PIPP, Câmpulung, anul I Enăchescu Iulia-Ioana

Modalitatea în care factorii socio-culturali influențează modul

personal de învățare

Toată viața, omul învață. Acest proces nu se termină la o anumită vârstă. El persistă deoarece
contextul în care omul trăiește se tot schimbă fie că este vorba de spațiul geografic în care acesta
trăiește, fie că este vorba de oamenii pe care îi are în jurul său, ori situațiile diferite la care trebuie să
reacționeze și să ofere soluții noi prin combinarea informațiilor vechi cu cele noi, deci prin
adaptare.
Ce înseamnă a învăța? Învățarea se poate defini ca proces de fructificare a disponibilității
native sub cel puțin trei aspecte: acumularea de infomație, formarea de abilități motrice - altele
decât cele naturale, formarea de capacități mentale - legături între informațiile acumulate și
utilizarea lor. Stilul de învățare reflectă căile concrete prin care individul ajunge la schimbări în
comportament prin intermediul experiențelor trăite, al reflecției, al experimentului și al
conceptualizării. (Dogaru-Ulieru, Draghicescu, 2011, pag. 49)
Stilul meu de învățare este tactil, iar preferința emisferică cerebrală personală este mixtă și
favorizează emisfera stângă. Astfel că, în cazul meu, procesul de învățare se realizează de la parte
spre întreg și analizez situațiile prin descompunerea în părți componente, învăț pas cu pas, liniar,
secvențial. Prefer ca ambientul de învățare să fie confortabil din punct de vedere fizic și emoțional.
Pentru a îmi creea un ambient propice învățării rapide prefer să stau pe un scaun comfortabil sau să
aduc o pernuță pentru a mă simți cât mai bine și, pentru că prefer căldura în detrimentul frigului, îmi
place să mă poziționez lângă fereastră, unde razele soarelui cad pe biroul meu, iar eu pot să admir
natura sau contextul social. Îmi place să am în jurul meu oameni plăcuți, care să îmi ofere comfort
emoțional. În general, eu învăț ușor dacă iau notițe, scriu sau copiez textul. Camera în care învăț îmi
place să fie ordonată și curată. Îmi place ca în timp ce citesc sau ascult să mi se permită să scriu, să
desenez sau să măzgălesc. Lucrez bine cu sau fără muzică plăcută și învăț ușor de la un profesor cu
stil de comunicare pozitiv. De asemenea, îmi place foarte mult să îmi organizez activitatea pe
agendă și să fac evaluări anuale în ceea ce privește activitatea mea, îmi place să am multe pixuri
colorate cu care să prioritizez activitățile.
Privind către cadrul teoretic, de-a lungul timpului, foarte mulți autori au căzut de acord asupra
realității faptului că procesul de învățare al omului se desfășoară pe tot parcursul vieții, în orice

1
PIPP, Câmpulung, anul I Enăchescu Iulia-Ioana

context și astfel atât familia, școala, cât și cadrul socio-cultural își pun amprenta puternic asupra
modului personal de învățare.
Consider că, modalitatea în care eu învăț acum este puternic influențată și de factorii socio-
culturali care îmi caracterizează experiențele și viața, în general. Aici mă refer la valori, credințe,
concepții despre lume și viață, statut social, situația profesională, experiențele de învățare prin care
am trecut până în prezent. Tot acest pachet de factori influențează modul în care învăț, modul în
care lucrez în grup și felul în care colaborez cu oamenii din jurul meu în prezent. Autori precum
Florica Mitu și Ștefania Antonovici confirmă prin cercetările realizate că ceea ce eu am resimțit este
adevărat. Complexitatea vieții social-politice a acestor ani, dezvoltarea de neinchipuit a tehnologiei,
a științei, în general, deci și rapiditatea cu care circulă informația în timp și spațiu constrâng omul să
se formeze interdisciplinar. (Mitu, Antonovici, 2005, pag. 10)
Pentru a realiza această analiză personală, mă gândesc la exemple de situații care m-au
determinat să mă schimb de-a lungul timpului. Primul pas către o metodă mai eficientă de a învăța
l-am realizat parcurgând cursurile învățământului preșcolar, care constituie baza piramidei în planul
învățării. (Voiculescu, 2003, pag 5). În cadrul grădiniței, învățarea se realizează prin activități și
jocuri, iar acestea variază în funcție de domeniul de cunoaștere propus, de vârsta copiilor, de tema
abordată și de baza materială existentă. Astfel activitățile și jocurile se pot organiza în anumite
sectoare: sectorul „bibliotecă”, sectorul „știință”, sectorul „artă”, sectorul „construcții”, sectorul
jocurilor de rol și sectorul jocurilor de masă, iar desfășurarea acestora se realizează în etape.
(Lespezanu, 2007, pp. 16-17)
Școala folosește strategii și metode de predare-învățare studiate de-a lungul timpului și
despre care se consideră că au efect maxim și finalități relevante și observabile. Principalele metode
de predare-învățare pe care școala le accesează sunt: metode de explorare a realității, metode de
comunicare metode bazate pe acțiune și metode de raționalizare a învățării și predării. Aceste
metode au fost reformulate și clasificate și ca fiind metode tradiționale și metode moderne de
învățare. (Ezechil, 2003, pp. 52-53)
Metoda de învățare se referă la faptul că un copil nu trebuie să primească cunoștințele pe tavă,
ci este bine să fie pus în condiții prielnice ca să și le însușească singur, descoperind prin el însuși
adevărul, de câte ori se poate. În acest mod, informația va avea mai multe șanse să rămână bine
întipărită în memoria omului și să poată fi folosită, accesată, în diverse situații care necesită
alăturare de concepte cunoscute pentru a descifra situații noi. (Theodosiu, 1981, pag. 141)
Următorul ciclu de dezvoltare a capacității de învățare s-a produs în clasele primare când am
fost obligată de context să mă obișnuiesc cu ideea de a învăța organizat informațiile, acestea fiind
repartizate pe materii. Sistemul de învățământ pe care l-am accesat o dată cu parcurgerea clasei I
2
PIPP, Câmpulung, anul I Enăchescu Iulia-Ioana

m-a obligat să parcurg o serie de informații cunoscute sau necunoscute, să le asimilez și să le

refolosesc toată viața, ocazional sau constant. Prin repetarea informațiilor în mod sistematic am
dobândit o anumită siguranță și încrederea că sunt capabilă, că pot să parcurg activități necunoscute,
dar să le fac față. Începând cu clasa a V-a stilul de învățare s-a schimbat din nou și a devenit mai
bun deoarece volumul de informații care trebuia asimilat a crescut și în același timp am început să
realizez și activități extreșcolare în mod constant, respectiv am început să parcurg cursuri de dans
popular în fiecare weekend, 4 ore pe zi. Acest lucru m-a obligat să fiu mai organizată, să îmi dozez
energia, să am parte de odihna necesară pentru a face față tuturor activităților astfel încât să am un
randament bun. În general, am fost un copil conștiincios, am învățat din proprie inițiativă și nu îmi
amintesc momente în care părinții sau bunicii mei să stea cu mine să scriu. Am pornit în școală cu
motivația de a fi un elev bun, acest lucru fiind inițial insuflat de către bunica mea, aceasta fiind un
învățător renumit în zona de domiciliu din acel moment. De asemenea, părinții mei au știut să nu
pună presiune pe mine sau să mă compare excesiv cu alți colegi, lucruri care m-ar fi demoralizat
puternic. Cred că au fost capabili să descifreze cum reacționez eu, care sunt situațiile și aspectele
care îmi fac bine și care nu și au acționat în consecință.
Mai târziu, la liceu, m-am lovit de alte constrângeri socio-culturale, prin mutarea din
localitatea de naștere - un orășel micuț, cu puțină competiție-, în București, unde pretențiile
profesorilor erau mult mai mari. Consider că aceste pretenții erau justificate deoarece elevii trebuie
să existe o departajare corectă între elevi. O dată cu parcurgerea liceului în București, pentru mine
s-au mai modificat anumite aspecte ale vieții. Mai mult decât până în acel moment, a început să
devină important și modul în care eu interacționez cu oamenii din jurul meu, a devenit mai
important să socializez, să îmi fac prieteni, să mă dezvolt pe plan personal în raport cu vârsta mea și
să obțin confimări referitoare la capacitățile mele de a face alegeri bune, de a deveni sigură pe
propriile forțe și de a mă simți bine în jurul celorlalți, ținând cont de pachetul meu de calități și
defecte. Petrecâd mai mult timp cu colegii, socializând mai mult, m-am aflat în multe situații în care
a trebuit să aleg între disctracție și învățare. De multe ori alegerea s-a răsfrânt asupra mea, de alte
ori s-a răsfrânt asupra celor din jur, reușind să îi motivez să aloce mai multă atenție și mai mult timp
acestui aspect. Per total, am încercat să nu devin o tocilară, un om care să stea doar cu capul în cărți,
și am încercat să găsesc un echilibru astfel încât să pot învăța multe lucruri utile despre viață nu
doar din cărți, manuale și descrieri teoretice, ci și din experiențe personale sau din experiențele
oamenilor din jurul meu, dar fără ca aceste experiențe să mă atragă într-un lung șir de greșeli care să
mă conducă către un rezultat negativ.
Oricum, dincolo de noțiunile teoretice și de constrângerile pe care școala le aplică, mult mai
târziu, după ce am terminat prima facultate parcursă am înțeles că școala vieții joacă un rol foarte
3
PIPP, Câmpulung, anul I Enăchescu Iulia-Ioana

important și că inteligența emoțională trebuie educată dacă vrei să devii o versiune mai bună a ta.
Capacitatea de a observa reacțiile oamenilor din jurul tău și de a le „traduce” în mod corect este
foarte importantă și te poate salva din multe situații frustrante și grele. Acest lucru se dobândește
doar prin deschiderea ochilor minții și prin mult exercițiu, exercițiu care se capătă prin parcurgerea
experiențelor de viață. Consider că a fost mult mai greu pentru mine să evoluez din acest punct de
vedere pentru că am trecut prin experiențe dureroase târziu și acestea m-au modificat foarte mult.
Poate că a fost dureros și pentru că stilul meu de învățare este de a parcurge informațiile sau
situațiile pas cu pas, deci nu prea omit secvențele intermediare.
Locul de muncă a fost din nou un cadru care m-a modelat foarte mult. Acolo am învățat foarte
multe lucruri importante pentru mine, pentru felul meu de a fi, am descoperit defecte și am
consiolidat plusuri ale personalității mele. În prezent lucrez pe cont propriu și mă ocup de copilul
meu mic. Este foarte plăcut să lucrezi pentru tine, cel puțin mie îmi place și mă motivează foarte
mult. Îmi place că pot avea un control mai bun asupra ceea ce am de făcut, asupra organizării
timpului și al modului în care se desfășoară activitatea. Această activitate îmi confimă, din nou,
capacitatea mea și cred că mult timp o să mă motiveze această confirmare deoarece reprezintă o
lacună a adolescenței mele și simt nevoia să o umplu, să o anihilez.
În ceea ce privește evaluarea mea, eu încerc să fiu deschisă și să ascult oamenii credibili din
jurul meu care îmi oferă feedback pentru ceea ce fac. Cred puternic în feedback-ul pozitiv și în cel
de tip „sandwich” și pentru mine funcționează foarte bine din toate punctele de vedere. Atunci când
cineva îmi spune că nimic nu a fost bine, acest lucru mă face să mă simt rău, dar totuși stârnește și o
acțiune, o dorință de a demonstra că pot mai mult.
În paralel cu evaluarea primită de la ceilalți, eu încerc și o autoevaluare continuă, în care
încerc să mă raportez cât mai realist la situație și încerc să obțin un rezultat cât mai bun al muncii
mele. De obicei, asupra aspectelor care mă interesează foarte puternic în viața mea, încerc să fiu o
versiune cât mai bună a mea, să realizez lucrurile cât de bine pot, să învăț cât mai mult, astfel încât
oamenii din jurul meu să vadă faptele mele, fapte care să demonstreze felul în care îmi doresc să
fiu, proiecția mea idealizată, pe cât posibil.

4
PIPP, Câmpulung, anul I Enăchescu Iulia-Ioana

Bibliografie
1. Dogaru-Ulieru, V., Draghicescu, L., Educație și dezvoltare profesională, Editura Fundația
Scrisul românesc, Târgoviște, 2011, pag.49
2. Mitu, F., Antonovici, Ș., Metodica activităților de educare a linbajului în învățământul
preșcolar, Editura Humanitas Educațional, București, 2005, pag. 10
3. Lespezanu, M., Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura Omfal Esențial,
București, 2007, pp. 16-17
4. Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară - ediția a doua revizuită,, Editura Aramis, 2003, pag.
5
5. Ezechil, L., Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, 2003, pp. 52-53
6. Theodosiu, D., Scrieri pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981, pag.
141