Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu
-roman modern, subiectiv, psihologic, interbelic-

1. Studiu
Ca teoretician al romanului, Camil Petrescu scrie un studiu intitulat *Noua structură și opera
lui Marcel Proust* în care conștientizează necesitatea sincronizării literaturii cu filosofia și cu
știința. Scriitorul are rolul de a descrie propria conștiință, actul de creație fiind un act de
cunoaștere. Camil Petrescu notează următoarele: *Cunoaștem, doar răsfrângându-ne în noi
înșine*. Astfel, Marcel Proust devine un puternic mijloc de insipirație și reper în întreaga creație
camilpetresciană. Studiul are rolul de a defini, de asemenea, și viziunea autorului despre om și
lume. Viziunea sa este articulată personajului principal, preocupat de filosofie și de litere, care
suferă în lungul său proces de căutare al absolutului. După cum spune Nicolae Manolescu,
teatrul se mută *din afară înăuntrul conștiinței personajului*, prozatorul renunțând la
semnificația evenimentelor exterioare.
2. Roman-titlu-temă
Romanul *Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război* a fost publicat în anul 1930.
Titlul inițial a fost *Proces-verbal de dragoste și de război* prin intermediul căreia se sublinia
caracterul de roman al experienței. Devenirea personajului se manifestă în funcție de două mari
coordonate: iubirea și războiul. Titlul final *Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război*
are rolul de a accentua incertitudinea personajului, sugerată prin substantivul *noapte*.
Ciclicmul structurii este stabilit de cei doi termeni aflați în antiteză: *ultima* și *întâia*.
Cuvântul *război* poate avea atât sens conotativ cât și denotativ, fiind un simbol pentru
conflictul interior al protagonistului dintre glasul inimii și glasul rațiunii. Opera este alcătuită din
două părți, a căror singură legătură este conștiința personajului. Fiecare dintre acestea vine cu
propria sa temă, dragostea și războiul, după cum sugerează și titlul.
3. Modernismul
Romanul aparține curentului literar modernism după cum o demonstrează formula
narativă. Pendularea dintre realitatea exterioară și cea interioară se realizează prin modelul
epic de poveste în ramă. Mijloacele prin care sunt prezentate trăirile personajului sunt
introspecția, jurnalul, scrisoarea și flashback-ul amplificat. O altă trăsătură a modernismului
este subiectivitatea romanului, cu final deschis, lăsat la interpretarea cititorului.
Memoria lui Ștefan Giurgiuveanu reînvie, după modelul memoriei involuntare proustiene,
întâmplări trecute. În primăvara anului 1916, la popota ofițerilor, se discută pe un subiect
controversat: achitarea unui bărbat acuzat de crimă, acesta omorându-și nevasta surprinsă în
adulter. Părerile sunt contradictorii, unii fiind dezgustați de actul înșelării, alții fiind toleranți.
Într-o stare de profund zbucium interior, protagonistul intervine brutal și pătimaș, considerând
că soldații vorbesc fără cunoștiință de cauză. El consideră că *cei ce se iubesc au drept de viață
și de moarte unul asupra celuilalt*. Reacția sa îi aduce aminte de povestea lui de dragoste cu
Ela, iar firul narativ se deschide printr-un flashback amplificat: *Eram însurat de doi ani și
jumătate cu o colegă de la universitate și bănuiam că mă inșală*.
4. Subiect
Student la filosofie, Ștefan Gheorghidiu se căsătorește cu Ela, cea mai frumoasă fată de la
Universitate. Povestea lor de dragoste este una sinceră, absolută, deși pe un fond al sărăciei.
Situația lor se schimbă în momentul în care Ștefan Gheorghidiu primește o moștenire de la
unghiul său, Tache. Atunci observă faptul că Ela devine atrasă de viața de lux, de modernitate.
Anișoara, o verișoară, o introduce pe aceasta în lumea mondenă. Dragostea soției sale este
pusă sub semnul îndoielii, după excursia de la Odobești, unde ea alege să își petreacă timpul cu
un prestigios domn G., avocat și dansator. Ștefan devine gelos iar relația lor se degradează
progresiv.
A doua parte a romanului este preluată după însemnările lui Camil Petrecu de pe front.
Imaginea eroică a războiului este demitizată, frontul fiind descris precum un teatru absurd. El
înseamnă haos, mizerie, măsuri contradictorii. De exemplu, din cauza informațiilor eronate,
artileria română își fixează tunurile asupra propriilor batalioane. Sunt prezente numeroase
sitații de coșmar, o imagine sugestivă fiind cea în care un obuz a tăiat capul unui soldat, iar
acesta continua să alerge decapitat. Ștefan Gheorghidiu încearcă să fie un model *vreau să
provoc admirația sfioasă a camarazilor*, dar se simte speriat de inevitabilul morții. În capitolul
*Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu*, hazardul războiului se manifestă până la absolut.
Soldații sunt acoperiți de pământ din cauza obuzelor și accidentați. Eroul este trimis la
București.
5. Protagonistul
Portretul protagonistului este realizat, în principal, prin introspecție și monolog interior,
tehnici ale analizei psihologice. Fiind un roman ionic, accentul cade pe trăirile sufletești ale
protagonistului, scheletul narativ fiind unul subțire. Ștefan Gheorghidiu analizează cu luciditate,
interferând, aspecte ale planului interior, din fluxul conștiinței, și ale planului exterior (fapte,
tipuri umane, relații). Prima sa sursă de suferință este incapacitatea de a găsi un mediu
compatibil cu acesta. Lângă Ela se simte pustiit, căci el își dorește să atingă absolutul iubirii pe
un fundal modest, iar soția sa este superficială și prețuiește mai de grabă hainele și petrecerile
scumpe. Familia lui se dovește a fi parvenită, luptând pentru moșteniria unghiului Tache.
La nivel de caracterizare directă, Ela îi transmite: *ești de o sensibilitate imposibilă*, în
momentul în care el îi cere explicații cu privire la Gregoriade. Nae Gheorghidiu spune *N-ai simț
practic...Ai să îți pierzi averea*, deoarece nu vrea să investească în continuare. Astfel,
protagonistul se simte judecat și neînțeles, din ambele medii sociale. Autocaracterizarea este o
componentă consistentă a multelor pagini de introspecție, prin care acesta își descrie, detaliat,
propria gelozie și umilire. Portetul fizic este vag evidențiat: *eram înalt, elegant*, *eram alb ca
un om fără globule roșii*.
Portretul protagonistului se construiește, central, raportat la relația sa cu Ela. Radiografia
sentimentului de iubire surprinde mai întâi, o mișcare ascendentă. Orgoliul îi este măgulit de
faptul că este iubit de cea mai frumoasă fată din universitate (*ochii mari, albaștri*). El îi spune
că *destinul tău, fată dragă, este și va fi schimbat prin mine*. Această replică demonstrează
dorința protagonistului de a-și construi partenera după plăcerile proprii. Mai apoi învață să o
iubească, dar sentimentele sale trec de limitele obișnuite și tind spre absolut. Prezența unei
competiții masculine îl face să simtă *coșul pieptului devastat de șerpii vii*. În excursia de la
Odobești, fata caută cu privirea prezența domnului G., îi păstrează un loc, îi mănâncă din
farfurie, gest pe care Ștefan îl consideră intim. Ea dansează alături de el și se asigură că în
mașina înspre Odobești se află și acesta, lângă ea. Protagonistul se simte gelos, dar și umilit de
comportamentul soției sale. Orgoliul său suferă din cauza propriilor așteptări cu privire la
persoana iubită.
Dragostea înseamnă obsesie, pentru protagonist. Ela îi trimite o scrisoare prin intermediul
căreia îi solicită prezența la Câmpulung. Ștefan trece prin trei încercări și rugăminți pentru a i se
acorda dreptul de a părăsi regimentul. Într-un final, ajunge la Ela, moment în care este surprins
de atitudinea acesteia, de firea ei însetată după bani. Ea îi cere să alocheze toți banii săi în
contul ei bancar, pentru a fi într-un loc sigur în cazul în care Ștefan este rănit și moare în război.
La plecare, protagonistul îl zărește pe Domnul G.. Atunci obsesia sa chinuitoare de a afla dacă
soția îl înșală se manifestă pe deplin. El întocmește un plan pentru a îi prinde și a se răzbuna.
Experiența războiului îl maturizează sentimental pe Ștefan. După accident, eroul se simte
obosit, indiferent dar hotărât de a începe un nou capitol în viață. Îi lasă fostei sale soții toată
averea, *adică tot trecutul*. Finalul este unul deschis, lăsând la latitudinea cititorului marea
enigmă a romanului: dacă Ela l-a înșelat sau nu pe Ștefan.