Organizaţia

Internaţională
a Muncii

Recuperarea din criză:

Pactul Global cu Privire
la Locurile de Munca˘
 Recuperarea din criză:
Pactul Global cu Privire
la Locurile de Munca˘
adoptat de Conferinţa Internaţională a Muncii
în cadrul celei de-a 98-a sesiune,
Geneva, 19 iunie 2009
ISBN 978-92-2-823599-9 (print)
ISBN 978-92-2-823600-2 (web pdf)
Prima publicaţie în 2010

De asemenea, publicaţia este disponibilă în engleză: Recovering from the crisis: a global jobs
pact (9789221206712), Geneva, 2009, în franceză: Surmonter la crise: Un Pacte mondial pour
l’emploi (ISBN 978-92-2-220671-1), Geneva, 2009, în spaniolă: Para recuperarse de la crisis:
Un Pacto Mundial para el Empleo (ISBN 978-92-2-320671-0), Geneva, 2009.

Denumirile utilizate în publicaţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO*), care corespund

practicii Naţiunilor Unite şi modul în care este prezentat acest material, nu implică exprimarea
oricărei opinii a ILO în ceea ce priveşte statutul juridic al oricărei ţări, regiuni sau teritoriu sau
al autorităţilor lor, sau ceea ce ţine de delimitarea frontierelor acestora.

Referinţele la numele firmelor sau a proceselor sau produselor comerciale nu implică aprobarea
acestora de către Organizaţia Internaţională a Muncii, precum şi faptul că nu sunt menţionate
firme sau procese sau produse comerciale nu reprezintă dezaprobarea.

Publicaţiile ILO pot fi obţinute prin librăriile principale sau oficiile locale ale ILO în multe
ţări, sau pot fi cerute direct de la Publicaţii ILO, Biroul Internaţional al Muncii, CH-1211
Geneva 22, Elveţia. De asemenea pot fi solicitate cataloage sau liste ale publicaţiilor noi la
adresa menţionată anterior sau prin poşta: pubvente@ilo.org.

Vizitaţi pagina noastră web: www.ilo.org/publns.

Fotocompoziţie executată de Biroul Internaţional al Muncii, Geneva, Elveţia DTP

Editat în Moldova

ILO*- se va folosi abrevierea din limba engleză - International Labour Organization - pentru a evita o
eventuală confuzie cu abrevierea Organizaţiei Internaţionale a Migraţiei - OIM.
 INTRODUCERE
La 19 iunie 2009, Conferinţa Internaţională a Muncii, cu partici-
parea delegaţilor din partea guvernelor, patronilor şi muncitorilor din
statele membre ale ILO, a adoptat unanim documentul Recuperarea
din criză: Pactul global cu privire la locurile de muncă.
Acest instrument de politică globală abordează impactul social şi
de ocupare al crizei financiar-economice internaţionale. Documentul
în cauză promovează recuperarea productivă axată pe investiţii, ocu-
parea forţei de muncă şi protecţia socială.
Obiectivul fundamental al Pactului global cu privire la locurile de
muncă este de a asigura o bază acceptată pe plan internaţional pentru ela-
borarea politicilor menite să reducă tergiversarea în timp dintre redresarea
economică şi redresarea cu oportunităţi de muncă decentă. Este o chemare
la acţiune urgentă în întreaga lume: la nivel naţional, regional şi global.
Şefii statelor şi guvernelor, vice preşedinţii, miniştrii muncii şi liderii
organizaţiilor patronale şi sindicale din toate regiunile au exprimat sus-
ţinerea politică puternică pentru Pactul global privind locurile de muncă
(Global Jobs Pact) la Summitul ILO cu privire la criza globală a locurilor
de muncă (Global Jobs Crisis), desfăşurat în perioada 15-17 iunie 2009.
Summitul s-a bucurat de o atenţie su8sţinută din partea Secretarului Ge-
neral al ONU Ban Ki-moon, in mesajul său către Summit.
Pactul constituie un răspuns robust al reprezentanţilor guvernelor,
mediului de afaceri şi muncitorilor – actorilor economiei reale – la
creşterea fără precedent a şomajului global, sub-ocupare şi munca la
negru care combină problemele ce au persistat anterior pe piaţa mun-
cii, abordate în Declaraţia cu privire la justiţia socială pentru o globa-
lizare echitabilă a Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 2008.
Dauna adusă ocupării forţei de muncă cauzează greutăţi multor
lucrătoare şi lucrători, familiilor şi comunităţilor, agravând sărăcia.
Aceasta ameninţă realizările Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniu-
lui, slăbind clasa mijlocie, sporind riscurile în calea coeziunii sociale
şi diminuând încrederea în factorii de decizie.

– III –
 În afară de aceasta, cu un număr de 45 milioane persoane care com-
pletează anual piaţa globală a muncii – majoritatea din acestea fiind ti-
neri şi tinere – va fi necesar de creat aproximativ 300 milioane de locuri
de muncă noi începând cu anul acesta şi până în 2015, doar pentru a ţine
pasul cu creşterea rândurilor forţei de muncă. Cunoaştem de asemenea
din experienţa perioadelor de criză din trecut că restabilirea nivelului de
ocupare a fost şi continuă să fie tergiversată în mod considerabil.
Toate acestea explică de ce criza globală a locurilor de muncă
mai poate dura încă mulţi ani dacă nu vor fi aprobate decizii mai con-
vingătoare şi mai bine direcţionate acum pentru a accelera restabilirea
locurilor de muncă în pas cu redresarea economică.
Pactul global cu privire la locurile de muncă propune un set echi-
librat şi realist de măsuri de politică pe care ţările le pot adopta cu sus-
ţinerea instituţiilor regionale şi multilaterale pentru a consolida efortu-
rile lor continue de abordare a crizei, de rând cu realizarea viabilităţii
economice, sociale şi de mediu.
Pactul prezintă un portofoliu integrat de politici testate, care pozi-
ţionează ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială în centrul reacţiei
de răspuns la criză. Aceste politici pot fi ajustate la situaţiile naţionale şi
locale şi multe ţări deja implementează o parte din aceste politici.
Pactul propune măsuri şi politici pentru a:
• păstra angajarea în câmpul muncii a femeilor şi bărbaţilor în mă-
sura posibilităţilor, şi susţine întreprinderile, în particular pe cele
mici, mijlocii şi micro;
• susţine crearea locurilor de muncă noi şi promova investiţiile în
sectoarele de ocupare intensivă a forţei de muncă, inclusiv locuri
de muncă pentru persoane necalificate (green jobs);
• facilita reîncadrarea mai rapidă în câmpul muncii şi aborda deflaţia
salariilor;
• proteja persoanele şi familiile afectate de criză, în special pe cele
mai vulnerabile, şi pe cei din economia neformală prin consolidarea
sistemelor de protecţie socială pentru a asigura susţinerea venitului
şi proteja sursele de existenţă, precum şi securitatea pensiilor;
• accelera recuperarea locurilor de muncă şi extinde oportunităţile ac-
ţionând simultan asupra cererii şi ofertei forţei de muncă; şi pentru a
înzestra forţa de muncă cu calificările necesare astăzi şi mâine.
– IV –
 Pactul global cu privire la locurile de muncă se bazează pe Agen-
da pentru Munca Decentă şi atenţionează că respectarea principiilor
fundamentale şi drepturilor la muncă, promovarea egalităţii genurilor
şi încurajarea exprimării, participării şi dialogului social sunt de ase-
menea cruciale pentru redresare şi dezvoltare.
Fiind adoptate în mod integral şi coordonat, aceste politici pot re-
duce tensiunile sociale, diminua impactul negativ al recesiunii asupra
oamenilor, stimula cererea totală şi fortifica atât economiile de piaţă
competitive, cât şi un proces de creştere mai incluziv.
În sumar, Pactul global cu privire la locurile de muncă răspunde
atât la agenda ţării, cât şi la necesităţile economiei reale.
Este important faptul că Pactul cheamă la acţiuni de politică glo-
bală coordonate întru maximizarea impactului pozitiv asupra locurilor
de muncă şi întreprinderilor viabile din întreaga lume. O atenţie spe-
cială este acordată ţărilor în curs de dezvoltare, în particular celor mai
slab dezvoltate, precum şi ţărilor cu spaţiu politic şi fiscal restricţionat
pentru a răspunde la criză.
Pactul îndeamnă ţările donatoare şi agenţiile multilaterale să exa-
mineze posibilitatea finanţării, inclusiv prin intermediul resurselor an-
ticriză existente, pentru implementarea recomandărilor şi opţiunilor de
politică stipulate în Pact. Pactul poate contribui la o coordonare mai
strânsă şi mai eficientă a politicilor şi la realizarea acestora între toate
organizaţiile internaţionale relevante, incluzând Organizaţia Naţiuni-
lor Unite, Instituţiile Financiare Internaţionale, precum şi organizaţiile
şi băncile de dezvoltare regionale.
În afară de aceasta, Pactul reflectă angajamentul ILO de a pune
în vigoare deciziile Consiliului Şefilor Executivi ai Naţiunilor Unite
(CEB) în cadrul iniţiativei sale privind reacţiile comune de răspuns la
criză în sistemul întreg, precum şi în calitate de contribuţie la procesul
G20 şi alte procese guvernamentale.
Constituenţii tripartiţi ai ILO sunt gata să conlucreze pentru a contri-
bui la succesul Pactului global cu privire la locurile de muncă. Succesul
acestuia depinde şi de deciziile aprobate la nivel naţional şi internaţional, de
către guverne, mediul de afaceri, instituţiile muncii, parlamente, autorităţile
locale şi societatea civilă, precum şi de donatori şi instituţiile multilaterale.
–V–
Împreună, trebuie să depăşim criza globală a locurilor de muncă şi să oferim
răspunsurile pe care oamenii le aşteaptă de la lideri în societate.
La Summitul din iulie 2009 liderii G8 au declarat că Pactul global cu
privire la locurile de muncă este „relevant pentru a răspunde la criză la nivel
mondial şi a promova dimensiunea socială a globalizării”, şi că „ţările dez-
voltate şi cele în curs de dezvoltare, precum şi organizaţiile internaţionale
trebuie să conlucreze pentru a asigura creşterea orientată spre asigurarea
ocupării forţei de muncă şi pentru a promova coeziunea socială…”
Consiliul Social-Economic al Naţiunilor Unite care s-a întrunit
în iulie 2009 a încurajat statele membre să folosească pe deplin Pactul
global cu privire la locurile de muncă la modelarea pachetului lor de
politici. Consiliul a îndemnat de asemenea Naţiunile Unite să exami-
neze integrarea conţinuturilor de politici ale Pactului în activităţile sis-
temului Coordonatorului Rezident şi echipelor de ţară întru susţinerea
reacţiilor de răspuns ale ţărilor la criză.
Pactul este orientat spre depăşirea limitelor redresării, spre viitor.
Sunt evidenţiate patru domenii: (i) cadrul de supraveghere şi reglemen-
tare financiară care să servească la economia reală, întreprinderi viabile
şi muncă decentă; (ii) comerţ şi pieţe eficiente şi bine reglementate care
să funcţioneze pentru toţi, fără protecţionism, însă cu o abordare co-
respunzătoare faţă de situaţia ţărilor cu venituri mai joase; (iii) trecerea
la o economie care utilizează un grad scăzut de carbon, protectoare a
mediului ambiant; şi (iv) o cale de dezvoltare care permite tuturor – in-
clusiv ţărilor în curs de dezvoltare – să poziţioneze ocuparea forţei de
muncă şi protecţia socială în miezul politicilor lor economice, sociale şi
de reducere a sărăciei, susţinute pe plan internaţional.
Pactul, dar şi angajamentul tripartit global pe care acesta îl reprezintă,
oferă o oportunitate unică pentru ţări şi pentru sistemul multilateral de a
reacţiona la criză cu o viziune împărtăşită pentru redresarea productivă şi
echilibrată care protejează demnitatea oamenilor şi contribuie la realizarea
unei economii mondiale şi la un proces de globalizare echitabile şi durabile.
Juan Somavia
Director General
August 2009

– VI –
 Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
Audiind alocuţiunile şefilor de state, vicepreşedinţilor, prim-mi-
niştrilor şi tuturor celorlalţi participanţi la Summitul ILO cu
privire la Criza Globală a Locurilor de Muncă,
Acceptând propunerea înaintată de Comitetul Conferinţei în În-
treaga Componenţă Dedicată Răspunsului la Criză,
Examinând rolul important pe care îl au Consiliul Administrativ
şi Biroul Internaţional al Muncii în implementarea rezoluţi-
ilor adoptate de Conferinţă,
Având în vedere Agenda pentru Munca Decentă şi Declaraţia cu
privire la justiţia socială şi globalizarea echitabilă drept căi
de abordare a dimensiunii sociale a globalizării,
adoptă astăzi, nouăsprezece iunie anul două mii nouă, următoarea re-
zoluţie.

REDRESAREA CRIZEI:
PACTUL GLOBAL CU PRIVIRE LA LOCURILE DE MUNCĂ
I. RĂSPUNSUL LA CRIZĂ
PRIN MUNCA DECENTĂ
1. Criza economică globală şi consecinţele acesteia sugerează
faptul că lumea se confruntă cu o perspectivă de creştere îndelun-
gată a şomajului, adâncirea sărăciei şi inegalităţii. Situaţia privind
ocuparea forţei de muncă de obicei se redresează la câţiva ani după
redresarea economică. În unele ţări, redresarea simplă a nivelelor de
ocupare nu vor fi suficiente pentru a contribui efectiv la economii
puternic dezvoltate şi pentru a asigura o muncă decentă pentru femei
şi bărbaţi.

–1–
 2. Întreprinderile şi locurile de muncă se pierd. Abordarea acestei
situaţii trebuie să constituie parte a oricărui răspuns comprehensiv.
3. Lumea trebuie să procedeze mai bine.
4. Sunt necesare opţiuni de politică globală coordonate pentru a
consolida eforturile naţionale şi internaţionale axate în jurul locurilor
de muncă, întreprinderilor viabile, serviciilor publice de calitate, pro-
tecţia persoanelor, de rând cu salvgardarea drepturilor şi promovarea
exprimării şi participării.
5. Aceasta va contribui la revitalizarea economică, globalizarea
echitabilă, prosperitate şi dreptate socială.
6. Lumea trebuie să arate diferit după criză.
7. Răspunsul nostru trebuie să contribuie la o globalizare echita-
bilă, la o economie şi dezvoltare mai viguroase a unei economii ecolo-
gice care să creeze mai efectiv locuri de muncă şi întreprinderi viabile,
să respecte drepturile muncitorilor, să promoveze egalitatea genurilor,
să protejeze persoanele vulnerabile, să susţină ţările în prestarea servi-
ciilor publice de calitate şi să permită ţărilor să realizeze Obiectivele
de Dezvoltare ale Mileniului.
8. Guvernele şi organizaţiile sindicale şi patronale se angajează
să conlucreze pentru a contribui la succesul Pactului Global cu pri-
vire la Locurile de Muncă. Agenda pentru Munca Decentă a Orga-
nizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO) formează cadrul pentru acest
răspuns.

II. PRINCIPIILE DE PROMOVARE A REDRESĂRII

ŞI DEZVOLTĂRII
9. Acţiunea trebuie să se conducă de Agenda pentru Munca
Decentă şi angajamentele asumate de ILO şi constituenţii acesteia
în Declaraţia cu privire la justiţia socială şi globalizarea echitabilă.
Prin prezentul Pact, stabilim un cadru pentru perioada ce urmează şi
o resursă de politici practice pentru sistemul multilateral, guverne,

–2–
sindicate şi patroni. Acest cadru asigură legăturile dintre progresul
social şi dezvoltarea economică şi include următoarele principii:
(1) acordarea atenţiei prioritare protejării şi sporirii locurilor de mun-
că prin intermediul întreprinderilor viabile, serviciilor publice de
calitate şi dezvoltării protecţiei sociale adecvate pentru toţi ca
parte a acţiunii internaţionale şi naţionale continue întru sprijini-
rea redresării şi dezvoltării. Măsurile trebuie să fie implementate
rapid şi în mod coordonat;
(2) intensificarea susţinerii femeilor şi bărbaţilor din categoriile vul-
nerabile, afectaţi grav de criză, inclusiv tinerii din grupurile de
risc, persoanele cu salarii mici, cu calificare joasă, din economia
neformală şi muncitorii migranţi;
(3) axarea pe măsuri întru menţinerea angajaţilor şi facilitarea trece-
rii de la o muncă la alta, precum şi susţinerea accesului pe piaţa
muncii pentru persoanele fără loc de muncă;
(4) crearea sau consolidarea serviciilor publice de ocupare efective
şi altor instituţii care activează pe piaţa muncii;
(5) sporirea accesului şi oportunităţilor egale pentru dezvoltarea ca-
lificărilor, instruirii şi educaţiei de calitate întru pregătirea pentru
redresare;
(6) evitarea soluţiilor protecţioniste precum şi consecinţelor dăună-
toare ale spiralelor salariale deflaţioniste, precum şi înrăutăţirea
condiţiilor de muncă;
(7) promovarea standardelor de muncă principale şi altor standarde de
muncă internaţionale care susţin redresarea economică şi restabili-
rea locurilor de muncă şi reduc inegalitatea genurilor;
(8) angrenarea în dialogul social, cum ar fi dialogul tripartit şi nego-
cierea colectivă dintre patroni şi muncitori care constituie pro-
cese constructive întru maximizarea impactului răspunsurilor la
criză asupra satisfacerii necesităţilor economiei reale;
(9) asigurarea coerenţei acţiunilor pe termen scurt cu durabilitatea
economică, socială şi a mediului;
(10) asigurarea sinergiilor dintre Stat şi piaţă şi reglementarea efectivă şi
eficientă a economiilor de piaţă, inclusiv asigurarea cadrului legal

–3–
 şi de reglementare care permite crearea întreprinderilor viabile şi
promovează generarea locurilor de muncă în toate sectoarele; şi
(11) Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO), împreună cu alte agen-
ţii internaţionale, instituţii financiare internaţionale şi ţări dezvoltate
urmează să consolideze coerenţa politicii şi să aprofundeze asistenţa
îndreptată spre dezvoltare şi susţinerea pentru ţările cel mai puţin
dezvoltate, ţările în curs de dezvoltare şi cele în tranziţie cu spaţiu de
politică şi fiscal restricţionat pentru a răspunde la criză.

III. RĂSPUNSURILE MUNCII DECENTE

10. Principiile descrise anterior delimitează cadrul general prin
prisma căruia fiecare ţară poate formula un set caracteristic de politici
în funcţie de circumstanţele şi priorităţile acesteia. Acestea trebuie să
informeze şi să susţină în mod egal acţiunile instituţiilor multilaterale.
În continuare sunt prezentate câteva opţiuni de politici specifice.

ACCELERAREA CREĂRII OCUPĂRII, RECUPERAREA LOCURILOR

DE MUNCĂ ŞI SUSŢINEREA ÎNTREPRINDERILOR
11. Pentru a diminua riscul şomajului pe termen lung şi munca
la negru sporită, fenomene dificile pentru a fi inversate, trebuie să
susţinem crearea locurilor de muncă şi să ajutăm oamenii să obţină un
loc de muncă. Pentru a reuşi, am convenit ca obiectivul ocupării depline
şi productive şi munca decentă să fie plasate în centrul răspunsurilor la
criză. Printre aceste răspunsuri pot figura:
(1) impulsionarea cererii eficiente şi contribuirea la menţinerea nive-
lelor salariale inclusiv prin seturile de stimulare macroeconomică.
(2) ajutarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă prin:
(i) implementarea politicilor active de piaţă de muncă eficien-
te şi bine orientate;
(ii) consolidarea competenţelor şi amplificarea resurselor dis-
ponibile serviciilor de ocupare a forţei de muncă publice
astfel încât personale în căutarea unui loc de muncă să
primească susţinerea corespunzătoare şi, în cazurile în
care aceştia colaborează cu agenţiile de ocupare a forţei

–4–
 de muncă private, asigurarea calităţii serviciilor pe care le
prestează aceştia şi respectarea drepturilor muncitorilor; şi
(iii) implementarea programelor de formare profesională şi
dezvoltare a competenţelor antreprenoriale atât pentru per-
soane plătite cât şi pentru cele auto-ocupate.
(3) investirea în dezvoltarea competenţelor muncitorilor, în perfec-
ţionarea şi recalificarea acestora pentru a îmbunătăţi ocuparea
forţei de muncă, în special pentru persoanele care au pierdut sau
riscă să-şi piardă locul de muncă şi pentru grupurile vulnerabile;
(4) limitarea sau evitarea pierderilor locurilor de muncă şi susţine-
rea întreprinderilor în menţinerea forţei de muncă a acestora prin
scheme bine concepute implementate prin dialog social şi nego-
cieri colective. Aceste mecanisme pot include munca co-gestio-
nată şi beneficiile şomajului parţial;
(5) susţinerea creării locurilor de muncă în toate sectoarele economi-
ei, recunoscând efectul de multiplicare a eforturilor focalizate;
(6) recunoaşterea contribuţiei întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-
urilor) şi a micro-întreprinderilor în procesul de creare a locurilor
de muncă, şi promovarea măsurilor, inclusiv accesul la creditele
acceptabile, fapt care asigură mediul favorabil pentru dezvolta-
rea acestora;
(7) recunoaşterea faptului că cooperativele, de la cele mai mici până
la marele multinaţionale, oferă locuri de muncă comunităţilor
noastre şi oferirea susţinerii adaptate necesităţilor acestora;
(8) folosirea schemelor publice de garantare a ocupării forţei de
muncă pentru ocuparea temporară, a lucrărilor publice de urgen-
ţă şi altor scheme de creare a locurilor de muncă care sunt bine
orientate, şi includerea economiei neformale;
(9) implementarea unui mediu normativ favorabil şi propice pentru
generarea locurilor de muncă prin prisma creării şi dezvoltării
viabile a întreprinderilor; şi
(10) sporirea investiţiilor în infrastructură, cercetare şi dezvoltare,
servicii publice şi crearea locurilor de muncă pentru persoane
necalificate ca instrumente importante pentru crearea locurilor de
muncă şi stimularea activităţii economice neîntrerupte.

–5–
 FORMAREA SISTEMELOR DE PROTECŢIE SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA
PERSOANELOR
12. Sistemele viabile de protecţie socială concepute pentru prestarea
asistenţei persoanelor vulnerabile pot să prevină sporirea sărăciei, să
soluţioneze dificultăţi sociale şi, în acelaşi timp, să contribuie la stabilizarea
economiei şi menţinerea şi promovarea ocupării forţei de muncă. În ţările
în curs de dezvoltare, sistemele de protecţie socială, de asemenea, pot
să atenueze sărăcia şi să contribuie la dezvoltarea economică şi socială
naţională. În situaţie de criză, poate fi oportună adoptarea măsurilor pe
termen scurt pentru a susţine grupurile vulnerabile.
(1) Ţările trebuie să ia în consideraţie, după caz, următoarele:
(i) introducerea schemelor de transfer a numerarului pentru
cei săraci pentru a le satisface necesităţile imediate şi pen-
tru a atenua sărăcia;
(ii) crearea protecţiei sociale adecvate pentru toţi, bazându-se
pe un regim de bază de protecţie socială care să includă ac-
cesul la asistenţa medicală, securitatea venitului pentru cei
cu vârsta înaintată şi persoanele cu dizabilităţi, securitatea
îndemnizaţiilor pentru copii şi a venitului în combinaţie cu
sistemele publice de garanţie a ocupării forţei de muncă
pentru şomeri şi muncitorii săraci;
(iii) extinderea duratei şi acoperirea îndemnizaţiilor pentru şo-
maj (împreună cu aplicarea măsurilor relevante pentru cre-
area stimulentelor de muncă corespunzătoare care să recu-
noască realităţile curente a pieţelor muncii naţionale);
(iv) asigurarea că şomerii pe termen lung rămân în contact cu
piaţa muncii, spre exemplu, prin activităţi de dezvoltare a
competenţelor pentru ocuparea forţei de muncă;
(v) oferirea îndemnizaţiilor minime garantate în ţările în care
fondurile de pensii sau sănătate nu mai dispun de finanţări
corespunzătoare pentru muncitori, şi examinarea unei mo-
dalităţi pentru o mai bună protejare a economiilor munci-
torilor la elaborarea unor sisteme noi; şi
(vi) oferirea acoperirii corespunzătoare pentru muncitorii zili-
eri şi cei ocazionali.
–6–
(2) Toate ţările trebuie să ajute grupurile vulnerabile cele mai afec-
tate de criză, printr-o combinaţie de măsuri de ajutor de venit,
dezvoltare a calificărilor şi respectare a drepturilor la egalitate şi
non-discriminare.
(3) Pentru a evita spiralele deflaţioniste salariale, următoarele opţi-
uni vor servi drept ghid:
– dialogul social;
– negocierile colective;
– salariile minime statutare sau negociate
Salariile minime trebuie revăzute şi adaptate în mod regulat. Gu-
vernele în calitatea sa de angajatori şi cumpărători, trebuie să res-
pecte şi să promoveze respectarea nivelelor salariilor negociate.
Reducerea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi tre-
buie să fie o parte integrată a acestor eforturi.
13. Ţările cu sisteme de protecţie socială puternic dezvoltate şi
eficient gestionate, au un mecanism valoros pentru stabilizarea structurii
economiilor sale şi pentru a soluţiona impactul social al crizei. Aceste ţări
trebuie să consolideze sistemele existente de protecţie socială. Prioritatea
altor ţări constituie în satisfacerea necesităţilor urgente, în timp ce este
creată temelia unor sisteme mai puternic dezvoltate şi mai eficiente.

O MAI BUNĂ RESPECTARE A STANDARDELOR INTERNAŢIONALE

ALE MUNCII
14. Standardele internaţionale ale muncii constituie o bază pentru
susţinerea drepturilor la locul de muncă şi contribuie la dezvoltarea
unei culturi a dialogului social deosebit de util pe timp de criză.
Pentru a preveni desfacerea spiralei descendente în condiţiile de
muncă şi pentru a forma recuperarea, este în mod special important să
recunoaştem că:
(1) Respectarea principiilor şi drepturilor fundamentale la locul de
muncă este esenţială pentru demnitatea umană. De asemenea
acest fapt este esenţial pentru recuperare şi dezvoltare. În conse-
cinţă, trebuie să sporim:

–7–
 (i) vigilenţa pentru a asigura eliminarea şi prevenirea unei
creşteri a formelor de muncă forţată, a muncii copilului şi
a discriminării la locul de muncă; şi
(ii) respectul pentru libertatea de asociere, dreptul de a organi-
za şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negocierea co-
lectivă cum sunt mecanismele care permit un dialog social
productiv în momente de tensiuni sociale sporite în ambele
economii, cea formală şi neformală.
(2) Pe lângă Convenţiile fundamentale, sunt multe Convenţii şi Re-
comandări Internaţionale ale muncii pertinente acestui mediu.
Acestea includ instrumente ale ILO ce ţin de politicile de ocupare
a forţei de muncă, salarii, securitatea socială, relaţiile de muncă,
încetarea contractului de muncă, administrarea şi inspecţia mun-
cii, muncitorii migranţi, condiţiile de muncă în baza contractelor
publice, securitatea şi sănătatea în muncă, orele de muncă şi me-
canismele dialogului social.
(3) Declaraţia Tripartită a ILO referitoare la Principiile privind În-
treprinderile Multinaţionale şi Politica Socială este un instrument
important şi util pentru toate întreprinderile, inclusiv pentru cele
cu aprovizionare în lanţ, pentru a răspunde crizei de o manieră
social responsabilă.

DIALOGUL SOCIAL: NEGOCIEREA COLECTIVĂ, IDENTIFICAREA

PRIORITĂŢILOR, STIMULAREA ACŢIUNII
15. Intensificarea respectului şi folosirea mecanismelor
dialogului social este vitală mai ales în momente de tensiune
socială sporită, inclusiv negocierile colective, după caz, la toate
nivelurile.
16. Dialogul social este un mecanism nepreţuit pentru elaborarea
politicilor şi pliarea lor la priorităţile naţionale. În plus, este o bază
solidă pentru constituirea angajamentului patronilor şi muncitorilor
faţă o acţiune în comun cu guvernele, care este indispensabilă

–8–
pentru depăşirea crizei şi pentru o recuperare durabilă. Dialogul
social încheiat cu succes inspiră încredere în rezultatele obţinute.
17. Consolidarea capacităţii pentru administrarea forţei de muncă
şi a inspecţiei muncii este un element important pentru acţiunea
incluzivă privind protecţia muncitorului, securitatea socială, politici
ale pieţei muncii şi dialogul social.

IV. ACŢIUNI DE PERSPECTIVĂ: MODELAREA

UNEI GLOBALIZĂRI ECHITABILE ŞI VIABILE
18. Programul descris mai sus interacţionează în direct cu
alte dimensiuni ale globalizării şi necesită coerenţă a politicilor şi
coordonare internaţională. ILO va colabora în totalitate cu Naţiunile
Unite şi cu toate organizaţiile internaţionale relevante.
19. ILO salută invitaţia G20 pentru ca, în colaborare cu alte
organizaţii pertinente, să evalueze acţiunile întreprinse şi cele de care
va fi nevoie în viitor.
20. Afirmăm susţinerea noastră pentru rolul ILO în cadrul
Consiliului de Directori Executivi (CDE) al ONU, care ajută la crearea
unui mediu internaţional favorabil pentru aplanarea crizei. Încurajăm
rolul ILO pentru facilitarea asigurării unei implementări eficiente şi
coerente a politicilor sociale şi economice în acest aspect.
21. Cooperarea este în mod special importantă pentru următoarele
aspecte:
(1) crearea unui cadru de reglementare şi supraveghere pentru sec-
torul financiar mai solid şi mai consistent la nivel mondial, astfel
încât acesta să servească economiei reale, să promoveze între-
prinderile viabile şi munca decentă şi să asigure o mai bună pro-
tecţie pentru economiile şi pensiile oamenilor.
(2) promovarea unui comerţ şi pieţe eficiente şi bine reglementate,
de care beneficiază toţi şi evitarea protecţionismului pe ţări. Tre-
buie luate în consideraţie nivelele de dezvoltare ale ţărilor, care

–9–
 sunt diferite, la momentul ridicării barierelor din calea pieţelor
naţionale şi străine.
(3) Trecerea la o economie cu activităţi cu emisii scăzute de carbon
şi prielnice mediului ambiant, ajută la accelerarea recuperării
ocupării forţei de muncă, reducerea diferenţelor sociale şi sus-
ţinerea realizării obiectivelor de dezvoltare, şi aplicarea muncii
decente în practică.
22. Pentru multe ţări în curs de dezvoltare, în special pentru cele
mai puţin dezvoltate, recesiunea globală exacerbează pe scară largă
şomajul, şomajul parţial şi sărăcia.
Recunoaştem necesitatea de a:
(1) oferi o mai mare prioritate generării oportunităţilor de mun-
că decentă prin intermediul programelor sistematice, multi-
dimensionale şi cu o dotare corespunzătoare pentru imple-
mentarea muncii decente şi dezvoltarea în ţările cel mai puţin
dezvoltate;
(2) promova ocupă şi a crea noi oportunităţi în munca decentă prin
susţinerea şi dezvoltarea întreprinderilor viabile;
(3) oferi instruiri profesionale şi tehnice şi de dezvoltare a calificări-
lor antreprenoriale, în special pentru tinerii şomeri;
(4) oferi soluţii pentru ca informalitatea să realizeze transferul la
ocuparea formală;
(5) recunoaşte valoarea agriculturii în economiile în curs de dez-
voltare şi necesitatea infrastructurilor, industriilor şi locurilor de
muncă în sectorul rural;
(6) spori diversitatea economică prin consolidarea capacităţilor pen-
tru producţia şi serviciile cu valoare adăugată, pentru a stimula
cererea atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă;
(7) încuraja comunitatea internaţională, inclusiv instituţiile financiare in-
ternaţionale, să faciliteze resursele necesare pentru acţiunea anticicli-
că în ţările care se confruntă cu constrângeri fiscale şi politice;
(8) onora angajamentele asumate în sensul sporirii ajutorului pentru
prevenirea unui regres grav a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mi-
leniului; şi

– 10 –
(9) îndemna comunitatea internaţională să ofere asistenţă pentru
dezvoltare, inclusiv suport bugetar, pentru a consolida un regim
de bază de protecţie socială în fiecare ţară.
23. Guvernele trebuie să ia în consideraţie opţiunile, cum ar fi salariile
minime care pot reduce sărăcia şi inechitatea, creşterea cererii şi contribuirea
la stabilitatea economică. Convenţia nr. 131 a ILO din 1970 privind Fixarea
Salariilor Minime, poate oferi consultanţă în acest aspect.
24. Criza actuală trebuie considerată ca reprezentând o şansă pentru
formularea unor noi răspunsuri de politici favorabile pentru egalitatea
de genuri. Pachetele de redresare în timpul crizelor economice trebuie
să conţină politici care să ia în consideraţie impactul asupra femeilor
şi bărbaţilor şi să integreze preocupările de gen în toate măsurile.
Femeile trebuie să-şi exprime opinia în egală măsură ca şi bărbaţii în
discuţiile despre pachetele de redresare, în ceea ce priveşte proiectarea
şi evaluarea succesului acestora.
25. Punerea în vigoare a recomandărilor şi a opţiunilor de politici
a Pactului global cu privire la locurile de muncă necesită luarea în
consideraţie a finanţării. Ţările în curs de dezvoltare, care duc lipsa
unui spaţiu fiscal pentru adoptarea unui răspuns şi a politicilor de
redresare, necesită susţinere specială. Ţările donatoare şi agenţiile
multilaterale sunt invitate să ia în consideraţie acordarea de fonduri,
inclusiv resursele de criză existente, pentru punerea în aplicare a
acestor recomandări şi opţiuni politici.

V. ACTIUNI ILO
26. ILO a cunoscut autoritatea în domenii cheie după importanţă
pentru a oferi răspunsuri la criză şi pentru a promova dezvoltarea
economică şi socială. Capacitatea ILO pentru cercetare şi analiză a datelor
economice şi sociale este importantă în contextul dat. Expertiza acesteia
trebuie să se afle în centrul activităţii sale cu guvernele, partenerii sociali
şi sistemul multilateral. Aceasta include, însă nu este limitată la:
– generarea de locuri de muncă;
– planificarea protecţiei sociale şi modele de finanţare;

– 11 –
 – programe active ale pieţei muncii;
– mecanisme de fixare a salariilor minime;
– instituţii ale pieţei muncii;
– administrarea muncii şi inspecţia muncii;
– programe privind munca decentă;
– crearea şi dezvoltarea întreprinderilor;
– standardele internaţionale ale muncii – implementarea şi mo-
nitorizarea;
– dialogul social;
– colectarea de date;
– egalitatea de gen pe piaţa muncii;
– programe la locul de muncă privind HIV/SIDA; şi
– migraţia forţei de muncă.

27. Următoarele activităţi pot doar să consolideze lucrul practic

menţionat mai sus:
• îmbunătăţirea capacităţii ţării pentru a produce şi folosi
informaţia privind piaţa muncii, inclusiv referitor la ten-
dinţele salariale, ca bază pentru adoptarea deciziilor de
politici bine informate, şi pentru colectarea şi analizarea
datelor consistente pentru a ajuta ţările să-şi evalueze per-
formanţele;
• colectarea şi diseminarea informaţiei privind răspunsul ţării
la criză şi pachetele de redresare;
• evaluarea acţiunilor întreprinse şi a celor necesare pentru vi-
itor, în colaborare cu alte organizaţii relevante;
• consolidarea relaţiilor de parteneriat cu băncile de dezvoltare
regională şi alte instituţii financiare internaţionale;
• consolidarea diagnosticului la nivel de ţară şi a capacităţii de
consultanţă în materie de politici; şi
• oferirea priorităţii răspunsului la criză Programelor de Ţară
privind Munca Decentă.

– 12 –
 28. ILO îşi ia angajamentul să aloce resursele umane şi financiare
necesare şi să colaboreze cu alte agenţii pentru a ajuta constituenţii, care
solicită susţinere, pentru a utiliza Pactul global cu privire la locurile de
muncă. În activitatea sa ILO va fi ghidată de către Declaraţia din 2008
privind Justiţia Socială pentru Globalizarea Echitabilă şi rezoluţia
asociată.

– 13 –
Pentru informaţii generale privind răspunsul ILO la criză, vedeţi:
Declaraţia Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii
Comitetului Internaţional Monetar şi Financiar şi Comitetului
pentru Dezvoltare (Washington, DC, 20–21 octombrie 2007)
www.ilo.org/public/english/bureau/dgo/speeches/somavia/2007/
imfcdc.pdf
Declaraţia Directorului General Comitetului Internaţional Monetar şi
Financiar şi Comitetului pentru Dezvoltare (Washington, DC,
12–13 aprilie 2008)
www.ilo.org/public/english/bureau/dgo/speeches/somavia/2008/ifi.pdf
Declaraţia Directorului General Comitetului Internaţional Monetar şi
Financiar şi Comitetului pentru Dezvoltare (Washington, DC,
10–11 octombrie 2008)
www.ilo.org/public/english/bureau/dgo/speeches/somavia/2008/
imfc.pdf
Generarea unei globalizări echitabile: Perspective şi posibilităţi pen-
tru Agenda Muncii Decente, Documente prezentate grupului de
lucru al Consiliului administrativ privind dimensiunea socială a
globalizării, noiembrie 2008
www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---relconf/ do-
cuments/meetingdocument/wcms_099853.pdf
www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---relconf/ do-
cuments/meetingdocument/wcms_100446.pdf
Raportul grupului de lucru privind dimensiunea socială a globalizării,
noiembrie 2008
www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---relconf/
documents/meetingdocument/wcms_100632.pdf
Declaraţia Consiliului Administrativ al ILO, 21 noiembrie 2008
www.ilo.org/global/What_we_do/Officialmeetings/gb/
GBSessions/
lang--en/docName--WCMS_100689/index.htm

– 14 –
Raportul privind Şedinţa Tripartită la Nivel Înalt referitor la criza cu-
rentă financiară şi economică mondială - Concluziile preşedinte-
lui, martie 2009
www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---relconf/
documents/meetingdocument/wcms_104129.pdf
Declaraţia Directorului General Comitetului Internaţional Monetar şi
Financiar şi Comitetului pentru Dezvoltare (Washington, DC,
25–26 aprilie 2009)
www.ilo.org/public/english/bureau/dgo/speeches/somavia/2009/ifi.pdf

Abordarea crizei globale cu privire la locurile de muncă - recuperarea prin

prisma politicilor muncii decente - Raportul Directorului General al
Conferinţei Internaţionale a Muncii, sesiunea a 98-a, 2009
www.ilo.org/global/What_we_do/Officialmeetings/ilc/
ILCSessions/98thSes sion/ReportssubmittedtotheConference/
lang--en/docName-- WCMS_106162/index.htm
Prezentarea raportului Directorului General în cadrul Conferinţei In-
ternaţionale a Muncii, Document Provizoriu nr. 6, sesiunea a
98-a, miercuri, 3 iunie 2009
www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---relconf/
documents/meetingdocument/wcms_107632.pdf

– 15 –