestor lucrari se intrerupe functionarea circuitelor respective si se
pot inregistra daune. Pentru reducerea acestora devine uneori justificata din punct de vedere
economic prevederea unui intreruptor suplimentar, intercalat pe o legatura ocolitoare, astfel
incat acesta sa poata inlocui, pe rand, cate un intreruptor din statie. Prin urmare, prin ocolire
se reduce timpul de intrerupere in alimentarea cu energie electrica, pe un circuit la care
a aparut un defect. Lucrarile planificate in zona unei celule se executa fara intrerupere
in alimentare.
In figura 5.4 este prezentat un exemplu de schema de conexiuni cu un
sistem de bare colectoare si bara de ocolire (numita uneori si bara de transfer).
Fig.5.4. Exemplu
de schema de
conexiuni cu un
sistem de bare
colectoare si bara
de ocolire
Instalatiile
cu
ocolire
presupun
investitii
suplimentare din
cauza
introducerii intreruptorului de ocolire (care impreuna cu separatoarele sale formeaza cupla de

ocolire), a sistemului barelor de ocolire si a separatoarelor de ocolire, pentru fiecare circuit

care urmeaza a fi ocolit. De asemenea, comparativ cu varianta de baza din figura 5.1, ocolirea
presupune un consum suplimentar de teren pentru amplasarea statiei. Calculele arata ca
instalatiile cu bare de ocolire sunt pot rezulta eficiente din punct de vedere economic
atunci cand:

durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie in celule este mare

(statii cu multe circuite nerezervate intre ele, cu echipamente invechite, cu fiabilitate
redusa, cu solicitari frecvente ale intreruptoarelor etc.);

sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (ocolirea se prevede in statii cu Un

110kV);

exista o mare sensibilitate la intreruperi a zonelor alimentate si circuitele nu sunt rezervate

prin alte cai de alimentare.

Manevrele pentru ocolirea unui intreruptor aflat in functiune trebuie astfel etapizate
incat sa nu conduca la intreruperea tranzitului de energie pe circuitul respectiv.
5.2.4. SCHEME CU BARE COLECTOARE SECTIONATE LONGITUDINAL SI CU
OCOLIRE
Pentru marirea continuitatii in alimentarea consumatorilor, schemelor cu simplu sistem
de bare colectoare sectionat longitudinal li se poate asocia ocolirea.
Pentru o elasticitate ridicata in functionarea unor astfel de scheme, corespunzator
fiecarui nod de bare se pot prevedea cuple individuale: una longitudinala si doua de ocolire
(figura 5.5,a).

Fig. 5.5. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple in cazul unor statii cu

un sistem de bare colectoare si bare de ocolire

In conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi sensibil micsorat
prin folosirea unor cuple cu functiuni multiple.
Printr-o selectare convenabila a separatoarelor de bare, cu ajutorul unei astfel de cuple
pot fi realizate pe rand, doua (figura 5.5,b) sau toate cele trei cuple (figura 5.5,c).
Dezavantajul principal al folosirii unor cuple cu functiuni multiple este acela ca in
caz de revizie sau defectare a intreruptorului de cupla se pierd toate posibilitatile de cuplare a
diverselor noduri intre ele. In plus, in cazul unui refuz al singurului intreruptor de cupla este
deconectata toata statia (intrerupere totala), iar comutatia prin separatoare este o potentiala
sursa de incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte grave.
5.3. SCHEMA CU DOUA SISTEME DE BARE COLECTOARE SI UN INTRERUPTOR
PE CIRCUIT
In cazul sectionarii longitudinale, sectiile apartinand aceluiasi sistem de bare sunt
dispuse una in prelungirea alteia. Fiecare circuit din statie poate fi racordat doar la una dintre
sectiile de bare si isi pierde alimentarea, in caz de indisponibilitate a sectiei respective. Din
aceasta cauza, sectionarea longitudinala este considerata o sectionare rigida.
Spre deosebire de aceasta, un mod de sectionare elastic poate fi considerat acela care
permite cuplarea circuitelor, pe rand, la oricare dintre sectiile de bare. Aceasta se poate realiza
prin sectionarea transversala a sistemului de bare din varianta de referinta.
Sectionarea transversala presupune cresterea numarului de separatoare de bare, care pe
langa functia de izolare a circuitului fata de sistemul de bare, capata si functia suplimentara de
selectare a sistemului de bare pe care urmeaza sa functioneze acesta.
Prin sectionare transversala rezulta scheme cu mai multe sisteme de bare colectoare.
5.3.1. VARIANTA DE BAZA
In varianta de baza, schemele cu doua sisteme de bare colectoare (2BC) presupun
existenta a doua noduri de conexiuni dispuse alaturat, fiecare circuit fiind prevazut cu cate
doua separatoare de bare, care sunt folosite atat pentru selectarea sistemului de bare la care
urmeaza a fi racordat circuitul respectiv, cat si pentru separarea celulei la care se lucreaza fata
de barele colectoare.
In figura 5.6 este prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare
pentru statia de transformare 110 kV/MT, folosita ca exemplu in cazurile anterioare.
Fiecare circuit se poate comuta la fiecare dintre sistemele de bare colectoare, aceasta
manevra efectuandu-se in regim normal de functionare fara intreruperea functionarii.
Fiecare bara colectoare poate fi izolata in scopul executarii lucrarilor de intretinere,
fara intreruperea vreunui circuit. Un incident pe un sistem de bare intrerupe doar circuitele
racordate in nodul respectiv, timpul de nelivrare a energiei fiind cel necesar efectuarii

manevrelor de trecere a circuitelor pe celalalt sistem de bare colectoare (deci mult mai mic
decat timpul de nelivrare in cazul variantei de referinta, necesar pentru reparatii).
Fig.5.6. Exemplu
de schema de
conexiuni cu
doua sisteme de
bare colectoare
Cuplarea
celor doua noduri
de conexiuni prin
inchiderea
ambelor
separatoare
de
bare ale aceluiasi
circuit presupune riscul unor avarii grave (insotite de arc electric) si deci o astfel de manevra
este strict interzisa. Cuplarea sistemelor de bare poate fi facuta numai prin intermediul
intreruptorului cuplei transversale, denumit astfel deoarece in teren se adopta o dispunere
paralela a celor doua sisteme de bare colectoare.
Cupla transversala este un circuit specific tuturor schemelor cu un singur intreruptor
pe circuit si doua (sau mai multe) sisteme de bare. Functiile cuplei transversale sunt :

punerea sub tensiune a unui sistem de bare colectoare cu scopul de a verifica starea
izolatiei acestuia; intre doua sisteme de bare legate prin cupla transversala, circuitele pot fi
redistribuite fara a fi necesare intreruperi in functionarea acestora;

legarea in paralel a doua sisteme de bare colectoare, ambele aflate sub tensiune;

ocolirea intreruptorului unui circuit, cu doua scurte intreruperi in functionarea circuitului

respectiv.

Ca urmare a prezentei celui de al doilea sistem de bare, respectiv, a suplimentarii

numarului de separatoare pe fiecare circuit, precum si a introducerii circuitului de cupla
transversala, cresc cheltuielile de investitii pentru echiparea statiei, precum si cheltuielile de
intretinere (comparativ cu varianta de referinta, prezentata in figura 5.1). Este redus insa
considerabil timpul de intrerupere in alimentare si numarul circuitelor afectate de
revizia/reparatia unui sistem de bare (deci puterea nelivrata).
5.3.2. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI CU SECTIONARE
LONGITUDINALA
Pentru marirea continuitatii in alimentarea consumatorilor, schemelor cu bare
colectoare duble (sectionare transversala) li se asociaza sectionarea longitudinala a unuia sau
a ambelor sisteme de bare.
In statiile cu doua sisteme de bare, se justifica mai frecvent sectionarea longitudinala
a unuia singur dintre cele doua noduri de conexiuni. Pentru o elasticitate ridicata in

functionarea unor astfel de scheme, corespunzator fiecarei noi sectii de bare se pot prevedea
cuple individuale: una longitudinala si doua transversale (figura 5.7,a).

Fig. 5.7. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple in cazul unor statii cu
doua sisteme de bare colectoare si sectionare longitudinala

In conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi sensibil micsorat
prin folosirea unei cuple longo-transversale (figura 5.7,b). Cu ajutorul unei astfel de cuple cu
functii multiple pot fi realizate pe rand o cupla longitudinala si doua cuple transversale.
Doua variante de cuple cu functii multiple care pot fi folosite in cazul sectionarii
longitudinale a ambelor sisteme de bare sunt prezentate in figura 5.7,c si 5.7,d. In varianta din
figura 5.7,c pot fi realizate pe rand doua cuple longitudinale, respectiv, doua cuple
transversale. In varianta din figura 5.7,d, in locul celor doua cuple longitudinale pot fi
realizate doua cuple in cruce (in diagonala).
Modalitatea si gradul de sectionare dintr-o statie de conexiuni se stabilesc in functie de
conditiile concrete de functionare. Principalele avantaje urmarite prin aceasta sunt cresterea
continuitatii in alimentare si micsorarea curentilor in caz de scurtcircuit. Pentru marirea
continuitatii in alimentare, pe langa sectionare mai trebuie asigurata si o repartitie judicioasa a
circuitelor intre noduri. Pentru reducerea curentilor de scurtcircuit, statia functioneaza cu
cuplele longitudinale sau transversale "normal deschise".
5.3.3. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE
Similar celor prezentate in paragraful 5.1.3, pentru reducerea daunelor de nelivrare a
energiei ca urmare a efectuarii unor lucrari la celule, devine uneori justificata din punct de
vedere economic prevederea unei legaturi ocolitoare, astfel incat acesta sa poata inlocui, pe
rand, cate un intreruptor din statie, fara intrerupere in alimentare.

In figura 5.8 este prezentat un exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de

bare colectoare si bara de ocolire (numita uneori si bara de transfer).

Fig. 5.8. Exemplu

de schema de
conexiuni cu
doua sisteme de
bare colectoare
si sistem de bare
de ocolire
Asa cum s-a
aratat deja in
paragraful 5.1.3, instalatiile cu ocolire presupun investitii suplimentare din cauza introducerii
cuplei de ocolire, a sistemului barelor de ocolire, precum si a separatoarelor de ocolire, pentru
fiecare circuit care urmeaza a fi ocolit. De asemenea, comparativ cu varianta de baza din
figura 5.1, ocolirea presupune un consum suplimentar de teren pentru amplasarea statiei.
In unele cazuri se utilizeaza scheme simplificate, folosindu-se cuple cu functiuni
multiple, la care se renunta fie la cupla transversala (figura 5.9,a), fie la sistemul de bare si
cupla de ocolire (figura 5.9,b si c), ceea ce conduce la reducerea costurilor de realizare a
statiei si a suprafetei de teren necesare pentru dispozitia constructiva.

Ca si in celelalte cazuri, folosirea unor cuple cu functiuni multiple prezinta

dezavantajul ca in caz de revizie sau defectare a intreruptorului de cupla se pierd toate
posibilitatile de cuplare a diverselor noduri intre ele. In plus, in cazul unui refuz al singurului
intreruptor de cupla este deconectata toata statia (intrerupere totala), iar comutatia prin
separatoare este o potentiala sursa de incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte
grave.

Fig. 5.9. Scheme simplificate cu doua sisteme de bare colectoare si ocolire

In variantele de schema prezentate in figurile 5.9,b si c ocolirea se face prin cupla
transversala inseriata cu unul dintre cele doua sisteme de bare colectoare, care in prealabil
trebuie degajat de alte circuite. Prin urmare, pe durata fiecarei perioade de ocolire, in statiile
cu astfel de scheme se dispune de un singur sistem de bare colectoare.
5.4.

SCHEMA CU 2BC LA CARE

INTRERUPTOARE PE CIRCUIT

REVIN

INTRE

UNUL

SI

DOUA

Mai des intalnite in practica sunt schemele de conexiuni cu 1,5 sau 2 intreruptoare pe
circuit. Astfel de scheme prezinta flexibilitate foarte mare in timpul exploatarii si
disponibilitate marita, deoarece:

in regim normal de functionare, ambele sisteme de bare colectoare sunt mentinute sub
tensiune; toate comutatiile se fac prin intreruptoare, ceea ce reduce riscul unor avarii grave
(insotite de arc electric liber);

fiecare bara colectoare poate fi izolata in scopul executarii lucrarilor de intretinere, fara
intreruperea vreunui circuit; un incident pe un sistem de bare nu afecteaza nici un circuit,
deci nu conduce la intreruperi in alimentare;

lucrarile de revizie/reparatii la celule se pot efectua fara intreruperea functionarii

circuitului respectiv, deci fara daune de nelivrare.

Datorita avantajelor mai sus mentionate, este redus considerabil timpul de intrerupere
in alimentare si puterea nelivrata, nemaifiind necesare circuite suplimentare de cupla
transversala si de ocolire.
Principalul dezavantaj al unor astfel de scheme consta in
cresterea investitiilor pentru echiparea statiilor, atat din cauza numarului sporit de
intreruptoare pe circuit, cat si ca urmare a costurilor mai ridicate pentru asigurarea protectiilor.

8
In figura 5.10 este
prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare si doua intreruptoare
pe circuit. Fiecare circuit este in permanenta cuplat prin celula cu intreruptor la ambele
sisteme de bare colectoare, deci prezinta avantajele unei duble alimentari. Ca urmare a
dublarii numarului de intreruptoare pe fiecare circuit, cresc insa sensibil cheltuielile de
investitii pentru echiparea statiei, precum si cheltuielile de intretinere (comparativ cu varianta
de referinta, prezentata in figura 5.1).
Fig. 5.11. Scheme cu 2 intreruptoare
pe circuit

Fig. 5.12. Scheme cu 1,5

intreruptoare pe circuit

Acest tip de schema prezinta interes in cazul circuitelor pentru care trebuie asigurata o
foarte mare siguranta in functionare. Astfel, punerea in functiune la CET Isalnita, a primului
grup frantuzesc de 315 MW, care reprezenta cel mai mare grup din tara la acea data (31
decembrie 1967), s-a facut prin celula cu doua intreruptoare. Pe de alta parte, anumite firme
constructoare realizeaza scheme cu bare colectoare duble in sistem "duplex" si la medie
tensiune, prin montarea pe fiecare circuit a cate doua celule prefabricate cu bare colectoare
simple si intreruptor.
8
O cale de reducere a investitiilor, aplicata in cazul statiilor de foarte inalta tensiune, o
constituie utilizarea a cate trei intreruptoare pentru doua circuite (figura 5.11). Ramane insa
ca dezavantaj costul ridicat al realizarii protectiilor si al reanclansarii automate rapide, caci
intreruptorul median trebuie sa functioneze independent in fiecare din directiile celor doua
plecari.
Calculele tehnico-economice arata ca astfel de scheme pot rezulta eficiente din punct
de vedere economic mai ales atunci cand:

durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie in statii este mare;

sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (de regula, in statii cu Un 220 kV);

exista o mare sensibilitate la intreruperi a zonelor alimentate si circuitele nu sunt rezervate

prin alte cai de alimentare.

Un exemplu de utilizare in Romania a schemei electrice cu 1,5 intreruptoare pe circuit

este cel al statiei de 400 kV, realizata pentru evacuarea puterii produse si interconectarea cu
SEN a CNE Cernavoda.

5.5.

SCHEME POLIGONALE

Datorita conturului inchis, desi unui circuit ii revine cate un singur intreruptor, schema
prezinta avantajele conectarii fiecarei plecari la retea prin cate doua intreruptoare.
Aceasta conduce la o mai mare flexibilitate, mai ales in ceea ce priveste intretinerea
intreruptoarelor, cu costuri mai reduse decat in cazul schemelor prezentate in paragraful 5.3:

toate comutatiile se fac prin intreruptoare (figura 5.12), ceea ce reduce riscul unor avarii
grave (insotite de arc electric liber);

deconectarea/declansarea oricarui intreruptor se face fara intreruperea sarcinii pe circuit,

deci nu este necesara prevederea unui sistem de ocolire;

legaturile transversale intre noduri sunt asigurate prin laturile poligonului (echipate cu
intreruptoare), deci un circuit de cupla transversala este inutil.
Printre dezavantajele schemelor poligonale se pot mentiona:

amperaj mai mare pentru intreruptoare, care deservesc fiecare cate doua circuite electrice;
sub acest aspect, schema este mai indicata la Un 220 kV;

volum mai mare de protectii si scheme de circuite secundare mai complicate;

dificultati legate de numarul uneori insuficient al infasurarilor secundare cu care sunt

prevazute transformatoarele de curent pentru alimentarea protectiilor (se poate ajunge la
folosirea in comun a unei infasurari pentru mai multe protectii sau la suplimentarea
numarului de transformatoare de masurare).

Schemele poligonale constituie o alternativa importanta a schemelor cu 1,5

intreruptoare pe circuit pentru realizarea schemelor de conexiuni la statii electrice de foarte
inalta tensiune (spre exemplu, statia de 750 kV de la Isaccea este "un patrat").
Fig. 5.12. Schema
electrica poligonala
a - schema de principiu;
b - schema
corespunzatoare
planului de amplasare
5.6. SCHEME BLOC SI
VARIANTE DE
MARIRE A
FLEXIBILITATII
ACESTORA
O schema bloc
constituie un ansamblu functional care este disponibil numai daca toate elementele sale
componente sunt disponibile. Volumul foarte redus de aparataj electric necesar pentru

echipare, precum si lipsa unor legaturi intermediare cu alte blocuri conduce la unele avantaje,
ca de exemplu:

investitii minime;

surse potentiale de defect mai putine;

spatiu foarte restrans pentru amplasarea in teren;

simplificare a exploatarii;

limitare a curentilor de scurtcircuit, datorita unui grad de functionare in paralel mai redus.

Principalul dezavantaj consta in aceea ca, din punct de vedere fiabilistic, blocul
constituie o structura de tip "serie": la defectarea unui element al din structura sa, tot
ansamblul iese din functiune.
Scheme bloc sunt folosite atunci cand fiabilitatea elementelor componente este
ridicata (necesita mentenanta redusa) si/sau sarcina admite intreruperi in alimentare ori poate
fi preluata de alta sursa.
Cresterea flexibilitatii schemelor bloc se poate realiza prin marirea volumului de
aparataj utilizat pentru echiparea schemei, ceea ce permite modularea unor subansambluri
functionale, astfel incat la defectarea unui element sa nu se piarda tot ansamblul.
5.6.1. SCHEME PENTRU CENTRALE
In cazul centralelor electrice se utilizeaza scheme bloc formate din generator electric,
transformator (ridicator) pentru evacuarea puterii si transformator (coborator) pentru
alimentarea serviciilor proprii (figura 5.13,a). Uneori, blocul include si o linie electrica de
evacuare a puterii in sistem (figura 5.13,b).
Fig. 5.13. Scheme
electrice bloc
utilizate in centrale
electrice
a - schema bloc
G+TB+Tsp ; b schema bloc
G+TB+Tsp+LE

Cresterea
flexibilitatii
operationale,

numarului de combinatii posibile si a sigurantei in functionare se poate realiza prin

introducerea in schema a unui intreruptor de generator (fig. 5.14).
In centrale echipate cu grupuri de putere unitara redusa, se pot realiza scheme electrice
cu doua generatoare, bloc cu un singur transformator ridicator (figura 5.14,a), iar in cazul
centralelor electrice echipate cu grupuri de mare putere se pot adopta variante de echipare cu
un grup bloc cu doua transformatoare ridicatoare (figura 5.14,b). Aceasta din urma varianta
de echipare mareste disponibilitatea centralei, permitand ca in caz de indisponibilitate a unuia
dintre transformatoare, generatorul sa poata fi mentinut in functiune la sarcina partiala. In
plus, astfel se rezolva mai usor problema transportului unitatilor de (auto)transformare de
foarte mare putere, din fabrica si pana la locul de montare.
Fig. 5.14. Scheme
electrice bloc cu
flexibilitate marita
utilizate in centrale
electrice
a - cu grupuri de putere
unitara mica; b - cu
grupuri de putere unitara
mare
Actualmente, mai
mult de 60% din totalul
centralelor electrice din
intreaga
lume
sunt
echipate cu intreruptor de
generator [56], deoarece
prin aceasta:
se elimina necesitatea
prevederii unui transformator suplimentar de IT/MT pentru alimentarea serviciilor proprii
la pornirea/oprirea blocului;

se evita producerea unor tensiuni tranzitorii, ca urmare a transferului automat al surselor

de alimentare normala si de rezerva a serviciilor proprii.
Functiile pe care le preia intreruptorul de generator sunt:

izolarea generatorului fata de retea; aceasta functie este deosebit de importanta, mai ales
in cazul centralelor de varf, unde manevrele de cuplare/decuplare se fac des si trebuie ca
aparatul de comutatie sa dispuna de o buna anduranta electrica si mecanica; peste 80%
dintre centralele cu turbine pe gaze, care sunt cele mai frecvent construite in prezent,
datorita costului relativ mai scazut si a disponibilitatii mai mari (comparativ cu centralele
clasice) si care au porniri/opriri dese, sunt prevazute cu intreruptor de generator;

la centralele cu turbine pe gaze, IG are in plus o functie in procesul de pornire al centralei;

mai inainte de a putea functiona autonom, generatorul trebuie adus la o anumita viteza de
rotatie, cu ajutorul unui motor de lansare sau utilizand regimul de functionare al

generatorului ca motor; in acest ultim caz, se injecteaza generatorului un curent de

frecventa variabila, produs de un convertizor static de frecventa, prin intermediul unui
cablu de medie tensiune si un separator introduse in carcasa intreruptorului de generator;

sincronizarea generatorului cu sistemul; in caz de cuplare in opozitie de faza,

intreruptorul de generator (dispus pe legatura capsulata a generatorului, deci cu risc de
conturnare din cauze externe practic nul) dispune de o marja de siguranta mai mare la
solicitari electrice decat intreruptorul de inalta tensiune;

ruperea curentilor de scurtcircuit debitati de generator, in caz de defect la

transformatorul de putere sau la cel servicii proprii, intr-un timp foarte scurt (sub 80 ms).

Costul unui astfel de intreruptor de generator (introdus pe legatura capsulata dintre

generator si transformator) este foarte ridicat, ca urmare a solicitarilor mari din regim normal
si de scurtcircuit, la care trebuie sa faca fata IG .
In aceeasi legatura capsulata, pot exista
diferite optiuni de echipare: separatoare, cutit(e) de legare la pamant pe fiecare parte,
transformatoare (senzori) de masurare a curentului si tensiunii etc.
Uneori, pentru reducerea investitiilor, la bornele generatorului electric se utilizeaza
separatoare de sarcina de constructie speciala.
5.6.2. SCHEME DE RACORD ADANC
Statiile de distributie tip racord adanc (SRA) sunt prevazute cu una sau doua celule
bloc linie electrica - transformator de forta, prevazute cu intreruptoare doar pe partea de
alimentare a liniei electrice si pe partea de tensiune inferioara a transformatorului.
Transformatorul fiind amplasat aproximativ in centrul de sarcina al consumatorului, astfel de
scheme sunt folosite in scopul reducerii pierderilor de energie in retelele electrice. Acest tip de
statie este destinat alimentarii obiectivelor industriale de putere importanta, a centrelor urbane
cu densitate mare de sarcina etc. Alimentarea SRA se face, de regula, de la barele statiilor de
110 kV sau din liniile electrice de distributie (tip "intrare-iesire" sau "agatate in T"), direct,
fara bare colectoare pe partea de inalta tensiune si fara alte legaturi intre caile de alimentare
(figura 5.15).
Deoarece protectia intreruptorului de la capatul de alimentare al liniei este insensibila
la o buna parte dintre defectele care se produc pe infasurarile secundare ale transformatorului,
in cazul unor curenti de scurtcircuit monofazat nu prea mari si daca intreruptorul liniei rezista
la defect kilometric, se poate utiliza SRA cu separator de scurtcircuitare la bornele
transformatorului (figura 5.15,a). Acesta este prevazut cu dispozitiv de actionare rapida si se
inchide automat in caz de defect in transformator, transformand defectul in scurtcircuit
trifazat, pentru a fi sesizat si deconectat de intreruptorul de la capatul liniei de alimentare.
Atunci cand nu sunt indeplinite conditiile de utilizare ale separatorului de
scurtcircuitare, buna functionare a unor astfel de scheme (figura 5.15,b) poate fi asigurata prin
utilizarea unor canale de telecomunicatii (cabluri pilot, canale de inalta frecventa prin
conductoarele liniilor de inalta tensiune, canale hertziene prin unde ultrascurte). Toate aceste
solutii presupun insa un efort de investitii pe care reducerea numarului de intreruptoare nu-l
poate uneori compensa. Pentru lungimi mari ale racordului (de regula, peste 10 km), poate
rezulta oportuna din punct de vedere economic montarea unui intreruptor suplimentar pe
partea de inalta tensiune a transformatorului (figura 5.15,c).

Fig. 5.15. Scheme electrice

de distributie tip racord
adanc
a - cu separator de
scurtcircuitare; b - prevazuta
cu canal de telecomunicatii; c
- cu intreruptor pe partea de
inalta tensiune a
transformatorului
5.6.3.
H

SCHEME DE TIP

Denumirea provine din asemanarea schemei de conexiuni cu majuscula H, schema

fiind obtinuta prin legarea a doua celule bloc linie electrica - transformator de forta printr-o
punte (cupla longitudinala). Schema prezinta o disponibilitate marita fata de SRA cu doua
celule bloc linie - transformator, deoarece in cazul indisponibilitatii unui circuit din structura
blocului, functionarea statiei poate continua cu elementele ramase, prin intermediul puntii
(cuplei).
In functie de pozitia puntii in raport cu intreruptoarele schemei, se pot realiza scheme
de tip H superior (figura 5.16,a) sau de tip H inferior (figura 5.16,b).
Fig. 5.16. Scheme
electrice cu conexiuni tip
H
a - superior; b - inferior.
Alegerea
uneia
dintre variante se poate
face in functie de
complexitatea
manevrelor pe care le
implica
exploatarea
circuitelor
de
linie,
respectiv,
de
transformator. In cazul
schemei H superior,
manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit de transformator se fac direct, prin comutatia
unui singur intreruptor si deci implica un numar mai mic de operatii decat manevrele
corespunzatoare cuplarii/decuplarii unui circuit de linie. In cazul schemei H inferior,
manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit de linie se fac direct, prin comutatia unui singur
intreruptor, in timp ce manevra de scoatere in revizie a unui circuit de transformator implica
cinci operatii succesive.

Statii de transformare
In cele ce urmeaza se va face descrierea sumara a statiei de tranformare-coborare
STc,a postului de tranformare PT si a punctului de alimentare PA,restul elementelor fiind
analizate in capitolele anterioare.
1.0 Statia de tranformare coborare
Statia de transformare coborare este unitatea electrica, parte componenta din sistemul
electric,care redistribuie energia electrica spre consumatori din treapta de tensiune inalta(110,
220 kV)in treapta de tensiune medie(6 35 k V).
Constructiv acesta poate fi: de tip interior (in cladire)si de tip exterior.
La o statie se disting urmatoarele parti caracteristice:
-

Schema electrica de conexiuni;

Echipamentul electric;

Partea de constructie.
a. Schema electrica de conexiuni
Schema electrica de conexiuni este reprezentarea conventionala a pozitiei si legaturilor
functionale ale echipamentelor componente ale unei instalatii electrice.Echipamentele
electrice se impart in doua grupe principale:
- echipamente care participa direct la producerea,transportarea,transportul si distributia
energiei electrice,formand grupa de echipament primar(trasportoare,linii
electrice,separatoare,intreruptoare etc.).
- echipamente care au rol de comanda, protectie, automatizare a functionarii
echipamentului primar, formand grupa de echipament secundar .

Circuitele electrice pe care sunt montate echipamente primare se numesc circuite

primare,iar cele pe care sunt montate echipamente secundare se numesc circuite secundare.
Schema electrica de conexiuni care cuprinde numai circuite primare se nume 616c23g
ste schema electrica de de conexiuni a circuitelor primare(schema primara),iar cea care
cuprinde circuite secundare se numeste schema schema electrica de conexiuni a circuitelor
secundare(schema secundara).
In contiunare se studiaza numai scheme primare,intrucat celelalte fac obiectul altor
discipline tehnice.
Dupa modul de reprezentare,schemele primare se impart in :

- scheme monofilare(principale si complete);in care cele trei faze(la cele cu patru conductoare
nulul se indica separat)sunt reprezentate printr-o singura linie,iar aparatajul,prin simbolul
corespunzator reprezentarii monofilare(fig 1 a si b);
- schemele trifilare,in care fiecare baza se prezinta separat,iar aparatajul,prin simbolul
corespunzator reprezentarii trifilare (fig 1, c).

In schema monofilara dispunerea aparatelor se face in ordinea rolului lor functional in

circuit si dupa modul de functionare a aparatului (in serie:intreruptor,separator etc.,sau in
derivatie:circuitul primar al tranformatorului de tensiune,descarcatoarele etc.).
In cadrul statiei,legatura circuitelor din aceeasi treapta de tensiune se face prin
intermediul barelor colectoare si de transfer (numai in trapta 110 400 kV) fiind executate
fizic fie din conductoare de Cu sau Al multifilare(in statiile exterioare),fie din bare de Cu sau
Al cu sectiune dreptunghiulara (in statiile interioare).
Barele colectoare pot fi : simple,sectionate sau nesectionate longitudinal,sau
duble,sectionate sau nu longitudinal.Barele duble sunt alcatuite din doua sisteme : sistemul I
de bare si sistemul II de bare,legatura intre ele facandu-se printr-o cupla transversala,avand
doua separatoare si un intreruptor,iar barele colectoare si barele de transfer prin cupla de
transfer,avand trei separatoare si un intreruptor.
In figura 2 este reprezentata schema monofilara a unei statii coboratoare,cuprinzand:
-

Treapta de 110 230 kV: bare duble,sistemul I si II,bare de transfer,cuplele

transversala si de transfer,doua circuite de linii de inalta tensiune L 1 si L 2,cate un circuit de

masura a tensiunii pe fiecare sistem de TM 1 ,TM 2,cate un circuit de descarcatoare pe fiecare
sistem de bare D1 , D 2,(aspirate de proiectie impotriva supratensiunilor ce pot aparea
accidental in instalatie fie prin descarcarile electrice atmosferice,fie prin manevre gresite si
defectiuni in instalatii),doua circuite cu tranformatoare de putere coboratoare T1 , T 2 ;
- In treapta 6 20 kV-bare duble,sectionate longitudinal in sectiile 1 si 2 legate prin
cuple longitudinale,patru circuite de masura TM 3 TM 4 TM 5 TM 6 si descarcatoarele D 3 D 4
D 5 D 6 doua circuite linii de medie tensiune L 3 L4.

b. Echipamentul electric
Principalele aparate de comutatie primara sunt : intreruptoarele , separatoarele si
sigurantele fuzibile.

 Inreruptoarele de inalta tensiune.Acestea sunt aspirate destinate sa stabileasca,sa

suporte si sa intrerupa curentii in conditii normale de functionare a circuitului,precum si in
conditii anormale,cum sunt cele de scurtcircuit.
Constructie. Un inreruptor este constituit din urmatoarele elemente principale :
sistemul de stingere a arcului electric,sistemul izolator,dispozitivul de actionare,cunstructia
metalica de asamblare a elementelor de mai sus.
Sistemul de contacte coporta,pentru fiecare faza,cate un contact fix si unul mobil,sau
doua contacte mobile de cupru,constituind calea de curent a inreruptorului.
Sistemul de singere a arcului electric.La desfacerea contactelor parcurse de curent
apare arcul electric,ce reprezinta o descarcare electrica automata in gaze,care se
caracterizeaza prin temperatura inalta,luminozitate puternica,iar din punct de vedere electric,o
rezistenta neliniara,care lasa sa treaca prin eforturi mecanice,datorita fortelor electrodinamice
pe care le creeaza,eforturi termice,prin aparitia temperaturii ridicate in zona contactelor
electrice,solicitari electrice,prin micsorarea rigiditatii dielectrice a elementelor de izolatie si
aparitia unor supratensiuni.
Pentru stingerea lui,se folose urmatoarele procedee :
-

Marirea vitezei de indepartare a contactelor intreruptorului;

-

Suflajul cu aer sau gaz(introdus din exterior sau provenit prin descompunerea

uleiului)in lung sau perpendicular pe coloana arcului,pentru racire si deionizare;

- Suflajul magnetic;care are scopul de a lungi arcul pana la atingerea valorii limita de
stingere;
-

Divizarea arcului cu ajutorul unor placi electroizolante rezistente la arc,situate in

lungul acestuia.
Sistemul izolator este constituit din izolatoarele suport,mediul in care se gasesc
contactele(ulei,aer etc.),tijele izolante care transmit carile intre partile mobile etc.
Dispozitivul de actionare asigura deschiderea si inchiderea complecta a
inreruptorului,contactele mobile trebuie sa ajunga la sfarsitul cursei lor,independent de viteza

de actionare.Dupa agentul care actioneaza dispozitivul,acesta poate fii :

manual,pneumatic,electric,mecanic etc.
Clasificare. Intreruptoarele de inalta tensiune se clasifica dupa criteriul mediului de
stingere a arcului,in :
-

Intreruptoare cu ulei mult (IU,IUM: 6 36kV);

Inreruptoare cu ulei putin (IUP 110 kV;10 400 kV);

Inreruptoare cu aer comprimat;

Intreruptoare cu hexaflourura de sulf.

Principalele caracteristici tehnice ale intreruptoarelor
Tensiunea nominal Un (A) este valoarea efectiva a tensiunii intre doi poli ai
intreruptorului la care acesta poate lucre timp indelungat,fara pericol de conturnare sau
strapungere a elementelor sale izolante.
Curentul nominal In (A) este valoarea efectiva a curentului pentru care sunt calculate
conditiile de incalzire si functionare in regim permanent.
Puterea de rupere nominal Sm (MVA) este definite prin relatia :
=
In care

(1)

este curentul nominal de rupere definit ca valoare efectiva a curentului

maxim care poate fi interrupt sigur de intrerupator la o tensiune a instalatiei egala cu tensiunea
nominal a interuptorului.
Timpul de deschidere (s) este intervalul de timp din momentul in care
marimea ce actioneaza asupra dispozitivului asociat cu intreruptorul atinge valoarea de lucru
si momentul separarii contactelor cu stingerea completa a arcului electric format.
Separatoarele de inalta tensiune. Sunt aparate de telecomunicatie , care , pentru motive
de securitate,asigura pozitia deschis 0 distanta de izolare predeterminata intre bornele fiecarui

pol.Separatorul neavand dispozitiv de stingere a arcului electric,deschiderea lui sub curent

poate sa conduca la urmari grave atat pentru operator,cat si pentru instalatia
respectiva,datorita arcului electric deschis care se formeaza intre contactele sale. Deschiderea
separatorului in instalatie trebuie sa fie deci precedata de deconectarea intrerupatorului.Un
separator este constituit din urmatoarele elemente principale : sistemul de contactare, sistemul
izolator, dispozitivul de actionare si constructia metalica. Dispozitivele de actionare pot fii :
manuale, electrice, pneumatice.
Pentru a usura recunoasterea tipurilor de separatoare produse in tara noastra se
foloseste urmatorul sistem de simbolizare : S separator ; M monopolar ; B bipolar ; T
tripolar ; I de interior ; E de exterior ; P cu cutite (contacte mobile) de legare la pamant .
Grupa intai de cifre arata tensiunea nominala in kV, iar grupa a doua arata curentul nominal in
A.
Principalele caracteristici tehnice ale separatoarelor
Tensiunea nominala

(kV) este valoarea efectiva a tensiunii,masurata intre doi poli

ai separatorului la care elementele isolate ale separatorului pot rezista un timp indelungat si
sub care se pot face manevre de inchidere si deschidere ale aparatului in numarul si intervalele
de timp prescrise.
Curentul nominal

(A) este valoarea efectiva a curentului ce poate trece timp

indelungat prin contactele separatorului fara a exercita un efort termic sau electrodinamic
deosebit.
Sigurantele fuzibile de inalta tensiune. Principiul de functionare, ca si caracteristicile
tehnice sunt aceleasi ca si pentru cele de joasa tensiune.
Domeniul de folosire a sigurantelor de inalta tensiune se limiteaza in gama de tensiune
6 35 kV la urmatoarele circuite :
-

Circuitul transformatorului de putere pana la 260 kVA din posturile aeriene;

Circuitul tranformatorului de masura de tensiune ;

Circuitul unor motoare de inalta tensiune, asociate cu aparate de conectare si

deconectare a circuitului sub curent.

O siguranta fuzibila de inalta tensiune are urmatoarele elemente componente :

-

Cadrul metalic cu izolatoarele support ;

-

Contactele fixe montate pe izolatoarele suport si intre care se introduce porfuzibilul;

Portfuzibilul (patron) confectionat din material izolant (portelan), avand nisip de coart

Elemental fuzibil, confectionat din Cu sau Ag si pe care sunt aplicate bobite de

dizolvant metalic (plumb,cositor), cu scopul de a reduce artificial temperature de topire a

fuzibilului.
Notatia sigurantelor fuzibile se face dupa tipul circuitului si locul de montare :
SFI circuitul de motoare si transformatoare interior;
SFE circuiul de montare si tranformare exterior;
SFIT circuitul transformatoarelor de tensiune interior;
SFET circuitul tranformatoarelor de tensiune exterior;
c. Partea de constructie
La o statie electrica coboratoare se disting urmatoarele elemente :
-

Spatii tehnologice ;

Spatii pentru repararea si depozitarea aparatelor si materialelor;

Spatii cu caracter administrativ si grup social.

Spatiile tehnologice adapostesc echipamentele electromagnetice si in ele se desfasoara
conducerea si executia operativa a primirii si redistribuirii energiei electrice. Aceste spatii sunt

inferioare cladirii statiei sau exterioare

ei. In

spatiile tehnologice se gasesc : camera

de

comanda, instalatiile de distributie

interioare si exterioare de inalta tensiune, serviciile interne de curent continuu si curent
alternativ, tunelurile si canalele de cabluri, boxele de transformatoare.
Camera de comanda este dispusa la etajul cladirii, izolata fonic si termic si iluminata
artificial prin panouri luminoase pentru uniformizarea iluminarii si evitarea orbirii si
umbrelor.
In figura 3 este aratata dispunerea echipamentului. Pe tabloul central 2 se gasesc
panourile de comanda (figura 4) pe care sunt marcate prin scheme monofilare circuitele
primare cu semnalizarea pozitiei inchis sau deschis a separatoarelor si intreruptoarelor,
precum si aparatele indicatoare cu care sunt prevazute acestea; tabloul central contine toate
circuitele pe treptele de tensiune existente in statie si dispuse in ordinea exemplificarii in
figura 3. Pe panoul 3 al tabloului central sunt dispuse toate semnalizarile optice si acustice
prin care personalul de exploatare este avertizat la aparitia unei avarii (lumina intermitenta si

suna hupa), sau la depasirea anumitor parametrii controlati (semnalizare de prevenire) (lumina
continua si suna soneria) .
In spatele tabloului central se gasesc stelajele metalice 5 pe care sunt dispuse aparatele
inregistratoare (conotoare de energie active si reactiva, inregistratoare pentru variatii de
tensiune, de frecventa etc.) .
In dulapurile 4 sunt dispuse, corespunzator circuitelor si treptelor de tensiune de statie,
aparatele pentru protectie prin relee si automatizari .
In partea central a camerei de comanda se gaseste pupitrul birou 1 pe care sunt
dispuse elementele de comanda ale aparatelor de comutatie primara, statiile de radio si
telefonie pentru legatura cu organele de conducere si coordonare operativa de exploatare din
sistem (dispeceratele teritoriale) .Tot aici sunt tinute in ordine si la zi toate documentele statiei
(evidente de exploatare, de instructaj, de revizii, reparatii etc.) .
Instalatii de distributie servesc la primirea si distribuirea energiei electrice si cuprind,
in general : aparatele de comutatie primara si secundara, barele si conductoarele de legatura
difererite dispositive si elemente auxiliare, legate conform unor scheme de conexiuni, precum
si constructii aferente. Ele se construiesc pe trepte de tensiuni : 6 20 kV (de regula
interioare) si 110 , 220 kV (exterioare) .

Instalatiile de distributie sunt constituite din celule. Celula reprezinta spatial in care
este dispus echipamentul electric al unui singur circuit dintr-o singura treapta de tensiune
(spre deosebire de instalatiile de joasa tensiune unde intr-un tabel se pot dispune mai multe
circuite). Celulele de tip interior pot fii: in spatii cu peretii despartitori din beton sau sub
forma de cabine metalice . Dispunerea lor in incaperea treptei de tensiune respective se face
ca in figura 5. In celulele de tip exterior, aparatele se aseaza pe cadre de beton, iar barele
colectoare sunt sub forma de conductoare funie suspendate prin intermediul izolatoarelor de
cadrele de beton deasupra aparatelor (figura 6) .
Serviciile interne de curent alternativ si de curent continuu. In statii este necesar
un consum propriu pentru alimentarea receptoarelor statiei (iluminat, ventilatie, instalatia de
producere a aerului comprimat, statia de redresare etc.) .In acest scop, de pe barele de medie
tensiune, prin intermediul transformatoarelor de servicii interne care coboara tensiunea la
380 / 220 V, se alimenteaza tablourile de servicii interne de curent alternativ din care se
distribuie la receptoarele electrice sus mentionate. De regula, acestea se gasesc intr-o incapere
separata denumita Servicii interne de curent alternativ (pe scurt, S I c.a.) .In scopul

alimentarii iluminatului de siguranta si a circuitelor secundare de comanda,protectie,

automatizare, semnalizare se utilizeaza curentul continuu la tensiuni de 24, 48, 120, 220 V.
Sursa de curent continuu o constituie grupul redresor si acumulatoarele cu placi de plumb de
tip stationar. Bateriile de acumulatoare se gasesc intr-o incapere special amenajata, la parterul
statiei, incaperea considerata ca prezentand pericol de explozie, iar instalatiile electrice sunt
executate ca atare. Alimentarea receptoarelor de curent continuu, pe functiuni (comanda,
semnalizare etc.) in camera de comanda sau la sirurile de cleme din celule. Transformatoarele
de SI, avand puteri mici (700 kVA), sunt dispuse in spatii separate, numite boxe de
transformator. Transformatoarele de putere din statie sunt dispuse, de regula, in exterior, in aer
liber.
1.1 Puncte de alimentare si posturi de transformare
Punctul de alimentare (PA) este un nod in cadrul retelei consumatorului, situat cat
mai aproape de central sarcinilor, lucrand in aceeasi treapta de tensiune (prin el se face doar o
distributie spre receptoarele de medie tensiune) . Rezulta ca punctual are o schema de
conexiuni simpla, cu un singur sistem de bare, sectionat printr-un intrerupator sau separator
(poate fii privita ca partea de medie tensiune a unui PT).
Postul de transformare (PT) este unitatea electrica prin care energia electrica primita
in treapta de medie tensiune (6 20 kV) este distribuita in joasa tensiune 320 / 220 V,
receptoarelor electrice ale consumatorului. Din punct de vedere constructiv el poate fi : de tip
aerian (PA) si de tip in cabina de zid suprateran sau subteran (PCZ).
Tipul PA este utilizat in retelele rurale si la consumatorii industriali cu puteri reduse (
kVA) de categoria 3. El este montat pe unul sau doi stalpi de beton (mai vechi, de
lemn).
Tipul PCZ este determinat de configuratia retelelor de medie si joasa tensiune, de
numarul si puterea transformatoarelor, ce depind de categoria consumatorului.
1.2 Elementele de exploatare si protectie a muncii la statiile coboratoare de tensiune
Activitatea de exploatare este desfasurata pe trei directii :
-

Conducerea si supravegherea aperativa a instalatiilor ;

Activitatea de profilaxie in instalatii ;

Reparatii in instalatii .

O exploatare corecta si eficienta se obtine numai printr-o cunjugare si corelare stransa

a activitatii in cele trei directii, pentru realizarea scopului final de alimentare continua a
consumatorilor la parametrii nominali si conditii de eficienta economica maxima si de
securitate a muncii.
Conducerea si supravegherea operative a instalatiilor. Acestea sunt asigurate de
personal organizat in ture de 6 8 h calificat, instuit si antrenat special pentru aceasta
activitate si pentru locul de munca precise din instalatia respectiva. O importanta deosebita
trebuie acordata manevrei, principala activitate operativa a personalului de tura, deoarece o
mica greseala in executarea ei poate duce la mari perturbatii atat in reteaua consumatorului cat
si in cea a furnizorului.
Prin manevra in instalatiile electrice se intelege asamblul unor operatii desfasurate
intr-o anumita succesiune, prin care se schimba starea operativa a echipamentelor, a
elementelor sau schema tehnologica in care functioneaza acestea. Dupa scopul urmarit,
manevrele sunt :
-

Curente (de exemplu : trecerea unui transformator din rezerva in functiune, sau

invers) ;
-

De lichidarea a incidentelor si a avariilor cauzate de accident (in scopul scoaterii

victimei de sub actiunea curentului electric).

Manevrele se executa pe baza unei foi de manevra ce reprezinta documentul scris prin
care se stabilesc urmatoarele : scopul manevrei, starea operativa initiala a schemei,
succesiunea operatiilor, modul in care se executa acestea, persoanele care executa si
supravegheaza corectitudinea efectuarii manevrei, data si ora inceperii si terminarii manevrei,
organul ierarhic superior din conducerea operativa a sistemului care a cerut sau caruia i s-a
comunicat foaia de manevra.
Pentru efectuarea corecta a manevrei, aceasta se executa de catre doua persoane :
-

Responsabilul de manevra care este, de regula persoana care a intocmit foaia de

manevra si care supravegheaza executarea manevrei ;

-

Executantul manevrei care executa operatiile din foaia de manevra.

La executarea manevrei se iau masuri de protectie a muncii si se folosesc mijloace

prevazute in regulamentul de exploatare (manusi, ochelari, indicator de prezenta a tensiunii,
tija izolanta, pod izolant etc.). La efectuarea manevrelor trebuie sa se respecte o serie de reguli
tehnice pentru asigurarea securitatii instalatiilor si a personalului. Astfel :
-

Intreruperea si stabilirea curentilor de sarcina in circuitele de inalta tensiune se fac

numai cu ajutorul intreruptoarelor ;

-

Scoaterea de sub tensiune se face prin deschiderea mai intai a intreruptorului apoi a

separatorului. La inchiderea circuitului se procedeaza invers;

- Dupa actionarea oricarui aparat de comunicatie trebuie verificata pozitia acestuia,
pentru a capata convingerea ca actionarea este reusita ;
- Atunci cand trebuie sa fie executate legaturi la pamant, de protectie, se verifica
obligatoriu pozitia deschisa a tuturor separatoarelor, apoi lipsa de tensiune si numai dupa acea
se trece la realizarea acestor legaturi ;
- Trecerea echipamentelor de pe un sistem de bare colectoare pe altul se face prin
intermediul cuplei transversale si conform instructiunilor tehnice interne;
-

Toate manevrele efectuate pe un ciurcuit se verifica prin controlul aparatelor

indicatoare,parametrii de functionare atat ai circuitului pe care se efectueaza manevra, cat si ai

circuitelor ce sunt afectate de aceasta manevra, pentru evitarea valorilor periculoase ce pot
aparea pe acestea.
Activitatea de profilaxie consta in observatiile, analiza si masurile ce se iau pentru
prevenirea deranjamentelor, incidentelor si avariilor.
Incidentul este evenimentul care conduce la modificarea starii anterioare de
exploatare, cu consecinte nedorite asupra duratei de functionare sau a parametrilor functionali
(de exemplu : punerea la pamant a unei retele cu neutral izolat). In retelele de joasa tensiune
el este deranjament.
Avaria este evenimentul care are drept consecinta deteriorari de echipamente importante
sau intreruperi in alimentarea cu energie electrica a consumatorului (de exeplu : ruperea unui
conductor din LET sau defectarea unui transformator de putere mare).
Pentru a fii eficienta, activitatea de profilaxie trebuie sa fie o activitate complexa si de
calitate, axata pe urmatoarele directii :

Supravegherea instalatiilor si culegerea corecta si la timp a datelor ;

Revizii periodice a instalatiilor si inalturarea deficientelor constatate ;

-

Masuri si probe profilactice in conformitate cu normativele si instructiunile tehnice

aflate in documentatia statiei ;

- Analiza avariilor si a incidentelor survenite cu scopul de a servi la actiunile ce se
intreprind pentru prevenirea acestora pentru cresterea gradului de siguranta in functionare ;
- Controlul instalatiilor efectuate atat ziua cat si noaptea vazand starea echipamentului,
curatenia, pregatirea personalului, tinerea evidentelor etc.

VARIATIA REZISTENTEI ELECTRICE A METALELOR CU EMPERATURA

I. Teoria lucrarii
Cresterea cu temperatura a rezistentei electrice a unui metal, este datorata 555h76f
cresterii relativitatii metalului. Variatia rezistivitatii unui metal in functie de temperatura este
data de o relatie care poate fi pusa sub forma unei serii de puteri ale temperaturii. Pentru cele
mai multe cazuri, aceasta serie poate fi scrisa sub forma:
(1)
fiind valoarea rezistivitatii la 0oC.
Valorile coeficientului fiind mici, termenul

poate fi neglijat, astfel ca relatia

(1) devine:
(2)
Valorile coeficientului numit coeficient termic mediu al rezistivitatii sunt de cca.
-3

410 grad-1 pentru metalele bune conducatoare de electricitate ( Ag, Cu, Al). Din relatia (2)
deducem:

(3)
relatie care sta la baza constructiei termometrelor cu rezistenta.
Coeficientul termic al rezistivitatii la temperatura t este definit prin relatia:
.
Teoria electronica clasica reda corect proportionalitatea dintre rezistivitate si numarul
electronilor liberi din metale, prin relatia cunoscuta
,
de unde:
,

(4)

unde m0 este masa de repaus a electronului

n0 este numarul de electroni din unitatea de volum
e este sarcina electronului, iar
este drumul liber mediu.
Cum insa

si implicit

rezulta ca aceasta teorie lasa neclarificata

variatia rezistivitatii unui conductor cu temperatura, deoarece relatiei (2), verificata

experimental, T .
Considerand gazul de electroni liberi din metal ca un gaz Fermi pe baza teoriei
benzilor de energie permise si interzise din solide si a nivelului energetic Fermi, s-a
fundamentat teoria cuantica a conductiei electrice in metale care explica corect toate
fenomenele legate de conductia electrica a metalelor.
Rezistivitatea este o caracteristica a materialului din care este facut conductorul si nu
depinde de forma lui; pentru materiale izotrope se defineste prin relatia
(5)

care constituie forma locala a legii lui Ohm.

Cunoscand ca

rezistenta unui conductor intre

punctele a si b poate fi exprimata in functie de marimile microscopice (

si ) prin relatia

(6)

Daca conductorul este filiform, omogen si cu sectiune constanta, rezulta:

.

(7)

Relatia (2) se poate scrie in acest caz:

.

II. Schema instalatiei

III.

Modul de lucru

1.Se realizeaza montajul din figura.

(8)

2. Se citeste indicatia termometrului care va corespunde temperaturii de referinta T 0.

Pentru aceasta temperatura se va citi pe multimetrul numeric valorile rezistentelor
corespunzatoare metalului (Rmetal) si termistorului (RT).
3. Se urmareste cresterea temperaturii din 5 in 5 grade si se citesc valorile
rezistentelor Rmetal si RT.
4. Datele experimentale se trec in urmatorul tabel:
Nr. det.

toC

Rm()

RT()

5. Se reprezinta grafic Rm=f(t) si RT=f(t).

6. se calculeaza valoarea coeficientului termic al rezistivitatii utilizand relatia:

7. Se efectueaza calculul erorilor.

Bilantul termic al cazanului CR 9

Cazanul CR 9 de 10 t/h si 7 at este un cazan de radiatiile cu circulatie naturala, folosind
drept combustibil gaz metan. Este tipul cu drumuri orizontale de gaze, cedarea de caldura la
suprafetele de incalzire facandu-se cu suprapresiune pe partea gazelor.
Cazanul functioneaza cu tiraj suflat realizat cu ajutorul unui ventilator, pentru ardere
folosindu-se aer preincalzit cu gaze de ardere intr-un preincalzitor de aer tubular integrat in
caza 353b13d n. Cazanul are un arzator care functioneaza pe gaz metan, realizand o reglare a
sarcinii intre 30-110 %.
Bilantul termic al cazanului CR
Caracteristici tehnice ale cazanului:
Cazanul CR de 15t/h si 16at este un cazan de radiatie cu circulatie naturala,folosind drept
combustibil gaz metan.
Datele caracteristice ale unui cazan care ne intereseaza in calculul bilantului sunt conform
cartii tehnice:

debitul nominal de abur

presiunea nominala a aburului
temperatura aburului supraincalzit
temperatura apei de alimentare

7,5 t/h
10 at
300 C
50 C

consumul orar de gaz metan

900 Nm /h
temperatura gazelor rezultate la cos
170 C
temperatura de preincalzire a aerului
210 C
temperatura gazelor la intrare in supraincalzitor
1050 C
temperatura gazelor la iesire din supraincalzitor
930 C
temperatura gazelor la intrarea in preincalzitorul de aer 350 C

continutul optim de CO in gazelle de ardere

continutul maxim de CO si H in gazele de ardere
coeficientul optim de exces de aer

Se calculeaza presiunea absoluta a apei din tambur (

baza presiunilor relative (

si

=10+

=10+

10%
0,4%
1,2

) si a aburului iesit din cazan (

) si a presiunei barometrice (

),pe

):

=11,02 at

=11,02 at

Valori medii rezultate din masurari

Elementul masurat
Presiunea barometrica
Combustibil intrat
Cantitatea
Compozitie chimica

Apa de alimentare
Cantitate
Presiunea relative in
tambur
Abur iesit
Cantitate
Presiunea relativa
Compozitie chimica

Simbol
B

CO

Marime gasita
752

Unitatea de masura
Mm Hg

900

Nm /h

98,51

%volum

0,80

Idem

0,20

%volum

0,49

idem

6520

Kg/h

10

at

6145

Kg/h

10

at

%volum gaze uscate

10,2

Idem

83,8

idem

O
N
Purja continua
Cantitate

Kg/h

375

Entalpiile :
-entalpia apei de alimentare i =49,98 kcal/kg
-entalpia aburului iesit din cazan i = 728 kcal/kg
-entalpia combustibilului (CH4)
i =19,264 kJ/kg=4 kcal/Nm
-entalpia aerului de combustie intrat
i

= 30 kJ/kg= 6,23 kcal/Nm

-entalpia diverselor componente ale gazelor de ardere (la temperature t

i

=76,5 kcal/Nm

=55,7 kcal/Nm

=184 C)

i =53,4 kcal/Nm
i

= 40,1 kcal/Nm

Calculul componentelor bilantului

Caldura chimica a combustibilului Q
Q

=B

este data de relatia:

H [kcal/h]

Puterea calorifica a combustibilului este:

H =

(98,51 8550+0,80 14320)=8537kcal/Nm ,unde 8550 si 14320

reprezinta puterea calorifica a CH ,respective a C H :

=900 8537= 7683300 kcal/h

Caldura fizica a combustibilului Q este:

Q =B

i =900 4=3600 kcal/h

Caldura fizica a apei de alimentare Q este data de relatia:

Q =D

i =6520 49,98 =32587 kcal/h

Caldura aerului intrat in cazan Q este:

Q =

[kcal/h] unde

/Nm comb
Rezulta
Q =1,94 9,48 6,23 900= 103120 kcal/h
Caldura totala intrata este
Q =Q

+ Q + Q + Q =7683300+3600+32587 +103120

Q = 7822607kcal/h
Caldura utila Q ,egala cu caldura aburului iesit din cazan Q
Q =Q =D

i = 728 x 6145 = 4473560 kcal/h

se determina cu relatia:

Caldura chimica a gazelor arse Q

completa)

,conform compozitiei acestor gaze,este nula (arderea este

Caldura fizica a gazelor de ardere Q ,unde n=0,iar V

Q =B

V =V

+V

/100 [kcal/h]

[Nm /Nm ]

=0 (din masurari)

+( -0,21) L =

(98,51+2 0,80)+(1,94 -0,21) 9,48=

=17,30 Nm gaze uscate/Nm combustibil

+0,1244 d

(2 98,51+2 0,80)+0,1244 0,010 1,94 9,48=

=2,03 Nm H O/Nm comb

V =17,30 + 20,03= 19,33 Nm gaze umede/Nm comb
Pentru a cunoaste participatia diverselor gaze componente in gazele de ardere
umede,rezultatele masurarilor (care reprezinta participatia in gazelle de ardere uscate)trebuie
multiplicate cu raportul V

/ V =17,30/19,33=0,893,obtinand:

=6 0,893=5,36%
N =83,8 0,893=75,02%
O =10,22 0,893=9,12%

H O,ca participatie,reprezinta H O=

100=10,50%

Atunci

i =
=(5,36 x 728+ 9,12x 55,7+ 75,02x 53,4+10,50x 40,1)/100 = 54,13
kcal/Nm gaze de ardere

Q =900 19,33 54,13=941699 kcal/h

Caldura pierduta cu purja continua, Q ,este data de formula:
Q =D
i

[kcal/h]

se determina la parametrii apei din tambur (17,02at) si temperature de saturatie

corespunzatoare,din tabelele de abur-apa rezultand i =189 kcal/h

Q =375 189=70875 kcal/h
Caldura pierduta prin pereti in mediul ambient, Q
Q

,se determina cu relatia

=Q -(Q +Q +Q )=7822607-(4473560+941699 +70875 )= 2336473 kcal/h

Determinam randamentele si consumul specific de combustibil. Astfel,pentru sarcina de 6t/h.

= 4473560-32587+70875/7822607-32587-103120=0,58

=4473560-32587/7822607-32587=0,57

= 7683300+3600/4473560-32587=1,73 [kcal din comb/kcal abur produs]

REGLAREA TURATIEI MOTOARELOR ELECTRICE

1 Reglarea turatiei motoarelor de c.c.
Caracteristicia mecanica a MCC:

M Mr
Metodele de reglare a turatiei pentru MCC:
variatia tensiunii UA la bornele motorului, pastrand constanta tensiunea retelei de
alimentare, U, (UA=U-RAIA), reglaj reostatic
variatia fluxului de excitatie, 0 - reglaj prin slabire de flux
variatia tensiunii sursei de alimentare, U = U A, - aceasta metoda utilizeaza
convertizoarele statice

1.1 Reglajul reostatic al turatiei

Tensiunea U a retelei de alimentare si curentul de excitatie Ie sunt constante

Reglarea tensiunii UA la bornele MCC se realizeaza prin inserierea in circuitul indusului a
unei rezistente reglabile ,Rr (continua sau in trepte)
Se aplica atat MCC cu excitatie separata, (derivatie), cat si celor cu excitatie serie
In cazul MCC cu excitatie separata, (derivatie):

nu se modifica turatia de mers in gol,

panta caracteristicii mecanice scade odata cu cresterea rezistentei reostatului de

reglare

(se considera = ct.)

Alura caracteristicilor mecanice artificiale in cazul reglajului reostatic

MCC cu ex. separata

MCC cu ex. serie

OBSERVATII:

Rezistenta de reglare Rr poate fi utilizata ca reostat de pornire R p invers NU (Rp este

dimensionata pentru curenti mari, de scurta durata)
Turatia se poate regla numai sub valoarea turatiei de mers in gol, n0
Reglajul turatiei este sensibil la sarcini mari, (MCC cu ex.separata si derivatie)
Au loc pierderi importante in reostatul de reglare scaderea randamentului
Puterea utila scade cu turatia, (P2 = 2nMr /60, Mr M) randamentul scade cu
turatia, (pentru Mr = ct.)
Ventilatia si racirea masinii sunt mai neeficiente la turatii mici
Comutatia este mai buna la turatii mici
Aceasta metoda se utilizeaza la MCC de puteri mici si mijlocii, mai ales la tractiune
urbana

1.2 Reglarea turatiei prin slabire de flux

Se efectueaza prin modificarea curentului de exci 353h79d tatie cu ajutorul unui reostat
reglabil Re

OBSERVATII:

MCC cu excitatie separata:

La reglajul turatiei prin slabire de flux, se modifica turatia de mers in gol,

, (la scaderea fluxului creste turatia de mers in gol)

La reglajul turatiei prin slabire de flux, se modifica panta caracteristicii mecanice,

Re se monteaza in serie cu infasurarea de excitatie, Rex

La scaderea fluxului, la cuplu constant, turatia creste; creste curentul din indus
(curentul absorbit de motor) - M = km IA, Mr = ct., scade si in consecinta IA creste
- cresterea curentului reprezinta un inconvenient
Slabirea fluxului are efecte negative asupra stabilitatii si comutatiei motorului,
(reactia indusului are efecte mai pronuntate)
Aceasta metoda se utilizeaza la marirea turatiei pana la de doua ori turatia
nominala a motorului
Pentru scaderea turatiei sub valoarea turatiei nominale, aceasta metoda nu este
eficienta deoarece ar trebui crescut fluxul, ceea ce ar conduce la incalzirea infasurarii
de excitatie; intervine fenomenul de saturatie care limiteaza cresterea fluxului si
turatia scade putin

MCC cu excitatie serie:

Re se monteaza in paralel cu infasurarea de excitatie se reduce curentul de
excitatie se micsoreaza fluxul magnetic creste turatia motorului

Aceasta metoda se utilizeaza mai ales pentru marirea vitezei de rotatie

La slabirea fluxului, (micsorarea curentului de exci 353h79d tatie), creste puterea
absorbita din retea (P1 = UAIA) la cuplu constant, creste si puterea utila (P2 = Mr, Mr
= ct., creste) iar randamentul este afectat in mai mica masura decat la metoda
reostatica
Ventilatia si racirea masinii sunt mai bune la n > nn
Comutatia se inrautateste la cresterea simultana a vitezei de rotatie si a curentului
IA

La slabiri importante de flux pot apare fenomene de instabilitate in functionare din

cauza reactiei transversale a indusului
Alura caracteristicilor mecanice artificiale in cazul slabirii de flux

MCC cu ex. serie

MCC cu ex. separata

1.3 Reglarea turatiei prin variatia tensiunii de alimentare (U A = U)

Aceasta metoda se utilizeaza cand este necesara reglarea turatiei in limite foarte largi, in
mod continuu, (ex.: metalurgie, actionarea laminoarelor, sisteme de actionare ale masinilor
unelte)
OBSERVATII:

La reglajul turatiei MCC cu excitatie separata, (derivatie), prin variatia tensiunii de

alimentare:

se modifica turatia de mers in gol,

cresterea / scaderea tensiunii de alimentare)

, (creste/ scade odata cu

panta caracteristicii mecanice ramane constanta

depinde de tensiunea de alimentare)

, (nu

Metoda necesita o sursa de tensiune variabila de putere, (ex. redresor comandat)

La cuplu rezistent constant, la scaderea / cresterea tensiunii de alimentare, scade /
creste turatia motorului
Prin aceasta metoda se poate regla turatia atat sub cat si peste valoarea turatiei
nominale
Pentru MCC cu excitatie separata, (derivatie), reglajul este eficient la orice valoare
a cuplului de sarcina iar la MCC cu excitatie serie reglajul este mai eficient la valori
mici ale cuplului de sarcina
Alura caracteristicilor mecanice artificiale la variatia tensiunii de alimentare

MCC cu ex. serie

U3

MCC cu ex. separata

1.4 Alimentarea MCC de la convertoare statice

MCC pot fi alimentate de la redresoare sau de la variatoare de c.c.

La alimentarea MCC de la redresoare se remarca mai multe situatii:
MCC este alimentat printr-un redresor comandat cu o singura polaritate a tensiunii
redresate (masina fuctioneaza in regim de motor intr-un singur sens)
MCC este alimentat printr-un redresor comandat care furnizeaza ambele polaritati
ale tensiunii redresate (masina functioneaza ca motor si ca frana cu recuperarea energiei)
MCC este alimentat de la un redresor bidirectional (doua redresoare comandate
(masina functioneaza ca motor si ca frana in cele patru cadrane)
MCC este alimentat de la un variator de tensiune continua, VTC (permite reglarea
vitezei in limite largi)
MCC este alimentat pe Indus si pe excitatie de la redresoare comandate (metoda cea
mai eficienta de reglare a turatiei in limite largi)
Schema pentru reglarea tensiunii de alimentare a indusului si a tensiunii de alimentare a infasurarii de
excitatie ale MCC cu excitatie separata

2 Reglarea turatiei motoarelor asincrone trifazate

Ecuatia caracteristicii mecanice in regim stationar este:

Alunecarea critica si cuplul maxim sunt:

Metodele de reglare a turatiei pentru MAT sunt:

schimbarea numarului de perechi de poli
modificarea frecventei tensiunii de alimentare
modificarea alunecarii care se realizeaza prin:
-

variatia rezistentei rotorice

modificarea tensiunii de alimentare

2.1 Reglarea turatiei prin modificarea numarului de perechi de poli

Metoda se aplica motoarelor asincrone cu rotorul in scurtcircuit, a.i. schimbarea numarului

de perechi de poli se efectueaza din exterior numai in stator
OBSERVATIE:

Prin aceasta metoda se poate realiza o variatie in trepte a turatiei de sincronism,

n1=60f1/p, in raportul numarului de perechi de poli
Schimbarea numarului de perechi de poli se poate realiza:
cu ajutorul a doua infasurari, fiecare fiind construita pentru un anumit numar de perechi de
poli
cu o singura infasurare la care, prin schimbarea conexiunilor, se pot obtine numere de poli
diferite

NS

2.2 Reglarea turatiei prin modificarea frecventei tensiunii de alimentare

Reglajul turatiei prin aceasta metoda este deosebit de eficient, el purandu-se efectua la orice
sarcina a motorului
OBSERVATII:

Tensiunea si frecventa nu pot fi variate in mod independent, reglajul se face

mentinand raportul U1/f1= ct.
- Ecuatia tensiunilor pentru stator este:

Fluxul magnetic m determina starea de saturatie a miezului magnetic al masinii

Daca U1 se mentine constanta si f1 scade m creste saturatia miezului magnetic

cresc pierderile, creste curentul de magnetizare m trebuie mentinut constant
corespunzator punctului nominal

Pentru ca la scaderea frecvensei f 1 sa nu se satureye masina (B ct.) este necesara

reducerea proportionala a tensiunii de alimentare U1/f1= ct.
Inconvenientul metodei: necesitatea unei surse de putere de tensiune si frecventa
reglabile convertizoare statice de frecventa
La modificarea frecventei tensiunii de alimentare, cu conditia U1/f1= ct. rezulta:
alunecarea critica se modifica, sm ct

 turatia de sincronism se modifica, n1 = 60f1 /p ct.

cuplul maxim, pentru anumite limite de reglare ale frecventei, ramane
constant:

 La frecvente joase rezistenta statorica are o valoare mare in raport cu reactanta de

dispersie R1 nu mai poate fi neglijata Mm scade cand U1/f1= ct.
La cresterea frecventei f1 peste valoarea nominala, tensiunea U1 se mentine
constanta pentru a nu depasi nivelul admis al pierderilor in fier si pentru a nu solicita
suplimentar izolatia
Dependenta de frecventa a tensiunii si a cuplului
maxim

Caracteristicile mecanice artificiale pentru

U1/f1= ct.

2.3 Reglarea turatiei prin modificarea tensiunii de alimentare

OBSERVATII:

La modificarea tensiunii de alimentare rezulta:

alunecarea critica ramane constanata, sm = ct.
turatia de sincronism ramane constanta, n1 =ct.
cuplul se modifica in raportul: M1 /M2 = (U1 /U2)2
Turatia se poate regla in gama [sn; sm]
Reglajul tensiunii este eficient numai la functionarea in sarcina
Reglajul tensiunii este efficient la motoarele asincrone cu alunecare nominala
marita
Odata cu scaderea tensiunii de alimentare, scade capacitatea de supraincarcare a
motorului

Caracteristicile mecanice artificiale, in cazul reglajului turatiei prin modificarea tensiunii de alimentare
.

2.4 Reglarea turatiei prin variatia rezistentei rotorice, (reglaj reostatic)

Aceasta metoda se utilizeaza numai in cazul motoarelor asincrone trifazate cu rotor bobinat
Reglajul turatiei se realizeaza prin inserierea unei rezistente reglabile, Rr, in circuitul rotoric
OBSERVATII:

La cresterea rezistentei rotorice Rr rezulta:

creste alunecarea critica sm
cuplul maxim Mm ramane constant
cuplul de pornire Mp creste
turatia de sincronism n1 ramane constanta
Metoda este eficienta la functionarea in sarcina a motorului si pe durata scurta,
(apar pierderi mari in circuitul rotoric, ceea ce conduce la scaderea randamentului)
Caracteristicile mecanice artificiale in cazul reglajului reostatic al turatiei

2.5 Alimentarea MAT de la convertoare statice

MAT pot fi alimentate de la cicloconvertoare sau de la convertoare statice de frecventa

 La alimentarea MAT de la cicloconvertoare frecventa tensiunii de alimentare se modifica

discontinuu, prin variatia duratei de functionare a unui grup redresor
OBSERVATII:

Cicloconvertorul actioneaza in sensul micsorarii frecventei

Frecventa tensiunii obtinute este maximum 1-2 din frecventa retelei
Cicloconvertoarele se utilizeaza in special la actionarile electrice pentru alimentarea
motoarelor asincrone la turatii mici
MAT alimentat de la cicloconvertor

 La alimentarea MAT de la convertoare indirecte de frecventa, reglarea tensiunii de

alimentare se face in mod continuu
OBSERVATII:

Dupa tipul filtrului, convertorul care alimenteaza MAT poate fi:

convertor cu circuit intermediar de tensiune continua
convertor cu circuit intermediar de curent continuu
Alimentarea MAT de la convertoare indirecte de frecventa

a. Convertor indirect de tensiune cu redresor necomandat

b. Convertor indirect de tensiune cu redresor comandat

c. Convertor indirect de tensiune cu redresor necomandat si VTC

d. Convertor indirect de curent cu redresor comandat

a-

invertorul modifica atat tensiunea cat si frecventa

b, c, d

tensiunea continua este reglabila; invertorul modifica

numai frecventa

3 Reglarea turatiei motoarelor sincrone

Motorul sincron functioneaza la viteza de sincronism, indiferent de cuplul rezistent la arbore
Mr (cu conditia ca Mr < Mm = 3E0U/1Xd) reglarea vitezei se poate realiza numai prin
variatia frecventei tensiunii de alimentare sau prin schimbarea numarului de perechi de poli
OBSERVATIE:

Modificarea simultana a numarului de perechi de poli pe stator si pe rotor este

legata de dificultati constructive, fiind necesare infasurari speciale aceasta metoda
se utilizeaza extrem de rar in cazul motoarelor sincrone
Reglarea vitezei prin modificarea frecventei tensiunii de alimentare se aplica din ce
in ce mai mult, avand in vedere progresele realizate in domeniul convertoarelor
statice de frecventa

Reglarea turatiei MS printr-un

convertizor static de frecventa cu circuit intermediar

RED redresor - realizeaza o tensiune de curent continuu variabila

INV invertor

TP traductor de pozitie (este fixat pe arboreal MS) - asigura oridinea de comanda a

tiristoarelor invertorului de tensiune in functie de pozitia spatiala a axei infasurarii rotorice
fata de infasurarile statorice valorile momentane ale tensiunii aplicate infasurarilor de
faza statorice sunt conditionate de pozitia la un moment dat a rotorului masinii unghi
intern constant indiferent de marimea sarcina MOTOR SINCRON AUTOPILOTAT

Daca apare o crestere a incarcarii motorului o tendinta de reducere a turatiei si:

daca frecventa tensiunii de alimentare este fixa o crestere a unghiului intern
pentru schema prezentata (cazul autopilotarii) reducerea vitezei de aplicare a
impulsurilor pe tiristoarele invertorului si corespunzator se reduce si frecventa f 1 a
fundamentalei tensiunii la bornele motorului caracteristica mecanica are un caracter
elastic, iar = ct. elimina pericolul pierderii sincronismului

In cazul MS autopilotat posibilitatile de reglare a vitezei unghiulare 1, pentru Mr = ct.,

rezulta din relatia:

Pentru Mr = ct. M = ct. si deci:

La = ct., 0=f(Ie) = ct. si U variabil - 1=KU

La U = ct., 0 = ct. si = variabil
La U = ct., = ct. si 0 variabil se regleaza curentul de excitatie Ie
OBSERVATII:

La U variabil, plaja de reglare a tensiunii este limitata de tensiunile maxime si

minime la iesirea invertorului si de tensiunea admisa la bornele motorului
La Ie variabil, se au in vedere limitele intre care se poate varia curentul de excitatie
Ie
La variabil, viteza unghiulara variaza dupa o lege sinusoidala, nu trebuie depasit
nivelul de solicitare magnetica admis
Masina sincrona in regim autopilotat este cunoscuta sub denumirile:

motor de curent continuu fara perii

masina electrica cu comutatie statica

motor de curent continuu fara colector

STUDIUL RETELEI TRIFAZATE IN STEA

I. Consideratiuni teoretice:
Consideram un receptor trifazat format din trei rezistente ohmice legate in stea si
alimentat cu un sistem de tensiuni de linie simetric. Se numeste sistem simetric un sistem de
tensiuni (sau curenti) egale in modul si avand defazaje egale intre ele cu 2/m unde m este
numarul de faze. Se numeste tensiune de linie, tensiunea masurata intre doua sfarsituri de faza
succesive (de exemplu, tensiunile U12, U23 si U31 masurate intre fazele 1 si 2, 2 si 3 si 3 si 1).
Tensiunea de faza este tensiunea masurata intre inceputul si sfarsitul fazei respective.
Se noteaza Uf sau simplu, U1, U2 si U3.
Utilizand reprezentarea in complex (sau reprezentarea fazoriala) cele trei tensiuni de
linie U12, U23 si U31 se pot reprezenta sub forma unui triunghi echilateral asa dupa cum se
vede in figura 1.

Fig. 1
In functie de modul de conectare al receptorului la retea se disting doua cazuri:

a) Receptor trifazat in stea fara fir neutru

In acest caz intre curentii ce iau nastere in retea exista relatia fazo 232f54c riala
I1 + I2 + I3 = 0
Alegandu-se o sarcina oarecare si masurand tensiunile de faza ale receptorului cu
ajutorul voltmetrelor montate pe fazele respective construim cu un compas punctul N numit
punctul neutru al receptorului.

Constructia se face astfel: cu o deschidere de compas ce reprezinta la scara tensiunea

U1N (de faza masurata) se traseaza un arc de cerc cu centrul in punctul 1 (fig. 2), se procedeaza
la fel cu tensiune U2N si U3N trasandu-se arce de cerc cu originea in punctele 2 si 3 si locul de
intalnire al celor trei arce de cerc este tocmai punctul N. In figura (2) se observa ca s-a obtinut
un segment NO care reprezinta tocmai tensiunea dintre neutrul receptorului si neutrul
generatorului numita tensiune de nul. Aceasta tensiune se poate masura cu un voltmetru si se
poate verifica cu cea obtinuta grafic. De asemenea, se poate verifica relatia (1). Tinand seama
ca receptorul este pur rezistiv curentii I1, I2 si I3 sunt in faza cu tensiunile de faza U1N, U2N si
U3N.

Fig. 2
In cazul in care receptorului este echilibrat (sarcina este echilibrata) tensiunea UNO = 0
si deci curentii I1, I2 si I3 formeaza sistem simetric. Prin urmare
I1 = I2 = I3
si din triunghi se observa ca U12 = U13 sau Ue = Uf3, asa cum se vede in figura (4).
b) Receptor trifazat in stea cu fir neutru
Prin montarea firului neutru tensiunea UNO = 0 si apare un curent I0 care circula intre
receptor si generator. Intre curenti exista relatia fazoriala
I1 + I2 + I3 = I0
asa cum se vede in figura 3. (I1 I2 I3).

Fig. 3
In figura 3 s-au trasat curentii I1, I2 si I3 in faza cu tensiunile de faza respective
deoarece receptorul este rezistiv asa dupa cum am stabilit anterior. Valoarea lui I0 dedusa
grafic se poate compara cu valoarea masurata cu un ampermetru montat pe firul neutru. Daca
sarcina este echilibrata curentul I0 = 0 si deci se va obtine diagrama din figura (4).

Fig. 4
unde Il = If, adica curentii de linie sunt egali cu cei de faza.
II. Scopul lucrarii
Lucrarea are drept scop studierea unei retele trifazate, pur rezistive in stea, echilibrata
si dezechilibrata, cu si fara fir neutru. De asemenea, se vor construi diagramele de fazori si
valorile obtinute grafic se vor compara cu cele obtinute experimental.
III. Schema de montaj folosita
Pentru efectuarea lucrarii se va utiliza montajul de mai jos unde:

Fig. 5
K - intrerupator trifazat;
K' si K0 - intrerupator monofazat;
A0, A1, A2, A3 - ampermetru electromagnetic de c.a. de 5-10 A, clasa de precizie 0,5;
V - voltmetru de c.a. feromagnetic, scara 600 V, clasa de precizie 0,5; V0 - idem, scara 240 V
reglabil.
IV. Chestiuni de studiat
Folosind montajul de mai sus se vor studia:
a) Functionarea retelei date cu sarcina echilibrata cu si fara fir neutru si se va scoate in
evidenta inutilitatea firului neutru.
I1 = I2 = I3; I0 = 0 si Ul = Uf3
b) Functionarea retelei in sarcina dezechilibrata cu si fara fir neutru, astfel:
I1 I 2 I 3

(3 determinari)

I1 = 0; I2 I3

(3 determinari)

I1 = I2 = 0; I3 = 0 (3 determinari)
V. Modul de lucru

La inceputul fiecarei determinari intrerupatorul K0 va fi inichis initial (cu fir neutru) si

toate becurile vor fi stinse, dupa care se inchid K si K', se fac reglajele respective prin
manevrarea becurilor din reostat si se deschid K0.

Tot timpul cat se manevreaza intrerupatoarele becurilor vor fi urmarite indicatiile

aparatelor din circuit.
a) Sarcina echilibrata. Se introduce pe fiecare faza cate un numar egal de becuri si se
urmareste ca cele trei ampermetre sa indice aceeasi valoare, adica I1 = I2 = I3 5 A. Se
observa ca indicatia lui A0 este nula, deci I0 = 0.
Se deschid K0 si se observa ca UN0 = 0 deoarece indicatia lui V0 este nula.
Cu ajutorul voltmetrului V se masoara succesiv tensiunile de faza U1N, U2N si U3N si
tensiunile de linie U12, U23 si U31.
Datele obtinute se trec in tabel si se verifica relatia U1 = Uf3.
b) Sarcina dezechilibrata. Cu intrerupatoarele K, K' si K0 inchise se dezechilibreaza
reteaua introducand un numar diferit de becuri pe fiecare faza. Se vor lua valori pentru trei
sarcini dezechilibrate. Dupa fiecare reglaj se deschide K0 facandu-se citiri si pentru receptorul
fara fir neutru. Cu voltmetrul V se masoara tensiunile de faza U1N, U2N si U3N si cele de linie
U12, U23 si U31. De asemenea, se citeste valoarea lui I0 cu A0, iar dupa deschiderea lui K0 se
determina UN0. Toate datele obtinute se trec in tabel.
VI. Indicatii suplimentare pentru intocmirea referatului
Se va observa ca in cazul sarcinii echilibrate curentii sunt egali intre ei si deci:
I1 = I2 = I3 si I0 = 0
iar intre tensiuni exista relatia:
Uf = (1/3)Ul
Pentru sarcina dezechilibrata I1 I2 I3 se va determina I0. Eroarea respectiva se
calculeaza cu relatia:
I = (I'0/I0)100
Tensiunea U'N0 calculata pentru sarcina dezechilibrata (I1 I2 I3 0) se va compara
cu tensiunea UN0, iar eroarea se va calcula cu relatia:
U = [(U'N0 - UN0)/UN0]100
Se va arata de ce atunci cand I1 = I0 = 0 obtinem I2 = I3 si de asemenea, cand I1 = I2 = 0
obtinem I3 = I0.
Diagramele de fazori se vor ridica pe hartie milimetrica alegand o scara convenabila
pentru tensiune si pentru curent.
Receptor

I1

I2

I3

Tabel cu date experimentale si calcule

U1N U2N U3N U12 U23 U31 Masurat

Calculat

Erori

I0

UN0

I'0

U'N0

Echilibrat
cu fir
neutru
Echilibrat
fara fir
neutru
Dezechilibrat cu
fir neutru
Dezechilibrat fara
fir neutru
Dezechilibrat cu
fir neutru
Dezechilibrat fara
fir neutru
Dezechilibrat cu
fir neutru
Dezechilibrat fara
fir neutru
Dezechilibrat cu
fir neutru
Dezechilibrat cu
fir neutru
VII. Intrebari de control
1. Ce se intelege prin sistem de tensiuni simetric?
2. Ce numim receptor echilibrat?
3. Ce relatie exista intre curentii de linie si cei de faza in cazul unui receptor trifazat in
stea?
4. Ce relatie exista intre tensiunile de linie si cele de faza la montajul in stea echilibrat?

5. Cum se construieste diagrama fazoriala a tensiunilor de linie in cazul unui receptor

in stea, echilibrat?
6. Cum se construieste diagrama fazoriala a tensiunilor de faza in cazul unui receptor
in stea echilibrat?
7. Care este defazajul dintre curentii de faza si tensiunile de faza pentru un receptor
pur rezistiv ?
8. In cazul cand receptorul este dezechilibrat cu fir neutru, ce se intampla cu curentii
din laturile receptorului daca se intrerupe o faza? Explicati fenomenul.
9. In cazul de mai sus ce se intampla daca se intrerup accidental doua faze? Explicati
fenomenul.
10. Cum se determina cu ajutorul diagramei fazoriale tensiunea U N0 pentru un receptor
in stea dezechilibrat? Dar curentul I0?

CIRCUITE FILIFORME LINIARE SI NELINIARE DE CURENT CONTINUU

Lucrarea are ca scop verificarea experimentala a teoremei generatorului echi-valent de

tensiune (a lui Thvenin), a teoremei generatorului echivalent de curent (a lui Norton),
precum si verificarea experimentala a metodei grafice de rezolvare a circuitelor neliniare.
In unele cazuri se cere determinarea doar a unui anumit curent dintr-o latura de retea
sau a tensiunii dintre doua puncte a retelei. In aceste cazuri, pentru a evita calculul intregii
retele, este avantajos de utilizat teorema generatorului echivalent de tensiune si, respectiv,
teorema generatorului echivalent de curent. In cazul circuitelor electrice liniare, datorita
existentei unor relatii de proportionalitate intre curenti si tensiuni, putem inlocui reteaua
activa avand o structura oarecare, fie printr-un generator echivalent de tensiune ue si rezistenta
interioara ri, fie printr-un generator echivalent de curent isc si conductanta interioara gi, in
functie de ceea ce se doreste sa se determine .
Conform generatorului echivalent de tensiune, curentul intr-o latura este (fig.1):

(1)
in care: u0 reprezinta tensiunea in gol intre bornele a si b (fig.1b));
R reprezinta rezistenta laturii;

Ri reprezinta rezistenta echivalenta fata de bornele a si b a restului de circuit pasivizat

(fig.1d)).

Fig.1
Conform teoremei generatorului echivalent de curent, tensiunea la bornele unei laturi
pasive de circuit u, este (fig.1):

(2)
unde: isc reprezinta curentul intre bornele a si b scurtcircuitate (fig1.c);
G reprezinta conductanta laturii;
Gi reprezinta conductanta echivalenta fata de a si b a restului de circuit pasi-vizat
(Gi=1/Ri).
Cele doua scheme sunt echivalente, acest lucru rezultand din conditia, ca pe baza lor
sa rezulte aceiasi curenti si aceleasi tensiuni la borne. Astfel rezulta urmatoarele conditii de
echivalenta:

(3)
unde: (Rab)p reprezinta rezistenta echivalenta fata de bornele a si b a restului de circuit
pasivizat.
Circuitele neliniare de curent continuu contin cel putin un element de circuit neliniar,
element de-a lungul caruia conductivitatea este dependenta de densitatea de curent J. Pentru
fiecare element neliniar trebuie cunoscuta caracteristica volt-amper (CVA) care exprima
dependenta curentului prin elementul neliniar functie de tensiunea la borne. Pe baza
caracteristicii volt-amper, pentru aceste elementele de circuit se defineste rezistenta statica Rst
si rezistenta diferentiala sau dinamica Rd.

Prin rezistenta statica se intelege raportul dintre tensiunea la borne si curent,

corespunzatoare unui punct de functionare P:
. Se observa ca Rst nu este constanta ci
depinde de pozitia punctului P pe caracteristica (fig.4), adica de valorile tensiunii si ale
curentului.
Rezistenta dinamica reprezinta derivata tensiunii in raport cu intensitatea curentului in
punctul considerat:
. Aceasta marime este proportionala cu tangenta trigonometrica
a unghiului pe care tangenta la caracteristica in punctul P il face cu abscisa (fig.4):
, unde k este raportul scarilor grafice pentru tensiune si curent. Spre deosebire
de rezistenta statica care intotdeauna este pozitiva, rezistenta dinamica poate sa fie si negativa,
pe portiunile descendente ale CVA.

MERSUL LUCRARII
1.1 Rezistentele R1, R2, R3, R4 din circuitul din fig.2 se masoara cu puntea sau cu un
instrument digital.
1.2 Folosind teorema generatorului echivalent de tensiune si teorema genera-torului
echivalent de curent se vor determina prin
calcule, marimile ce intervin in aceste relatii
(i, u0, Ri, u, isc, Gi ), alegand o valoare de
lucru pentru tensiunea Ue. Rezultatele se trec
in tabelul 1.

1.3 Se realizeaza montajul din fig.2 in care rezistentele R1, R2, R3, R4 si tensiunea Ue
au valorile din tabelul 1.

1.4 Pentru masurarea curentului i se inseriaza cu rezistenta R4 un ampermetru.

Valoarea citita pe ampermetru se trece in tabelul 2.
Fig.2

1.5 In schema din fig.2, intre bornele a si b se conecteaza un voltmetru, a carei

indicatie va arata tensiunea u. Rezultatul se trece in tabelul 2.
1.6 Masurarea curentului de scurtcircuit intre bornele a si b (isc) se face inlo-cuind
latura de retea formata din rezistenta R4 cu un ampermetru. Indicatia amper-metrului va
reprezenta curentul de scurtcircuit, valoare care se trece in tabelul 2.
1.7 Masurarea tensiunii u0 in lipsa laturii de retea formata din rezistenta R4 se face
inlocuind aceasta latura cu un voltmetru. Indicatia voltmetrului u0 se trece in tabelul 2.
1.8 Determinarea experimentala a rezistentei restului de circuit pasivizat (Ri) se
realizeaza folosind puntea de la 1.1, cu deconectarea sursei Ue si scurtcircuitarea bornelor
acesteia. Valoarea obtinuta pentru Ri si cea calculata pentru Gi se trec in tabelul 2.
1.9 Valorile curentului i si a tensiunii u din tabelul 2, determinate experimen-tal, se
compara cu cele corespunzatoare din tabelul 1, care au fost stabilite prin calcul.

Tabelul 1
Ue

R1

R2

R3

R4

u0

Ri

Gi

G4

isc

[V]

[ ]

[ ]

[ ]

[ ]

[V]

[ ]

[A]

[S]

[S]

[A]

[V]

Tabelul 2
u0

Ri

Gi

isc

[V]

[ ]

[A]

[S]

[A]

[V]

2.1 Se ridica caracteristica volt-amper (CVA) a elementului neliniar e cu aju-torul

montajului din fig.3. Se masoara tensiunea Uab si curentul i pentru diferite valori ale tensiunii
de alimentare U si se traseaza pe hartie milimetrica caracteristica Uab=f(i) a elementului
neliniar (e).

Fig.3

Fig.4

2.2 Cu datele obtinute se calculeaza

se graficul Rst=Rst(i).

. Rezultatele se trec in tabelul 3, trasandu-

Tabelul 3
NR.

Rst

Rd

CRT.

[V]

[A]

[ ]

[ ]

Se determina rezistenta dinamica Rd (fig.4):

care:

este scara la care se reprezinta tensiunea;

este scara la care se reprezinta curentul;

in

reprezinta raportul scarilor de tensiune si de curent.

Se traseaza grafic Rd=Rd(i) si se compara cu Rs=Rs(i).
2.3 Schema electrica din fig.5 se obtine daca in schema din fig.2 se inlocuies-te
rezistorul R4 cu elementul neliniar (e) a carui CVA a fost ridicata la punctul 2.1, iar restul
retelei se inlocuieste cu o latura echivalenta formata din conexiunea serie a generatorului ideal
de tensiune U0 cu rezistenta Ri, valori luate din tabelul 1.
2.4 Schema electrica din fig.5 se rezolva prin metoda grafica, pe hartie milimetrica. Se
vor determina i si Uab.

Fig.5

2.5 In schema din fig.2, rezistenta R4 se inlocuieste cu elementul neliniar (e) a carui
CVA a fost ridicata la punctul 2.1. In serie cu elementul neliniar se va monta un ampermetru a
carui indicatie va arata curentul prin elementul neliniar i, iar intre punctele a si b se va conecta
un voltmetru a carui indicatie va arata tensiunea Uab pe elementul neliniar (e). Valorile
masurate se vor compara cu cele obtinute prin metoda grafica de rezolvare a circuitelor
neliniare de curent continuu de la punctul 2.4.

Teoremele lui Kirchhoff

Si gruparea rezistoarelor
Legile lui Kirhhoff servesc la calcularea retelelor electrice,si anume, cunoscandu-se o
parte din marimile care intervin intr-o retea, ele permit sa se determine celelalte marimile
necunoscute.
De multe ori, circuitele electrice sunt mai complicate , continand una sau mai multe surse
de energie electrica si mai multe rezistente, legate in diferite moduri alcatuind retele electrice.
Marimile care intervin intr-o retea elecrica sunt: fortele elecromotoare, rezistentele
diferitelor laturi si curentii prin aceste laturi 11311o1411l
In general, circuitele electrice nu sunt formate dintr-un singur generator si un singur
consumator.Un circuit ramificat este circuitul care contine mai multe generatoare si
consumatoare.
Pentru un astfel de cicuit,in mod evident nu se pot folosi legile lui Ohm.

NOD = Punct al unui circuit in care sunt interconectate cel putin trei elemente de circuit.
LATURA = Portiune de circuit:
1

Cuprinsa intre doua noduri;

Care nu cuprinde nici un nod interior;

Care este parcursa de acelasi curent.

OCHI = Portiune de circuit:

1

Formata dintr-o succesiune de laturi(cel putin doua) care formeaza o

linie poligonala inchisa.

La parcurgerea careia se trece prin fiecare nod o singura data.

O categorie deosebita de ochiuri o reprezinta ochiuri simple (fundamentale) sunt ochiuri care
nu au diagonale.

TEOREMA I A LUI KIRCHHOFF

DEMONSTRATIE
Consideram un nod de retea in care se intalnesc cinci laturi.Curentii din fiecare latura
transporta,intr-un interval de timp oarecare, t, sarcinile electrice Q1,Q2 ,.,Q5..
Deoarece sarcina electrica

nu poate fi creata,

nu poate sa dispara

nu se poate acumula in nod,

Rezulta ca sarcina totala care iese din nod trebuie sa fie egala cu sarcina totala care intra
in nod, adica:
Q2+Q3+Q5=Q1+Q4 .Impartind aceasta relatie la t, se obtine:
I1 +I4=I2+I3+I5
Nod de retea
Evidend, acest rezultat se poate generaliza pentru orice nod in care se intalnesc orcate
laturi. Rezultatul este cunoscut sub denumirea de teorema I a lui Kirchhoff.
Teorema Ia lui Kirchhoff:Suma intensitentilor curentilor care ies dintr-un nod este
egala cu suma intensitatilor care intra in nodul respective.
Sau
Suma algebrrica a intensitatilor curentilor care se intalnesc intr-un nod este nula.

TEOREMA A-II-A A LUI KIRCHHOFF

Din legea lui Ohm pentru intregul circuit rezulta:I(R+r)=E Aceasta relatie cuprinde in
membrul stang suma tensiunilor pe rezistentele din circuit iar in membrul drept-tensiunea
electomotoare din ochi.
Suma algebrica a tensiunilor dintr-un ochi de retea este egala cu suma algebrica a
tensiunilor electromotoare din ochiul respectiv

E=RI
-E1+E2= I1(R1+r)-I2r2-I3(R3+R6)+I4(R4+R5)

APLICAREA TEOREMELOR LUI KIRCHHOFF

Daca se cunosc elementele consecutive ale unui circuit (toate caracteristicile
generatoarelor si consumatoarelor), ecuatiile obtinute prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff
permit aflarea intensitati;lor tuturor curentilor din acel circuit.

Etapele care trebuie parcurse pentru analiza acestui sistem fizic sunt:
1.
2.
3.
4.

Se identifica nodurile circuitului .

Se identifica laturile circuitului.Se noteaza curentii si se aleg sensuri pentru acestia.
Se aplica teorema I a lui Kirchhoff pentru n-1 noduri.
Se aleg cele f ochiuri pentru care se aplica teorema a II a lui Kirchhoff.Este
recomandabil ca acestea sa fie tocmai ochiurile simple (fundamentale).Se aleg
sensuri de referinta in cele f ochiuri.
5. Se aplica teorema a II a lui Kirchhoff in cele f ochiuri alese.
6. Cu cele n-1ecuatii obtinute se formeaza un sistem de ecuatii obtinut este egal cu
numarul laturilor, deci egal cu numarul necunoscutelor (intensitatile curentilor).

GRUPAREA REZISTOARELOR
Rezistor echivalent

Consideram o portiune de circuit electric cuprinsa intre doua puncte,A si B (circuit

dipolar) formata numai din consumatori (circuit pasiv). Daca intre punctele A si B tensiunea
este U, atunci intre aceste puncte va circula un curent de intensitate I.
Acest circuit dipolar pasiv poate fi inlocuit cu un singur resistor avand rezistenta
aleasa astfel incat, la aceeasi tensiune U, curentul sa aiba aceeasi intensitate I.Rezistor
respectiv se numeste resistor echivalent cu diapolul AB, iar rezistenta lui se numeste
rezistenta echivalenta a diapolului AB.

Gruparea serie a rezistoarelor

Doua sau mai multe rezistoare sunt grupate (conectate) in serie daca sunt pe aceeasi
latura a unui circuit electric.

Observatie
Fiind pe aceeasi latura,rezistoarele grupate in serie sunt parcurse
de acelasi current.
Consideram o portiune de circuit formata din trei rezistoare grupate in serie .Pentru
calcularea rezistentei echivalente a acestei portiuni de circuit ,procedam astfef:

Presupunem ca portiunea de circuit se conecteaza la un generator ce asigura la

borne o tensiune oarecare, U .Aceasta furnizeaza energie circuitului , astfel incat puterea
transmisa gruparii formate din cele trei tranzistoare este egla cu suma puterilor transmise
fiecarui resistor in parte :
P=P1+P2+P3

Deoarece intensitatea curentului este aceeasi prin cele trei rezistoare, se

exprima puterile disipate pe acestea in functie de intensitate si rezistente:
P1=R1I2
P2=R2I2
P3=R3I2

Notam cu RS rezistorul echivalent gruparii date. Se cupleaza acesta un

generator care asigura la borne aceeasi tensiune U (eventual acelasi generator). Fiind
echivalent cu gruparea data, prin acest rezistor,curentul trebuie sa aiba aceeasi intensitate,
I.Puterea primita de rezistorul echivalent este aceeasi,deci:
P=RSI2

Inlocuind se obtine:

RS=R1+R2+R3
Acest rezultat poate fi generalizat pentru un numar oarecare de rezistoare grupate in serie.
Rezistenta a unui grupari in serie:
Rezistenta echivalenta a unui grupari serie de rezistori este egala cu suma rezistentelor
fiecarui rezistor.
Rezistenta echivalenta este egala cu suma rezistentelor fiecarui rezistor.
Gruparea serie poate fi utilizata la obtinerea unei valori mai mari a rezistentei
electrice.
Rezistoarele fac parte din aceeasi latura.

Rezistoarele sunt parcurse de acelasi curent electric.

Rezistenta echivalenta este mai mare decat cea mai mare dintre rezistentelee cuplate in
serie.
Rezistenta echivalenta a gruparii paralel:
Inversul rezistentei echivalente a unui grupari paralel de rezistoare este egal cu suma
inverselor rezistentelor fiecarui rezistor.
Gruparea paralel
Doua sau mai multe rezistoare sunt grupate in paralel daca sunt conectate intre aceleasi doua
noduri ale unui circuit.
Observatie
Fiind conectate intre aceleasi puncte ale circuitului, rezistoarele grupate in paralel au aceeasi
tensiune la borne.

2.4.2. Teoremele lui Kirchhoff

Se vor prezenta teoremele lui Kirchhoff utilizate n calculul circuitelor de curent continuu..
Prima teorema a lui Kirchhoff. Este o consecin a legii de conservare a sarcinii
electrice n regim staionar i cvazistaionar. De exemplu, pentru nodul din figura 2.27,
teorema se scrie, pstrnd aceeai regul pentru semne (cu + se scriu curenii care intr n nod
i cu - cei care ies);
.
n general, pentru un nod oarecare suma algebric a curenilor dintr-un nod este
egal cu zero:

(2.74)

A doua teorem a lui Kirchhoff. Se exprim tensiunea electromotoare n lungul

conturului nchis format din laturile unei bucle oarecare:

n care s-a notat cu

suma tensiunii electromotoare din lungul buclei. Conform legii lui
Ohm, aceeai tensiune electromotoare se poate exprima sub forma:
,
n care s-a notat cu
strbate.

suma algebric a produselor prin intensitatea curentului care le

Egalnd cele dou expresii, rezult 18118t1920s :

,

(2.75)

adic: de-a lungul oricrui ochi (bucle) suma algebric a tensiunii electromotoare este egal
cu suma algebric a cderilor de tensiune, algnd un sens de referin n ochi.
Un exemplu de aplicare a teoremei este dat n figura 2.28, n care sensul de referin
n lungul buclei este comun:
.
Prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff se pot obine (N-1) ecuaii
independente, pentru (N-1) noduri.

Fig. 2.27
Fig. 2.28
Din a doua teorem a lui Kirchhoff, se pot obine B ecuaii independente,
corespunztoare buclelor care nu se suprapun.
Se obine un sistem de L ecuaii independente conform (2.73).
Acest sistem de ecuaii permite, de exemplu, calculul curenilor celor L laturi n
funcie de tensiunea electromotoare i rezistenele circuitului. Calculul acestor cureni se
face astfel:
-

se alege un sens arbitrar pentru cureni;

se aleg cele (N-1) noduri i cele B bucle care nu se suprapun;

se aleg sensuri arbitrare de referin (de parcurgere) a buclelor;

se scrie i se rezolv sistemul de ecuaii obinut din teoremele lui Kirchhoff;

dac intensitile curenilor obinute din rezolvarea ecuaiilor au semnul pozitiv,

sensul real al curenilor respectivi coincide cu sensul de referin; curenii cu
intensitatea negativ au un sens real invers sensului de referin.

Aplicaie
S se afle curenii din laturile circuitului reprezentat n fig. 2.29, n care:

Circuitul are 5 noduri, (N=5), 4 bucle independente (care nu se suprapun) (B=4) i 8 laturi
(L=8). Se verific
L=B+N-1.
Se scriu teoremele lui Kirchhoff:
Nod A: I1 + I7 - I4 = 0
Nod B: I7 - I8 + I5 -I6 = 0
Nod C: I1 + I2 + I8 = 0

Nod D: I2 + I3 + I5 = 0
Bucla I:
Bucla II:
Bucla III:
Bucla IV:

Fig. 2.29
Ecuaia dat de teorema nti a lui Kirchhoff pentru nodul E, precum i alte ecuaii
date de teorema a doua pentru alte bucle (care se suprapun) nu sunt independente; ele
reprezint consecine ale celor L ecuaii scrise mai sus.
Se rezolv sistemul i se obin soluiile:

Sensurile reale ale curenilor I5 i I8 sunt inverse, iar sursa de tensiune U5 lucreaz n
regim de receptor.
2.4.3. Bilanul puterilor ntr-un circuit de curent continuu
Conform teoremei (legii) de conservare a energiei, ntr-un circuit de curent continuu
energia, respectiv puterea dat de surse

, este egal cu puterea primit de receptoare

:
.

(2.76)

Teorema conservrii puterilor (2.76) se utilizeaz ca o verificare a rezolvrii corecte a

circuitelor.

Aplicaie
S se verifice bilanul puterilor pentru circuitul din fig. 2.29.

Deci, bilanul puterilor este verificat

2.4.4. Legarea rezistoarelor n serie i n paralel

Dac mai multe rezistoare sunt legate n serie, ele pot fi nlocuite cu un rezistor echivalent a
crei rezisten are o valoare egal cu suma rezistenelor pariale (fig. 2.30). rezistoarele
fiind parcurse de acelai curent, rezult:

sau
.
n general:
(2.77)
unde R este rezistena echivalent a grupului de rezistoare legate n serie.
La legarea n paralel a mai multor rezistoare (fig. 2.31) curenii din laturi sunt

Fig. 2.30

Fig. 2.31

Aplicnd teorema I a lui Kirchhoff n nodul A, se obine

.
Rezult

sau, n general

(2.78)
unde R este rezistena echivalent a grupului de rezistoare legate n paralel. Pentru dou
rezistoare legate n paralel

(2.79)
iar dac exist n rezistoare identice (
este.

), atunci rezistena echivalent

.
2.4.5. Transfigurarea rezistoarelor din triunghi n stea i din
stea n triunghi

Dac este necesar s se nlocuiasc un

grup de trei rezistoare legate n triunghi (fig. 2.32) cu un alt grup de trei rezistoare legate n
stea (fig. 2.33), atunci, se impune condiia ca potenialele punctelor 1,2,3 s rmn aceleai
(ca valoare) i dup transfigurare. De asemenea, curenii I1, I2, I3 trebuie s-i menin
valorile neschimbate dup transfigurare.
Fig. 2.32

Fig. 2.33

Implicit, rezistenele echivalente dintre dou borne trebuie s fie egale att n cazul
legrii n triunghi, ct i n cazul legrii n stea.
Rezult:

(2.80)
Pentru transfigurarea din triunghi n stea, se rezolv sistemul de ecuaii (2.80) n
raport cu R10, R20, R30:

(2.81)
Pentru transfigurarea din stea n triunghi, se rezolv sistemul de ecuaii (2.80) n
raport cu R12, R23, R31:

(2.82)
2.4.6. Transportul energiei electrice n curent continuu.
Transferul maxim de putere
Pentru transportul energiei electrice n curent continuu se folosete o reea cu dou
conductoare (unul de ducere al curentului i altul de ntoarcere). Lungimea liniei electrice este
l, seciunea conductorului este S, iar rezistivitatea acestuia este . Sursa de tensiune
(generatorul) are tensiunea electromotoare constant i egal cu U, rezistena interioar este
r0, iar consumatorul (receptorul) are rezistena R (fig. 2.34).
Fig. 2.34
Rezistena ambelor conductoare
este

.
(2.83)
Curentul din receptor (curentul din linie) este

.
Practic

. Se utilizeaz notaia
.

(2.84)

Alte mrimi electrice ale reelei sunt

-

tensiunea la bornele receptorului

,
-

(2.85)

cderea de tensiune pe conductoare

;
-

(2.86)

puterea consumat de receptor

;
-

(2.87)

puterea debitat de generator

;
-

(2.88)

randamentul liniei

(2.89)
sau, innd seama de pierderea de putere

(2.90)

Transferul maxim de putere. Dac relaia (2.87) se consider o funcie de R, atunci

funcia P(R) are un maxim pentru derivata

(2.91)

de unde rezult condiia de maxim

.

(2.92)

n cazul transferului maxim de putere, mrimile electrice ale reelei sunt:

Fig. 2.35
n figura 2.35 sunt prezentate curbele de variaie ale unor mrimi electrice specifice
reelei de curent continuu, n funcie de R.
Transferul maxim de putere este utilizat n electrocomunicaii, unde se urmrete transferul
unei puteri maxime la receptor, chiar la randament sczut.
2.4.7. Legarea surselor de curent continuu
Legarea n serie. Cnd se cere o tensiune electromotoare total relativ mare,
elementele se monteaz n serie (fig. 2.36) :

.
Fig. 2.36

Dac R este rezistena circuitului exterior,

r - suma rezistenelor interioare (

), valoarea curentului este:

iar tensiunea receptorului:

.
Elementele legate n serie au n mod obinuit aceeai tensiune electromotoare U 0,
aceeai rezisten interioar r i acelai curent nominal de descrcare. n cazul legrii n serie a
n elemente, tensiunea electromotoare total este nU 0, iar rezistena interioar nr. Curentul
debitat pe rezistena exterioar R devine

,
iar diferena de poteniale la bornele receptorului

(2.93)

Legarea n paralel. Cnd se cere un curent i n receptor, mai mare dect curentul I 0 din
sursele de tensiune, atunci elementele se monteaz n paralel (fig. 2.37). Legarea n paralel se
poate face numai cu elemente avnd aceleai tensiuni electromotoare i aceleai rezistene
interioare; altfel, ntre diferitele elemente se produc cureni locali de circulaie (cureni de
egalizare), care produc pierderi inutile de energie, chiar atunci cnd circuitul exterior al
grupului este ntrerupt.
Dac elementele sunt identice, tensiunea electromotoare a grupului este egal cu tensiunea
electromotoare a fiecrui element, iar rezistena interioar a grupului este egal cu r/n, r fiind
rezistena interioar a unui element i n - numrul elementelor n paralel. Cnd grupul
debiteaz pe o rezisten exterioar R, curentul total este
;

.
Diferena de potenial la bornele receptorului este

(2.94)

(2.95)

Legarea n serie - paralel. Cnd se cere o tensiune

electromotoare total ridicat, ct i un curent total
mai mare dect al unei singure surse, se utilizeaz
montajul mixt sau serie - paralel (fig. 2.38).
Dac m este numrul de elemente legate n serie i p
numrul seriilor de elemente legate n paralel, curentul
total este:

,
(2.96)

Fig. 2.37
iar tensiunea la bornele receptorului este:

Fig. 2.38

(2.97)

2.5. Metode de rezolvare a circuitelor de curent continuu

Aceste metode se bazeaz pe teoremele lui Kirchhoff (care le pot nlocui) i realizeaz
doar artificii i sistematizri care simplific calculul, prin introducerea unor necunoscute
auxiliare sau prin realizarea unui calcul din aproape n aproape, care nu necesit gruparea
ecuaiilor n sisteme cu un numr mare de necunoscute (aa cum se ntmpl la ecuaiile lui
Kirchhoff ).
Pe lng aceste metode, se pot enuna o serie de teoreme, care rezolv probleme particulare.
A rezolva un circuit electric de curent continuu nseamn a determina curenii din
laturi i a efectua (i a verifica) bilanul puterilor.
2.5.1. Metoda curenilor de contur (Metoda curenilor ciclici)
Se folosesc B necunoscute auxiliare, cureni fictivi, numii "de contur", asociai cte unul
pentru fiecare bucl. Curenii de contur, se nchid n buclele care nu se suprapun, fiecare
parcurgnd toate laturile buclei respective, ndeplinind condiia ca suma lor algebric n
fiecare latur, s fie egal cu curentul laturii respective.
Se observ c prin exprimarea curenilor din laturi n funcie de curenii de contur se
satisface prima teorem a lui Kirchhoff .
n ecuaiile date de teorema a doua a lui Kirchhoff, se nlocuiesc curenii din laturi cu
curenii de contur (curentul dintr-o latur reprezint suma algebric a curenilor de contur
respectivi) i se obine un sistem cu B ecuaii de forma:

(2.98)
Metoda curenilor de contur const n scrierea ecuaiilor curenilor de contur, n
rezolvarea acestui sistem de ecuaii i n calculul curenilor din laturi n funcie de curenii
de contur, astfel:
-

se aleg curenii de contur i sensurile lor de referin (care coincid cu sensurile de

parcurgere ale buclelor respective): Ic1, Ic2,.IcB;

se formeaz sistemul de ecuaii n care: R kk este rezistena proprie a buclei k

(suma rezistenelor buclei): Rkv este rezistena comun ntre bucla k i v; dac
sensurile pozitive ale curenilor ciclici Ick i Icv coincid n ramura comun, Rkv are
semnul plus, n caz contrar are semnul minus. U ck este suma tensiunilor

electromotoare din bucla k exprimat fa de sensul de referin al curentului de

contur (Ick) al buclei respective;
-

se rezolv sistemul de ecuaii (2.98) pentru curentul Ick;

se suprapun n fiecare latur curenii de contur pentru a obine curentul laturii

respective.

Aplicaie.
S se rezolve prin metoda curenilor ciclici reeaua din figura 2.39, n care

Fig. 2.39
Se formeaz sistemul

care are soluiile:

Curenii din laturi au valorile

Dac unul sau mai muli cureni din laturi ar fi avut valori negative, sensul real din
laturi ar fi fost invers pentru aceti cureni.
Se verific bilanul puterilor

2.5.2. Metoda superpoziiei

Curentul dintr-o latur oarecare a unui circuit liniar este egal cu suma algebric a curenilor
ce i-ar stabili n aceast latur fiecare tensiune electromotoare, dac celelalte tensiuni
electromotoare ar fi nule (teorema superpoziiei).
Teorema este o consecin a liniaritii ecuaiilor circuitelor cu rezistene constante,
independente de cureni sau tensiune.
Curentul

din latura j se calculeaz cu relaia:

,

(2.99)

n care
este conductana de transfer ntre latura k i latura j, iar
este curentul din
latura j produs de tensiunea electromotoare UK, celelalte tensiuni electromotoare fiind nule.
Practic, se calculeaz pe rnd curenii stabilii n laturi, sub aciunea cte unei singure
tensiuni electromotoare (se consider anulate celelalte tensiuni electromotoare, dar se menin
nemodificate rezistenele interne ale surselor), i apoi se suprapun curenii pentru a gsi n
fiecare latur curentul rezultant.

Aplicaie
S se rezolve prin metoda superpoziiei circuitului din fig. 2.40, n care: U 1=60 V,
U2=40 V, R1=10 , R2=5 , R3=15 , R4=2 , R5=4 , R6=8 .
1. Se menine n circuit numai efectul sursei U1 care debiteaz curentul

Fig. 2.40
Se calculeaz tensiunea ntre punctele A, D (dat de sursa de tensiune U1) :

Rezult curenii

Din (2.99) se pot calcula conductanele de transfer:

Se determin tensiunea ntre B, C:

Rezult curenii

Se pot calcula conductanele de transfer ntre latura 1 i latura 2:

i respectiv, ntre latura 1 i latura 5:

.
Prin nlocuiri din aproape n aproape, se obin conductanele de transfer:

(Menionm c n rezolvarea propriu-zis a circuitului, conductanele de transfer nu

sunt necesare).

Teorema a II-a a lui Kirchhoff (Legea ochiurilor)

Conform Teoremei a II-a a lui Kirchoff (Legii ochiurilor), n orice moment, suma algebrica a
tensiunilor de-a lungul oricarui ochi de circuit, este nula.

Figura 3 - Explicativa pentru Teorema a II-a (Legea ochiurilor)

Cu sensurile de referinta specificate n figura de mai sus si parcurgnd ochiul n sensul acelor
de ceasornic, Teorema a II-a a lui Kirchhoff conduce la ecuatia:
u1 - u2 + u3 - u4 = 0
De notat faptul ca, tensiunile u2 si u4 au fost considerate cu semn negativ, deoarece sensurile
lor de referinta, sunt opuse sensului de parcurgere a ochiului. Indiferent de sensul de
parcurgere a ochiului (n sens orar sau trigonometric), se vor obtine ecuatii de tensiuni absolut
echivalente.

Figura 4 - Ochiurile circuitului

Faptul ca suma tensiunilor de-a lungul ochiului este nula, este echivalent cu a spune ca lucrul
necesar dislocarii sarcinii n lungul ochiului, este nul. Din acest motiv, se poate considera ca
sistemul este conservativ.

Pentru circuitul din Figura 4, aplicarea Teoremei a II-a a lui Kirchhoff, conduce la:
pe ochiul indicat cu linie rosie, parcurs n sens orar u1 + u3 - u = 0
pe ochiul indicat cu linie albastra, parcurs n sens orar u1 + u2 - u = 0
pe ochiul indicat cu linie verde, parcurs n sens orar u3 - u2 = 0
Din cele 3 ecuatii, doar doua sunt liniar independente.
Generaliznd pentru M ochiuri de circuit, Teorema a II-a a lui Kirchhoff permite obtinerea a
M-1 ecuatii liniar independente.
Ultima ecuatie ne permite sa afirmam ca, tensiunea ntre bornele elementului 2 este egala cu
cea dintre bornele elementului 3; cu alte cuvinte, tensiunile ntre bornele celor doua elemente,

sunt identice. n aceasta situatie, se spune despre cele doua elemente ca sunt conectate n
paralel.

Analiza in curent alternativ a circuitelor

Analiza in curent alternativ(c.a.) este esentiala pentru tehnica
microundelor. Analiza in c.a. a circuitelor face apel la numerele complexe
pentru calculul si urmarirea amplitudinilor relative si fazelor tensiunilor si
curentilor.
1.1. Elemenetele fundamentale de circuit
Elementele fundamentale care permit realizarea de circuite electrice
sunt: rezistenta(R), inductanta(L) si capacitatea(C):
La frecvente inalte aceste elemente nu sunt componente R,L,C
simple ce contin si o rezistenta si reactante aditionale numite componente
parazite.
1.1.1. Rezistenta(R)

Prin rezistenta trece un

curent I egal cu tensiunea
aplicata impartita la valoarea
rezistentei in c.c(curent
continuu), matematic se exprima
sub forma:

(). Pentru semnale de

c.a., curentul care trece prin
rezistenta si tensiunea pe
rezistenta ideala sunt in faza.
Indiferent de variatia in timp a curentului si tensiunii, puterea
instantanee disipata in rezistenta este:
()
unde:
= tensiunea instantanee pe rezistenta
= curentul instantaneu prin rezistenta.
Pentru un semnal de excitatie sinusoidal, puterea medie disipata,
, pe rezistenta este:

()
unde:
V = valoarea de varf a tensiunii,
I = valoarea de varf a curentului,
= unghiul de faza intre V si I.
De asemenea pentru a exprima amplitudinile tensiunii sau curentului
se utilizeaza valorile eficace(rms = root-mean-squared).
Pentru o variatie sinusoidala a tensiunii si curentului, valorile eficace
ale acestora se exprima prin relatiile:

si

(1.4), iar

().

Pentru o resistenta ideala

disipata pe rezistenta este

si atunci puterea instantanee

1.1.1.1. Legea lui Ohm

Se aplica pentru toate formele de unda aplicate pe rezistenta
stabilind curentul prin rezistenta ca fiind direct proportional cu tensiunea
aplicata si invers proportionala cu valoarea rezistentei:

()
unde:

se exprima in Volti, iar

se exprima in Amperi.

Aceasta lege este o relatie liniara si este valabila pentru toate

valorile de tensiune si curent care nu pot modifica valoare rezistentei.
1.1.2. Inductanta(L)
Inductanta ideala, in contrast cu rezistenta, nu poate disipa putere.
Relatia intre tensiunea pe inductanta si curentul prin aceasta este:

().
Valoarea instantanee a curentului prin inductanta este exprimata
prin relatia:

()
Cantitatea de energie,

, stocata in inductanta:

()
Prin integrare se obtine energia instantanee stocata, exprimata prin
relatia:

()
Curentul prin inductanta, pentru toate formele de unda, este
proportional cu integrala tensiunii aplicate. Pentru o tensiune sinusoidala

aplicata
,
curentul este exprimat de
relatia(figura 1-2):

()
Pentru tensiunea de excitatie alternativa si unghiul,
si curent de

, intre tensiune

, puterea disipata pe inductanta este:

()
1.1.3. Capacitatea(C)
Capacitatea, ca si inductanta, nu disipa putere. Aceasta stocheaza
energia si se defineste ca raportul intre sarcina instantanee aplicata
si
tensiunea instantanee

si avem:

()
Curentul de incarcare a condensatorului cu sarcina
prin relatia:

()
Integrand relatia in functie de t, rezulta:

()

este exprimat

Atunci
cand
prin capacitate trece
un curent continuu,
tensiunea
pe
terminalele
capaciatatii
integreaza curentul
continuu care curge
din momentul de
timp in care pe
capacitate se afla 0
volti(fig
1-3),
capacitatea nu disipa
putere,
dar

inmagazineaza(stocheaza) energie.
Energia stocata poate fi considerata ca prezenta sarcinii intr-un
camp potential sau stabilirea unui camp electric printre placile(electrozi)
capacitati.
Pentru o capacitate neincarcata,

, integrala in timp a puterii

instantanee aparuta pe capacitate

, este energia stocata ,
capacitate cand aceasta se incarca de la tensiunea V:

, in

()
Prin integrare, se obtine energia instantanee stocata:

()
Rezultatul acesta nu depinde de forma de unda a tensiunii si
curentului utilizat pentru stocarea sarcinii. Daca se aplica o tensiune
sinusoidala, si curentul va fi de asemenea sinusoidal dar defazat inainte cu
:
(),

()
1.2. Legile lui Kirchhof

1.
Legea
tensiunii:
Suma caderilor de tensiune
intr-un circuit inchis este
zero(fig.1-4).

()
2. Legea curentului:
Suma curentilor in nodul unui
circuit este zero(fig. 1-5)
()
Legile lui Kirchhoff se aplica pentru toate formele de unda. Pentru
circuitele serie din (fig. 1-4), tensiunea aplicata este egala cu caderile de
tensiune pe trei tipuri de elemente. In circuit curentul este continuu.
Utilizand relatiile care exprima tensiunile pe elemenetele de circuit R,L,C,
rezulta:

. ()
1.3. Analiza in curent alternativ
In activitatea inginereasca este bine sa detii sotuliile complete in
timp pentru
si
atunci cand este analizat un circuit in sensul ca sunt
posibile ambele stari: tranzitorie si normala(stabila). Adesea consideram
adevarata comportarea, in starea stabila, atunci cand circuitele sunt
excitate cu semnal sinusoidal.
Daca unei retele R,L,C, i se aplica o tensiune sau curent de excitatie
sinusoidal, atunci curentul si tensiunile rezultate aproximeaza starea
normala de functionare in regim de unda sinusoidala pe parcursul a
catorva RF(de radiofrecventa). Circuitele care au P, foarte mare, necesita
timp mare(lung) de analiza, referitor la efectele tranzitorii. Adesea este
suficient daca ignoram efectele tranzitorii si acceptam solutia de stare
stabila pentru o retea in c.a..
In relatia (1.22) expresiile integralei si diferentialei apar in ecuatia
retelei ca urmare a prezentei elementelor L si C.
Solutiile retelei pentru tensiune si curent sunt functii sinusoidale
pentru o frecventa comuna, deorece integralele si derivatele functiilor
sinusoidale sunt de asemenea functii sinosoidale pentru aceeeasi
frecventa(dar deplasate in faza cu

).

De exemplu, daca aplicam o tensiune de forma:

()
retelei din figura, curentul rezultat va aproxima forma de unda in regim
stationar prin relatia:
()
Solutia stationara pe care o intuim este de a calcula
functie de

si

in

Atunci prin substituire a lui

diferentiere si integrare obtinem:

in relatia si efectuand operatiile de

()
Aceasta ecuatie este valabila pentru tot timpul t, dupa ce trece un
timp suficient ca sa dispara regimul tranzitoriu.

In particular, consideram timpul t pentru care

Tinand seama de relatiile:
relatia () devine:

.
si

()
Rezolvand, pentru a gasi

, rezulta:

()

()
Daca in (1.25) facem t=0 si consideram

din (1.28) obtinem:

()

()
Expresia de la numitor are valoarea ipotenuzei dintr-un triunghi
dreptunghic, asa cum este exprimata grafic in figura 1-6.
Expresia finala () seamana cu legea lui Ohm, unde rezistenta este
inlocuinta cu o cantitate care include efectele de "impiedicare" ale L si C la
curgerea curentului. Relatia () arata ca L si C afecteaza relatia de faza intre
v si i. Aceste efecte pot fi utilizate pentru definirea impedantei complexe Z.
Impedanta complexa Z a unei
retele serie R,L,C, are o panta reala egala cu rezistenta R si o panta
imaginara egala cu reactanta retelei ,

Rezulta relatia:

()
unde:

()

()
si

unde f reprezinta frecventa de lucru si se masoara in Hz.

Legea lui Ohm in forma complexa

Legea lui Ohm pentru circuite in c.a.

poate fi exprimata prin relatia:

()
unde V si I sunt marimi complexe numite fazori si Z este impedanta in c.a.,
definita prin relatia (1.31). Tensiunea si curentul sunt reprezentate prin
cantitati(marimi) complexe, avand o parte reala si una imaginara (fig. 1-7).
Aceste marimi sunt vectori in planul complex. Deoarece campul
electric si magnetic sunt vectori in
spatiul(tridimensional) pentru ca exista confuzia intre marimile, tensiune si
curent, cu campurile in spatiu, IEEE(Institute of Electrical and Electronic
Engineers) recomanda termenul de fazor pentru reprezentarea in complex
a marimilor V si I.
1.4. Fazorii "tensiune" si "curent"
Aplicarea numerelor complexe la analiza circuitelor R,L,C este
reprezenta tensaiunea sinusoidala
printr-un fazor de tensiune
curent
printr-un fazor de curent I. Aceste marimi numite fazori
numere complexe avand o parte reala si una imaginara. Acestia
vectori in plan complex si se utilizeaza in analiza circuitelor in c.a..

de a
V si
sunt
sunt

Fazorii nu se rotesc. Ei sunt vectori de pozitie fixi al caror scop este

de a indica amplitudinea si faza undelor sinusoidale pe care le reprezinta.
Daca acestia sunt rotiti in sensul acelor de ceasornic in planul complex cu
o rata de
radiani/sec(mentinand separatia unghiulara, ), proiectiile lor
pe axa reala vor fi proportionale cu valorile instantanee de variatie in timp
ale undelor de tensiune si curent pe care le reprezinta. Proiectiile pe axa
orizontala reprezinta amplitudinea instantanee a undei, deoarece s-a luat
ca referinta pentru aceasta analiza
, care are valoarea
maxima pentru t=0. Pentru reteaua din fig. 1-4, fazorii sunt reprezentati
pe diagrama din fig. 1-7. In desen s-a presupus ca reactanta inductiva
,
are o amplitudine mai mare decat reactanta capacitiva
. In relatia ()
daca unghiul
este pozitiv, reflecta faptul ca I este defazat in urma lui V
fapt reprezentat in fig. 1-7.
La o frecventa data, pentru fiecare variabila sinusoidala, in domeniul
timp trebuie specificate doua valori: amplitudinea de varf a variabilei si
valoarea ei la t=0.
Aceeasi informatiei este continuta si in fazorii complexi prin partea
lor reala si imaginara.

Daca se cunoaste
, pentru a converti fazorii complexi V
si I in variabilele respective din domeniul timp, vom interpreta ca
proiectiile lor pe axa reala sunt valorile instantanee in timp.
Astfel avem:
(1.35)
(1.36),
unde V si I sunt valorile fazorilor tensiunii si curentului.
Ex.:
Daca

, atunci

si
()

Valoarea de varf a fazorului este aceeasi ca si valoarea de varf a

formei de unda sinusoidale pe care o reprezinta. Similar cu valoarea
efectiva: amplitudinea efectiva a fazorului va fi aceeasi cu amplitudinea
efectiva a sinusoidei pe care o reprezinta.
In mod conventional reactantele elementelor L si C sunt valori reale
pozitive cu dimensiuni de ohmi, astfel:
si

(in ohmi) ()

Impedantele vor fi:

()
deoarece implica

, care creaza

si
()

deoarece implica

, care creaza

Impedanta ciurcuitului serie RLC din Fig. 1.4, va fi:

()
Concluzie: Legile lui Kirchhoff privind tensiunea si curentul intr-o
retea se aplica si fazorilor in forma si . Aceste reguli specificate anterior

pentru calculul cu numere complexe permit analiza circuitelor cu diferite

complexitati in domeniul fazorilor, pentru a stabili raporturile intre tensiuni
si curenti la o frecventa data intr-o retea cu elemente liniare. Relatiile () si
() sunt utilizate atunci cand se cer functiile instantanee in timp.
1.5. Impedanta
Estimarea reactantei:
Reactanta unei inductante L, este
Reactanta unei capacitati C, este

.
.

Reactantele se exprima in ohmi. In practica este nevoie de a estima

repede, mental, reactantele inductantelor si capacitatilor.
Reactanta inductantei, L, este:
, unde

()

Pentru f=1GHz si L=1nH, rezulta

inductantei, la alta frecventa de lucru avem:

. Pentru o alta valoare a

(f in GHz si L in nH) ()
Daca retinem factorul de scala
alte valori de reactante inductive.

se pot calcula rapid

Ex.: L=3nH, f=500MHz de unde rezulta:

=6.28 0.5 3=9.42

()

Similar, reactanta capacitatii, C, este data de relatia urmatoare:

(f in GHz si C in pF) ()
Reamintindu-ne ca 1pF produce 159
estima valoarea altor reactante capacitive.

la 1GHz, atunci vom putea

Ex.: C=2pF, f=3GHz de unde rezulta:

=26.5

()

De retinut ca reactanta inductiva este direct proportionala cu f si L in

timp ce reactanta capacitiva este invers proportionala cu f si C.

Daca tinem cont de valoarea reactantei unei inductante de 1nH la

f=1GHz si a unei capacitati de 1pF la aceeasi frecventa, putem calcula
valorile reactantelor la alte frecvente si pentru alte valori ale lui L si C:
()
=159/f C( ) ()
Aici: f este in GHz, L in nH si C in pF. Pentru a obtine din aceste
reactante, valorile impedantelor corespunzatoare, acestea vor fi precedate
de factorul "j".
Astfel avem:

.
Conectarea in serie a impedantelor
In practica intalnim interconexiuni complexe. Pentru a le analiza este
necesar sa se combine diferite impedante si admitante pentru a gasi
valoarea echivalenta. Impedanta totala in serie se obtine adunand partile
lor reale, respectiv imaginare.

Ex.: (fig. 1.8)

Daca:

si

(),

Atunci:
De

exemplu,

().
daca

si
.

1.6. Admitanta

avem

Definirea admitantei: Admintanta [Y] este

inversul, in complex, a impedantei [Z]. Admitanta este
exprimata in siemens sau mho(ohm, citit invers) si
utilizeaza simbolul literei grecesti , scrisa invers .
(),
unde G este conductanta admitantei Y, iar B este
susceptanta admitantei Y.
Susceptanta unei inductante este:
(),
iar admitanta unei inductante este:
().
Similar, pentru o capacitate, susceptanta va fi:
(),
iar admitanta este:
().
Conectarea in paralel a admitantelor
Admitanta totala a elementelor
conectate in paralel se obtine prin adunarea partilor reale, respectiv
imaginare ale admitantelor.
O solutie este aceea data in fig. 1.9. Daca valorile elementelor sunt
exprimate eventual ca impedante, in prima faza se convertesc in
admitante, iar in faza a doua se aduna perechile lor reale respectiv
imaginare:
()
Legea lui Ohm pentru circuitele de curent alternativ poate fi scrisa in
termeni de admitanta:
()

Deci, si

sunt marimi fazoriale, iar

este admitanta.

Ex.: Presupunem ca dorim sa gasim impedanta echivalenta

totala, , a unei perechi de elemente conectate in paralel, exprimate
prin impedantele lor
si
(Fig. 1.10).
Daca:

si

Etapa (faza) I este de a converti impedantele in forma polara:

si
In etapa a II-a se gasesc admitantele lor echivalente:

In etapa a III-a, acestea se convertesc in forma rectangular:

.
In etapa urmatoare se adauga partile lor reale si imaginare:

Pentru a gasi

se converteste

in forma polara:

Produsul peste suma

In general, pentru a combina impedantele in paralel trebuie ca intr-o
prima etapa sa le convertim in admitante, sa adunam admitantele si sa
formam admitanta totala (suma). Apoi trebuie sa convertim aceasta
admitanta in impedanta. Atunci cand se combina doar doua elemente
(impedante) dispuse in paralel (sau doua admitante in serie), un rezultat
mai rapid se obtine efectuand produsul peste suma.
Impedanta totala a doua impedante paralel este egala cu produsul
impedantelor impartit la suma lor.
Ex.: (1.58)
,
Exemplu practic:

()

Dupa acelasi principiu se obtine si admitanta totala a doua

admitante in serie. Se formeaza produsul lor si se imparte la suma lor.
1.7. Retele LLFPB
Retelele pe care le descriem sunt compuse din elemente LLFPB, la
care analiza in c.a. se poate aplica direct.
Acronimul pentru aceste retele rezulta din proprietatile lor astfel:
L = sunt mici comparative cu

(concentrate - lumped)

L = raspund liniar la excitatii (liniare - linear)

F = au valori finite (finite)
P = nu genereaza putere (passive)
B = au aceeasi comportare pentru curent in orice directie (bilateral)
Acestea sunt numite elemente lumped, linear, passive, finite,
bilateral (LLFPB).
Exista si circuite ale caror dimensiuni sunt mari in comparatie cu
(lungimea de unda), care nu satisfac aceste criterii. De exemplu, circuitele
cu tranzistoare sunt pasive dar nu bilaterale.
1.8. Decibeli, dBW si dBm
Logaritmi (log)
In comunicatiile fara fir, semnalele radio pot fi transmise la distante
de ordinul km, cu o atenuare substantiala a starii lor. Apoi aceste semnale
se amplifica corespunzator pentru a fi auzite in difuzor, vazute pe ecran
sau introduse intr-un sistem de calcul. Pentru a manipula semnale cu
gama larga (de putere, tensiune, etc.) este mai simplu sa le reprezentam
ca puteri ale lui 10 (logaritmi). Pentru aceasta trebuie sa utilizam scala
decibelilor.
Logaritmul lui Y in baza X este puterea L la care X trebuie ridicat
pentru a da Y.
Altfel spus:
De exemplu, daca alegem baza 10, atunci

si

In tabelul de mai jos se dau valorile unor logaritmi uzuali in baza 10.
Tabelul 1.
X

100
0

100

20

10

1/2

1/10

1/20

0.01 0.00
1

1.3

0.3

-0.3

-1.0

-1.3

-2

Y
L

-3

Multiplicarea (inmultirea) logaritmilor prin adunare

Pentru a multiplica numerar avand aceeasi baza se scrie baza si se
insumeaza logaritmii lor (exponentii):

Impartirea logaritmilor prin scadere

Impartirea a doua numere avand aceeasi baza se efectueaza
scazand baza si se scade exponentul numitorului din exponentul
numaratorului:

Puterea zero (0)

Orice numar impartit la el insusi, cu exceptia numarului zero, trebuie
sa fie egal cu unitatea. Indiferent de baza, utilizarea logaritmilor trebuie sa
determine acelasi rezultat. Consecinta este aceea ca: puterea zero a
oricarui numar, cu exceptia numarului zero, este 1:

Scala Bel

Conventia de multiplicare prin adunarea logaritmilor reprezentand

numerele, chiar foarte mari, prin logaritmii lor, a apelat la scala Bell (dupa
numele inventatorului) care a fost doar logaritmul in baza 10 a numarului.
Numele acestei proprietati a ramas inclus in denumirea actual de decibel.

In baza acestei relatii:

Scala Decibel
Scala Bell a fost recunoscuta ca o inventie, dar treptele acesteia
erau neconvenabil de mari, o crestere de 1 bel fiind un factor de
.
Aceasta obiectie a fost inlaturata prin trecerea la scala decibel (dB).
Belul si decibelul sunt simple modalitati de a exprima rapoarte intre
marimi similar. Decibelul este definit ca fiind raportul a doua valori ale
puterii electrice.

Nota:
log = logaritm in baza 10
ln = logaritm in baza e.
Intrucat puterea este proportionala cu patratul tensiunii (eficace sau
de varf) raportul a doua tensiunii sau a doi curenti, cu referinta la acelasi
nivel de impedanta, este definit astfel:

Valoarea decibelului este a 10 parte din scala Bel. Atunci, un factor

de 10 in putere este 10dB, un factor de 2 este 3dB (precis 3.01dB) si
valoarea unitatii este 0dB.
In tabelul de mai jos sunt date valorile in dB ale diferitelor rapoarte
dintre putere si tensiune. De retinut: valoarea in dB a unui numar se
poate deduce din valorile cunoscute in decibel ale altor numere.
Ex.1:

daca factorului 2 ii corespunde 3dB,

daca factorului 10 ii corespunde 10dB,

Atunci, factorului 5 ii corespunde:

Ex.2:
-

daca

factorului 1,2 ii corespunde

si ii corespunde

0,8dB,

0.5

0.707

-0.3

-3

1.05

1.025

0.021

0.21

1.1

1.05

0.041

0.41

1.12

1.06

0.05

0.5

1.2

1.10

0.08

0.8

1.26

1.12

0.10

1.58

1.26

0.2

atunci
.

factorului

1.414

0.3

2.51

1.58

0.4

3.16

1.78

0.5

0.6

2.24

0.7

6.3

2.5

0.8

2.82
3.16

0.9
1

9
10

10

Decibelii - Marimi relative

Fie sistemul din Fig. 1.11, de mai jos:

Fig. 1.11
Utilizand sistemul de multiplicare (inmultire) calculam:

Utilizand multiplicarea in dB (adunand logaritmii), obtinem acelasi

rezultat, astfel:

Decibelii sunt fara dimensiune (adimensionali) deoarece decibelul este

proportional cu logaritmul raportului a doua numere.

De retinut: Ambele marimi ale raportului trebuie sa aibe aceeasi

unitate de masura. Astfel, amplificarea amplificatorului din Fig. 1.11 o vom
scrie:

Nivele absolute de putere - dBm si dBW

Intrucat scala decibel este foarte utilizata, a intrat in practica curenta
utilizarea ei pentru a reprezenta nivelele absolute de putere. Pentru
aceasta se utilizeaza ca referinta un nivel standard de putere, adica 1W
(dBW) sau 1mW (dBm), conform tabelului de mai jos:
dB
m

dB
W

Powe
r

Power
(W)

-120

150

1fW

-90

120

1pW

-60

-90

1nW

-30

-60

1W

-3

-33

0.5m
W

-30

1mW

+10

-20

10mW

+20

-10

100m
W

+30

1W

+33

+3

2W

+37

+7

5W

+40

+1
0

10W

10

+50

+2
0

100W

+60

+3
0

1kW

+70

+4
0

10kW

+80

+5
0

100k
W

+90

+6
0

1MW

+10
0

+7
0

10MW

+11
0

+8
0

100M
W

+12
0

+9
0

1GW

Aceste referinte de putere absoluta se defines ca:

In acest fel, o putere de 10W (10.000mW) se poate exprima ca

+10dBW sau +40dBm. O putere de 0.1W se exprima ca -10dBW sau
+20dBm. Semnul, in exprimare in dBW sau dBm este foarte important,
pentru a evita interpretarile gresite.
1.9. Transferul puterii
Calculul transferului de putere
Dupa cum s-a aratat anterior, debitul instantaneu de putere este dat
de relatia:
(),

unde:

sunt tensiunea respectiv curentul instantaneu.

Cu toate acestea, acest debit de putere poate reprezenta puterea

care este disipata, adesea considerate ca debitul real de putere si puterea
care curge sa se inmagazineze intr-o inductanta sau intr-o capacitate, pe
care o numim putere imaginara.
Debitul valorii de putere este disipat sau daca
bornele unei antene, atunci este radiat in spatiu.

se aplica la

Debitul imaginar de putere intr-un circuit de curent alternativ curge

inapoi si este stocata in conditiile unui ciclu de incarcare (stocare) cu
energia de la varf la zero a unei inductante sau capacitati.
Cand se aplica unei antene, debitul de putere imaginara trece in
energia stocata in campul apropiat al antenei.
Practic, suntem interesati mai mult in proiectarea unui sistem de
debitul de putere reala. In cazul circuitelor de curent alternativ, puterea
reala este data de relatia:
()
Aceasta relatie o vom rescrie ca debit de putere de varf sau medie
care va fi inteleasa ca putere disipata sau radiata.
Asfel:

Consideram fazorii tensiune si curent V si I din Fig 1.12.

Fig. 1.12
Pentru a gasi puterea reala de varf, vom utiliza relatia:
(),
unde

Fiind produsul complex dintre V si conjugata complexa a lui I,

scaderea unghiurilor
, determina diferenta . Fiind partea reala a
produsului complex este necesara o multiplicare cu
.
Atunci:

()
Aceste expresii si extensiile lor la campurile
si
vor fi utile pentru
exprimarea propagarii puterii in ghidurile de unda si in spatiul liber.
Transferul maxim de putere
In fig. 1.13 de mai jos este prezentata o sursa de tensiune
alternativa cu impedanta interna , conectata la o impedanta la sarcina

. In general ambele impedante pot fi complexe (au parte reala si parte

imaginara).

Fig.1.13
Pentru a determina relatia intre impedantele generatorului si sarcinii
pentru transferul maxim de putere, vom nota in primul rand ca va fi
transferata puterea maxima in sarcina cand
, adica atunci cand in
circuit nici o reactanta nu va reduce amplitudinea curentului I si cu aceasta
si reducerea puterii transferate in sarcina.
Puterea de varf,

Deci,

, transformata in sarcina, va fi:

= amplitudinea de varf a tensiunii.

Prin urmare:

Facand numaratorul egal cu zero, pentru a stabili conditia pentru

valoarea maxima a lui
(panta zero a lui
in raport cu ):

Nota: Transferul maxim de putere apare atunci cand impedanta de sarcina

este egala cu impedanta complexa conjugata a generatorului.

Adica:

Puterea de varf maxima posibila a fi transferata in sarcina este:

In domeniul microundelor, un generator are o impedanta reala, notata cu

. In acest caz puterea maxima de varf posibila, devine:

si va fi transferata pe o sarcina

Marimea
este denumita tensiune posibila de la generator, deoarece,
este tensiunea posibila pe sarcina in conditiile transferului maxim de
putere.
1.10. Pierderi specifice
Pierderi prin insertie
Am constatat anterior ca transferul maxim de putere intre generator
si sarcina apare atunci cand impedantele lor sunt complex conjugate una
cu alta.
In practica, doar rareori se cunoaste impedanta echivalenta a sursei
de test in domeniul microundelor. Una din masuratorile uzuale este aceea
a pierderilor prin insertie, constand in urmatoarea procedura:
Un generator avand impedanta sursei
este conectat la o sarcina
(Fig. 1.14, a) si puterea transferata pe sarcina va fi notata cu
. Apoi,
intre generator si sarcina se interpune o retea cu doua porturi (diport) (Fig.
1.14, b), iar puterea transferata pe sarcina o vom nota cu
. Pierderile
prin insertie (PI) le definim astfel:
,

Fig. 1.14
Valoarea PI(pierderi prin insertie) este puternic dependenta de
valorile lui
si . Fara a cunoaste aceste valori, efectul insertiei diportului
nu poate fi prezis cu acuratete. Daca diportul este pasiv (o retea pasiva)
pierderile prin insertie pot cuprinde o gama de la 0dB (nu sunt pierderi)
pana la o anumita valoare (o valoare pozitiva in dB). Dar nu este necesar
sa fie asa. De exemplu, daca sarcina este 25 si impedanta generatorului
50 , si daca diportul este un transformator cu pierderi mici, care sa
creasca puterea transmisa sarcinii, rezultatul este o valoare de pierderi in
dB, negativa sau amplificare in putere si aceasta va fi obtinuta cu un
diport pasiv.
Pierderi in traductor
Perspectiva "de amplificare" si lipsa definirii impedantelor sursei si
sarcinii in cazul metodei de masura a pierderilor prin insertie, conduce la
specificarea unei alte metode de masura, numita pierderi in traductor (PT)
definita astfel:

unde,

este puterea posibila de la generator.

Daca puterea maxima care poate fi transferata pe sarcina, cu sau

fara un diport pasiv, este , pierderile in traductor nu pot fi niciodata mai
mici decat unitatea (totdeauna o valoare pozitiva, atunci cand este
exprimata in dB). Atunci cand impedantele generatorului si sarcinii sunt
complex conjugate una fata de alta, pierderile prin insertie si pierderile in
traductor sunt egale. In general, generatorul si sarcina sunt adaptate pe

impedanta
a cablului de test care le leaga intre ele, satisfacand cerinta
de complex conjugat.
In practica industriala, exista obiceiul de a efectua masurarea
pierderilor prin insertie. Aceasta se datoreaza usurintei de a efectua
masuratori prin substitutie. In primul rand, generatorul si sarcina utilizeaza
o conectare speciala pentru a obtine PL1 si apoi substituind diportul se
obtine PL2.
Daca generatorul si sarcina sunt adaptate pe o impedanta comuna
se obtin aceleasi rezultate ca si prin metoda pierderilor in traductor.
Daca se efectueaza masurarea pierderilor prin insertie cu un analizor
de retea, sursa si sarcina sunt in mod uzual rezistive si egale cu
a
sistemului de teste, respectandu-se cuvintele de la metoda masurarii
pierderilor in traductor.

Pierderi determinate de o impedanta serie

Pierderile in traductor determinate de o impedanta serie Z, dispusa
intre generatorul adaptat si sarcina, sunt determinate in mod curent de
catre circuitele de comutare sau atenuare. (fig. 1.15)

Fig. 1.15. Circuitul echivalent al impedantei dispusa intre generatorul

adaptat si sarcina
Pierderile in traductor pot fi denumite izolatie atunci cand Z este
mare astfel incat sa blocheze cresterea puterii pe sarcina, ca de exemplu
in cazul unui intrerupator pus pe pozitia "off"(decuplat). Pierderile in
traductor(sau izolatie), ca o functie de Z si
se calculeaza astfel:
Inainte de instalarea impedantei Z, in conditiile cand generatorul si
sarcina sunt adaptate, tensiunea la sarcina posibila va fi
, numita si
tensiune de linie, iar curentul prin sarcina, numit si curent de linie, va fi:

Prin introducerea impedantei Z, curentul se micsoreaza. Puterea

transferata pe sarcina este proportionala cu patratul curentului prin
sarcina:

Daca
impedanta normalizata,
(izolatie) se va scrie:

, pierderile pe traductor

Ex.: pentru 5 dispusa intre impedanta sursei de 50:

Aceasta poate reprezenta "starea ON" (polarizarea directa) a unei

diode PIN, in serie, in linia de transmisie, prevazuta pentru proiectare.
Atunci cand diode este trecuta in starea blocata(polarizare inversa)
aceasta poate avea o capacitate de exemplu de 0.2pF(starea off). La
frecventa de 500MHz, pentru care reactanta diodei este 1590 , vom avea
izolatia traductorului

Pierderi determinate de o admitanta paralela

Un alt exemplu de pierderi in traductor este acela cand o admitanta
este conectata in paralel intre generator si sarcina(fig. 1.16)

Fig. 1.16

Analogia este similara cu cazul impedantei conectate in serie, obtinanduse:

unde, admitanta normalizata, y, este: