Suport Curs Lucrator in Comert Avrameni

LUCRĂTOR ÎN COMERŢ
_____________________________________________________________________
HR SPECIALISTS
SUPORT CURS
Elaborat de catre AMIRONESEI GABRIEL, Expert elaborare materiale S în cadrul

proiectului Cod MySMIS 150036 ”ProACTIVI – Tineri NEETs educati, formati si
ocupati”
pentru HR SPECIALISTS
__________________________________________________________________ 1
_____________________________________________________________________
CUPRINS
Modul Capitole Pag.
DESCRIEREA OCUPAȚIEI 3
UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ 4
1 ASIURAREA CALITĂȚII 5
2 APLICAREA NORMELOR DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ 54
3 APLICAREA NORMELOR DE IGIENĂ, SANITAR-VETERINARE ȘI DE 82
PROTECȚIE A MEDIULUI
4 ASIGURAREA CADRULUI GENERAL DE DESFĂȘURARE A CTIVITĂȚII 135
PUNCTULUI DE VÂNZARE
5 PREZENTAREA PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR AFERENTE VÂNZĂRII 147
6 REALIZAREA VÂNZĂRII 160
7 ÎNTOCMIREA SITUAȚIEI VÂNZĂRILOR ȘI RAPORATAREA ACESTEIA 285
8 ACTUALIZAREA STOCURILOR DE PRODUSE 294
Bibliografie 298
__________________________________________________________________ 2
_____________________________________________________________________
DESCRIEREA OCUPAŢIEI
Vanzatorii din magazine si piete vand clientilor marfuri si probeaza calitatea

marfurilor si modul de functionare a aparaturii expuse spre vanzare.
Cursul se va desfăşura pe următoarele module:
1 ASIURAREA CALITĂȚII
2 APLICAREA NORMELOR DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ
3 APLICAREA NORMELOR DE IGIENĂ, SANITAR-VETERINARE ȘI DE PROTECȚIE
A MEDIULUI
4 ASIGURAREA CADRULUI GENERAL DE DESFĂȘURARE A CTIVITĂȚII
5 PREZENTAREA PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR AFERENTE VÂNZĂRII
6 REALIZAREA VÂNZĂRII
7 ÎNTOCMIREA SITUAȚIEI VÂNZĂRILOR ȘI RAPORATAREA ACESTEIA
8 ACTUALIZAREA STOCURILOR DE PRODUSE
La sfarsitul cursului se vor dobandi urmatoarele competente:

• Comunicarea si lucrul in echipa
• Dezvoltare personala
• Igiena si securitatea muncii
• Organizarea locului de munca
• Satisfacerea cerintelor clientilor
• Comunicarea profesionala
• Asigurarea calitatii
• Protectia consumatorului
• Calculele economice specifice aprovizionarii si distributiei marfurilor
• Organizarea activitatii comerciale
• Sortarea, depozitarea si pregatirea marfurilor pentru distributie
• Administrarea ambalajelor si marfurilor
• Aprovizionarea cu marfuri a magazinului in functie de ritmul vanzarilor zilnice
__________________________________________________________________ 3
_____________________________________________________________________
UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ
1.Aplicarea legislației în vigoare privind sănătatea și securitatea în muncă,

apărarea împotriva incendiilor și pentru situații de urgență
2.Aplicarea cerințelor legale specifice profesiei
3.Oferirea de asistență clienților cu privire la selectarea produselor,
caracteristicile și funcționarea acestora
4.Identificarea şi menținerea relației cu clienții
5.Realizarea vânzărilor
6.Asigurarea de servicii de post-vânzare
7.Monitorizarea comenzilor și a cantității stocurilor
8.Organizarea expunerii produselor
9.Întocmirea documentelor de evidență a achizițiilor și vânzărilor
10.Menținerea relațiilor cu furnizorii
__________________________________________________________________ 4
_____________________________________________________________________
MODULUL I
ASIURAREA CALITĂȚII
Comunicarea este activitatea complexă de transmitere şi receptare inteligentă a

unui mesaj cu semnificaţie. Prin comunicare, omul modern se analizeaza pe sine şi
analizează pe cei cu care se află în interactiune şi – în ultimă instanţă – poate găsi un
mod propriu de investigare a lumii care il înconjoară.
Comunicarea eficientă este cheia succesului unei organizatii moderne. În
interiorul companiei, ea intareste increderea angajatilor in viziunea si misiunea
organizatiei, conecteaza angajatii la realitatea afacerii respective, alimenteaza procesul
de dezvoltare a companiei, faciliteaza schimbarile necesare progresului si contribuie la
schimbarea comportamentului angajatilor. În exterior, imaginea companiei,
descoperirea noilor oportunitati de afaceri si relatia cu societatea depind in cea mai mare
masura de cat de bine este conceput si condus acest proces continuu al comunicarii.
Angajatii din firmele care stiu sa comunice se simt conectati la mersul afacerii si
inteleg modul in care actiunile lor pot sprijini acea afacere. Noii angajati se conecteaza
mai repede la cultura respectivei companii si pot sa faca fata mult mai bine schimbarilor
pe care managementul le poate cere in anumite situatii.
Managementul conflictului la locul de munca este un subiect care preocupa din
ce in ce mai mult liderii companiilor si organizatiilor. Este cunoscut faptul ca intr-o
organizatie starea conflictuala nu este neaparat rea, insa este evident ca un efort prea
dezorganizat si intamplator poate da nastere unor conflicte disfunctionale. Pe de alta
parte, lipsa de energie si de efort deriva de obicei din apatie, or aceasta inseamna, de
asemenea, un potential conflict disfuntional.
O modalitate de a preintampina acest lucru este aceea de a da atentie claritatii
comunicarii in cadrul companiei. Stiu angajatii exact la ce sa se astepte? Cat de clar sunt
comunicate regulile si politica firmei in interiorul acesteia?
Exista mai multe moduri in care se poate obtine o buna comunicare interna.
Unul din ele presupune existenta unui manual standard al procedurilor de operare,
complet si oricand la dispozitia tuturor angajatilor. Distribuit in intreaga firma, un set de
modalitati clare de conduita organizationala reduce confuzia. In acelasi timp, daca
__________________________________________________________________ 5
_____________________________________________________________________
regulile scrise sunt distribuite selectiv, aparitia problemelor de comunicare este
inevitabila.
O alta modalitate de a imbunatati calitatea comunicarii este existenta unui
program de orientare foarte clar si bine organizat pentru noii angajati. La nivel minimal,
acesta trebuie sa includa asteptarile referitoare la numarul de ore de lucru, pauze, nivele
de performanta, plata si beneficii.
Apoi, o alta modalitate este de a organiza lunar intalniri informale cu toti
angajatii. Aceasta ar putea fi o sesiune de vineri de discutii libere depre punctele forte si
cele slabe ale companiei. Conducerea ar putea prezenta angajatilor ultimele realizari si
succes obtinute pe piata, iar ei ar avea oportunitatea sa aduca in discutie problemele
curente pe care le intampina.
Sarcina prezentarii unei imagini clare a directiei in care se indreapta compania
nu este una usoara. O singura dicutie cu un singur angajat intr-o singura zi nu va face
cunoscuta importanta misiunii companiei. Modul cum arata viitorul companiei trebuie
sa fie clar intregii echipe, iar liderii trebuie sa aiba un plan sistematic de comunicare a
informatiilor importante in cadrul organizatiei.
O comunicare clara poate poate fi realizata daca este permis feedback-ul cu
privire la mesajul receptat. Fara un feedback corect, procesul de comunicare ramane
incomplet. Comunicarea eficienta implica un transfer corect al mesajului si depinde de
lideri sa stabileasca cele mai bune metode de a obtine feedback-ul de la angajati.
Comunicatorii buni transmit mesajele atat prin cuvinte cat si prin actiuni. Numai prin
crearea unor canale propice si prin asigurarea functionarii lor eficiente poate exista un
climat deschis de comunicare.
APLICAŢIE
Fiecare fişă de post subliniază că trebuie să ai abilităţi excelente de comunicare. În
rapoartele de performanţă, mulţi ies în evidenţă datorită acestora. Şi ca şi întreprinzătorii
care “poartă mai multe pălării”, la fel şi să ştii să vorbeşti pe mai multe voci este o
abilitate necesară. Deci cum este nivelul tău de comunicare?
Comunicarea ia multe forme. Gândiţi-vă o clipă la o zi obişnuită de lucru.
Trebuie să comunicaţi cu clienţii, colegii (superiorii şi subordonaţii), furnizorii şi chiar
cu birocraţii locali, statali şi federali. Probabil că aveţi chiar şi interni sau voluntari cu
__________________________________________________________________ 6
_____________________________________________________________________
care interacţionaţi. Ocazional, trebuie chiar să vorbiti cu presa, membrii asociaţi sau
chiar competitorii. Cât de bine comunicaţi cu fiecare dintre aceştia?
Fiecare tip de comunicare se bazează pe diferite abilităţi, fiecare necesită diverse
abordări şi uneori chiar un vocabular diferit. Lista următoare a împărţit multe dintre
aceste tipuri de comunicare în categorii. Marcaţi cu un plus, minus sau egal fiecare
dintre liniile următoare pentru a verifica dacă sunteţi foarte bun, potrivit sau slab în
acest domeniu.
Poţi:
Să interacţionezi cu succes cu persoanele străine?
Să stabileşti o conversaţie scurtă?
Să îi intrebi despre ei înşişi?
Să le povesteşti despre tine?
Să faci cunoştiinţă unor străini între ei?
Să discuţi despre evenimente curente cu încredere?
Cât de eficiente sunt cunoştinţele tale de comunicare?
Poţi să ţii un discurs dinainte pregătit?
Poţi ţine un discurs spontan?
Poţi ţine o prezentare de vânzări?
Poţi să intervievezi pe cineva? Dar să faci faţă unui interviu?
Cât de versatil eşti în comunicare?
Poţi să dai un telefon neanunţat?
Poţi să-i formezi şi pe ceilalţi?
Poţi să conduci o întâlnire ca lider al acesteia?
Poţi critica în mod constructiv performanţele altcuiva?
Atunci când lucrurile se complică…
Poţi să stăpâneşti critica constructivă?
Poţi să te afirmi când este necesar şi să vorbeşti tare?
Poţi negocia eficient?
Poţi să coexişti cu diferite tipuri de personalităţi?
Cât de eficient poţi comunica în situaţii de unu-la-unu
Poţi să insufli încrederea în ceilalţi? Să le oferi suport?
Poţi să răspândeşti critica verbală şi să menţii controlul?
__________________________________________________________________ 7
_____________________________________________________________________
Cu toţii ne dezvoltăm propriul nivel de comunicare la locul de muncă. Învaţă să

recunoşti felul cum diferite tipuri de comunicare necesită diferite abilităţi. Fă-ţi o
prioritate din a-ţi analiza stilul şi rezultatele care derivă din acesta. Ce poţi îmbunătăţi?
Cursurile, exerciţiile, formarea pot ajuta? Urmăreşte să îţi dezvolţi nivelul de
comunicare!
Aplicarea tehnologiilor moderne în comunicarea interna, la locul de muncă, nu mai este
o noutate. Din ce în ce mai multe organizaţii utilizeaza sisteme tehnologice cu scopul de
a eficientiza procesul de comunicare.
Intranetul este o tehnologie de comunicare interna ce presupune o reţea privată de
calculatoare care utilizeaza protocoale Internet, conectivitatea sistemelor în reţea şi
telecomunicaţiile pentru a oferi posibilitatea transmiterii de informaţii în interiorul unei
organizaţii, într-un mod cât mai larg, eficient şi sigur.
Internetul prin mijloacele specifice de comunicare e-mail, chat, forum, grup de
discutii, blog, etc, oferă posibilitatea îmbunătăţirii comunicării în cadurl organizaţiei.
Conţinutul mesajului este C.V.-ul dumneavoastră după un model european (fara linia de
mijloc).
__________________________________________________________________ 8
_____________________________________________________________________
Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei instituţii.
Succesul instituţiei, gradul de competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa că
oamenii sunt bunul cel mai de preţ. Mobilitatea activităţilor instituţiei şi mobilitatea
profesiunilor au impus formarea continuă ca una dintre pîrghiile de bază pentru
echilibrarea necesarului cu resurse umane. Realizarea obiectivelor de natură strategică
nu poate fi concepută astăzi în afara formării continue, care are o contribuţie importantă
şi în creşterea motivaţiei în dezvoltarea umană şi socială în cadrul instituţiei.
Pregătirea profesională este un proces de instruire pe parcursul căruia se
dobîndesc cunoştinţe teoretice şi practice. Dezvoltarea profesională este un proces
complex, avînd drept obiectiv însuşirea cunoştinţelor utile, atît în raport cu poziţia
actuală, cît şi cu cea viitoare. Literatura de specialitate oferă o mare diversitate de
definiţii ale activităţii de pregătire profesională. În aşa mod se evidenţiază componentele
procesului de pregătire profesională: formarea şi perfecţionarea profesională. Formarea
profesională vizează dezvoltarea unei capacităţi noi, iar perfecţionarea cuprinde
îmbunătăţirea capacităţii existente. Instruirea continuă este determinată de iniţiativa
personalului, de motivarea lui, de interesul şi dorinţa de a cunoaşte.
Obiectivele dezvoltării profesionale
Dezvoltarea profesională conduce la creşterea performanţelor angajaţilor, la
adaptarea acestora la schimbările structurale, sociale şi tehnologice:
perfecţionarea capacităţii de rezolvare a problemelor;
executarea unor activităţi specifice;
rezolvarea unor sarcini noi;
îmbunătăţirea capacităţii de comunicare;
pregătirea către noi reforme.
Metode de instruire
Potrivit particularităţilor individuale şi posibilităţilor de instruire sunt utilizate
următoarele metode de instruire:
Pregătirea profesională la locul de muncă.
Pregătirea profesională în scopul îndeplinirii responsabilităţilor.
Lucrul în echipe.
Rotaţia pe posturi.
Specializarea.
__________________________________________________________________ 9
_____________________________________________________________________
Participarea la şedinţe, seminare, conferinţe.
Vizite de documentare, schimb de experienţă.
Forme de instruire
Ateliere de dezbateri
Mese rotunde
Seminare / Conferinţe
Există cîteva principii de evaluare continuă şi îmbunătăţire. Acestea sunt:
Există loc pentru îmbunătăţire în orice proces informaţional.
Orice îmbunătăţire, mare sau mică, trebuie făcută.
Mici îmbunătăţiri succesive conduc la o schimbare majoră.
Toţi împart responsabilitatea de a preveni apariţia problemelor şi de a le rezolva atunci
când apar.
Greşelile trebuie tratate ca oportunităţi de a face îmbunătăţiri.
Toţi angajaţii sunt motivaţi în a face îmbunătăţiri continue.
1 Factorul munca – conditie generala a oricarei activitati – se asigura, ca si ceilalti

factori de productie, prin intermediul pietei. Piaţa muncii se întemeiază, de asemenea,
pe întâlnirea si confruntarea cererii cu oferta.
Ea functioneaza in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala. Orice
activitate, care se iniţiază sau exista in societate, generează nevoia de munca. Aceasta
reprezintă volumul total de munca necesar activităţilor dintr-o tara pe o perioada data.
Dar ea nu constituie in întregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piaţa muncii.
Condiţia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este
remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de munca nu se includ activităţile
care se pot realiza de către femeile casnice, miliari in termen, studenţi, alţi nesalariaţi.
2. Cererea de munca reprezintă nevoia de munca salariata care se formează la un
moment dat intr-o economie de piaţă. Cererea de exprima prin intermediul numărului de
locuri de munca. Satisfacerea nevoii de munca se realizează pe seama utilizării
disponibilităţilor de munca existente in societate, adică a volumului de munca ce poate
fi depus de populaţia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz,
trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilităţile de munca se constituie in oferta,
ci numai acelea care urmează sa fie remunerate, salarizate.
__________________________________________________________________ 10
_____________________________________________________________________
3. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societăţii in
condiţii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se include femeile casnice,
studenţii, militarii in termen si alţi oameni care depun activităţi nesalariale. Oferta de
munca se exprima prin numărul celor apţi de munca sau populaţia apta disponibila din
care se scade numărul femeilor casnice, al studenţilor si al celor care nu doresc sa se
angajeze in nici o activitate,întrucât, au resurse pentru existenta sau au alte preocupări.
Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii
si ofertei de bunuri economice pe o alta piata, ci ca niste categorii specifice cu un
conţinut care le este propriu. In acest sens se impun atenţiei următoarele aspecte:
Pe termen scurt, cererea de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor
activităţi existente si iniţierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o
anumita perioada de timp;
Oferta de munca in ansamblul sau se formează in decursul unui timp îndelungat in care
creste si se instruieşte fiecare generaţie de oameni pana la vârsta la care se poate angaja;
Posesorii forţei de munca au o mobilitate relativ redusa; oamenii nu se deplasează dintr-
o localitate in alta si nu-si schimba cu uşurinţa munca, ci sunt ataşaţi mediului
economico-social, chiar daca nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de munca
depinde de vârsta, sex, starea sănătăţii, psihologie, condiţii de munca etc, aspecte care
nu sunt neapărat de natura economica;
Oferta de forţa de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. Cel ce
face oferta trebuie sa trăiască, nu poate aştepta oricât angajarea pe un loc de munca;
Generaţiile de tineri nu sunt crescute de părinţii lor ca nişte mărfuri sau numai pentru a
deveni salariaţi, ci ca oameni. De aceea, oferta de munca nu se formează in exclusivitate
pe principiile economiei de piaţă.
Cererea si oferta de munca nu sunt omogene, ci de compun din segmente si grupuri
neconcurenţiale sau puţin concurenţiale, neputându - se substitui reciproc decât in
anumite limite sau deloc.
Piaţa muncii este si piaţa pentru servicii de ocupare solicitate de către producători
/furnizori de bunuri, servicii, acestia din urma fiind necesare pentru consum, investiţii
sau export.
Ca orice « piaţa » piaţa muncii se compune din doua părţi, partea de cerere si
partea de oferta de forţa de munca. Partea de cerere a pieţei muncii este reprezentata de
__________________________________________________________________ 11
_____________________________________________________________________
toţi angajatorii si viitorii angajatori care ar dori sa angajeze mai mult sau alt personal si
reprezintă nevoia de forţă de munca remunerata ce exista la un moment dat. Partea de
oferta a pieţei muncii este constituita din toate persoanele care ar dori sa se angajeze
pentru a obţine venituri salariale si corespunde numărului si calităţii persoanelor care
doresc sa presteze o munca remunerata.
Piata muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, se desfasoara in
doua trepte sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente
mari de cerere si oferta, determinate de particularitatiile tehnico-economice ale
activitatilor. In cadrul acestei faze, se formeaza coditiile generale de angajare ale
salariatilor, se contureaza principiile care actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita
tendinta de stabilire a salariilor la un nivel inalt sau scazut. A doua faza reprezinta o
continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu oferta de munca in termeni
reali, in functie de conditiile concrete ale firmei si salariatilor ei. Cererea se
dimensioneaza precis, ca volum si structura, pe baza contractelor si a altor angajamente
asumate de firma, iar oferta se delimiteaza si ea pornind de la programul de munca,
numar de ore suplimentare pe care salariatii accepta sa le efectueze sau nu, in functie de
nevoile si aspiratiile lor, de situatia sociala si economica etc. la momentul respectiv. Din
confruntarea cererii cu oferta de munca la acest nivel se determina marimea si dinamica
salariului nominal. Insuficienta ofertei la acest nivel se traduce pritr-o cerere
suplimentara care se manifesta pe prima treapta, iar insuficienta cererii, printr-o oferta
suplimentara pe aceeasi treapta.
Pentru caracterizarea resurselor de munca se folosesc urmatorii indicatori:
➢ populatia apta de munca – se determina ca diferenta intre numarul total al
populatiei in varsta de munca si numarul populatiei cuprinse in limitele varstei
de munca, dar incapabila de munca;
➢ resursele de munca disponibile – exprima potentialul de munca care poate fi
folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazand din volumul
resurselor de munca, populatia in varsta de munca cuprinsa in procesul de
invatamant si militarii in termen;
➢ populatia potential activa – cuprinde populatia in varsta de 15-64 ani si
exprima, intr-o forma generala, resursele de munca; acest indicator poate fi
folosit in comparatiile internationale.
__________________________________________________________________ 12
_____________________________________________________________________
Indicatorii numarului si structurii fortei de munca
Pentru caracterizarea numarului fortei de munca se utilizeaza urmatorii indicatori:
➢ populatia activa
➢ populatia ocupata
➢ numarul salariatilor
➢ fondul de timp de munca efectiv lucrat
Populatia activa din punct de vedere economic include toate persoanele de 14 ani si
peste, apte de munca, care, intr-o perioada de referinta specificata, furnizeaza forta de
munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru producerea de bunuri si servicii in
economia nationala. Intr-o forma generala, populatia activa cuprinde populatia ocupata
si somerii , dupa urmatoarea structura:
Populatia ocupata
➢ salariati civili – persoana care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de
munca intr-o unitate economica sau sociala, inclusiv elevii si studentii incadrati
si pensionarii reincadrati in munca pe baza unui contract de lucru;
➢ patron – persoana care, avand unul sau mai multi angajati (salariati), conduce
activitatea in propria sa unitate (intreprindere, agentie, atelier, magazin, birou,
ferma etc.);
➢ lucrator familial neremunerat, persoana care-si exercita activitatea intr-o unitate
economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru care
nu primeste remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura; gospodaria
taraneasca (agricola) este considerata o astfel de unitate;
➢ membru al unei societati agricole sau al unei cooperative, persoana care a lucrat
fie ca proprietar de teren agricol intr-o societate agricola constituita fie ca
membru al unei cooperative mestesugaresti, de consum sau de credit;
➢ militarii de cariera;
➢ militarii in termen
Populatia activa neocupata (sau somerii)
➢ Persoane in cautarea unui alt loc de munca
➢ Persoane in cautarea primului loc de munca
Populatia inactiva din punct de vedere economic:
➢ persoane casnice;
__________________________________________________________________ 13
_____________________________________________________________________
➢ elevi si studenti, exclusiv cei care exercita o activitate economica sau sociala pe
baza unui contract de munca;
➢ pensionari, exclusiv cei reincadrati;
➢ persoane intretinute de alte persoane: copii prescolari, batrani, persoane
handicapate si invalizi;
➢ persoane intretinute de stat: copii si batrani aflati in intretinerea unor institutii
publice (casa copilului, camine pentru batrani etc.);
➢ persone care se intretin din alte venituri decat cele provenite din munca
(inchirieri, dobanzi, economii, rente, dividende).
In definirea populatiei active exista numeroase diferente de la o tara la alta, precum
si intre statisticile acestora si statistica organismelor internationale, fapt ce impune
precautie in folosirea indicatorului in comparatiile internationale. Orice persoana in
orice moment se poate incadra – din punct de vedere al pozitiei pe piata muncii – intr-
una din urmatoarele trei categorii:
-Persoana ocupata persoana activa inclusa in forta de munca
-Persoana neocupata (somer).
-Persoana inactiva (in afara fortei de munca)
Populatia curent activa se determina cu ocazia anchetelor asupra fortei de munca,
perioada de referinta fiind de obicei o saptamana. Criteriul in functie de care se
stabileste categoria in care se include o persoana este “ora”:
➢ daca persoana respactiva a lucrat cel putin o ora in saptamana luata ca perioada
de referinta sau a fost in somaj, atunci ea se include in populatia curent activa;
➢ daca persoana respectiva nu a lucrat nici cel putin o ora si nici nu era in somaj in
perioada de referinta, atunci se include in populatia curent inactiva.
Populatia activa , in cele doua variante, se calculeaza pe baza a trei surse de date:
Recensamantul populatiei, caz in care se determina populatia obisnuit activa, ca o media
anuala a perioadei de referinta Ancheta asupra fortei de munca este metoda principala
de investigare a pietei fortei de munca, caz in care se determina populatia curent activa.
In Romania, prima ancheta asupra fortei de munca s-a organizat in luna martie1994,
urmand ca, in perspectiva, cercetarea sa devina bianuala si apoi trimestriala, lucru impus
de dinamica modificarilor pe piata muncii. Ancheta s-a realizat pe un esantion
__________________________________________________________________ 14
_____________________________________________________________________
reprezentativ la nivelul tarii, esantion ce a cuprins 15000 de locuinte, facand obiectul
anchetei toate persoanele din gospodariile selectate.
Sursele administrative prezinta dezavantajul unei estimari aproximative a
personalului nesalariat (patroni, lucratori pe cont propriu, lucratori familiali
neremunerati).
Informatiile care caracterizeaza populatia activa pot fi structurate dupa mai multe
criterii:
Structura pe ramuri a populatiei active permite stabilirea locului diferitelor ramuri in
ansamblul economiei nationale din punct de vedere al ponderii populatiei active.
Populatia ocupata este segmentul cel mai important al populatiei active si cuprinde toate
persoanele de 14 ani si peste, care, in perioada de referinta, au efectuat o activitate
econiomica sau sociala producatoare de bunuri si servicii in una din ramurile economiei
nationale, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte
beneficii. In comparatie cu populatia activa populatia ocupata nu cuprinde somerii.
Populatia ocupata cuprinde atat personalul salariat, cat si personalul nesalariat (patroni,
lucratori pe cont propriu, lucratori familiali neremunerati, membrii asociatiilor
cooperatiste) care indeplinesc criteriile de baza:
Definirea populatiei ocupate la ancheta are un caracter extensiv, criteriul impus fiind
indeplinit si de numeroase persoane inscrise la oficiile de forta de munca si somaj, dar
care desfasoara activitati in timp redus, ocazionale sau sezoniere. Asa se explica faptul
ca intre populatia ocupata inregistrata la recensamant si la ancheta exista – in general –
o diferenta in defavoarea primeia. De asemenea, in populatia ocupata se includ atat
personele prezente la lucru, cat si cele temporar absente de la lucru, dar care isi
pastreaza legatura formata cu locul de munca (concedii de odihna, de boala, de
maternitate, fara plata, de studii, pentru incapacitate temporara de munca; greve; cursuri
de perfectionare profesionala; suspendare temporara a lucrului datorita conditiilor
meteorologice, conjuncturi economice, penurie de materii prime si energie etc.). Din
aceste motive se poate aprecia ca populatia ocupata nu este cea mai buna estimare a
fortei de munca pentru calculul productivitatii sociale a muncii, intre volumul productiei
de bunuri si servicii si populatia ocupata (in calitate de resursa de munca utilizata)
neexistand intotdeauna o legatura directa. Productivitatea sociala a muncii ar trebui sa
__________________________________________________________________ 15
_____________________________________________________________________
se determine pe baza timpului efectiv la nivelul economiei nationale (in ore om), insa
acest indicator nu se calculeaza decat la nivelul unor ramuri (industrie, constructii).
Intre structurile populatiei ocupate, cele mai utilizate pentru caracterizarea unor
proportii macroeconomice si pentru efectuarea comparatiilor internationale sunt:
➢ structura dupa sex si dupa varsta
➢ structura pe sectoare de activitate
➢ structura pe ramuri
➢ structura pe forme de proprietate
Numarul salariatilor este un alt indicator care exprima volumul fortei de munca,
cuprinzand numai persoanele care isi desfasoara activitatea pa baza unui contract de
munca. In numarul salariatilor se cuprind atat persoanele prezente la lucru, cat si cele
care absenteaza din diferite motive, dar pastreaza relatii contractuale cu unitatea
economica. Numarul salariatilor se determina ca existent la un momen dat, deci este un
indicator de stoc (de moment). Faptul ca, in caracterizarea activitatii desfasurate de o
unitate economica, numarul salariatilor se coreleaza cu indicatorii de intervale (de flux)
cum ar fi productia si consumul, face ca, pentru asigurarea compatibilitatii, sa se
calculeze si numarul mediu al salariatilor . Pe ramuri si la nivelul economiei nationale,
numarul mediu al salariatilor rezulta din insumarea numarului mediu al salariatilor
existent in unitatiile economice .
Servicii publice de ocupare, constau în furnizarea de servicii pentru persoanele
în căutarea unui loc de muncă, precum şi pentru agenţii economici care încadrează forţă
de muncă;
Beneficiari ai serviciilor publice de ocupare (solicitanţii), sunt persoanele aflate
în căutarea unui loc de muncă şi agenţii economici care încadrează forţă de muncă;
Candidat, persoană aspirantă la un loc de muncă; Dizolvarea societăţii comerciale, se
datorează anumitor cauze: expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii,
faliment, realizarea sau incapacitatea realizării obiectului de activitate, retragere din
activitate prin decizia asociaţilor, alte cauze specifice fiecărei forme de societate
comercială; hotărârea de dizolvare aparţine asociaţilor sau este luată de justiţie
(tribunal) – vezi Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale;
Lichidare, procedura de împărţire a patrimoniului cu prilejul lichidării societăţii
ca urmare a fuziunii sau a dizolvării acesteia (Legea nr. 85/2006);
__________________________________________________________________ 16
_____________________________________________________________________
Administrare specială în perioada de privatizare, potrivit art. 3 din Legea nr. 137/2002,
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, reprezintă procedura de
administrare în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a ordinului ministrului
instituţiei publice implicate sau, după caz, data emiterii deciziei conducătorului
autorităţii administraţiei publice locale, prin care se instituie procedura administrării
speciale şi data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în situaţia unei
privatizări finalizate sau data stabilită prin ordin sau decizie;
Abilitate, capacitate de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă; dibăcie; îndemânare;
măiestrie; pricepere; lucru sau act făcut cu ingeniozitate şi fineţe;
Aptitudine, însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune
condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie; aplecare, atracţie, chemare, dar, har,
înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent,
vocaţie; atracţie înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziţie firească; vocaţie;
facultate; capacitate, dispoziţie naturală; destoinicie, pricepere ;
Interviu, convorbire a unui consilier de orientare în carieră, cu persoana sau
persoanele beneficiare a serviciilor de informare şi consiliere, în decursul căreia
consilierul pune întrebări pentru a afla părerile celor chestionaţi, în diverse probleme
Agentul economic - O întreprindere (sau grup de întreprinderi) al cărei personal nu este
suficient de bine pregătit profesional, sau pregătirea acestuia nu corespunde nevoilor
meseriilor sau ocupaţiilor noi desfăşurate.
A cauta, dar mai ales a gasi un loc de munca este o actiune deosebita ce
presupune o seri de notiuni si deprinderi specifice pe care trebuie sa le posede o
persoana.Indiferent de pregatire si specificul activitatii prestate, cunostintele
profesionale si experienta nu sunt suficiente intotdeauna pentru a fi angajat.Candidatul
trebuie sa fie familiarizat cu toate demersurile necesare pentru a gasi o slujba sis a
admita ca aceasta activitate trebuie desfasurata chiar daca nu este placuta prin
incordarea si stresul pe care le provoaca.
Indiferent daca avem in vedere un somer sau o persoana angajata care din
anumita motive este nevoita sa-si schimbe locul de munca, trebuie stiut cum sa inceapa,
unde si ce trebuie cautat pentru a allege un post potrivit.Deci trebuie alcatuit un plan de
actiune, care abordat etapa cu etapa sa poata atinge un rezulat acceptabil.
MODALITĂŢI CONCRETE DE CĂUTARE A UNUI LOC DE MUNCĂ
__________________________________________________________________ 17
_____________________________________________________________________
Pentru obţinerea de informaţii legate de firmele care oferă locuri de muncă,la
dispoziţia solicitanţilor există următoarele modalităţi:
Agenţia Judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă – ca instituţie guvernamentală poate
oferi date date precise asupra posturilor disponibile, cerinţelor şi datelor de examinare
Anunţurile de mică publicitate din ziarele locale
Contactarea directă sau prin corespondenţă a firmelor de porfil care concordă cu
pregătirea şi experienţa solicitantului
Apelarea la firme sopecializate private care recrutează şi plasează forţa de muncă
Discuţii cu prieteni,rude,cunoştinţe, asupra intenţiei de a găsi un loc de muncă.
Consultarea catalogului firmelor şi societăţilor comercile din localitate
Reviste de specialitate
Noile sedii ale companiilor
Bibliotecile
Necrologurile
Bursa locurilor de muncă.
Etapele principale ce trebuie parcurse in activitatea de cautare a unui loc de
munca sunt :
Autoevaluarea profesionala
Memoriul de activitate (c. v.) si scrisoarea anexa(de introducere)
Cautarea unui loc de munca
Demersul pentru angajare(adresarea verbala sau in scris si interviul)
Oferta de angajare si luarea unei decizii
Negocierea ofertei
Angajarea
1. AUTOEVALUAREA
Autoevaluarea in plan professional înseamnă de fapt intocmirea unui inventar
personal.O tehnica eficienta o reprezinta autoexploatarea. Raspundeti sincer la
urmatoarele intrebari si eventual la unele similare, pentru fiecare slujba detinuta in
ordine invers cronologica.
1.Evaluarea experientei de munca
__________________________________________________________________ 18
_____________________________________________________________________
Care este titlul postului detinut?
Care sunt cele mai importante sarcini indeplinite in acest post?
Ce alte sarcini ati mai indeplinit?
Care din sarcinile mentionate v-au placut mai mult?
Ce alte sarcini ati dori sa indepliniti in viitoarea slujba?
Exista obligatii de serviciu pe care nu doriti sa le indepliniti sau pe care nu le piteti
indepli in mod adecvat?
Care va sunt cele mai mari calitati?
Ce domenii de activitate va sunt cele mai indepartate?
Ce anume ati facut in aceasta slujba de care sa fiti mandru in mod special?
Ati primit vreo recunoastere speciala pentru realizarile deosebite?
Cum a evoluat in timp nivelul de responsabilitate?
Ce adjective ati folosi pentru a va descrie cel mai bine la locul de munca?
Cum v-ar descrie colegii?
Cum v-ar descrie superiorul
De ce ati parasit postul?
Care este / a fost salariul de inceput?
Care este /a fost ultimul salariu?
Ati primit vreo alta forma de compensare si, daca da, care a fost acestea?
2.Intrebari generale
In ce climat de lucru va simtiti cel mai bine?
Lucrati mai bine singur sau in grup?
Sunteti genul care are nevoie de indrumare sau genul “da-mi ce am de facut si ma
descurc eu?
Preferati responsabilitati restranse sau doriti sa va implicate in intregul proces?
Care este evolutia profesionala pana in present si de ce?
Care pare sa fie urmatorul pas in cariera profesionala?
Preferati un mediu de lucru neprotocolar, nestructurat sau lucrati mai bine intr-un mediu
conservator (oficia)
Ce restrictii aveti privind urmatorul post? (distanta dintre casa si service, capacitatea de
a lucra peste program sau de acalatori noaptea)
__________________________________________________________________ 19
_____________________________________________________________________
Doriti cu adevarat alt post?
Care sunt elementele cele mai importante cautate in viitoarea slujba? (interesul pentru
bani, beneficii mai bune, un post cu titlu, responsabilitatea mai mare, situarea geografica
mai buna, un mediu de lucru prietenos,etc)
3. Intrebari pentru tinerii absolventi

Care este cariera pe care doriti s-o urmati?
V-ati pregatit singuri pentru aceasta cariera?
Care sunt obictivele imediate?
Care sunt obictivele pe termen lung?
Cum puteti demonstra ca potentialul uman de care dispuneti poate inlocui lipsa de
experienta?
Cum se impaca obiectivele cu postul cautat?
Intentionati o continuare a studiilor?
4. Intrebari pentru persoanele care revin in activitate

De ce va intoarceti acum?
Care sunt cei mai importanti factori cautati in viitoarea slujba?
Slujba cautata este la fel sau diferita de cea avuta in trecut? Ce schimbari s-au petrecut
in domeniu in perioada absentei si ce ati facut sa tineti pasul cu aceste schimbari? Daca
slujba cautata difera de cea avuta anterior, ce ati facut legat de noul domeniu de
activitate si cum ati pregatit pentru aceasta slujba?
Ce ati facut in perioada de absenta din activiate?(Chiar daca nu ati primit salariu fix se
poate mentiona experiente relevante-voluntariat sau munca organizationala)
Ce pasiuni aveti care ar putea fi transferabile la noul loc de munca?
5.Intrebari pentru cei ce urmaresc o schimbare a evolutiei carierei

Experienta de munca anterioara este utila si va pregateste pentru genul de activitate
cautata acum si in ce fel?
Ce similitudini exista intre cariera anterioara si cea pe care doriti s-o abordati acum?
Ce diferente exista intre cele doua cariere si ce planuiti sa faceti pentru a pregati
tranzitia?
__________________________________________________________________ 20
_____________________________________________________________________
De ce credeti ca veti izbuti in noua cariera?
Cunoasteti posibilele diferentieri salariale si daca da, in ce mod difera acestea?
Sunteti dispus de arenunta la salariu bazat pe experienta pentru a primi un salariu de
incepator in noua cariera?
6. Intrebari pentru cei calificati

Sunteti genul de persoana care se poate adapta rapid noului tip de slujba?
Au mai existat momente in cariera in care sa dispuneti de o capacitate rapida si eficienta
de adaptare la noi conditii de munca?
2. MEMORIUL DE ACTIVITATE
Curriculum Vitae reprezinta de fapt un memoriu de activitate sau o biografie ce se
trimite companiilor interesate de angajarea de personal nou. Pentru alcatuirea unui
Curriculum Vitae exista cateva elemente generale, importante pentru aspectul “fizic” al
acestuia.Aceste reguli generale se aplica indiferent de pregatirea candidatului sau
nivelul postului pe care il cauta.
Se foloseste o coala de hartie alba formaA4;
Numele,adresa si numarul de telefon trebuie să apară la începutul primei pagini ;
numele trebuie, de asemenea să apară şi la începutul eventualelor pagini următoare;
Aspectul documentului trebuie să fie îngrijit,prezentabil, fără greşeli de ortografie,
gramatică sau punctuaţie;
Curriculum Vitae trebuie să se întindă pe maximum două pagini, sa aibă o formulare
generală care să poată permite folosirea sa pentru mai multe companii.Dacă se
candidează pentru posturi diferite trebuiesc pregătite biografii distincte.
Biografia trebuie correct încadrată în pagină,dactilografiată la o maşină de scris bună
sau folosind un processor de text;
Nu trebuie menţionate informaţii sau pertenţii salariale;
Curriculum Vitae trebuie să fie sincer.Nu se vor arăta diplome sau experienţe
inexiatente.Informaţiile prezentate trebuie să fie adevărate şi să poată fi confirmate prin
verificarea referinţelor;
Curriculum Vitae trebuie să înceapă cu un obiectiv .Acesta serveşte cititorului pentru a
afla care sunt posturile de care este interesat candidatul şi pentru care se consideră
__________________________________________________________________ 21
_____________________________________________________________________
calificat.De asemenea Curriculum Vitae trebuie conceput în corcodanţă cu obiectivele şi
slujba pentru care se candidează;
Candidaţii cu experienţă în muncă vor oferi informaţii care să demonstreze competenţa
şi realizările, evoluiţia în carieră, precum şi succesiunea logică a slujbelor anterioare;
În cazul tinerilor absolvenţi, lipsiţi de experienţă practică în domeniul în care
candidează, aceştia vor arăta potenţialul uman de care dispun. Mediile mari , cursurile
relevante, aptitudinile de lider sunt elemente care indică faptul că absolventul respective
ar putea deveni un bun angajat.Sunt de asemenea importante informaţiile referitoare la
burse, la eventualele slujbe de vară sau cu program parţial.
În toate cazurile, Curriculum Vitae trebuie să includă informaţii referitoare la realizările
şi contribuţiile importante ale semnatarului;
Nu trebuie lăsate perioade de discontinuitate în biografie deoarece acestea lasă loc
cititorului să se întrebe despre activitatea din acea perioadă şi să tragă unele concluzii c
ear putea fi eronate;
Pentru ca semnatarul să dovedească că este un individ multilateral este bines ă
menţioneze pasiunile , starea civică, activitatea în organizatiile profesionale şi
eventualele poziţii ca lider.Nu se vor menţiona informaţii de natură religioasă, politică
sau de altă natură controversată, deoarece ar putea fi în defavoarea semnatarului;
Referinţele nu trebuie prezentate în biografie dar se poate exprima dorinţa de a le
furniza la cerere;
În anumite cazuri este folositoare menţionarea disponibilităţilor de călătorie sau de
mutare a locuinţei la solicitarea companiei.
Cele mai utilizate tipuri de Curriculum Vitae sunt cele cronologice şi cele funcţionale.
Curriculum Vitae cronologic este cea mai utilizată formă.Este organizat
secvenţial,începând cu activităţile cele mai recente şi continuândîn ordine invers
cronologică.O persoană cu experienţă de muncă foarte îndelungată nu e necesar să
menţioneze activitatea de început.Este mai indicată concentrarea asupra celor mai
recente posturi avute.Excepţie face cazul în care slujba pentru care candidează este în
legătură cu experienţa de început.
Acest tip de C.V.cronologic nu avantajează persoanele cu schimbări de carieră şi nici pe
cele frivole din punct de vedere al ataşamentului faţă de o companies au faţă de un
anumit post. Persoanele din această categorie vor trebui să folosească C.V. funcţional.
__________________________________________________________________ 22
_____________________________________________________________________
Acest gen de C.V. se concentrează asupra realizărilor în sine , fără a ţine seama de
cronologia lor.Folosirea este recomandată celor ce urmăresc o schimbare de
carieră,celor care au cunoscut prea multe schimbări ale locului de muncă şi celor care au
petrecut un timp îndelungat în cadrul aceleiaşi companii. Inserănd spre final enumerarea
slujbelor avute, se pune accentual pe realizările şi deprinderile celui ce doreşte a se
angaja.
3 SCRISOAREA DE INTENŢIE
Scrisoarea de intenţie (sau scrisoarea de motivaţie) reprezintă un alt instrument destinat
prezentării canditatului la angajare.Nici un C.V. nu trebuie expediat fără aceasta
scrisoare.Curriculum Vitae este un document general prin natura sa, iar scrisoarea de
introducere este personalizată, nu o scrisoare tip.Scopul acestei scrisori este de a ajuta
candidatul la obtinerea interviului. Scrisoarea de introducere nu trebuie să repete
informaţiile conţinute în C.V..Trebuie să fie scurtă, bine scrisă şi, dacă este posibil, mai
directă. Ea va conţine şi unele elemente care nu sunt incluse în biografie:
Date asupra salariului,
Motivele căutării unei noi slujbe,
Postul sau posturile pentru care candidatul doreşte să fie luat în considerare.
Este indicat uneori să fie introduse informaţii asupra salariului actual, dar niciodată nu
se va menţiona salariul de la noul post.
Un aspect important în ceea ce priveşte scrisoarea de introducere este acela că
întotdeauna ea trebuie adresată unei persoane anume.Se poate contacta compania pentru
a afla persoana căreia îi trebuie trimise C.V.şi scrisoarea de introducere. Numele şi titlul
acesteia vor fi scrise corect ortografiat.Dacă este imposibilă obţinerea acestor informaţii,
scrisoarea va fi adresată după caz departamentului personal (în cazul companiilor mari
care dispun de un asemenea comportament) sau preşedintelui (managerului) în cazul
firmelor mici.
Trimiterea memoriului de activitate şi a scrisorii de introducere se poate face şi din
proprie iniţiativă, către o firmă unde candidatul intenţionează sau doreşte să lucreze.
Există şi agenţii de forţă de muncă sau firme care recrutează şi plasează solicitanţii unui
loc de muncă, cărora li se pot trimite memoriul şi scrisoarea anexă.
__________________________________________________________________ 23
_____________________________________________________________________
Ca regulă generală, la expedierea acestor documente trebuie păstrate câte o copie
purtând data expediţiei sau numărul de înregistrare al firmei. Un exemplu de scrisoare
anexă la un memoriu de activitate este prezentat în continuare :
Domnule Director ,
În urma anunţului Dumneavoastră apărut în ziarul .......din 10.05.2007 , vă trimit
alăturat un curriculim vitae .
Răspund acestei solicitări deoarece cred că experienţa mea corespunde cerinţelor
postului oferit.
Pe de altă parte, activitatea institutului Dumneavoastră mă interesează foarte mult şi
pentru că deschide posibilităţi de viitor.
De asemenea, v-aş rămâne obligat dacă aţi binevoi să-mi acordaţi un interviu la o dată
cât mai apropiată, pentru a discuta despre eventuala mea angajare.
În aşteptare, vă rog să primiţi, domnule Director, expresia sentimentelor mele de respect
Mihai Pătru
Ca o concluzie reclama noastră este scrisoarea de intenţie,care trebuie să aibă o

formă atractivă, structură clară şi este reclamă pentru munca pe care dorim să o vindem.
În alcătuirea unei scrisori de intenţie care să corespundă calor mai severe exigenţe
recomandăm să se bifeze întotdeauna următoerea listă de verificare:
Hârtia: albă, format A4,de bună calitate
Adresa destinatarului:redactarea corectă fară greşeli sau omisiuni,dacă în anunţ este
menţionat numele persoanei de contact , se trece numele acesteia în adresă
Data: se trece obligatoriu
Adresarea: se face catre o persoană anume( ( menţionată în anunţ), iar dacă nu se
cunoaşte numele persoanei de contact se utilizează formula: Stimate Doamne,Stimaţi
Domni
Conţinutul: referire în introducere le anunţul publicitar apărut în publicaţia… la data….
Explicarea interesului faţă de firma respectivă şi la locul de muncă oferit
Prezentarea într-un stil cât mai personal, acalităţilor personale şi a
calificărilor profesionale care îndreptăţesc la solicitarea postului
__________________________________________________________________ 24
_____________________________________________________________________
Experienţa profesională: evidenţierea acelor elemente care sunt relevante
pentru locul de muncă dorit
Aşteptările solicitantului privind activitatea sa viitoare din cadrul firmei
Specificări cu privire la referinţe care pot fi cerute cu privire la persoana
ta, adresa, nume
Solicitarea unui interviu
Formula de salut:cu stima,
Semnătura
4 OFERTA DE ANGAJARE
În urma interviului orice firmă care se respectă trebuie să dea un răspuns
candidatului.Dacă acesta este admis este transmisă oferta de angajare.Ea poate fi
adresată telefonic sau în scris.A doua variantă este mai convenabilă pentru
candidat.Dacă comunicarea este verbală , candidatul trebuie să fie pregătit să noteze
eventualele date. Oricărei oferte de angajare este normal să i se dea un răspuns.Pentru
redactarea acestuia este necesar un anumit timp pentru a analiza informaţiile primite şi
pentru a lua o decizie. Indiferent care este răspunsul el trebuie să fie amabil şi politicos.
La formularea răspunsului pot interveni trei situaţii diferite:
➢ Dacă suntem convinşi că postul oferit ne satisface, răspunsul afirmativ va fi dat
cât mai repede
➢ Dacă postul nu ne satisface vom formula un răspuns politicos, comunicând că
locul de muncă nu este cel potrivit
➢ Dacă aşteptăm şi alte oferte, nu vom spune acest lucru, motivând întârzierea
răspunsului prin timpul de gândire impus de analiza ofertei.
În cazul în care oferta este acceptată şi candidatul urmează să înceapă activitatea, lucrul
nu se va începe a doua zi.Este nevoie de ceva timp pentru a finaliza problemele la
vechea firmă unde a lucrat candidatul.Dacă acesta nu a avut un loc de muncă,trebuie să-
şi rezolve problemele personale, astfel încât să nu fie nevoit ulterior să se învoiască.
5 NEGOCIEREA OFERTEI
Este absolut necesară atunci când detaliile aflate la primirea ei nu sunt cele
convenite.Ca urmare sunt necesare unele discuţii suplimentare şi prealabila acceptării ei
__________________________________________________________________ 25
_____________________________________________________________________
care reprezintă faza de negociere a ofertei.Nu trebuie acceptat locul de muncă după care
să fie încercate unele negocieri, deoarece reuşita este minimă.
Negocierea ofertei trebuie făcută în următoarele situaţii:
Când se oferă alt post decât cel pentru care ai candidat
Când responsabilităţile postului diferă de cele discutate la interviu
Când se remarcă faptul că obligaţiunile postului afectează foarte mult timpul liber al
salariatului
Negocierea ofertei se face prin discuţii directe.Nu vor fi afirmate în susţinerea unor
argumente unele lucruri neadevărate.Dacă sunteţi inclinat să nu acceptaţi oferta, nu este
normal şi corect să iniţiaţi negocieri deoarece negociatorul este pus în situaţia obţinerii
unui acord de la conducerea firmei pentru a modifica oferta, care de fapt nu vă mai
interesează.
6. ANGAJAREA
După acceptarea ofertei şi eventuala negociere urmează angajarea salariatului. În
acest moment între acesta şi firmă trebuie să se încheie un contract individual de muncă.
Prin acest contract care se încheie se reglementează juridic drepturile şi obligaţiile
ambelor părţi.
În legătură cu angajatul, în contractul de muncă vor fi menţionate următoarele:
➢ postul sau funcţia
➢ locul de muncă
➢ condiţii de muncă
➢ salariul şi datele de plată
➢ modul în care se plătesc orele suplimentare
➢ durata concediului de odihnă şi indemnizaţia aferentă
Ca obligaţii ale firmei contractul va prevede:
➢ necesitatea asigurării unor condiţii normale de lucru(comenzi, materiale,energie)
➢ respectarea drepturilor angajatului care decurg din legislaţia muncii şi protecţiei
muncii
Cu privire la salariat contractul va prevedea următoarele obligaţii:
➢ să îndeplinească corespunzător sarcinile de serviciu
➢ să respecte dispoziţiile şi reglementările interne ale firmei
__________________________________________________________________ 26
_____________________________________________________________________
➢ să dovedească loialitate pentru firmă
Partea finală a contractului individual de muncă va cuprinde modul în care vor răspunde
firma şi angajatul în situaţia nerespectării obligaţiilor asumate.Contractul de muncă o
dată semnat de ambele părţi nu poate fi modificat decât cu acordul acestora.O
modalitate specială prin care se reglementează unele raporturi de muncă este
reprezentată de convenţia civilă. Angajarea unui salariat prin contract de muncă pe
durată determinată sau nedeterminată se atestă prin înregistrarea în carnetul de muncă a
datei angajării, a postului ocupat şi a salariului. Imediat după semnarea contractului de
muncă angajatul primeşte fişa postului, un document care cuprinde obligaţiile sale de
servici.
Înfiinţarea firmelor mici, persoane fizice, asociaţii familiale, societăţi comerciale

Micile afaceri au avut şi continuă să aibă un rol deosebit în cadrul economiei de
piaţă constituie coloana vertebrală a sistemului economic al unei întreprinderi libere. În
economia de piaţă pentru menţinerea concurenţei o deosebită importanţă are existenţa
unei colectivităţi de mici afaceri puternice care asigură populaţia de avantajele
concurenţei prin preţuri acceptabile şi o calitate superioară a produselor.
Firmele mici contribuie într-o măsură însemnată la furnizarea de locuri de
muncă, asigură o strânsă legătură cu afacerile mari şi menţin spiritul competitiv.
Micile afaceri se înfiinţează în următoarele domenii:
➢ Prestări servicii
➢ Comerţ
➢ Construcţii generale
➢ Industria prelucrătoare
Înainte de a se lansa într-o afacere un întreprinzător trebuie să ia în considerare atât
avantajele cât şi dezavantajele deţinerii unei mici afaceri. Numai după o analiză atentă
a acestora şi numai în situaţia în care avantajele sunt mai mari decât dezavantajele se va
lua decizia finală de a intra în afaceri. Satisfacţia deţinerii unei afaceri derivă din
libertatea de a lua decizii de a-şi asuma riscuri din spirit de competiţie şi prin faptul că
în spatele afacerii cel care conduce este însăşi întreprinzătorul. Aceşti întreprinzători au
un rol deosebit în societate muncind pentru satisfacerea nevoilor personale aduc un
aport deosebit de important şi necesar în economie. Numai după o analiză atentă a
__________________________________________________________________ 27
_____________________________________________________________________
fiecărei forme de societate comercială cu avantajele şi dezavantajele va alege forma de
societate corespunzătoare:
➢ Criterii de alegere:
➢ Natura activităţii ce urmează a fi organizată
➢ Mărimea activităţii şi posibilităţi de dezvoltare
➢ Numărul viitorilor parteneri de afaceri
➢ Gradul de implicare şi răspundere asumat de fiecare dintre ei
➢ Capitalul social disponibil
➢ Ponderea participării fiecăruia la constituirea capitalului social
➢ Caracteristicile specifice fiecăruia dintre formele juridice prevăzute în legislaţia
în vigoare
Formele juridice privind constituirea afacerilor particulare
Principalele forme juridice în care poate fi lansată o afacere particulară sunt:
➢ Întreprinzători individuali,liberi profesionişti şi asociaţii familiale( cea mai
simplă formă de manifestare a INITIATIVEI PARTICULARE în activitatea
economică).
➢ Societatea în nume colectiv -S.N.C.(se poate înfiinţa de 2 sau mai mulţi asociaţi
, pe bază de contract participând la constituirea patrimoniului societăţii cu bani
sau în natură)
➢ Societatea în comandită simplă -S.C.S.( este o asociere între mai mulţi asociaţi
principali care răspund împreună cu averea lor)
➢ Societate în comandită pe acţiuni -S.C.A.( societate în comandită pe acţiuni.
Este o asociere între investitori şi comanditari care răspund solidar pentru
datoriile şi obligaţiile societăţii)
➢ Societate pe acţiuni-S.A.(este o societatea cu cel puţin 5 acţionari şi cu un minim
de capital. Acţionarii sunt obligaţi la plata acţiunilor
➢ Societatea cu răspundere limitată-S.R.L.(poate avea de la 1-50 asociaţi ,
capitalul social iniţial trebuie să corespundă obiectivului de activitate cu care se
înmatriculează firma)
Cum se înfiinţează o societate comercială particulară
Etapa 1-obţinerea autorizaţiei pentru autorizarea întreprinzătorilor,persoane
fizice şi asociaţiilor familiare.
__________________________________________________________________ 28
_____________________________________________________________________
Autorizarea se emite de către primăriile judeţene sau de sector din raza de
domiciliu al solicitanţilor.
Acte necesare:
Cerere de autorizare şi nota de prezentare(formulare tipizat)
Dovada privind dreptul de folosire a spaţiului(copie după actul de proprietate şi copia
contractului de închiriere)
Chitanţa pentru achitarea taxei de autorizare
Certificat de cazier
Etapa 2- obţinerea Certificatului de înmatriculare la Registrul Comerţului în
termen de 15 zile de la primirea autorizaţiei, trebuie depuse la Oficiul Local al
Registrului Comerţului din raza de domiciliu-următoarele acte:
Cerere de înmatriculare (formulare tipizat)
Acte doveditoare (autorizaţia)
Chitanţa pentru plata taxei de înmatriculare
Etapa 3-înregistrarea fiscală şi obţinerea codului fiscal.
În termen de 5 zile de la obţinerea certificatului de înmatriculare este necesară
înscrierea în registrul fiscal. Pentru aceasta se completează şi se depune la Direcţia
Finanţelor Publice sau Circumscripţia financiară-declaraţia de înregistrare pentru
plătitorii de impozite ,în termen de 15 zile de la depunere se obţine Certificatul de
Înregistrare Fiscală care conţine Codul Fiscal.
Dacă nu ai bani , poţi să-ţi înmatriculez singur firma, mai ales că, recent
costurile acestei operaţiuni au fost reduse, iar procedura simplificată prin crearea
Biroului Unic de pe lângă camera de comerţ ( Biroul Unic este similacru permis de
conducere, paşaport)
Biroul Unic – de aici se obţin toate cele 5 avize(sanitar, autorizaţie –sanitar -
veterinară, aviz de mediu, aviz de protecţie a muncii şi aviz pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor) necesare pentru obţinerea certificatului de înregistrare, furnizezi
toate datele necesare şi achiţi taxele aferente îţi poţi înregistra firma ca societate cu
răspundere limitată-S.R.L. ( are unul sau doi asociaţi şi capital social minim 2 milioane
lei), sau o societate pe acţiuni (cel puţin cinci acţiuni şi un capital social de minim 25
milioane lei).
Rolul şi importanţa planului de afaceri
__________________________________________________________________ 29
_____________________________________________________________________
Planul de afaceri este un instrument de lucru ce îl folosim pentru a începe şi derula o
afacere care necesită resurse materiale, financiare,şi umane. Prin intermediul acestui
plan este valorificată experienţa şi realizările din trecut cu scopul de a proiecta viitorul-
adică ceea ce doreşte şi ceea ce poate să facă firma respectivă. Planul de afaceri este un
fenomen dinamic, aflat în permanentă îmbunătăţire, este un ghid al evoluţiei viitoarei
afaceri.
Planul de afaceri are patru funcţii :
1. De cristalizare şi dezvoltare a ideilor cum ar trebui condusă afacerea.
Această funcţie presupune ca planul de afaceri să definească scopurile şi obiectivele
afacerii , să stabilească metodele de îndeplinire a acestora şi să identifice riscurile care
apar.
2. De realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale unei afaceri de-a
lungul timpului.
Această funcţie presupune ca managerii şi întreprinzătorii să-şi îmbunătăţească
experienţa profesională să supravegheze şi să controleze performanţele companiei,
firmei pentru a lua măsuri corective în timp util atunci când realizarea obiectivelor este
ameninţată.
3. De evaluare a unei noi idei de afaceri
Această funcţie derivă din capacitatea planului de afaceri de a analiza, evalua,
compara şi clasifica proiectelor de investiţii. Totodată conferă încredere în forţele
proprii, poate compensa lipsa capitalului în situaţia în care apar unele avantaje.
4.Generator de finanţare
Cei mai mulţi creditori si investitori vor finanţa firma numai după ce au studiat
planul de afaceri. Finanţatorii vor putea aprecia capacitatea conducerii de a diagnostica
situaţia prezentă, de a trasa obiectivele viitoare şi de a-şi alege strategia optimă pentru
atingerea acestora.
Conceperea unui plan de afaceri este un excelent mod de a obţine credibilitatea
şi în acelaşi timp conferă avantaje în următoarele domenii:
Marketing - vor fi identificaţi clienţii, nevoile şi dorinţele lor, politica de preţuri
Personal - se vor defini drepturile şi atribuţiile conducătorului şi angajaţilor, condiţiile
de angajare şi concediere, procesul operaţional zilnic.
__________________________________________________________________ 30
_____________________________________________________________________
Financiar-se vor pregăti toate situaţiile financiare(bilanţul) se vor face analize
economice.
Planurile de afaceri sunt destinate, în general potenţialelor surse de finanţare a
afacerii,în cadrul acestora putând fi identificate trei categorii: creditorii,investitorii,alţi
potenţiali finanţatori. Creditorii sunt cea mai frecventă sursă de finanţare. În această
categorie intră băncile comerciale şi în general toţi cei care acordă credite pentru
finanţarea afacerilor. Băncile doresc ca întreprinzătorii să aibă un grad suficient de
implicare financiară în afacerea pentru care doresc obţinerea creditului.
Spre deosebire de investitori, creditorii se lasă conduşi mai mult de cifre în analiza pe
care o fac afacerii, punând accent pe primii 2-3 ani din viaţa afacerii. Ei sunt interesaţi
ca intrările în numerar să permită achitarea datoriei faţă de ei,fiind atenţi mai mult
asupra părţilor reale ale afacerii. Aceşti creditori iau decizii mai rapid decât investitori
pot încheia un contract de finanţare în 2-3- luni de la data când un întreprinzător a
prezentat planul de afaceri şi a solicitat credit.
Investitorii - În această categorie intră investitorii individuali,
instituţionali,fondurile de investiţii şi alte organisme economice care finanţează
investiţiile. Investitorii sunt atraşi de o afacere în primul rând, datorită profiturilor pe
care speră să le obţină şi în al doilea rând, datorită dezvoltării afacerii.Aceştia reprezintă
categoria de finanţatori care au nevoie, să afle că afacerea va beneficia de o creştere şi
profituri din ce în ce mai consistente.
Ei nu se implică în controlul zilnic al firmei dar vor avea cel puţin un loc în
,,consiliul director,, pentru a putea controla firma în caz de necesitate.
Alţi potenţiali finanţatori - rude şi prieteni - reprezintă cel mai utilizat mod
suplimentare
a capitalului propriu. În mod cert cel mai frecvent investitor în afaceri este
întreprinzătorul şi familia sa. Acest gen de investiţii are avantajul de a putea intra rapid
în posesia fondurilor - contractul de finanţare se poate încheia mai rapid. Acestor
finanţatori le pot fi acordate poziţii de conducere , gest ce-i va flata şi împiedica să
aducă vreun deserviciu bunului mers al afacerii.
Atât investitorii cât şi finanţatorii analizează cuprinsul şi sinteza planului de
afaceri, maniera de alcătuire şi prezentare a acestor două componente depinde de
acordarea unei şanse de obţinere a finanţării.
__________________________________________________________________ 31
_____________________________________________________________________
Sinteza planului de afaceri :
Structura firmei şi activitatea prezentă - Este cartea de vizită a firmei-va cuprinde o
descriere scurtă a firmei, a planului de afaceri a activităţii desfăşurate menţionându-se
eventualele modificări ce au survenit de-a lungul timpului.
Oportunitatea afacerii - Prezentarea obiectivelor afacerii, avantajele acesteia, beneficiul
produsului respectiv, pe care se bazează anticiparea unor cereri importante de produse
şi servicii.
Descrierea produsului sau serviciului - Evidenţierea caracteristicilor unice ale acestuia
care să-l ridice deasupra concurenţei şi anume: cum funcţionează, la ce foloseşte,unde
se vinde,cât costă, care este beneficiul clientului
Piaţa - Este locul unde sunt prezentate produsele şi serviciile oferite de firmă. Trebuie
prezentată concurenţe pe piaţă, cine sunt aceştia, cine sunt clienţii şi cum vor fi convinşi
potenţialii clienţi să achiziţioneze produsele şi serviciile oferite de firmă.
Echipa managerială - Trebuie făcută o prezentare a membrilor echipei de conducere,
pregătirea profesională, experienţa,aptitudinile, modul cum se completează reciproc şi
capacitatea de a atinge obiectivele trasate în planul de afaceri.
Solicitările financiare şi beneficiile oferite
Acest paragraf se referă la:
Ce fonduri au fost investite
Care sunt previziunile privind veniturile pe următorii ani
Care este valoarea împrumutului solicitat
Ce câştiguri efective se oferă investitorului
Alte informaţii Se referă la elemente de interes şi de impact( punctele critice anticipate,
venitul pe acţiune).Trebuie prezentate cifre care să explice conceptul afacerii, nevoia
pieţei şi proiectele financiare, împrumutul solicitat şi beneficiile finanţatorului.
DESCRIEREA UNEI AFACERI
Orice plan de afaceri are spatele său o strategie din care se dezvoltă afacerea.
Strategia afacerii are drept obiectiv general obţinerea unui echilibru între riscurile
proiectului firmei, condiţiile de mediu, resursele disponibile, concurenţa, perspectivele
pe termen lung şi se referă la:
Precizarea scopului
Identificarea obiectivelor ce trebuie atinse
__________________________________________________________________ 32
_____________________________________________________________________
Fixarea sarcinilor ce urmează a fi realizate
Precizarea acţiunilor planificate
Scopul şi obiectivele sunt prioritare, stau la baza procesului de planificare trebuie să
arate:
În ce domenii de activitate se încadrează afacerea-ce intenţii are-
Ce trebuie realizat în perioada următoare(obiective pe termen scurt sau lung)
O estimare a fondurilor pentru finanţarea afacerii respective
Obiectivele fixate înseamnă sarcini de îndeplinit în funcţie de atingerea
acestor obiective se apreciază succesul sau insuccesul planului de afaceri.
Descrierea societăţii Numele societăţii reflectă identitatea sa reprezintă elementul
primordial de diferenţiere faţă de competitori, se referă la:
Forma de proprietate a societăţii (pe acţiuni, cu răspundere limitată, în nume
colectiv,sau pe acţiuni)
Tipul de activitate(producţie, comerţ,prestări servicii)
Produsele sau serviciile oferite pe piaţă şi succesul acestora)
Clemenţe privind trecutul firmei(data înfiinţării, scopul,realizări mai importante,
deficienţe)
Clemenţe privind situaţia actuală(activitate curentă,stadiul de activitate al afacerii,
prezentarea produselor şi serviciile actuale, numărul de salariaţi ai firmei, cota de piaţă,
resursele firmei)
Detalii privind capitalul permanent( propriu şi împrumuturi)
Prezentarea fondatorilor şi poziţia acestora în cadrul firmei
Descrierea produselor şi serviciilor firmei - Trebuie făcută o descriere a fiecărui produs
sau serviciu precum şi ponderea deţinută în cifra de afaceri. Interesul pentru produs
poate fi determinat de avantaje funcţionale, de satisfacerea mai rapidă şi eficientă a unor
nevoi în comparaţie cu produsele concurenţei-costul de producţie scăzut, tehnologie
superioară. În situaţia prestatorilor de servicii trebuie prezentată gama de servicii
realizate, cum funcţionează şi căror nevoi ale pieţei se adresează. Se impune
identificarea produselor şi serviciilor concurente şi raportarea lor la produsele şi
serviciile firmei, scoţând în evidenţă elementele specifice, avantajele şi dezavantajele.
Pentru a fi verticali în faţa competitorilor şi a clienţilor potenţiali se
impune:
__________________________________________________________________ 33
_____________________________________________________________________
➢ Furnizarea unor produse şi servicii de calitate care întrunesc standardele de
calitate cerute pe piaţa respectivă
➢ Clientul tratat cu respect
➢ Produsul sau serviciul să fie vândut la un preţ corect
De satisfăcut nemulţumirile clientului atunci când apar probleme
Clienţii satisfăcuţi rămân fideli firmei, cumpără produse mai multe,sunt mai puţin
sensibili faţă de preţ şi vorbesc mai apreciativ faţă de firmă.
Avantajele localizării afacerii Localizarea afacerii are un rol decisiv în succesul sau
falimentul ei. Trebuie să fie în preajma clienţilor, uşor accesibilă şi să confere ideea de
siguranţă. Este foarte important mai ales în cazul activităţilor de comerţ unde vadul
comercial este esenţial.
În cazul activităţilor de producţie localizarea în apropierea surselor de materii prime, a
clienţilor potenţiali şi a căilor de transport este un lucru deosebit de important. Mediul
în care va evolua afacerea înseamnă totalitatea elementelor şi factorii externi care
aspectează evoluţia afacerii respective în viitor. Factorii care influenţează direct
afacerea planificată sunt de natură politică, economică, juridică şi socială.
Planul de marketing
Marketingul defineşte activitatea, presupune furnizarea către clienţi a bunurilor şi
serviciilor pe care aceştia le doresc. Secţiunea de marketing este una din cele mai
importante părţi ale planului de afaceri, scopul ei fiind acela de a arăta în ce fel afacerea
planificată intenţionează să satisfacă cererea şi de a demonstra capacitatea de adaptare
continuă la condiţiile pieţei.
Planul de marketing este o parte integrantă a unei afaceri, trebuie să
determine cerinţele şi dorinţele clienţilor prin corectarea pieţei şi să scoată în evidenţă
scopul pe piaţă să analizeze avantajele firmei comparativ cu concurenţa elaboreze o
strategie care să cuprindă cerinţele şi dorinţele clienţilor.
Studiul pieţei este mijlocul prin care se obţin informaţii ce servesc ca bază de
calcul pentru elaborarea planului de marketing .
Cele mai eficiente afaceri au bine definit profilul consumatorului pe care vor să-l
atragă. Când elaborează strategia de marketing întreprinzătorul trebuie să se străduiască
să atingă un anumit nivel competitiv să identifice două sau mai multe aspecte din piaţa
cu trăsături specifice care să-i aducă profit.
__________________________________________________________________ 34
_____________________________________________________________________
Elementul central în studiul pieţei îl constituie evoluţia preţului produsului sau
serviciului ce face obiectul planului de afaceri.
Înţelegerea evoluţiei preţurilor pe piaţă va constitui un element important pentru
definirea în termeni generali , a politicii de piaţă şi de produs pe care firma o va aplica.
Segmentarea pieţei este un proces important care analizează clienţii şi-i împarte în
grupuri mai uşor de manevrat având implicaţii asupra multor decizii de marketing. De
exemplu pentru acelaşi produs pot fi fixate preţuri diferite în funcţie de intensitatea
nevoii pentru acel produs. Pentru a defini în mod eficient politicile şi strategiile de
marketing este obligatoriu să fie identificat mai întâi clientul şi de prezentat o
clasificare a concurenţei în funcţie de cota de piaţă deţinută atât din punct de vedere al
cifrei de afaceri curente cât şi a perspectivei vânzărilor.
După ce a fost analizată concurenţa prin cunoaşterea produselor şi a serviciilor pe care
acestea le oferă , prin studierea anunţurilor publicitare , prin participarea la expoziţii şi
demonstraţii la care participă concurenţa se poate şti ce este de făcut ca firma să aibă
succes în afacerea respectivă.
Marketingul este compus din:
1. Produs
2. Preţ
3. Plasare
4. Promovare
Produsele au mai multe forme , caracteristica lor esenţială o constituie posibilitatea lor
de a satisface nevoile şi dorinţele consumatorului.
Plasamentul se referă la modul de distribuire a produselor şi serviciilor firmei.
Preţul stabilit produselor şi serviciilor trebuie să satisfacă clienţii şi să fie profitabil
pentru afacere. Promovarea furnizează clienţilor informaţii privind bunurile şi serviciile
oferite(pliante, broşuri) şi îi determină pe aceştia să cumpere.
În funcţie de tipul afacerii , de posibilităţile financiare existente şi de finalitatea
dorită să alege metoda de promovare cea mai adecvată(ex. metoda de promovare a
vânzărilor).Reclama în mass-media , reclama prin poştă, vânzarea directă,,din casă în
casă,, promovarea prin pliante, târguri şi expoziţii.
În concluzie cu cât se acordă o atenţie mai mare promovării şi relaţiilor publice
cu atât va fi mai eficientă afacerea respectivă. În vederea rezolvării tuturor problemelor
__________________________________________________________________ 35
_____________________________________________________________________
firmei mai este nevoie de transport şi depozite.În funcţie de nevoile sala transport de pe
calea ferată şi mijloace de transport auto. Depozitarea mărfurilor presupune păstrarea
mărfurilor din momentul în care sunt produse până în cel în care sunt
achiziţionate.Depozitarea este realizată atât de producător cât şi de comercianţi.
Întreaga funcţie de marketing depinde de bunurile şi serviciile oferite
consumatorului, de locul şi momentul când sunt cerute , deci transportul şi depozitarea
sunt părţi esenţiale ale funcţiei de marketing.
Aprovizionarea este o funcţie importantă în anumite afaceri determină capacitatea
firmei de a cumpăra sau oferi un serviciu de calitate la un preţ rezonabil la momentul
oportun de la vânzătorul sau furnizorul potrivit.
Orice mică afacere pentru a fi eficientă trebuie să se concentreze asupra tuturor
factorilor cheie ai aprovizionării : calitate,cantitate, preţ , timp şi furnizor.
Amplasamentul firmei şi amenajările necesare
După ce s-a stabilit locul de amplasare al viitoarei afaceri trebuie ales tipul optim de
clădire pentru derularea afacerii. Aceasta poate influenţa atragerea clienţilor, creşterea
volumului vânzărilor, nivelul de funcţionare al unităţii şi în final
rentabilitatea.Amenajarea tehnică depinde de capitalul disponibil care poate influenţa
decizia de construire , cumpărarea sau închiriere a unui spaţiu.Construirea unei noi
clădiri poate crea o imagine pozitivă viitoarei afaceri deoarece creează impresia
modernităţii, eficienţei şi a unei calităţi ridicate.
Referitor la posibilitatea de amenajare tehnică a clădirii trebuie avut în vedere o
serie de elemente:
➢ Mărimea spaţiului clădirii-suficient pentru a asigura funcţionarea normală a
activităţii
➢ Aspectul exterior-o înfăţişare cât mai atractivă pentru a crea o bună impresie
asupra clientului
➢ Interioarele clădirii-se pune accent pe iluminat, pardoseală şi rezistenţa clădirii.
PLANUL FINANCIAR
Planul financiar trebuie să asigure o imagine completă a afacerii ca o analiză a trecutului
şi prezentului şi o previziune a viitorului. O problemă cu care se confruntă
întreprinzătorul o constituie obţinerea fondurilor necesare pentru iniţierea sau
__________________________________________________________________ 36
_____________________________________________________________________
cumpărarea unei afaceri. Fondurile necesare iniţierii sau derulării unei afaceri se pot
obţine pe două căi:
➢ Capitaluri proprii
➢ Împrumuturi
Capitalul se găseşte într-o afacere sub diferite forme:numerar, stocuri, utilaje şi
echipamente. Se deosebesc 3 categorii de capital :fix, de lucru şi suplimentar.
1.Capitalul fix este necesar achiziţionării fondurilor fixe ale întreprinderii. Aceste
fonduri sunt destinate procedurii de bunuri şi prestări servicii.
2.Capitalul de lucru reprezintă fondurile temporare necesare derulării activităţilor pe
termen scurt.
3.Capitalul suplimentar-este destinat extinderii afacerii sau modificării obiectului
principal de activitate al acesteia.
La iniţierea afacerii întreprinzătorul trebuie să aibă cel puţin jumătate din fondurile
necesare, foloseşte economiile personale adică finanţare proprie .
Dacă nu îi ajung banii poate apela la alte surse de venit:
Împrumuturi (rude, prieteni)
Împrumuturile financiare cuprind fondurile pe care întreprinzătorul le împrumută şi
trebuie plătită dobânda.
Surse de obţinere a împrumuturilor sunt “ Băncile ”.Aceste împrumuturi se acordă pe
termen scurt,mediu şi lung.
Suma necesară investiţiei va fi alocată eşalonat, pe baza unui program de
realizare a proiectului de investiţii. Nu este nevoie de la început de întreaga sumă cerută.
Suma neutilizată va fi păstrată în trezorerie şi va fi purtătoare de dobândă.
În situaţia solicitării unui credit pe termen lung, se poate cere o perioadă de graţie de
min.1 an, perioadă în care se poate plăti numai dobânda creditului amânându - se
începerea rambursării creditului până în anul următor.
Procedând în acest fel se va încărca puţin mai mult contul rezultat (prin cheltuieli cu
dobânzi mai mari) se va proteja fluxul de numerar al primului an (deoarece sunt
amânate ratele scadente).
Acest lucru reprezintă „o gură de oxigen” pentru perioada de început a afacerii.
Legislaţia muncii
Contractul colectiv de muncă
__________________________________________________________________ 37
_____________________________________________________________________
Contractil individual de muncă
Protecţia muncii
Protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională
NOŢIUNI DE PIAŢĂ - MARKETING

1. Definiţie – Marketingul este procesul prin care o firma obţine ceea ce ii este necesar
prin oferirea de piaţa contra unei sume a unui anumit produs sau serviciu purtător de
valoare.
Elementele cuprinse in cadrul marketingului , sau conceptele de bază sunt :
➢ nevoi,
➢ dorinţe si cereri ,
➢ produse ,
➢ valoare,cost si satisfacţie ,
➢ schimb ,
➢ tranzacţii si relaţii,
➢ pieţe marketing .
În afaceri , marketing-ul generează veniturile care sunt administrate de finanţişti şi
utilizate de cei care se ocupă cu producţia , cu scopul de a crea produse şi servicii .
2. Definirea produsului sau serviciului : Un produs poate să nu fie un bun fizic . Poate fi
un serviciu sau o combinaţie de bunuri şi servicii(ex. o masă la un restaurant) Un bun
este un lucru care poate fi văzut şi pipăit ( ex. cafeaua, hainele,sau un hamburger ). Din
clipa când un client îl cumpără , îl deţine .Pe de altă parte , există serviciile, un serviciu
este o faptă realizată pentru o altă persoană . Clientul nu ,, deţine ,, un serviciu , ci poate
doar să beneficieze de el şi să îl încerce (de ex. servirea rapidă , amabilă într-un
restaurant .
Mulţi întreprinzători sunt nevoiţi să întocmească un plan de afaceri abia atunci când
acesta le este solicitat de un potenţial investitor. Primii paşi sunt alcătuirea unui plan de
afaceri şi înregistrarea firmei la Registrul Comerţului . Un plan de afaceri este însă util
nu numai finanţatorilor externi,ci şi proprietarilor firmei, redactarea sa fiind unul din
primii paşi în iniţierea oricărei afaceri.
De ce este necesar un plan de afaceri:
__________________________________________________________________ 38
_____________________________________________________________________
Oamenii încep afaceri din diferite motive pentru profit,independenţă, disperare,când au
de-a face cu o situaţie de şomaj pe termen lung.
Planul de afaceri este un fel de hartă care te ghidează în alegerea scopurilor de afaceri.
El trebuie prezentat tuturor firmelor care vor dori să investească în afacerea ta, ca şi
băncilor de la care solicitaţi un împrumut.
Planul de afaceri începe cu o scurtă descriere a afacerii propriu-zise şi a grupului de
persoane căruia i se adresează. Continuă cu o descriere a produselor şi/sau serviciilor pe
care le va oferi. Urmează detalii despre potenţialii concurenţi, publicitate, reţea de
distribuţie, modalităţi de vânzare. Viitorii parteneri vor mai dori să ştie dacă eşti
singurul patron sau mai există asociaţi, cine conduce afacerea, dar mai ales care sunt
sursele de finanţare şi cum estimez veniturile şi cheltuielile pe termen de şese luni sau
un an.
Planul de afaceri, ca instrument de management, poate fi utilizat pentru:
➢ Identificarea şi fixarea obiectivelor firmei
➢ Dezvoltarea strategiilor
➢ Crearea unei structuri adecvate
➢ Definirea activităţilor şi responsabilităţilor
➢ Măsurarea şi îmbunătăţirea rezultatelor
➢ Evaluarea performanţelor şi motiverea angajaţilor
➢ Comunicarea unui mesaj al managerilor firmei către furnizori,potenţialii
investitori şi către băncile finanţatoare
Cum trebuie să arate un plan de afaceri
Nu există o structură fixă a planului de afaceri, acesta poate varia funcţie de cerinţele
Informaţionale cărora trebuie să le răspundă planul de afaceri-de exeplu , funcţie de:
➢ Destinatarul final: proprietarii afacerii sau investitorii potenţiali
➢ Vechimea firmei: planul de afaceri pentru o firmă nouă va fi diferit de cel pentru
un proiect al unei firme existente
➢ Specificul activităţii firmei
Există şi elemente de bază care se regăsesc în majoritatea planurilor de afaceri
➢ Scurtă prezentare a firmei ,a misiunii, obiectivelor şi strategiei sale
➢ Descrierea produsului sau serviciului său şi a pieţei căreia i se adresează
➢ Descrierea strategiei de vânzări
__________________________________________________________________ 39
_____________________________________________________________________
➢ Descrierea concurenţei
➢ Diverse proiecţii financiare
Planul de afaceri destinat potenţialilor finanţatori trebuie să îi convingă pe aceştia de
viabilitatea proiectului propus. Autorul său trebuie să aibă capacitatea de a pune în
lumină avantajele afacerii, fără ca aceasta să dăuneze însă realismului planului
prezentat.
3.Care sunt componentele principale ale unui plan de afaceri
De regulă,un plan de afaceri conţine o serie de componente obligatorii:
➢ Rezumatul planului de afaceri
➢ Cuprinsul planului
➢ Prezentarea produsului firmei
➢ Piaţa-ţintă şi concurenţa
➢ Procesul de producţie şi furnizorii
➢ Strategia de marketing
➢ Vânzările preconizate
➢ Previziunile financiare
➢ Necesarul de finanţare
3.1.Ce cuprinde rezumatul planului de afaceri
Un plan de afaceri trebuie să conţină o seria de componente obligatorii:
➢ Domeniul/domeniile de activitate
➢ Misiunea firmei,obiectivele pe termen lung şi cele pe termen scurt
➢ Conducerea firmei(experienţă, rezultate)
➢ Caracteristicile produsului/serviciului
➢ Descrierea pieţei(perspective de creştere, concurenţa)
➢ Sumarul proiecţiilor financiare şi suma de bani solicitată
3.2. Ce cuprinde descrierea firmei
In cazul firmelor deja existente, este necesară o prezentare a trecutului firmei şi a
performanţelor sale, prezentare care trebuie să conţină referiri la:
Conducerea firmei (pregătire, responsabilităţi,experienţă, locuri de muncă anterioare ,
prezentarea conducerii firmei/a iniţiatorilor afacerii este necesară şi în cazul noilor
afaceri.
__________________________________________________________________ 40
_____________________________________________________________________
Contribuţia proprietarilor/managerilor la capitalul firmei ( O participare importantă
poate fi interpretată ca un semn clar al interesului şi implicării proprietarilor în afaceri,
ceea ce reprezintă una din cheile succesului acesteia )
Numărul de salariaţi existenţi ( se poate face o detaliere pe domenii de activitate, pe
nivelul de pregătire profesională,ca o anexă suplimentară , poate fi prezentată şi
organigrama firmei)
Produsele serviciile actuale( enumerare, caracteristici, rentabilitate, avantaje
competitive)
Locul unde se desfăşoară activitatea şi implicaţiile acestei situaţii( utilităţi, forţă de
muncă)
Principalii furnizori de materii prime şi materiale (enumerarea,ponderea fiecăruia,
eventual şi date referitoare la forma lor de proprietate şi la localizarea geografică )
Dotările cu maşini , utilaje, mijloacele de transport (trebuie precizat dacă acestea sunt
proprietatea firmei sau sunt numai închiriate sau obţinute prin leasing)
Clienţii actuali ( garanţia viitorului firmei este reprezentată de orientarea spre piaţă,
firma trebuie să dovedească o bună cunoaştere a clienţilor săi)
Principalii concurenţi ( enumerare, ponderea lor pe piaţă şi poziţia firmei faţă de aceştia,
explicaţii ale acestei situaţii)
3.3. Cum trebuie prezentate obiectivele afacerii
Planul de afaceri trebuie să demonstreze că iniţiatorii proiectului au o idee clară
asupra a ceea îşi propun să realizeze. Un finanţator care citeşte un plan de afaceri
trebuie să vadă care sunt scopurile afacerii şi care sunt obiectivele în următoarele luni
sau în următorii ani .E bine să evitaţi aspectele prea tehnice sau detaliile inutile.
3.4. Cum trebuie prezentat produsul
Este esenţial să faceţi cât mai bine înţeleasă nevoile consumatorilor cărora le
răspunde produsul/serviciul dumneavoastră.`
Planul de afaceri trebuie să ofere o descriere suficient de detaliată a
produsului/serviciului firmei. În cazul în care este vorba de un produs existent, poate fi
prezentată experienţa în domeniu, competenţe tehnice acumulate, performanţa în
domeniul vânzărilor. În cazul în care este vorba de un produs/serviciu nou vor fi
prezentate avantajele care permit firmei obţinerea acestuia care mai trebuie întreprinse
până la începerea activităţii normale.
__________________________________________________________________ 41
_____________________________________________________________________
Calitatea şi preţul produsului reprezintă aspecte principale care nu pot lipsi din
nici un plan de afaceri. Ele sunt esenţiale în poziţionarea firmei faţă de clienţi şi
concurenţă. O calitate inferioară reprezintă un risc crescut de pierdere de clienţilor în
faţa concurenţilor, în acelaşi timp, cheltuielile pentru îmbunătăţirea produsului nu vor fi
recuperate dacă nu corespund percepţiilor clienţilor. Imaginea despre calitatea
produsului poate fi îmbunătăţită prin garanţiile sau alte servicii postvânzare oferite.
Alegerea preţului produsului este un aspect extrem de important, multe modele de
planuri de afaceri sugerate de finanţatori solicită aprecieri ale preţului produsului în
comparaţie cu cele ale concurenţei. În cazul în care preţul este mai ridicat , trebuie să
arătaţi ce îi va determina pe clienţi să cumpere de la dumneavoastră. Dacă aveţi mai
multe produse sau servicii, veţi prezenta caracteristicile fiecăruia şi ponderea estimată în
totalul vânzărilor. Orientarea spre un produs sau un serviciu unic reprezintă un risc, în
special în cazul în care piaţa este îngustă sau preferinţele consumatorilor se modifică
rapid. În acelaşi timp, extinderea în domenii în care nu aveţi experienţă reprezintă şi ea
un risc. Un serviciu sau produs uşor de imitat s-ar putea să nu ofere suficientă protecţie
în faţa concurenţei.
Diverse documentaţii cu caracter prea tehnic pot fi anexate la planul de afaceri
sau pot fi preluate în cadrul unui studiu de fezabilitate.
3.5.Cum trebuie prezentată piaţa
Lansarea unui produs sau serviciu trebuie precedată de studierea pieţei
potenţiale. Trebuie să estimaţi mărimea pieţei pentru produsul respectiv, precum şi cota
de piaţă pe care o deţineţi-vă propuneţi să o deţineţi. Dacă este o piaţă prea îngustă,s-ar
putea să nu mai fie loc pentru încă un producător. A spune că firma deţine o cotă
insignifiantă dintr-o piaţă foarte mare nu are o relevanţă prea mare. Identificarea
segmentelor pieţei căreia vă adresaţi este foarte importantă pentru determinarea ariei pe
care o va deservi efectiv firma. Prin delimitarea segmentului de piaţă al firmei
determinaţi şi caracteristicile principale ale viitorilor clienţi.Definirea prea vagă poate fi
interpretată ca un semn al unei strategii neclare,acumularea de prea multe caracteristici
în definirea segmentului de piaţă poate avea însă un efect similar. Este bine dacă aduceţi
o susţinere solidă a criteriilor alese în segmentarea pieţei. De asemenea trebuie să
identificaţi şi tendinţele de viitor de pe piaţă: potenţialul de creştere, orientările viitoare
ale consumatorilor, posibilitatea intrării/ieşirii de pe piaţă a unor concurenţi, etc
__________________________________________________________________ 42
_____________________________________________________________________
3.6. Cum trebuie prezentaţi clienţii
Orice întreprinzător trebuie să fie orientat câtre piaţă. O afacere nu va avea
succes dacă nu răspunde unor necesităţi reale ale consumatorilor. În cazul în care există
un număr limitat de cumpărători se poate face o prezentare detaliată a acestora
cuprinzând, de exemplu date referitoare la:
➢ Numele/denumirea clienţilor
➢ Forma de proprietate
➢ Localizare geografică
➢ Domeniul de activitate
➢ Cifra de afaceri
➢ Mărimea estimată a comenzilor şi ponderea în totalul vânzărilor estimate.
În cazul în care există mai mulţi cumpărători-de ex. În cazul unui magazin cu
amănuntul-datele prezentate vor fi diferite:
➢ Numărul potenţial al cumpărătorilor
➢ Caracteristicile clienţilor:venituri medii, vârstă, statut social,interes pentru
produse noi
➢ Valoarea medie a unei cumpărări şi frecvenţa cumpărărilor
Este posibil ca, într-o primă fază, produsul să atragă numai clienţi inovatori urmând ca
persoanele/firmele care vor construi piaţa de bază a firmei să înceapă să cumpere mai
târziu. În întocmirea planului de afaceri trebuie luată în considerare şi sensibilitatea
clienţilor faţă de preţul produsului .
În anumite cazuri, s-ar putea ca un preţ mai ridicat să constituie pentru cumpărători un
semn al unei calităţi mai ridicate, iar un preţ redus poate părea suspect. Ar fi de preferat
ca întocmirea planului de afaceri să fie precedată de efectuarea unui studiu de piaţă care
să sondeze interesul clienţilor potenţiali pentru produsul/serviciul respectiv. Acest
studiu poate părea costisitor,dar este în orice caz mai ieftin decât o afacere începută şi
eşuată din cauza aprecierii greşite a nevoilor consumatorilor. Evident că rezultatele
studiului de piaţă nu vor fi întotdeauna confirmate întocmai de evoluţiile ulterioare şi că
intuiţia întreprinzătorului îşi are şi ea rolul ei-dar necunoaşterea interesului real al
clienţilor pentru produs este cauza principală a eşecului unei afaceri.
3.7.Cum trebuie prezentată concurenţa
__________________________________________________________________ 43
_____________________________________________________________________
Datele referitoare la concurenţi sunt adesea greu de obţinut,dar se pot dovedi extrem de
utile.
În general , un plan de afaceri trebuie să indice:
Care sunt principalii concurenţi,localizarea lor şi segmentele de piaţă pe care le
deservesc
Care sunt tipurile de produse/servicii pe care le produc
Calitatea şi preţurile produselor, reducerile de preţ garanţii
Care sunt cotele de piaţă ale concurenţilor
Avantajele competitorilor în ceea ce priveşte reputaţia, fidelitatea clientelei, canalele de
distribuţie
Planul de afaceri trebuie să demonstreze că există un segment de piaţă care poate fi
deservit în mod profitabil de către firmă şi să arate de ce acesta nu este şi nu va fi
preluat de către concurenţi.
3.8. Cum trebuie prezentaţi furnizorii
Planul de afaceri trebuie să conţină şi date referitoare la furnizorii de materii prime,
materiale,utilaje şi servicii ale firmei. Vor fi prezentate:
Caracteristicile furnizorilor(localizare geografică,experienţă, formă de proprietate
Materii prime , servicii, etc
Modul în care se va derula activitatea de aprovizionare
Modalităţi de plată
La planul de afaceri se pot anexa şi oferte ale furnizorilor. Un eventual finanţator
trebuie să fie convins că aveţi asigurate condiţiile de desfăşurare a afacerii, că v - aţi
ales bina furnizorii şi că nu vor apărea costuri neprevăzute pe parcurs.
3.9.Cum trebuie prezentat procesul tehnologic
În cazul în care este vorba de o activitate de producţie, va trebui să daţi şi detalii în
legătură cu procesul tehnologic:
Etapele principale ale procesului tehnologic, timpul necesar fiecărei etape
Cerinţe privind aprovizionarea cu materii prime şi materiile, calitatea şi preţul acestora
Necesarul de utilaje
Asigurarea de utilităţi
Organizarea producţiei, servicii anexe
Impactul asupra mediului
__________________________________________________________________ 44
_____________________________________________________________________
3.10.Cum trebuie descrisă investiţia propusă
În cazul în care afacerea prezentată implică şi efectuarea de investiţii , planul de afaceri
va trebui să conţină date referitoare la:
➢ Obiectul investiţiei
➢ Necesităţile de proiectare
➢ Modul de realizare(în regie/în antrepriză)
➢ Furnizori de utilaje şi materiale
➢ Etape/graficul de realizare a investiţiei
➢ Modificări necesare la clădirile şi echipamentele existente
➢ Valoarea investiţiei
Descrierea investiţiei inclusă în planul de afaceri trebuie să cuprindă datele
esenţiale, evitând însă aspectele prea tehnice. Documentaţia detaliată poate fi anexată la
plan (de ex. proiecte, avize, oferte ale furnizorilor de utilaje)
3.11.Cum trebuie prezentat personalul necesar
Succesul unei afaceri depinde în mare măsură de existenţa unui personal bine
pregătit şi motivat. Planul de afaceri va trebui să prezinte numărul de angajaţi necesar şi
calificările acestora. Trebuie precizat de unde provin aceşti angajaţi: pot fi angajaţi
existenţi în firmă,retribuiţi la alte compartimente sau pot fi angajaţi noi. Angajarea de
persoane aflate în şomaj poate fi un avantaj în obţinerea unor finanţări. Este de aşteptat
ca afacerea să se extindă în anii următori şi în acest caz ar fi bine de arătat de unde
provin aceşti angajaţi, eventual cum se asigură nivelul de calificare corespunzător.
Planul de afaceri va trebui să conţină şi o scurtă referire la responsabilităţile angajaţilor,
se poate anexa şi o organigramă.
Veţi include de asemenea şi date referitoare la salarizarea personalului , la
totalul cheltuielilor cu personalul şi la ponderea acestora în totalul cheltuielilor firmei.
Trebuie să conturaţi o imagine clară cu privire la modul de motivare şi
coordonare a angajaţilor.
3.12.Cum trebuie prezentate activităţile de desfacere
Se vor prezenta date referitoare la modalitatea de vânzare a
produsului/serviciului (magazine proprii, magazine de cartier sau prin supermagazine).
Pot fi alese mai multe metode , dar orice alegere trebuie justificată. În cazul în
care hotărâţi să vindeţi produsul prin distribuitori specializaţi va trebui să precizaţi
__________________________________________________________________ 45
_____________________________________________________________________
ponderea fiecăruia, aria geografică/ categoriile de clienţi acoperite,
contractele/comenzile deja existente, avantajele pe care le acordaţi acestora pentru a vă
asigura de fidelitatea lor.
3.13. Cum trebuie prezentate activităţile de promovare a vânzărilor
Prezentarea strategiei de marketing trebuie să se regăsească şi ea în planul de
afaceri. Va trebui să prezentaţi principalele acţiuni legate de produs, preţ, promovare şi
distribuţie care vor atrage şi păstra interesul clienţilor. Pentru a întocmi un buget de
promovare a vânzărilor, va trebui să vă decideţi mai întâi asupra metodelor de
promovare adecvate. Trebuie să definiţi mesajul pe care vreţi să îl transmiteţi clienţilor
şi să alegeţi mijloacele potrivite pentru al trimite ( publicitate,lansare oficială, reduceri
promoţionale de preţuri, relaţii publice, etc).
În fiecare caz trebuie să comparaţi cheltuielile necesare cu beneficiile care se pot
obţine. Bugetul de marketing nu se referă numai la publicitate. Va trebui să includeţi
aici şi alte cheltuieli (de ex. monitorizare a pieţei)
3.14.Cum trebuie prezentate diferitele aspecte legale ale activităţii
În cadrul planului de afaceri va trebui prezentată şi situaţia aprobărilor şi
avizelor oficiale obţinute deja sau care vor trebui obţinute precum şi alte aspecte
relevante legate de legislaţia în domeniu(de ex. Calificări necesare, existenţa unor
licenţe sau brevete, probleme legate de mediu, etc).
3.15. Ce reprezintă proiecţiile financiare
Oricât de interesantă şi de inovatoare este o afacere, un investitor este
interesat,în cele din urmă, de aspectele financiare ale afacerii în care se implică.Din
acest motiv, trebuie acordată toată atenţia documentelor referitoare la aspectele
financiare ale afacerii prezentate prin intermediul planului de afaceri ( evoluţia estimată
a veniturilor şi cheltuielilor afacerii pentru următoarea perioadă de timp-de regulă
următorii câtiva ani, indicatorii de rentabilitate etc)
3.16 Ce venituri va aduce afacerea
Un element cheie al oricărui plan de afaceri îl reprezintă volumul anticipat al
vânzărilor. Analiza nevoilor clienţilor , a caracteristicilor produsului, a dinamicii pieţei
şi a strategiilor concurenţilor vă vor ajuta în acest sens. Este important de cunoscut
numărul cumpărătorilor potenţiali, posibilitatea de a stabili legături pe termen lung cu
aceştia,frecvenţa şi mărimea comenzilor, cota de piaţă pe care o veţi deţine etc. În
__________________________________________________________________ 46
_____________________________________________________________________
funcţie de aceste date vă puteţi ajusta şi politica de preţuri. În cazul în care vânzările au
o sezonalitate accentuată, acest lucru trebuie luat în considerare în elaborarea bugetului
afacerii şi determinarea necesarului de finanţare. Este bine să evaluaţi şi cât de solide
sunt estimările dumneavoastră cu privire la venituri. Dacă sunteţi vulnerabil la un atac
din partea concurenţei sau la o schimbare bruscă în preferinţele consumatorilor este
indicat să verificaţi dacă aveţi capacitatea de a depăşi aceste situaţii.
3.17. Care vor fi cheltuielile
Un volum mare al încasărilor nu este o realizare prea mare dacă nivelul
cheltuielilor este încă şi mai ridicat. Volumul cheltuielilor trebuie previzionat cu atenţie
şi monitorizat pe tot parcursul derulării afacerii. Cheltuielile pe care urmează să le
angajaţi nu vor avea o structură omogenă şi, din acest motiv, trebuie să distingeţi între
diferitele destinaţii ale resurselor de care dispuneţi.
O primă distincţie importantă este cea dintre cheltuielile iniţiale - care vor fi
efectuate pentru a pune în mişcare noua afacere - şi cele aferente activităţii curente după
atingerea parametrilor propuşi. Este foarte important să aveţi un grafic al celor două
categorii de cheltuieli şi să determinaţi cu precizie momentul în care afacerea va începe
să funcţioneze la capacitatea normală.
O altă distincţie importantă este cea între cheltuielile fixe - cele care trebuie
suportate şi atunci când nu se desfăşoară vreo activitate productivă-şi cele variabile-de
ex. cheltuielile cu materii prime sau salariile personalului direct productiv. Este
recomandabil ca această grupare a cheltuielilor să fie precedată de o analiză atentă-
distincţia perfectă există numai între teorie şi practică.
3.18.Care va rentabilitatea scontată a afacerii
Datele referitoare la veniturile şi cheltuielile previzionate vor da o imagine
asupra rentabilităţii afacerii. În aprecierea acestei rentabilităţi este mai bine să evaluaţi
cum vor arăta rezultatele în cazul în care apar evenimente neprevăzute. Dacă rezultatele
arată bine pe hârtie dar, de exemplu, întârzierea în obţinerea unui spaţiu adecvat cu
câteva luni transformă profitul în pierderi, este bine să vă luaţi măsuri de siguranţă.
Analiza de sensibilitate dă imaginea evoluţiei rezultatelor în cazul în care anumite
evoluţii nefavorabile afectează imaginea firmei.
3.19. Care sunt documentele financiare necesare
__________________________________________________________________ 47
_____________________________________________________________________
Sunt componente foarte importante în cadrul unui plan de afaceri în cazul în care
este vorba de o firmă deja existentă, trebuie anexate cel puţin:
Bilanţurile pe ultimii 2-3 ani de activitate
Ultima balanţă de verificare contabilă
Bilanţul pro-forma pentru perioada următoare
Contul de profit şi pierdere previzionat pe aceeaşi perioadă
3.20.Cum este utilizat planul de afaceri în activitatea de control al activităţii
Planul de afaceri ar trebui să servească , ulterior demarării activităţii, ca punct de reper
în determinarea viabilităţii afacerii. Controlul afacerii se poate concentra pe două
aspecte principale:
Controlul aspectelor financiare
Controlul vânzărilor
Înfiinţarea firmelor mari

Noţiuni introductive:
- rolul afacerii în cadrul ac. de piaţă
- domenii în care se înfiinţează : comerţ, construcţii, prestări servicii
- parcursul necesar pentru demararea unei afaceri
- avantajele si dezavantajele deţinerii unei afaceri
Condiţiile pentru a determina forma ideală de societate comercială
- suma de bani necesară
- profilul net
- calificare şi competenţă
- perspectiva de dezvoltare a afacerii şi talentul managerial
- capitalul social
- participarea la luarea deciziilor
- taxele necesare iniţierii afacerii şi proceduri de constituire
- alte surse de venit
- responsabilitatea în caz de faliment
- Istoricul firmei
- Echipa de conducere cel mai important factor în succesul unei afaceri
__________________________________________________________________ 48
_____________________________________________________________________
- Calificarea şi competenţa echipei de conducere
- Planul de afaceri:descrierea afacerii, scopul, produsele şi serviciile oferite de
firmă comparativ cu cele oferite de către competitori
Economia de piaţă: studierea cerinţelor pieţei,concurenţa de piaţă,politice
generală a preţurilor
Amplasarea firmei : alegerea locului de amplasare a firmei,alegerea zonei, posibilitatea
de angajare de forţă de muncă
- Analizarea afacerilor din zonă
- Calitatea mărfurilor produselor şi serviciilor realizate
- Importanţa clientului şi amplasarea unităţilor în apropierea acestora
- Amenajarea tehnică a unităţii în funcţie de capitalul disponibil
- Evoluţia afacerii
- Plan de dezvoltare al afacerii
- Planificarea corespunzătoare a resurselor umane
- Deservirea sarcinilor de muncă
- Specificaţiile de lucru (caracteristicile personale de ocupare a postului-
calificare,educaţie, experienţă)
- Promovarea personalului(personal propriu,personal din afară
- Angajarea personalului de la firme concurente
- Selectarea personalului calificat ( teste, interviuri)
- Experienţa şi orientarea în căutarea unui loc de muncă( Curriculum Vitae, scrisoare de
intenţie
- Perfecţionarea personalului( pregătire la locul de muncă, pregătire prin şcoli)
- Plata salariilor(compensaţii, venituri suplimentare)
- Factorii care determină salariile ( cererea de forţă de muncă, legislaţia în vigoare,
posibilitatea firmei de a plăti,sindicatele, calculul salariilor,premii acordate,evaluarea
performanţelor profesionale)
- Piaţa şi rolul marketing-ului
- Studiul pieţei ( produs, plasare, promovare, reclamă)
- Aprovizionarea
- Factori cheie ai aprovizionării(calitate, cantitatea, preţ, timp,furnizor)
- Activităţi financiar-contabile
__________________________________________________________________ 49
_____________________________________________________________________
- Obţinerea de fonduri pentru iniţierea sau amploarea unei afaceri(capital
propriu,împrumuturi
- Categorii de capital (fix, de lucru, suplimentar
- Împrumuturi financiare(bănci-pe termen scurt,mediu lung)
- Documente cerute de bănci pentru aprobarea împrumuturilor
Organizarea muncii
Elementele care stau la baza org. muncii: - diviziunea şi cooperarea în muncă
- crearea condiţiilor corespunzătoare de muncă
- org. lucrului în schimburi
- ridicarea calificării salariale
- asigurarea disciplinelor în muncă
Structura org. a unităţilor
Organizarea locului de muncă în funcţie de categ. unităţii:8 ture, schimburi)
Cerinţe : tehnice-înzestrarea tehnică a locului de muncă
Organizatorice - adaptarea mijloacelor de muncă la om
fiziologice-reguli de comportare
Contractul colectiv de muncă
Regulament de organizare şi funcţionare
Contract individual de muncă
Drepturile şi obligaţiile salariaţilor( contract pe perioadă determinată sau pe perioadă
nedeterminată, timpul de muncă şi repausuri periodice,concediul de odihnă,concediul
pentru formare profesională,protecţia socială a şomerilor,legislaţia muncii referitoare la
şomaj, codul muncii-legea 53-/2003,protecţia prin servicii medicale,răspunderea
disciplinară)
Managementul Afacerii
Se referă la:
➢ descrierea echipei manageriale
➢ organizarea resurselor umane în cadrul afacerii
➢ prezentarea proprietarilor afacerii
➢ politica de management al resurselor umane
__________________________________________________________________ 50
_____________________________________________________________________
➢ Echipa managerială are un rol hotărâtor în iniţierea, derularea şi succesul
afacerii.
➢ Caracteristici esenţiale pe care trebuie să le aibă managerii:
➢ încredere în tot ceea ce întreprind
➢ capacitatea de a face faţă eşecurilor
➢ inventivitate
➢ perseverenţă
➢ uşurinţă în asumarea riscului
➢ dedicare totală
Întreprinzătorii trebuie să aibă încredere totală în afacerea pe care au iniţiat-o, să aloce
cât mai mult timp în vederea asigurării succesului permanent al afacerii şi să elaboreze
un plan de dezvoltare a firmei având în vedere următoarele aspecte:
➢ identificarea nevoilor imediate ale firmei
➢ identificarea tipului persoanelor necesare pentru rezolvarea acestor nevoi
➢ analiza personalului care trebuie angajat,calificarea acestuia şi modul cum sunt
alocate responsabilităţile
➢ recompensarea salariaţilor
➢ acordarea beneficiilor(salarii,prime,stimulente)
Evoluţia unei afaceri este legată de priceperea cu care întreprinzătorul se înconjoară de
salariaţi competenţi, eficienţi şi cinstiţi. Dacă iniţierea unei afaceri aparţine
întreprinzătorului punere ei în practică necesită oameni capabili care să-l ajute pe acesta.
În momentul când s-a elaborat un plan de dezvoltare al afacerii trebuie întocmit un plan
de dezvoltare a afacerii trebuie întocmit un plan corespondent de angajare de noi
oameni în vederea realizării sarcinilor suplimentare de muncă.
Lipsa calificării necesare poate produce mari prejudicii firmei.
Este necesară pregătirea salariaţilor pentru a fi capabili să-şi asume noi responsabilităţi.
În condiţiile actuale un personal policalificat este un mijloc de asigurare împotriva
pericolului care s-ar putea ivi datorită lipsei de salariaţi cu o calificare superioară.
Planificarea corespunzătoare a resurselor umane presupune:
analiza postului( această analiză are avantajul creării unei baze pentru evaluarea
performanţelor viitoare ale postului)
__________________________________________________________________ 51
_____________________________________________________________________
descrierea sarcinilor de muncă(presupune descrierea obligaţiilor şi responsabilităţilor
unui anumit post în anumite condiţii de lucru)
elaborarea specificaţiilor de lucru(înseamnă caracteristicilor personale potrivite ocupării
postului – calificare, educaţie,experienţă)
Recrutarea personalului corespunzător se poate face prin:
promovarea personalului propriu
angajarea unor salariaţi de la firmele concurente(cu avantajele şi dezavantajele
respective)
Pentru a alege cel mai potrivit salariat, întreprinzătorul are la îndemână o serie de
procedee:
solicitările de serviciu-un formular de solicitare care pune accent pe studii, experienţă în
muncă, deprinderi aplicabile în muncă
testele-pentru informaţii suplimentare în vederea luării unor decizii
interviul-din care rezultă experienţa, aptitudinile,competentele
Personalul solicitat trebuie introdus în mediu de lucru al activităţii pe care o v-a
desfăşura.
Întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere perfecţionarea personalului care se
poate face prin:
➢ pregătire la locul de muncă prin ucenicie
➢ pregătire în afara locului de muncă prin şcoli
Pentru activităţile desfăşurate salariaţii primesc compensaţii , acestea sunt salariile şi
veniturile suplimentare acordate.
Salariile sunt determinate de o serie de factori: cererea de forţă de muncă, legislaţia în
vigoare,posibilitatea firmei de a plăti şi sindicatele
Calculul salariilor se poate baza pe diferite sisteme de salarizare:
➢ regim-după timpul respectiv lucrat
➢ acord-în funcţie de producţia realizată
În funcţie de profilul firmei se pot acorda premii anuale sau trimestriale. Este corect ca
acestea să fie individualizate în funcţie de realizări. În fiecare an se face o evaluare a
performanţelor profesionale care oferă întreprinzătorului posibilitatea de a aprecia
rezultatele bune ale salariaţilor(prin creşteri salariale) şi de ai corecta pe cei care nu au
obţinut rezultate corespunzătoare.
__________________________________________________________________ 52
_____________________________________________________________________
O firmă investeşte timp şi bani în fiecare salariat pe care îl angajează şi pregăteşte.
Aceste investiţii se pierd atunci când salariatul pleacă din unitate la cerere, concediat –
fără motive temeinice.
MODUL DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII CA LIBER INTREPRINZĂTOR
Scopul acestei curs este de a ajuta pe întreprinzătorii care doresc să demareze activităţi
comerciale ,să aleagă forma juridică cea mai potrivită şi drumul cel mai scurt şi mai
ieftin pentru obţinerea autorizaţiilor necesare.
1. Cadrul legal pentru organizarea activităţilor comerciale particulare:
Decretul lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice
pe baza liberei iniţiative.
Hotărârea Guvernului nr. 201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a Decretului
lege nr. 54/1990
Hotărârea de Guvern nr. 449/1994 privind activitatea liber profesioniştilor ( medici,
ingineri,avocaţi, arhitecţi,notari publici,asistenţi medicali)
Ordonanţa Guvernului României 44/1995 privind îmbunătăţirea impunerii activităţilor
producătoare de venit din exercitarea unor profesii libere şi din lucrări literare.
Aceste acte normative reglementează procedurile de autorizare , funcţionare şi
impozitare pentru întreprinzători individuali şi asociaţiile familiale.
Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului reglementează înmatricularea
(obligatorie a comercianţilor precum şi regimul denumirilor,firmelor şi emblemelor.
Registrul Comerţului asigură caracterul public, nesecret al actelor de comerţ
Legea nr. 35/1991 completată de legea 57/1993 privind investiţiile străine asigură cadrul
nediscriminatoriu, chiar favorizant pentru realizarea unor activităţi comerciale cu
participare străină.
Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale defineşte şi reglementează cinci forme
legale de organizare pentru persoanele juridice ce desfăşoară acte de comerţ.(adică
activităţi ce implică vânzări-cumpărări)
Legea 73/12.07.1996 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului 70/1994 privind
impozitul pe profit.
2. Formele juridice ce se pot desfăşura afacerile particulare
Principalele forme juridice în care poate fi lansată o afacere particulară sunt:
__________________________________________________________________ 53
_____________________________________________________________________
întreprinzători individuali, liberi profesionişti, asociaţii familiale(grad de rudenie, act
doveditor)
societăţi comerciale şi anume:
1.societatea în nume colectiv(S.N.C.)
2.societatea în comandită simplă(S.C.S.)
3.societatea în comandită pe acţiuni(S.C.A.)
4.societatea pe acţiuni(S.A.)
5.societatea cu răspundere limitată(S.R.L.)
Forma juridică pentru afacerea pe care întreprinzătorii particulari doresc să o în ceapă
trebuie aleasă cu grijă ţinându-se seama de:
1.natura activităţii ce urmează a fi organizată
2. mărimea acesteia şi posibilităţile de dezvoltare
3.numărul viitorilor parteneri de afaceri
4. gradul de implicare şi de răspundere asumat de fiecare dintre ei
5.capitalul social disponibil în comparaţie cu cel necesar
6.ponderea participării fiecărui partener la constituirea capitalului social
7.caracteristicile specifice fiecăreia dintre diferitele forme juridice prevăzute de
legislaţia în vigoare.
Întreprinzători individuali, liberi profesionişti şi asociaţii familiale. Sunt cea mai simplă
formă de manifestare a iniţiativei particulare în activitatea economică.
Persoanele fizice, liber profesionişti-numai persoane care au domiciliul în România.
Asociaţiile familiale-se pot constitui între membrii unei familii cu gospodărie comună.
Ce activităţi pot fi desfăşurate
H.G. 201/1990 prevede categoriile de activităţi care nu pot desfăşura în unităţi
particulare:
1. fabricarea şi comercializarea de:
- produse explozibile, toxice, otrăvuri, droguri, narcotice, produse
radioactive
- instalaţii şi echipamente nucleare, echipament militar, arme, muniţii
- înfiinţarea de case de toleranţă
- fabricarea spirtului
- imprimarea hărţilor
__________________________________________________________________ 54
_____________________________________________________________________
- contrabandă, speculă
Desfăşurarea anumitor activităţi este permisă numai pe baza atestării
profesionale a persoanelor respective. Atestarea se dovedeşte prin acte ca:
- diploma de absolvire pentru:învăţământul superior, şcoală
profesională, cursuri de calificare,
- cartea de meşteşugar sau lucrător
- dovezi oficiale(autorizaţii, procese verbale din care să rezulte
exercitarea meseriei timp de cel puţin 3 ani.
Persoanele care nu deţin acte doveditoare pot susţine examen de atestare la
Direcţia Judeţeană de Muncă şi Protecţie Socială.
Autorizarea se eliberează de Consiliul Local în numele căruia se plăteşte la
Trezorerie şi taxa de autorizare.
Primăriile au stabilit că pentru anumite activităţi şi anume pentru acelea care
produc zgomot,noxe, nu se eliberează autorizaţie de funcţionare în apartamente situate
în blocuri de locuinţe.
Avantaje
- filiera de autorizare este mai scurtă-doar 3 etape de autorizare
- taxele de autorizare sunt mai puţine şi mai reduse
- modalitatea de impozitare diferită –baza de impozitare se calculează diferit, iar
impozitele percepute sunt mai mici în comparaţie cu impozitul pe profit aplicat
societăţilor comerciale.
Dezavantaje:
- nu se poate folosi personal salariat
- posibilităţi mai reduse
- posibilităţi mai reduse de dezvoltare a activităţii.
B.1.Societăţile comerciale
Societăţile comerciale sunt persoane juridice distincte de persoana proprietarilor
lor(asociaţi sau acţionari).Ele desfăşoară activităţi în nume proprii, au conducere şi
sediu propriu.
Societăţile comerciale se constituie prin asociere pe baza unui contract de societate.
B1.1.Societatea în nume colectiv(S.N.C.) poate fi înfiinţată de către doi sau mai
mulţi asociaţi, pe baza unui contract fără a depune un capital social iniţial. Asociaţii
__________________________________________________________________ 55
_____________________________________________________________________
contribuie conform înţelegerii libere dintre ei, la constituirea patrimoniului social al
societăţii, prin aporturi în bani şi/sau în natură.
Obligaţiile sociale ale S.N.C. sunt garantate cu patrimoniul social şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor societăţilor.
B1.2.Societatea în comandită simplă(S.C.S.) este o asociere între unul sau mai
mulţi asociaţi principali, care participă la administrarea societăţii şi răspund împreună,
nelimitat cu averea lor şi unul sau mai mulţi asociaţi cu drepturi limitate, numiţi
Comanditari
a căror răspundere limitată la aportul de capital .
B1.3.Societatea pe acţiuni (S.A.) este o societate cu un capital de minim un
milion lei şi având cel puţin 5 acţionari. Acţiunile emise pot fi la purtător sau
nominative. O societate pe acţiuni poate fi constituită prin asociere Publică. Obligaţiile
sociale ale S.A. sunt garantate cu patrimoniul social al acestuia, acţionarii sunt obligaţi
numai la plata acţiunilor.
B1.4.Societatea în comandită pe acţiuni (S.C.A.) este o formă mai rar întâlnită a
societăţilor în comandită. Este o asociere între investitori/comanditari (a căror
răspundere se limitează la plata acţiunilor) şi comanditaţi care participă la conducerea
societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru datoriile şi obligaţiile societăţii.
B.1.5. Societatea cu răspundere limitată(S.R.L.) trebuie să aibă cel puţin un
asociat şi maxim 50 de asociaţi. Capitalul social trebuie să aibă o valoare de minim
MODULUL II
APLICAREA NORMELOR DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ
CADRUL LEGISLATIV GENERAL PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN

MUNCA
1. CADRUL LEGISLATIV ACTUAL - Generalitati
Refacerile politice, sociale, economice din ultimii ani din tara noastra au
determinat si reevaluarea domeniului securitatii si sanatatii in munca pentru care s-a
creat o noua legislatie, armonizata cu directivele europene, cu conventiile si
recomandarile Organizatiei Mondiale a Muncii. Noua legislatie: Legea 53 / 2003 –
Codul Muncii; Legea 319 / 2006 – a securitatii si sanatatii in munca; H.G. nr. 1425 /
__________________________________________________________________ 56
_____________________________________________________________________
2006 privind aprobarea Normei metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii
si sanatatii in munca nr. 319 / 2006; Ordinul nr. 754 / 2006 al Ministrului muncii,
solidaritatii sociale si familiei pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor
externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de
informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca; Legea 108 / 1999 –
pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii si H.G. nr. 767 / 1999 pentru
aplicarea Legii 108 / 1999 etc. a introdus sau a dezvoltat concepte care asigura
schimbarea modului de abordare a aspectelor referitoare la asigurarea securitatii si
sanatatii in munca. Dintre trasaturile esentiale care caracterizeaza noua legislatie se pot
enunta:
- intarirea obligatiei angajatorilor de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor
prin masuri care iau in consideratie principiile generale de prevenire;
- dezvoltarea la nivel national si la nivel de unitate economica a unor politici de
prevenire care sa trateze sanatatea si securitatea angajatilor in munca, luand in
considerare tehnologiile, organizarea muncii, mediul de munca si nu in ultimul rand
executantul cu toate cerintele sale;
- instruirea, formarea si perfectionarea angajatilor in corelatie cu sarcinile de
munca si cu riscurile la care pot fi expusi;
- prioritatea masurilor de protectie intrinseca si colectiva fata de cele
individuale;
- instituirea responsabilitatilor angajatilor fata de propria securitate si sanatate;
- dezvoltarea capacitatii institutionale a unor organisme de control si de
indrumare a activitatii de prevenire ale statului, care sa dispuna de mijloace juridice,
tehnice, financiare etc. eficace.
Altfel spus, noua legislatie impune intensificarea preocuparilor pentru calitatea
de securitate a echipamentelor tehnice, pentru inlocuirea sau chiar eliminarea
substantelor si produselor periculoase, pentru organizarea ergonomica a locului de
munca, pentru cresterea nivelului de pregatire a lucratorilor si asigurarea participarii
acestora la elaborarea si luarea deciziei in domeniul protectiei muncii si pentru
supravegherea sanatatii lucratorilor in munca.
Aceste preocupari sunt sustinute de contextul economic actual marcat de
cresterea importantei calitatilor produselor care implica si calitatea de securitate a
__________________________________________________________________ 57
_____________________________________________________________________
acestora si face sa creasca numarul de organizatii si societati preocupate sa conceapa si
sa utilizeze tehnici si instrumente, metode si proceduri care sa faciliteze imbunatatirea
continua a calitatii si metode de evaluare a nivelului de securitate.
Sistemul de reglementari din Romania privind cerintele esentiale de securitate si
sanatate ale echipamentelor tehnice, respectiv cerintele minime de securitate si sanatate
la locul de munca a impus si alinierea practicilor noilor organisme create cu cele ale
organismelor europene in materie de securitate si sanatate.
Activitatea de protectie a muncii in Romania urmareste eleborarea si aplicarea
unui ansamblu de masuri menite sa asigure, in toate domeniile de activitate, indeplinirea
sarcinilor in conditii normale de munca fara accidente si imbolnaviri profesionale.
Importanta care se acorda protectiei muncii este relevanta de faptul ca, chiar in
Constitutie sunt stabilite principiile de baza ale protectiei angajatilor, principii care sunt
dezvoltate apoi in Legea 319 / 2006 ( legea cadru ).
PRECIZAREA UNOR EXPRESII SI TERMENI DE BAZA REFERITOARE LA
SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA
Legea 319 / 2006 – a securitatii si sanatatii in munca stabileste principiile
generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea
lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidente, informarea, consultarea,
participarea echilibrata, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si
directiile generale pentru implementarea acestor principii.
Ea se aplica in toate sectoarele de activitate atat publice cat si private,
angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor, facand exceptie de la aceste
prevederi, cazurile in care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din
serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre,
inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila, vin in contradictie cu
prezenta lege.
Pentru intelegerea si aplicarea corecta a acestei legi se impune sa se inteleaga
corect termenii si expresiile de baza referitoare la securitatea si sanatatea in munca
astfel:
a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii,
elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la
procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;
__________________________________________________________________ 58
_____________________________________________________________________
b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de
serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;
c) alti participanti la procesul de munca - persoane aflate in intreprindere si/sau
unitate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor
profesionale in vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul
comunitatii sau activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii
la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca
incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a
prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si
sanatatii lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in
conformitate cu prevederile legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste
problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca;
e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele
procesului de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului,
produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu,
situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile
in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul
susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;
g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor
de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii
sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in
procesul de munca;
i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in
munca;
j) echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit
de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii
__________________________________________________________________ 59
_____________________________________________________________________
puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau
accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv;
k) loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile
intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la
care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii;
l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii
lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau
specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada
de reconversie profesionala;
n) securitate si sanatate in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca
scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea
vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la
procesul de munca;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati
sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului
uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a
cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii,
abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii
in munca, conform legii;
q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care
necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca
cu o durata mai mica de 3 zile;
r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori
determinanti sunt de natura profesionala.
2. ACCIDENTELE DE MUNCA
1. DEFINIRE
Accidentele de munca sunt accidentele care provoaca vatamarea violenta a
organismului, precum si intoxicarea acuta profesionala, care au loc in timpul procesului
__________________________________________________________________ 60
_____________________________________________________________________
de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitatea
temporara de munca cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.
Accidentul de munca inseamna suferinte fizice si psihice, pierderi de venituri
etc., iar pentru cei implicati – victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de
munca pentru firma in care are loc evenimentul si pentru societate. La nivel mondial,
investigatiile facute de B.i.M. (Biroul International al Muncii) indica un cost direct al
accidentelor si bolilor profesionale de aproximativ 1% din P.I.B. (produsul National
Brut), in timp ce pierderile totale datorate acestor evenimente totalizeaza in tarile
dezvoltate 2-4% din P.I.B.
Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza
numai printr-o politica adecvata care sa aiba in vedere imbunatatirea continua a
performantei si integrarea managementului de securitate si sanatate in munca in
managementul strategic al firmei.
“ Omul este masura tuturor lucrurilor “ spunea PROTAGORAS – protejarea
fortei de munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept
principiu de baza in activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul. O
asemenea politica trebuie sa transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si
sanatatii in munca intr-o actiune voluntara, intr-o asemenea vointa a responsabilitatii
pentru conditiile de munca a salariatilor. Criteriul de securitate a muncii trebuie sa
apara, cel putin tot atat de important ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat
acestuia.
In sensul prevederilor Legii 319/2006 este considerat accident de munca:
a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor
tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit in cadrul activitatilor culturalsportive organizate, in timpul si
din cauza indeplinirii acestor activitati;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;
__________________________________________________________________ 61
_____________________________________________________________________
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si
privat;
f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de
angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca,
si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la
domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
indeplinirea unei sarcini de munca;
i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat
de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca,
pe durata normala de deplasare;
j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea
personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la
dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul
de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri
organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste
locuri;
l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane,
delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si
traseul prevazute in documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe
teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de
lege, incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza
indeplinirii indatoririlor de serviciu;
__________________________________________________________________ 62
_____________________________________________________________________
n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau
perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor
aferente stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna,
viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se
afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care
indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
2. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA
In conformitate cu Legea 319/2006 – Legea securitatii si sanatatii in munca,
accidentele de munca se clasifica in raport de urmarile produse si cu numarul
persoanelor accidentate in:
accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile
calendaristice;
accidente care produc invaliditate;
accidente mortale;
accidente colective – cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din
acceasi cauza.
a. ACCIDENTE CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA

( ITM )
Accidentul care produce incapacitate temporara de munca determina
intreruperea activitatii lucratorului pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile
calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a
accidentului produs. Perioada de I.T.M. se calculeaza prin insumarea numarului de zile
calendaristice consecutive, acordat imediat dupa producerea accidentului prin
certificatul/certificatele medicale, inceput cu prima zi si terminand cu ultima zi inscrisa
in acestea. In cazul in care accidentatul si-a reluat activitatea dupa o perioada de I.T.M.
si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin act medical, ca
__________________________________________________________________ 63
_____________________________________________________________________
fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia in continuare de drepturile
ce decurg dintr-un accident de munca.
b. ACCIDENTUL CARE A PRODUS INVALIDITATEA

Accidentul care produce invaliditatea determina pierderea totala sau partiala a
capacitatii de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate,
emisa de organele medicale in drept. In situatia in care, la momentul producerii
accidentului consecinta acestuia este o infirmitate evidenta ( de exemplu – un brat smuls
din umar ) evenimetul va fi declarat ca accident cu urmari de invaliditate numai dupa
emiterea deciziei de invaliditate de catre organele medicale.
c. ACCIDENTUL MORTAL
Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa
un interval de timp, daca acesta este confirmat in baza unui act medico-legal, ca fiind
urmare a accidentului suferit.
d. ACCIDENTUL COLECTIV
Daca au fost accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceleasi
cauze, in cadrul aceluiasi eveniment.
ALTE CLASIFICARI
1. Dupa numarul persoanelor afectate:
a) accident individual
b) accident colectiv
2. Dupa urmarile asupra victimei:
a) accidente care produc incapacitatea temporara de munca ( maxim 30
zile )
b) accidente care produc invaliditatea
c) accidente mortale
3. Dupa natura cauzelor directe:
a) accidente mecanice
b) accidente electrice
__________________________________________________________________ 64
_____________________________________________________________________
c) accidente chimice
d) accidente termice
e) accidente prin iradiere
f) accidente combinate
4. Dupa natura leziunilor:
a) contuzii
b) plagi
c) intepaturi
d) taieturi
e) striviri
f) arsuri
g) fracturi
5. Dupa locul leziunii:
- la cap, trunchi, membre, cu leziuni multiple
6. Dupa momentul in care se resimt efectele:
- cu efect imediat
- cu efect ulterior
3. COMUNICAREA, CERCETAREA SI RAPORTAREA EVENIMENTELOR

Orice eveniment va fi comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul
locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea
acestuia.
Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum
urmeaza:
a) inspectoratelor teritoriale de munca;
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele
urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea
acestora;
c) organelor de urmarire penala, dupa caz.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:
__________________________________________________________________ 65
_____________________________________________________________________
a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de
munca;
b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs
invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in
cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la
angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;
c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele
evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, in cazul suspiciunilor de boala
profesionala si a bolilor legate de profesiune.
Rezultatul cercetarii evenimentelor se va consemna intr-un proces-verbal.
In caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, institutia
medico-legala competenta este obligata sa inainteze Inspectoratului teritorial de munca,
in termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legal.
4. BOALA PROFESIONALA
1. DEFINIRE
Boala profesionala este afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei
meserii sau profesii cauzate de factori nocivi, chimici, biologici sau psihosociali
caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor aparate si
sisteme ale organismului in cadrul procesului de munca, indiferent de tipul de contract
de munca existent intre angajator si angajat. Sunt considerate de asemenea boli
profesionale afectiunile produse in conditiile enuntate mai sus, afectiunile sufetite de
elevi, studenti, ucenici in timpul efectuarii practicii.
2. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE
a) Neoplaziile – neoplsul hepatic, al activitatii nazale, laringian, bronsic si
pulmonar, osos si al cartilagiului articular al membrelor, al vezicii urinare, etc.
b) Boli de sange nonmaligne:
- anemia hemolitica dobandita, secundara, etc.
c) Boli psihice si comportamentale:
- sindromul postraumatic ( traumatism cranian )
- sindromul reactiv ( situatii sau evenimente stresante )
__________________________________________________________________ 66
_____________________________________________________________________
d) Boli ale sistemului nervos:
- Parkinsonism secundar ( magneziu )
- encefalopatia toxica ( Pb, Hg, solventi organici )
e) Boli ale urechii:
- hipoacuzie
- surditate etc.
f) Boli ale sistemului circulator:
- varice
- tromboflebite etc.
g) Boli ale sistemului respirator:
- silicoza
- fibroza pulmonara
- astm bronsic
- rinite alergice
- boli respiratorii cronice
- ulcer nazal si perforatia septului nazal ( crom, arsen, compusi )
h) Boli ale ficatului
- hepatitele toxice
i) Boli ale pielii si tesutului subcutanat
j) Boli ale aparatului urinar, etc.
3. ASIGURAREA ANGAJATULUI PENTRU RISCURI DE ACCIDENTE DE
MUNCA SI BOLI PROFESIONALE
1. BAZA LEGALA SI PRINCIPIILE PE CARE SE FUNDAMENTEAZA
ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE
Asigurarea pentru accidentele de munca si boli profesionale se face in baza legii
346/5 iunie 2002 modificata prin O.G. 107/24.10.2003 si face parte din sistemul de
asigurari sociale, garantate de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura
protectia sociala impotriva urmatoarelor categorii de riscuri: pierderea, diminuarea
capacitatii de munca si decesul ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor
profesionale.
Asigurarea pentru accidentele de munca se fundamenteaza pe urmatoarele
principii:
__________________________________________________________________ 67
_____________________________________________________________________
a) asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu
contract individual de munca;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate;
c) fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se constituie din
contributii diferentiate in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice
care incheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;
d) cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului accidentelor
de munca si al bolilor profesionale;
e) solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente
de munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi
pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute
de lege;
g) asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor;
h) repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege.
Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, raspunderea
civila a persoanei fizice sau juridice pentru prestatiile prevazute in lege si pentru care s-
a platit contributia de asigurare este preluata de asigurator.
Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii:
a) persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca,
indiferent de durata acestuia, inclusiv functionarii publici;
b) persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in
cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si
membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi
si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la lit.
a);
c) somerii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor
organizate potrivit legii;
d) persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari
de servicii si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3
salarii medii brute pe economia nationala;
__________________________________________________________________ 68
_____________________________________________________________________
e) ucenicii, elevii si studentii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale.
2. INSTRUIREA ANGAJATULUI IN DOMENIUL SANATATII SI SECURITATII
IN MUNCA
Potrivit Legii 319/2006 ( a securitatii si sanatatii in munca ), angajatorul trebuie
sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si
adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii
si instructiuni de lucru specifice locului de munca si postului sau:
a) la angajare
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer
c) la introducerea unui nou echipament de munca
d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru
e) la executarea unor lucrari speciale.
Instruirea trebuie sa fie:
➢ adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri
➢ periodic si ori de cate ori este necesar.
Angajatorul se va asigura ca lucratorii care desfasoara activitati in intreprinderea
(unitatea) proprie au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de
securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul sanatatii si
securitatii in munca au dreptul la instruire corespunzatoare, instruire care trebuie sa se
faca in timpul programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii (unitatii).
Fiecare lucrator trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si
instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa
nu expuna la pericol de accidente sau imbolnavire profesionala atat propria persoana,
cat si alte persoane, care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul
procesului de munca. In acest sens, lucratorii au urmatoarele obligatii:
➢ sa utilizeze corect masurile, aparatura, uneltele, substantele periculoase,
echipamentele de transport si alte mijloace de productie;
➢ sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare,
sa-l inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
➢ sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau
inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprie, in special ale
__________________________________________________________________ 69
_____________________________________________________________________
masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor si sa utilizeze
corect aceste dispozitive;
➢ sa comunice imediat angajatorului sau lucratorilor desemnati orice situatie de
munca despre care are motive intemeiate sa o considere un pericol pentru
securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemului de
protectie;
➢ sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoana;
➢ sa coopereze cu angajatorul sau lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar,
pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre
inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii
lucratorilor;
➢ sa coopereze, atat cat este necesar, cu angajatorul sau lucratorii desemnati,
pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de
lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de
activitate;
➢ sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei in domeniul securitatii si
sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;
➢ sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.
3. SERVICIUL MEDICAL DE MEDICINA MUNCII
Medicina muncii face parte din managementul riscului profesional si presupune
actiunea convergent a angajatorului, angajatilor si medicilor.
Medicina muncii studiaza relatia fiziologica si metodologica dintre organismul
uman si munca avand rolul de a evolua starea de sanatate a angajatilor in relatia cu
mediul de munca. Totodata ofera consultanta angajatorilor privind factorii de risc
profesionali si modalitatea de evitare a acestora.
Conform legii Ministrului Sanatatii Publice ca organ de specialitate al
administratiei publice centrale, serviciul medical de medicina muncii este autoritatea
centrala in domeniul asistentei de sanatate publica si indeplineste in principal
urmatoarele atributii:
a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national;
__________________________________________________________________ 70
_____________________________________________________________________
b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul
de munca, pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina
muncii;
c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor;
d) asigura formarea si perfectionarea profesionala in domeniul medicinei muncii;
e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor
profesionale si a celor legate de profesie;
f) autorizeaza, avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate
lucratorilor la locul de munca;
g) colaboreaza cu alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii
lucratorilor;
h) indeplineste si alte atributii, conform competentei sale in domeniu, reglementate
prin legi speciale.
Serviciile medicale de medicina a muncii pun la dispozitie o intreaga gama de
servicii medicale in probleme specifice de medicina a muncii pentru orice loc de munca
astfel:
1) examenul medical la angajare conform Ordinului Ministrului Muncii si al
Solidaritatii Sociale nr. 508/20.11.2002 si Legea 319/14.06.2006 privind Securitatea si
Sanatatea in munca;
2) examinarile medicale periodice necesare fiecarui loc de munca in conformitate cu
N.G.P.M. din 2002;
3) semnalizarea cazurilor de boala profesionala si dispensarizarea acestora dupa
confirmare;
4) raportarile periodice a situatiei medico-sanitare conducerii, colaborarea cu serviciul
de protectie a muncii, raportari anuale catre conducere si Directia de sanatate publica;
5) pastrarea si completarea dosarelor medicale;
6) eliberarea avizelor medicale pentru schimbarea locului de munca;
7) consultanta de medicina a muncii pentru serviciul de resurse umane si cel de
protectie a muncii;
8) monitorizarea starii de sanatate a angajatilor prin:
- examene medicale la angajare;
- examen medical de adaptare;
__________________________________________________________________ 71
_____________________________________________________________________
- control medical periodic;
- examen medical la reluarea activitatii.
9) posibilitatea efectuarii examenelor medicale si a unor investigatii( ecografie, EKG,
EEG, recoltare analize etc.) la sediul companiei ( firmei ).
In Romania, practica de medicina muncii este asigurata de medicii de medicina a
muncii si de catre medicii cu competenta in medicina de intreprindere. Medicul de
medicina muncii este format in urma unui program de pregatire postuniversitara de 4
ani prin rezidentiat in urma caruia sustine examenul de specialitate.
Medicul de medicina muncii este responsabil de sanatatea angajatilor de la un
anumit loc de munca si are de indeplinit atributii specifice pe aceasta linie:
- sa posede pe langa cunostintele medicale si stiintifice solide, bune capacitati de
comunicare si relationare;
- sa cunoasca procesele tehnologice si operatiunile indeplinite de catre muncitori, sa
fie familiarizat cu proprietatile toxice ale materialelor folosite, precum si cu toate
riscurile asociate locului respectiv de munca;
- sa determine aptitudinea fizica si emotionala a unui angajat pentru locul sau de
munca;
- sa ofere consiliere angajatorului in vederea preventiei bolilor legate de locul de
munca, sa le diagnosticheze la timp si sa le semnalizeze organelor competente atunci
cand acestea apar;
- sa posede o buna cunoastere a legislatiei in vigoare in domeniul sanatatii si
securitatii in munca, a metodelor si regulilor de protectie a muncii;
- sa respecte confidentialitatea relatiei medic-pacient, etica profesionala si legislatia in
domeniu;
- sa inteleaga atat problemele angajatorului cat si cele ale muncitorilor;
Prin intreaga sa activitate specialistul de medicina muncii trebuie sa serveasca
sanatatii, securitatii si bunastarii sociale a angajatilor la nivel individual si colectiv si sa
contribuie la sanatatea mediului si a comunitatii.
4. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

1. NOTIUNI
__________________________________________________________________ 72
_____________________________________________________________________
Cunoasterea notiunilor elementare de acordare a primului ajutor medical
constituie atat o obligatie morala cat si o necesitate.
Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii evidentiaza faptul ca 25-30% din
totalul deceselor survenite ca urmare accidentelor rutiere, la locul de munca, pe malul
unei ape, in aglomeratie, etc., se datoreaza nu atat gravitatii leziunilor, cat lipsei unui
prim ajutor corect acordat sau transportului necorespunzator care agraveaza adeseori
starea ranitului.
Eficienta primului ajutor acordat se apreciaza nu dupa graba cu care este
evacuata victima de la locul accidentului, ci dupa urgenta si competenta cu care s-a
intervenit pentru realizarea unor conditii care sa contribuie la salvarea sanatatii si vietii,
aplicarea masurilor de reanimare, protejarea leziunilor si solicitarea echipei de salvare.
Numai cazurile usoare pot fi evacuate de la locul accidentului cu mijloace de
ocazie, cele severe fiind evacuate obligatoriu cu autosanitara, singura capabila sa
asigure o asistenta terapeutica si preventiva calificata.
2. ALGORITMUL DE BAZA AL ACORDARII PRIMULUI AJUTOR
1. Oricat de impresionant s-ar infatisa tabloul unui accident, personalul de paza nu are
voie sa-si piarda cumpatul;
2. Evaluarea rapid a situatiei ( natura accidentului si numarul victimelor ) si luarea
masurilor de oprire a extinderii agresiunii primare ( explozie, incendiu, inec etc. );
3. Trierea rapida a victimelor, in functie de gravitatea leziunilor si a perturbarilor
functionale pe care le prezinta. De cele mai multe ori victimele unui accident prezinta
afectiuni mixte: lezionale ( plagi, fracturi, hemoragii etc ) si tulburari functinale ( coma,
soc etc);
4. La nevoie, victimele se scot cu grija din locul accidentului;
5. Se acorda primele masuri de ajutor, in ordinea: prevenirea asfixiei, combaterea
sincopiei cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei si imobilizarea provizorie a fracturilor.
Nici un accident, cu exceptia celor cu hemoragi interne, nu se evacueaza de la locul
accidentului inainte de a i se echilibra functiile vitale ( respiratia si circulatia sangvina );
6. evacuarea accidentatului se va face catre cea mai apropiata si dotata unitate medicala,
intotdeauna insotita de o persoana competenta in a-i acorda ajutorul in caz de necesitate.
3. PRIMUL AJUTOR
a. PRIMUL AJUTOR IN CAZUL SINCOPEI
__________________________________________________________________ 73
_____________________________________________________________________
Sincopa este caracterizata prin pierderea brusca a cunostintei, cu oprirea inimii si
a respiratiei. Bolnavul este palid, cu extremitati reci, nu respira, nu i se pot percepe
bataile inimii. Sincopa apare insa foarte rar la oamenii sanatosi, datorindu-se aproape
intotdeauna unor traumatisme in zonele reflexogene ( plex abdominal, barbie, gat,
testicule ), unor boli cardiovasculare sau hemoragii etc. In sincope, spre deosebire de
lesin, pulsul devine aritmic, deosebit de slab sau chiar absent.
Primul ajutor este acelasi ca si pentru lesin. Daca apare stopul cardiorespirator se
va face respiratie artificiala gura la gura sau gura la nas si masaj cardiac extern. Se
transporta apoi victima de urgenta la spital, sub supraveghere permanenta.
b. PRIMUL AJUTOR IN CAZUL LESINULUI
Lesinul (lipotimia) este urgenta care poate surveni chiar la oamenii sanatosi. De
cele mai multe ori lesinul este prevestit de o stare de ameteala cu somn si senzatie de
urechi infundate. Victima devine palida, casca si se prabuseste la pamant; pierderea
cunostintei nu este totala iar functiile vitale nu sunt complet suprimate. Lesinul este o
stare totdeauna reversibila.
Primul ajutor: victima trebuie culcata imediat in pozitie orizontala cu capul mai
jos decat trunchiul. Fata i se stropeste cu apa rece, este usor palmuita pe obraz si I se
dau, cu precautie sa miroase solutii volatile ( eter, otet, apa de colonie ). Este
supravegheata sa nu apara stopul cardio-respirator.
c. PRIMUL AJUTOR IN CAZUL INSOLATIEI
Insolatia este accidentul provocat de contactul prelungit al razelor puternice de
soare cu suprafata capului si cefei neprotejate. Temperatura crescuta se transmite
creierului si meningelui, bolnavul prezentand ameteli, dureri mari de cap si in dreptul
inimii, urechile infundate, ceafa rigida, tulburari ale ritmului pulsului precum si nevoia
imperioasa de a urina.
Primul ajutor consta in culcarea victimei la umbra, cu capul mai sus decat
trunchiul, avand grija sa-i degajam gatul (slabind nodul de la cravat, descheind nasturii
de la camasa si rochie) si mijlocul (desfacand cureaua, nasturii). Se aplica apa rece sau
gheata pe fruntea si capul bolnavului. I se da sa bea ceaiuri indulcite, cafea concentrata.
Alcoolul si bauturile reci consumate sub dogoarea rezelor solare favorizeaza aparitia
insolatiei.
__________________________________________________________________ 74
_____________________________________________________________________
d. PRIMUL AJUTOR IN CAZUL INTOXICATIEI CU SUBSTANTE CAUSTICE,
INSECTICIDE, ACIZI COROZIVI
Intoxicatiile sunt suferinte ale intregului orgnism sau ale unor parti ale sale,
provocate de patrunderea unor substante straine, in doze daunatoare, toxice.
Numarul substantelor toxice sau cu potential toxic este foarte mare.
Intoxicatiile pot fi intentionale (crime, sinucideri, toxicomanii) sau accidentale,
involuntare (medicamentoase, profesionale).
Intoxicatiile survin din patrunderea toxicului in organism pe cale bucala
(ingestie), pe cale pulmonara (inhalare), prin piele, prin injectii, prin mucoasa nazala,
vaginala, rectala etc.
In functie de natura toxicului, de doza, de durata actiunii si de starea generala a
organismului, intoxicatiile pot avea forme de gravitate diferita mergand pana la moarte.
In intoxicatiile acute, de multe ori natura toxicului nu poate fi precizata imediat.
Salvatorul trebuie sa ia unele masuri de urgenta pana la identificarea toxicului si pana la
sosirea personalului sanitar calificat.
Acestea se refera in primul rand la:
➢ sustinerea functiilor vitale ( respiratie si circulatie );
➢ prevenirea continuarii absorbtiei toxicului;
➢ administrarea de antitoxice generale.
In special in intoxicatiile prin inhalare sau deprimarea centrilor respiratori, se impune
efectuarea respiratiei artificiale gura la gura sau gura la nas. Trebuie avut ins in vedere
ca respiratia artificiala nu se face la locul accidentului daca toxicul nu a disparut din
mediul inconjurator; nu se executa de asemenea in cazul intoxicatiilor cu acid
cianhidric, insecticide organofosforice sau gaze de lupta, existand pericolul trecerii
toxicului de la intoxicat la salvator.
Pe timpul transportului, un intoxicat caruia i se face respiratie artificiala, trebuie
mentinut in pozitie laterala de securitate pentru a nu permite intrarea in plamani a
lichidelor secretate sau vomitate in gura, care ar putea duce la asfixierea lui.
In intoxicatiile pe cale digestiva se recomanda:
- provocarea varsaturii prin excitarea fundului gitului cu doua degete, o coada de lingura
sau administrarea unui pahar cu apa sarata (2 lingurite de sare la un litru de apa);
- administrarea unui purgativ: sulfat de magneziu sau de sodiu;
__________________________________________________________________ 75
_____________________________________________________________________
- folosirea unor antidoturi. In intoxicatiile cu acizi se va da bolnavului sa ingereze lapte
sau 4 albusuri de ou la un litru de apa sau 2-3 lingurite de magnezie calcinata dizolvata
in apa sau lapte. In intoxicatiile cu alcali se va da pacientului sa bea apa rece cu otet (1/3
otet la 2/3 apa), lapte amestecat cu 1-2 oua crude sau suc de fructe.
Daca intoxicatul este in coma nu se provoaca varsaturi si nu i se da sa bea nici
un fel de lichide. Intoxicatul va fi pus in pozitie laterala de securitate si i se vor efectua
manevre de resuscitare cardio-respiratorie.
In intoxicatiile pe cale inhalatorie se recomanda:
- scoaterea victimei la aer curat;
- indepartarea imbracamintei prea stranse (desfacerea nodulului de la cravata, a
gulerului de la camasa sau rochie, a cordoanelor din talie etc.);
- efectuarea respiratiei artificiale avand grija ca salvatorul sa nu se intoxice prin
inhalare.
In intoxicatiile pe cale cutanata (prin piele) se va proceda la:
- indepartarea hinelor atinse de toxic, salvatorul luand totodata masuri de protectie
proprie;
- spalarea pielii cu apa din abundenta sau cu solutii care contin anumite antidoturi.
In intoxicatiile pe cale nazala, vaginala, rectala se recomanda spalarea
mucoaselor regiunii respective cu un jet puternic de apa.
Intoxicatiile cu acizi corozivi: dureri la inghitit si lanivelul gurii, arsuri in jurul
gurii, limba umflata prezinta ulceratii si depozite galbene (in intoxicatia cu acid azotic),
albe (in intoxicatia cu acid clorhidric) sau brune (in intoxicatia cu acid sulfuric), dureri
in osul pieptului (retrosternal), dureri abdominale, varsaturi cu sange, diaree. Pot
surveni perforatii ale stomacului, intestinului etc. Se vor da accidentatului sa bea
cantitati mari de apa sau lapte sau lapte amestecat cu oua ori lapte amestecat cu unt
topit. Se pot da si alcaline slabe (magnezie calcinata, apa de sapun). Nu se
intrebuinteaza bicarbonatul de sodiu fiindca poate produce perforari datorate acidului
carbonic care se formeaza. Nu se administreaza purgative.
Intoxicatiile cu alcool metilic folosit in industria lacurilor ca solvent, antigel:
dureri de cap, greata, varsaturi, dureri abdominale, toracice, in membrele inferioare,
diaree, lipsa de aer, coma. Accidentatul este cianotic (vinat), are pupilele dilatate, vede
ca prin ceata, are pulsul slab si neregulat, este rece, pierde urina. I se administreaza
__________________________________________________________________ 76
_____________________________________________________________________
accidentatului in primele doua ore de la intoxicatie, alcool etilic (din bauturile obisnuite:
coniac, tuica etc), cate 0.5 mg/kilocorp.
Intoxicatiile cu baze caustice (hidroxid de amoniu, hidroxid de sodiu si potasiu,
carbonat de potasiu, carbonat de sodiu etc intrebuintate in industrie si gospodarie):
dureri in gura si gat, dureri toracice si abdominale, varsaturi, scaune cu sange.
Accidentatul prezinta leziuni necrotice in gura, hemoragii, perforatia esofagului,
stomacului. I se administreaza intoxicatului cantitati mari de apa, lapte, suc de fructe,
otet 10%, zeama de lamaie. Cantitatea de apa trebuie sa intreaca de 100 de ori cantitatea
de toxic ingerata. Varsatura se poate provoca numai in prima jumatate de ora dupa
ingestia toxicului.
Intoxicatia cu insecticide clorurate: salivatie abundenta, dureri abdominale
puternice, varsaturi diaree cu sange, transpiratii, dureri de cap, agitatie. Accidentatul
prezinta trsariri musculare, convulsii, diminuarea sau abolirea reflexelor, subicter, coma.
In caz de ingerare I se da pacientului un purgativ salin. Nu se da lapte sau ulei de ricin.
In caz de contaminare a pielii se dezbraca intoxicatul si se spala abundent pielea
acestuia cu apa calda si sapun.
Intoxicatia cu insecticide organofosforate: sete de aer, transpiratii abundente,
neliniste, dureri de cap, intunecarea vederii, somnolenta pana la coma, varsaturi,
salivatie, scurgere de secretii din nas, pupile micsorate (mioza), cianoza, crampe
musculare, abdominale, convulsii. Se provoaca varsaturi, se dau purgative, se spala
abundent pielea pacientului cu apa si sapun. Se urmareste ca pacientul sa nu intre in stop
cardio-respirator.
e. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE
Primul gest de prim ajutor este eliberarea victimei de contactul cu sursa
electrica. Cel mai simplu procedeu este oprirea curentului electric de la comutator
(intrerupator). Daca acest lucru nu este posibil, se va incerca ruperea conductorului
electric cu un bat, topor cu maner de lemn sau cleste cu bratele izolate. Salvatorul
pentru a nu risca sa fie curentat, trebuie sa se protejeze, adica sa stea pe o scandura
(izolatoare) si sa nu se atinga de nici o parte descoperita a corpului victimei.
Pericolul major al electrocutarilor este oprirea reflexa a respiratiei si a inimii.
Instituirea respiratiei artificiale si a masajului cardiac extern in aceasta situatie apare ca
o masura de extrema urgenta.
__________________________________________________________________ 77
_____________________________________________________________________
f. PRIMUL AJUTOR IN CAZUL ARSURILOR
Arsura reprezinta leziuni care, sub o forma mai usoara sau dramatica, nu au
ocolit nici un om in cursul vietii lui.
Arsura este consecinta contactului direct cu celulele vii, a unor agenti termici
(solide, gaze, vapori, lichide, flacara, radiatie termica), a unor agenti chimici (substante
care intra in reactie chimica cu efecte termice, cu substantele care formeaza celulele
tesuturilor) si a curentului electric (care trecand prin tesuturi se transforma in energie
termica).
Toate aceste cauze provoaca arsura, adica suferinta sau moartea celulelor unui
tesut (necroza), ca urmare a cresterii bruste a temperaturii locale.
Atitudinea noastra va fi fundamental diferita, in functie de gravitatea
accidentului. In cazul in care agentul cauzal a actionat pe o suprafata limitata provocand
o suferinta exclusiv locala, sau mai exact cu un rasunet general neglijabil, interventia
nespecialistului poate sa fie suficienta. In cazul accidentelor grave, cu arsuri intinse,
modul de a actina al nespecialistului se va rezuma numai la interventia de prim ajutor si
transport rapid la spital.
In functie de profunzimea leziunii se descriu:
- arsurile de gradul I, limitate la straturile foarte superficiale ale pielii, se rezuma de fapt
la iritarea terminatiilor nervoase din piele, ceea ce explica roseata, incalzirea, umflarea
si durerea ce se resimte pe zona afectata. Toate aceste fenomene se termina fara un
tratament special, dupa 2-3 zile, prin descuamarea usoara a regiunii. Pentru usurarea
suferintei, imediat dupa accident, este bine ca accidentatul sa-si tina suprafata de piele
expusa caldurii, timp de 30 minute pana la o ora, sub jet de apa rece;
- arsurile de gradul II, afecteaza tot stratul superficial al pielii (epidermul) care este
separat de stratul mai profund (dermul), prin acumularea de lichid iesit din vasele
sanguine ala pielii. Apar deci basicile, cu continut lichid galbui, insa limpede. Si in
acest tip de arsura, primul ajutor consta in mentinerea suprafetei arse, sub un jet de apa
rece, dupa care va fi acoperita cu un pansament uscat steril;
- arsurile de gradul III, afecteaza si o parte mai mica sau mai mare in stratul profund al
pielii (dermul). In aceste cazuri, arsura a afectat si vasele de sange existente in derm,
motiv pentru care basicile care apar, sunt umplute cu un lichid sanguinolent. Daca este
ars un strat mai profund din derm, rana capata un aspect caracteristic, “in mozaic” cu
__________________________________________________________________ 78
_____________________________________________________________________
puncte rosii, hemoragice, alternand cu zone albe, fara hemoragie. In aceste cazuri fiind
de cele mai multe ori arse si terminatiile nervoase din piele, rana nu este foarte
dureroasa. Pericolul infectarii acestor rani devine foarte mare, necesitand in mod
obligatoriu interventia medicului;
- arsurile de gradul IV depasesc prin violenta si durata lor, toate straturile pielii afectand
si tesuturile sau organele pe care ele le acopera. Aspectul este de escara (rana fara
vitalitate, acoperita de tesuturi moarte), colorata in tonuri care variaza de la alb la negru,
in raport cu gradul de temperatura la care a fost supusa zona (caramelizare, carbonizare,
calcinare etc.). Pericolul infectiei in aceste arsuri este foarte mare. Primul ajutor consta
numai din acoperirea suprafetei arse cu pansamente curate, preferabil sterile, dupa care
accidentatul este transportat cu maxima urgenta la spital. Terminatiile nervoase din piele
fiind arse, durerea pe care o resimte bolnavul nu este foarte mare.
In arsura termica, gravitatea leziunii este determinata de intinderea suprafetei
arse, de durata actiunii agentului cauzal, de sediul leziunii (arsurile capului si gatului
sunt mai grave), de starea variabila a victimelor (copiii, batranii se apara mai greu in
fata bolii, unii din cauza imaturizarii, ceilalti din cauza uzurii, la fel femeile insarcinate
sau care alapteaza. Preexistenta unor boli cronice care submineaza deja rezervele
biologice reprezinta alta cauza de scadere a rezistentei organismului la accident).
Primul gest de prim ajutor vizeaza scoaterea victimei din focar. Trebuie avut in
vedere ca, reactia primara a oricarui om in timpul unui incendiu care l-a cuprins, este sa
fuga, fapt care inteteste arderea, extinde agresiunea si impiedica stingerea focului. Nu
este nici timpul si este practic imposibil sa mizezi pe logica omului cuprins in panica.
Interventia ideala presupune existenta in case si institutii a unor suprafete de tesatura
neinflamabila, cu care se inveleste victima. Astfel imobilizata, ea este culcata la pamant.
Nisipul, pamantul, spuma extinctorului, infecteaza si poate intoxica omul in flacari.
Dupa scoaterea victimei din focar trebuie indepartate numai elementele
vestimentare (haine, cizme etc.) sau obiectele incinse sau fierbinti care sunt in contact
cu flacarile. Dupa acest moment dramatic, victima trebuie transportata cat mai rapid
posibil, cu orice mijloace de locomotie, la un spital unde exista un serviciu de chirurgie.
Transportul arsului este permis numai in primele 3 ore de la accident, pentru ca dupa
acest interval de timp se instaleaza, prin acumularea tuturor factorilor nocivi provocati
direct sau indirect de arsura, socul traumatic. Dupa acest interval, numai specialistul isi
__________________________________________________________________ 79
_____________________________________________________________________
poate lua raspunderea transportului, organizand inaintea si pe parcursul drumului,
instalarea masurilor medicale de reechilibrare a bolnavului, in urma gravelor perturbari
hidrominerale si biologice pe care le provoaca arsura. In acest stadiu, nu mai poate fi
utilizat pentru transport orice vehicul ci numai ambulantele special pregatite, incalzite,
curate, aerate, care sunt dotate cu intreg echipamentul de prevenire a socului.
Transportul se va face numai in prezenta unui medic, bolnavul trebuie sa fie perfuzat si
oxigenat pe tot parcursul drumului.
Problema tratamentului local, al ranilor provocate de arsura, nu se pune pentru
nespecialist decat in arsurile ce se intind pe suprafete mici sau, in cazul mrilor
accidente, numai atunci cand acestea s-au produs in locuri indepartate necesitand un
transport de lunga durata (de peste 2 ore), pana la cel mai apropiat spital.
Suprafata cutanata arsa este o poarta larg deschisa prin care pe de o parte se
scurg substante importante pentru echilibrul biologic al organismului (apa, minerale,
proteine) iar pe de alta, prin care intra microbii in organism. Celulele distruse prin
combustie elibereaza local o serie de substante cu efect foarte toxic pentru organism.
In acest fel, boala se poate transforma foarte rapid dintr-o afectiune locala, intr-
una generala care afecteaza intreg organismul.
Toaleta primara trebuie deci sa opreasca extinderea suferintei, de la leziunea
locala, provocata de arsura, celelalte organe.
Daca se poate, se incepe cordarea primului ajutor prin administrarea unui
calmant (inghitirea continutului unei fiole de algocalmin in micile arsuri, injectarea unei
fiole de dilauder – in arsurile grave). Dupa ce durerile s-au calmat, se incepe spalarea
regiunii arse cu solutie de sapun sau cu un dezinfectant (rivanol, cloramina, solutie slaba
de bromocet). Spalarea se face bland, insa insistent, pana la eliminarea completa a
corpilor straini de pe plaga (funingine, resturi vestimentare etc.).
Trebuie sa se renunte cu desavarsire la acoperirea tegumentelor arse cu diferite
pulberi (antibiotice, sulfamide), pomezi, substante grase, medicale sau nemedicale, care
sa impiedice eliminarea microbilor din rana, unde ei si-au gasit un mediul excelent de
dezvoltare.
Aceste manevre se practica numai in unitati sanitare (spitale sau dispensare-
policlinici), de catre cadre sanitare de specialitate, in conditii de perfecta sterilitate.
Cetateanul obisnuit, instruit cu notiuni de acordare a primului ajutor, nu dispune nici de
__________________________________________________________________ 80
_____________________________________________________________________
medicamnetele si instrumentarul necesar si nici de conditiile corespunzatoare efectuarii
acestor practici si in consecinta, pentru a nu agrava leziunile existente, va proceda in
aceste cazuri numai la acoperirea regiunii respective cu o panza curata (cearsaf spalat si
calcat), dupa care va transporta bolnavul la cea mai apropiata unitate sanitara.
In arsurile chimice, provocate de contactul tesuturilor vii cu substante acide,
baze sau anhidride, s-a dovedit ca spalarea locala cu un antidot (acid, daca arsura a fost
provocata de baza si invers) nu reuseste sa aiba efect dacat la suprafata ranii. S-a ajuns
deci la concluzia ca este mai bine sa se spele regiunea arsa, prin flux continuu de apa
incalzita la 24-28o .
Face exceptie de la aceasta regula, numai arsura cu oxid de calciu ce
reactioneaza violent cu apa degajand o mare cantitate de energie calorica, care are ca
rezultat agravarea leziunilor existente. In aceste cazuri, intai se sterge locul cu coprese
sterile, uscate, apoi se badijoneaza cu alcool si numai dupa aceea se poate spala si cu
apa.
In arsurile prin curent electric, primul ajutor consta numai din acoperirea ranilor
cu comprese sterile si trimiterea cat mai urgenta a bolnavului la spital.
g. PRIMUL AJUTOR IN CAZUL FRACTURILOR
Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os fiind frecvent intalnite in
cazul accidentelor rutiere, iarna sau in cazul altercatiilor in care sunt folosite corpuri
contondente.
Primul ajutor acordat urmareste:
- evitarea complicatiilor ce pot interveni in zona fracturii, prin lezarea vaselor de sange,
nervilor, pielii sau a unor organe ( plamani, ficat, splina, maduva spinarii, etc ), de catre
capetele ascutite ale oaselor fracturate;
- diminuarea durerilor si implicit scaderea suferintei accidentatului;
- asigurarea conditiilor necesare transportarii victimei la cel mai apropiat spital.
Orice fractura se caracterizeaza prin:
- dureri vii intr-un punct fix;
- deformatie, datorita deplasarii sau unghiularii fragmentelor osoase;
- tumefactiei, datorita edemului si hemoragiei;
- pozitie vicioasa a membrului, prin scurtare ( datorita suprapunerii fragmentelor ),
rasucire in directii opuse etc:
__________________________________________________________________ 81
_____________________________________________________________________
- mobilitati anormale a oaselor;
- impotenta functionala ca urmare a lipsei de continuitate a parghiei osoase.
Fracturile pot fi:
- inchise;
- deschise ( cu rani prin care se pot vedea capetele oaselor ). In cazul fracturilor
deschise, mai intai se opreste hemoragia, se panseaza rana pentru a nu se infecta, apoi se
trece la imobilizarea acesteia.
Suprimarea durerii se realizeaza prin administrarea de calmante ( algocalmin,
antinevralgic, etc. ).
Imobilizarea provizorie a fracturii se va realiza folosindu-se atele din lemn,
plastic sau carton, din trusele de prim ajutor sau cu mijloace improvizate cum ar fi:
bucati de scandura, bastoane, crengi, sipci, etc.
Se vor folosi doua atele plasate pe fetele opuse ale membrului ranit si legate prin
mijlocirea unor fese, curele, cordoane, cravate, etc.
Pe timpul acordarii primului ajutor trebuie avute in vedere urmatoarele:
- atelele sau mijloacele improvizate sa aiba o lungime corespunzatoare, spre a imobiliza
atat osul fracturat cat si articulatiile de la ambele capete ale acestuia;
- atelele sau mijloacele improvizate sa fie infasurate cu fese sau alt material textil,
pentru a nu provoca rani in regiunea imobilizata;
- in timpul transportului victimei se va urmari sa nu se produca deplasari ala
fragmentelor osoase, care ar putea determina complicatii;
- se va evita amplificarea durerii printr-o imobilizare incorecta;
- manevrele pentru tratament, pansament si imobilizare trebuie facute cu multa blandete,
deoarece orice manevra brusca provoaca o durere vie si spasm muscular ce poate duce
la dislocarea fragmentelor osoase, trasformand o fractura inchisa intr-una deschisa.
Orice accidentat care prezinta o leziune osoasa nu va fi evacuat la spital inainte
de a se fi realizat imobilizarea fracturii.
Victimele la care se constata fractura de bazin sau de coloana vertebrala vor
primi primul ajutor si vor fi transportate numai de catre echipa de pe autosanitara.
APLICAREA NORMELOR P.S.I
__________________________________________________________________ 82
_____________________________________________________________________
In Romania activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este reglementata de
Legea 307 / 2006 – Legea privind apararea impotriva incendiilor.
De asemenea a fost emisa H.G. nr. 51/1992 care reglementeaza conditiile
tehnice de acordare a autorizatieie de prevenire si stingere a incendiilor la darea in
exploatare cladirilor, precum si constatarea si sanctionarea contraventiilor la normele de
prevenire si stingere a incendiilor.
Potrivit Legii, apararea de incendii a vietii si proprietatii in Romania este o
problema de interes national la care participa administratia publica centrla de
specialitate, administratia publica locala, agentii economic, institutiile publice, celelalte
persoane juridice si fizice.
Activitatea de aparare impotriva incendiilor constituie o componenta esentiala a
functiei de conducere in orice unitate economica sau sociala si se desfasoara in
conditiile prevazute de lege.
Apararea impotriva incendiilor se realizeaza printr-un ansamblu unitar de
masuri, structuri, reglementari, masuri tehnice si organizatorice, precum si de activitati
specifice, destinate prevenirii, limitarii consecintelor si stingerii incendiilor.
Coordonarea, controlul si indrumarea activitatii privind apararea impotriva
incendiilor pe intreg teritoriul Romaniei este incredintata I.S.V., organ de specialitate al
M.I.R.A.
Resursele umane, materiale si financiare necesare pentru apararea impotriva
incendiilor se prevad si se asigura potrivit legii.
a. CUNOSTEREA MODULUI DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR –
OBLIGATII
Obligatia de a asigura masurile de aparare impotriva incendiilor revin
proprietarului ori persoanei careia i se incredinteaza potrivit legii spre administrare sau
folosire, bunuri apartinand proprietatii publice sau private.
Persoanele fizice si juridice raspund de toate situatiile care pun in pericol viata,
integritatea fizica sau bunurile unei persoane, precum si urmarile negative care decurg
din existenta si functionarea unitatii pe care o detin sau administreaza precum si din
activitatea desfasurata ori in legatura cu aceasta.
Obligatiile persoanelor juridice:
__________________________________________________________________ 83
_____________________________________________________________________
- sa stabileasca prin dispozitii scrise (hotarare, regulament), regulile generale si masurile
organizatorice referitoare la protectia salariatilor ori a publicului impotriva pericolelor
de incendiu, sa le aduca la cunostinta angajatilor sai si sa le actualizeze ori de cate ori
situatia o impune;
- sa evalueze riscurile de incendiu si sa decida masurile ce se impun pentru diminuarea
pericolului si limitarea la minimum a consecintelor posibile;
- sa se asigure ca atat salariatii sai cat si ai altor unitati angajate in lucrari, primesc
instructiunile necesare referitoare la pericolele existente si la masurile de aparare
impotriva incendiilor;
- sa se asigure ca salariatii sunt apti sa-si asigure protectia lor sau a altor persoane si sa
actioneze corespunzator, in cazul unui incendiu ori altui eveniment negativ;
- sa stabileasca si sa asigure salariatii necesari si serviciul de pompieri pentru punerea in
aplicare, controlul si supravegherea masurilor si actiunilor impotriva incendiilor,
precum si mijloacele tehnice specifice de interventie, corelat cu marimea si natura
riscurilor;
- sa asigure emiterea instructiunilor de prevenire si stingere a incendiilor specifice
activitatilor pe care le organizeaza sau desfasoara, precum si a permiselor prevazute de
reglementarile referitoare la apararea impotriva incendiilor;
- sa asigure existenta si mentinerea libera si practicabila a cailor de evacuare, salvare,
circulatie si de acces;
- sa asigure elaborarea planurilor de actiune si de interventie in caz de incendiu precum
si conditiile ca acestea sa fie operabile in orice moment;
- sa asigure alarmarea, concentrarea fortelor si mijloacelor proprii, precum si a
serviciilor de pompieri, in caz de incendiu;
- sa creeze persoanelor imputernicite interventiei conditiile necesare pentru inspectarea
unitatii, pregatirea interventiei, coordonarea si realizarea actiunilor si masurilor de
interventie in caz de incendiu;
- sa asigure si sa puna la dispozitia fortelor de interventie chemate in caz de incendiu
sau explozie, acele mijloace tehnice si echipamente de protectie individuala care sunt
specifice conditiilor si riscurilor unitatii sale;
- sa anunte si sa declare incendiile la unitatile de pompieri militare si sa puna la
dispozitia acestora datele si informatiile in legatura cu evenimentele produse.
__________________________________________________________________ 84
_____________________________________________________________________
Obligatiile salariatilor:
- sa-si insuseasca si sa respecte regulile si masurile de prevenire si stingere a incendiilor
care le-au fost prezentate;
- sa utilizeze corect utilajele, masinile, aparatura, echipamentele, eneltele si substantele
periculoase;
- sa mentina in stare normala de functionare dispozitivele de protectie si sa nu efectueze
schimbari, manevre sau modoficari arbitrare ale acestora;
- sa comunice imediat sefilorsau persoanelor din serviciul de pompieri orice situatie
despre care are motive sa o considere un pericol, precum si orice defectiune a sistemelor
de protectie, prevenire si stingerea incendiilor;
- sa cunoasca modul de utilizare a mijloacelor si instalatiilor de prevenire si stingere a
incendiilor existente la locul de munca;
- sa verifice zona de responsabilitate la terminarea programului de lucru si sa inlature
eventualele surse de incendiu depistate;
- sa actioneze in caz de incendiu potrivit atributiilor stabilite;
- sa dea dovada de solicitudine la cererea oricarei persoane imputernicita cu prevenirea
si stingerea incendiilor;
- sa acorde ajutor oricarui salariat aflat in situatii de pericol, functie de imprejurare si
capacitatile sale.
Obligatiile persoanelor fizice:
- sa respecte reglementarile de aparare impotriva incendiilor care i-au fost aduse la
cunostinta, iar prin actiunile intreprinse sa nu primejduiasca integritatea fizica, viata
oamenilor, precum si bunurile publice sau private;
- sa sesizeze autoritatile competente cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de
natura sa provoace incendii;
- sa anunte pompierii, in caz de incendiu, sa intervina pentru a acorda ajutor persoanelor
aflate in situatii de pericol si sa contribuie cu posibilitatile si mijloacele de care dispun
la limitarea si stingerea incendiilor.
b. CUNOASTEREA SI FOLOSIREA MIJLOACELOR P.S.I.
a) Stingatoarele:
Stingatoare portabile cu pulbere presurizate permanent
Stingatoare portabile cu spuma mecanica presurizate permanent
__________________________________________________________________ 85
_____________________________________________________________________
Stingatoare portabile cu dioxid de carbon
Stingatoare transportabile cu pulbere presurizate permanent
Stingatoare transportabile cu spuma mecanica presurizate permanent
Stingatoare transportabile cu dioxid de carbon
b) Racorduri, tevi de refulare si accesorii P.S.I.
c) Costume anticalonice aluminizate
d) Sisteme antiincendiu
detectoare optice de fum
detectoare de temperatura
In raport de clasa de incendiu se folosesc urmatoarele stingatoare:
pentru clasa de incendiu A (materiale solide – hirtie, lemn, textile, cauciuc, paie etc.) –
se folosesc stingatoare cu pulbere si spuma
pentru clasa de incendiu B (materiale lichide – benzina, petrol, ulei, alcool, vopsea etc.)
– se folosesc stingatoare cu pulbere, dioxid de carbon si spuma
pentru clasa de incendiu C (gaze: metan, hidrogen, propan, acetilina etc.) – se folosesc
stingatoare cu pulbere si dioxid de carbon
pentru clasa de incendiu D (metale: litiu, aluminiu, potasiu, sodiu, magneziu etc.) – se
folosesc numai stingatoare cu pulbere
pentru clasa de incendiu E (instalatii electrice, intrerupatoare, motoare, transportatoare)
– se folosesc stingatoare cu pulbere si dioxid de carbon
Stingatoarele – sunt recipiente din tabla de otel prevazute cu robinet din alama,
cu maner de sustinere, brat declansator si manometru – indicator de presiune (de lucru =
14 bar; de proba = 25 bar)
Agentul se stingere – in functie de clasa de incendiu
Gazul propulsor – azotul – gaz ecologic fara variatii de presiune la variatiile de
temperatura
Verificarea stingatorului se face cel putin odata la 30 zile, iar prezenta acului
indicator al manometrului in zona verde confirma functionalitatea acestuia.
MODULUL III
APLICAREA NORMELOR DE IGIENĂ, SANITAR-VETERINARE ȘI DE
PROTECȚIE A MEDIULUI
__________________________________________________________________ 86
_____________________________________________________________________
PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR PRINCIPALUL OBIECTIV AL
OMENIRII IN SECOLUL ACTUAL
Natura isi are legile ei care trebuie respectate cu sfintenie. A i le incalca,
înseamna a profana puritatea constituirii acestora înca de la începutul începuturilor.
Daca ne punem cateva întrebari ca de exemplu: cate mari si cate oceane mai sunt pure
ca odinioara, sau cata vegetatie mai încanta simturile noastre, nu putem sa dam un
raspuns, aceasta pentru ca în ultimii ani au aparut semnale alarmante.
Existenta planetei noastre este amenintata de tot felul de fenomene specifice
civilizatiei moderne care în înaintarea ei catre progres, ramane constient sau inconstient
indiferent la urmarile cuceririlor stiintei si tehnicii moderne, desi aceste urmari sunt
destul de vatamatoare si chiar fatale Pamantului.
Problema poluarii este astazi extrem de grava. Trebuie sa facem deosebire între
poluarea atmosferei, care ameninta viitorul planetei noastre, si cea a solului si a apei,
care creeaza mari dificultati fiecarei natiuni si mai ales tarilor industrializate din
America de Nord, Europa, Rusia si Extremul Orient, alterand calitatea vietii.
Problema poluarii atmosferice este incontestabil cea mai grava. Formele de
poluare ale aerului sunt multiple, în egala masura fiind afectata si structura planetei din
punct de vedere geologic, hidrologic si biotic. S-a ajuns la smog, la problema
reziduurilor, la eutrofizarea apelor, la ploile acide, la efectul de sera, la topirea
ghetarilor si la perioada de seceta din dorinta omului de a acumula cat mai multe bunuri
materiale in dauna propriei sale existente.
In fata acestor primejdii cu urmari care pot deveni catastrofale oamenii de stiinta
au facut front comun, ei fiind totusi neputinciosi în a rezolva aceste probleme, rolul
primordial pentru crearea unei noi dimensiuni viitoarei societati viabile revenind tuturor
comunitatilor umane.
Societatile moderne încep sa realizeze ca sunt pe cale nu numai de a-si distruge
mediul înconjurator, dar chiar de a-si submina propriul viitor. Foarte putine guverne si
agentii pentru dezvoltare din întreaga lume au incercat sa schimbe sensul acestor
tendinte amenintatoare. Construirea unui viitor stabil, adaptat necesitatilor ecologice,
trebuie sa aiba în vedere o viziune clara referitoare la un mediu propice vietii.
O societate viabila este aceea care isi satisface nevoile fara a pune în pericol
perspectivele generatiilor viitoare. Aceasta definitie presupune responsabilitatea fiecarei
__________________________________________________________________ 87
_____________________________________________________________________
generatii fata de asigurarea posibilitatii ca urmatoarea generatie sa beneficieze de o
zestre naturala si economica nediminuata. In ultimile decenii, cea mai mare parte a
natiunilor in curs de dezvoltare au aspirat catre economii bazate pe combustibili fosili si
centrate in jurul "zeului automobil", de tipul celor din vest.
Dar plecand de la problemele locale privind poluarea ireversibila a aerului si
ajungand la amenintarea globala pe care o reprezinta schimbarea climei, reiese ca aceste
societati sunt departe de a fi durabile, ele pregatindu-si cu rapiditate propria lor pieire.
In mod evident, o economie ce provoaca schimbarea rapida a climei - de care depinde
capacitatea sa de producere a hranei nu poate fi viabila, ca si aceea care conduce la
taierea masiva a padurilor ce asigura combustibilul, materia prima si nu in ultimul rand
oxigenul necesar vietii.
Schimbarile fundamentale din domeniul energetic, silvicultura, agricultura si din
alte domenii nu pot avea loc farr modificari esentiale din punct de vedere social,
economic si moral al societatilor umane. Deci, este necesara o perioada de tranzitie spre
o societate viabila atat pentru tarile dezvoltate cat si pentru cele slab dezvoltate, pentru
liderii politici si populatie care vor trebui sa-si adapteze munca si timpul liber la un nou
set de principii, avand ca obiectiv prosperitatea si protectia generatiilor viitoare.
In prezent nu exista modele pentru o societate viabila, dar trebuie elaborat un
nou "set de valori" pentru a realiza o astfel de societate. Printre cele mai evidente
mutatii spre o astfel de societate vor fi cele legate de intrebuintarea fortei de munca.
Trecerea de la combustibili fosili la diverse surse regenerabile de energie, extragerea
unor cantitati mai mici de minereuri si reciclarea deseurilor, restructurarea practicilor
legate de agricultura si silvicultura vor crea un numar mare de locuri de munca din
unele ramuri traditionale. Pierderile înregistrate in minele de carbune, productia de
automobile, constructii de drumuri si prospectarea metalelor vor fi compensate de
cresterea numarului celor ce se vor ocupa cu fabricarea si vanzarea celulelor solare
fotovoltaice, a turbinelor eoliene, a bicicletelor, a echipamentelor pentru transporturi in
comun; distilarile de alcool vor inlocui rafinariile de petrol, vor fi create numeroase
tehnologii pentru reciclarea deseurilor.
Mutatii importante vor avea loc si în domeniul profesiilor. Printre profesiile
foarte cautate se vor numara cele de prospector eolian, revizor al eficientei energetice si
al arhitecturii "solare", determinate de tranzitia catre o economie a energiei
__________________________________________________________________ 88
_____________________________________________________________________
regenerabile.
Numarand astazi numai cateva sute locurile de munca din aceste domenii pot ajunge pe
plan mondial de ordinul milioanelor în cateva decenii. In agricultura, pe masura ce se
vor raspandi noile modele agricole si se va elimina folosirea pesticidelor, va exista o
cerere tot mai mare de agronomi si de specialisti in metode biologice de combatere a
daunatorilor. Multi oameni cu studii superioare isii vor valorifica cunostintele
profesionale in alte domenii de munca, in scopul crearii unei economii ecologice si a
protectiei mediului.
Intr-o societate viabila, bugetele militare nationale vor reprezenta numai o mica
parte din ceea ce sunt ele astazi. Va avea loc o trecere masiva a resurselor din domeniul
militar in cel al eficientei energetice, a conservarii solului, a plantarii arborilor, a
planificarii familiale, a eradicarii unor boli. Pentru realizarea acestor deziderate,
natiunile vor trebui sa coopereze intr-o masura mult mai mare, fata de tot ce a cunoscut
lumea pana acum.
Tranzitia spre o societate viabila nu poate avea loc fara o transformare a prioritatilor si
valorilor individuale. Intrucat acumularea avutiei personale si/sau nationale nu mai
constituie telul principal, distanta care ii separa pe cei bogati de cei saraci se va diminua
eliminandu-se astfel tensiunile sociale. Natiunile care vor intelege ca atingerea acestor
teluri necesita un larg set de valori, incluzand principiile democratice, libertatea de a
inova, respectul fata de drepturile omului si acceptarea diversitatii.
In fata acestor sarcini comune atat de dificile si numeroase pe care le implica
actiunea de "reparare" si protejare a planetei, ideea purtarii unui razboi ar putea deveni
un anacronism. Viitorul umanitatii este incert iar daca nu se iau masuri inca de pe acum
planeta noastra si locuitorii ei se afla in fata unei profunde schimbari negative si
catastrofale. Pentru a castiga batalia va trebui sa se faca sacrificii; trebuie sa indepartam
pericolul unui nou razboi mondial, sa cream o viata cu adevarat umana pentru
generatiile actuale dar mai ales pentru cele viitoare.
PRECIZAREA UNOR EXPRESII SI TERMENI REFERITOARE LA PROTECTIA

MEDIULUI
- acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a
unui proiect sau a unei activitati din punct de vedere al impactului asupra mediului;
__________________________________________________________________ 89
_____________________________________________________________________
- arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in procent
ridicat, desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective
specifice de conservare; cuprinde parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale
biosferei, monumente ale naturii si altele;
- atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon;
- autorizatie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si
parametrii de functionare, pentru activitatile existente si pentru cele noi, pe baza
acordului de mediu;
- autorizatie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea
competenta de reglementare autorizeaza pe titularul activitatii sa amplaseze, sa
proiecteze, sa achizitioneze, sa fabrice, sa produca, sa construiasca, sa transporte, sa
importe, sa exporte, sa primeasca, sa localizeze, sa puna in functiune, sa posede, sa
foloseasca, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze si sa dispuna de orice sursa de
radiatii ionizante, instalatii nucleare sau amenajari pentru gospodarirea deseurilor
radioactive;
- bilant de mediu - procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor
efectelor negative cumulate, anterioare si anticipate, care face parte din actiunea de
evaluare a impactului asupra mediului;
- biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice
si terestre, precum si dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde
diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si intre diversitatea din interiorul
speciilor, dintre specii si intre ecosisteme;
- biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme
vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse
sau procedee cu folosinta specifica;
- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizicochimice si structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a
ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si al calitatii vietii
cauzate, in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea
resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea
necorespunzatoare a teritoriului;
__________________________________________________________________ 90
_____________________________________________________________________
- deseuri - substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu
mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
- deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive,
radioactive sau altele, care, introduse sau mentinute in mediu, pot dauna acestuia,
plantelor, animalelor sau omului;
- dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a
compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
- echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente
ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica
armonioasa a acestuia;
- ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si micoorganisme si
mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza intr-o unitate functionala;
- ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protectie a mediului;
- efluent - orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin
scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
- emisii - poluanti evacuati in mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii
electromagnetice si ionizante, care se manifesta si se masoara la locul de plecare din
sursa;
- evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activitatii umane si a
proceselor naturale asupra mediului, a sanatatii si securitatii omului, precum si a
bunurilor de orice fel;
- habitat - locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod
natural;
- mediu - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si
subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si
fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior,
inclusiv valorile materiale si spirituale;
- monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie,
care are in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale
factorilor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a
acestora, evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri
care se impun;
__________________________________________________________________ 91
_____________________________________________________________________
- monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati,
formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;
- poluant - orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de
energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care,
introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si
aduce daune bunurilor materiale;
- prejudiciu - efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor
sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre;
- program pentru conformare - plan de masuri cuprinzand etape care trebuie parcurse in
intervale precizate prin prevederile autorizatiei de mediu, de catre autoritatea
competenta, in scopul respectarii reglementarilor privind protectia mediului;
- resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in
activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili -, regenerabile
- apa, aer, sol, flora, fauna salbatica - si permanente - energie solara, eoliana, geotermala
si a valurilor;
- risc ecologic potential - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului,
care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
- substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii
sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau
pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive,
corosive, iritante, mutagene, radioactive;
- sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al
unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante
sau eliberare de substante radioactive;
- titularul proiectului sau al activitatii - persoana fizica sau juridica, care propune, detine
si/sau gospodareste o activitate economica sau sociala;
- utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu
conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu
necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;
- zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile,
limane, estuare si lagune.
__________________________________________________________________ 92
_____________________________________________________________________
SURSELE DE POLUARE SI MASURI DE PROTECTIE
1.Surse de po1uare cu praf, cenuşă şi fum
Exista, in principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenusa si fum, in
atmosfera: surse artificiale si surse naturale.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenusa si fum cuprind, in general, toate
activitatile omenesti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazosi.
Sursele artificiale pot fi grupate in doua mari categorii:
- surse bazate pe arderea combustibililor in scop industrial;
- surse bazate pe arderea combustibililor in scop domestic.
O importanta sursa industriala, in special de praf, o reprezinta industria
materialelor de constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati,
argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de constructii se detaseaza, sub aspectul
impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de baza,
care intra in fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu
argile. Sunt cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare:
- procedeul uscat, in care materiile prime sunt deshidratate, faramitate in mori speciale
si trecute apoi in cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi inalte;
- procedeul umed, in care materiile prime se amesteca cu apa, apoi in stare umeda se
macina in mori speciale, dupa care, partea rezultata este trecuta la randul ei in cuptoare
rotative, unde procesul este acelasi ca la procedeul uscat.
Temperaturile din cuptoare determina mai intai faramitarea materialului, cu
formare de clincher iar apoi, prin macinare, se obtin particule foarte fine, care constituie
cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantitati mari de praf, in
toate verigile lantului tehnologic: uscatoare, mori de materii prime, cuptoare, procese
intermediare. Din uscatoare se elimina in atmosfera aproximativ 10% din cantitatea
introdusa, in mori, 1-3% din cantitatea prelucrata, in cuptoarele rotative, 10%, iar in
procesele intermediare, intre 2 şi 4%. In total se pierde intre 20 si 25% din materia
prima prelucrata la procedeul uscat şi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din
industria cimentului este imprastiat pana la distanta de peste 3 km fata de sursa,
concentratia acestuia in apropierea surselor, variind intre 500 şi 2 000 t/km2/an. Fumul
constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor
__________________________________________________________________ 93
_____________________________________________________________________
industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune,
hidrocarburi, gudroane etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii.
Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa. Culoarea neagra
indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum si prezentei in cantitate mare a
carbunelui si a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roscata, cenusie sau bruna, dupa
cum carbunele contine fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni
submicronice (< 0,075). Cenusa este rezultata in exclusivitate din combustibili solizi.
Proportia sa variaza intre 5-15% la antracit (carbune superior, deci cu ardere mai
completa) si 40-50% la carbunii inferiori (lignit, turba, etc.). Cenusa se compune din:
compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta categorie sunt
cuprinsii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S; impuritati (cenusa mecanica) provenite din roca
in care se afla inglobat zacamantul.Cenusa ramane in cea mai mare parte in focar si este
indepartata prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre cos de catre
puternicul curent de aer format in camera de ardere. In marile centrale termoelectrice, la
trecerea prin cos, cenusa este captata aproape in totalitate.
O alta sursa importanta generatoare, in special, de fum si cenusa, este arderea
combustibililor solizi, lichizi şi gazosi in scop domestic. Astazi, in multe tari in curs de
dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca pret, in unele locuri,
inregistreaza un ritm de crestere mult mai mare decat la alimente. Cauza cresterii zi de
zi a pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva
exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, in masura in care nu s-au
preocupat de regenerarea fondului forestier. In SUA şi India se ard anual circa 130
milioane de tone de lemn de foc; in SUA aceasta cantitate asigura doar 3% din
consumul de energie, in timp ce in India, aceeasi cantitate asigura circa 25% din
consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate
legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru tarile in curs de
dezvoltare consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia, Danemarca, Finlanda au
ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de petrol si, in
compensatie, cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in SUA, acolo
unde pretul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare
spectaculoasa catre folosirea lemnelor de foc. Se apreciaza, de exemplu, ca in SUA
dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in sectorul casnic, a sporit de doua ori.
__________________________________________________________________ 94
_____________________________________________________________________
Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 şi 1979, au sporit de noua ori, iar in 1981 s-au
vandut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea locuintelor cu
lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastra-fumurie si contine o
cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi toxice si cancerigene.
Tot in scop domestic se ard astazi, in lume, cantitati enorme de carbuni, petrol si gaze
naturale.
2. SUBSTANTE SI DESEURI PERICULOASE

- Poluantii Organici Persistenti (POP) sunt substante chimice care persista în mediul
înconjurator, se bioacumuleaza în organismele vii si prezinta riscul de a cauza efecte
adeverse asupra sanatatii umane si mediului. Aceste substante intra în mediul
înconjurator ca rezultat al unei activitati antropice.
- Cercetarile stiintifice evidentiaza faptul ca POP cauzeaza efecte daunatoare
seminificative asupra sanatatii umane si mediului înconjurator. Un aspect unic al POP
este ca aceste patrund în lantul alimentar uman, având posibilitatea de a trece de la
mama la copil prin placenta si laptele matern.
- Cele mai importante categorii de POP sunt:
Pesticidele: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex si toxafen
Substantele chimice industriale: hexaclorbenzen, bifenilipoliclorurati
Produsele secundare: dioxinele si furanii
3. RADIATIILE SI SURSELE DE RADIATII

Materia se compune din elemente, iar elementele se compun din atomi. Atomii contin
un nucleu si un numar oarecare de electroni care au sarcina electrica negativa. Nucleul
contine protoni, cu sarcina electrica pozitiva, si neutroni, fara sarcina electrica. Numarul
protonilor este egal cu numarul electronilor si este numit numar atomic (de exemplu
oxigenul are numarul atomic 8). Masa atomului este practic concentrata in nucleu,
numarul de protoni plus neutroni din acesta se numeste numar de masa. In aceste
conditii, speciile de atomi sunt diferentiate dupa numarul atomic si numarul de masa,
sau mai simplu, dupa numele elementului si numarul de masa. Astfel caracterizati,
atomii se numesc nuclizi. De exemplu, Carbonul-12 este un nuclid cu 6 protoni si 6
neutroni, Plurnbul-208 este un nuclid cu 82 protoni si 126 neutroni.
__________________________________________________________________ 95
_____________________________________________________________________
Nuclizii unui element care au numere diferite de neutroni se numesc izotopi (deci
izotopul nu este un sinonim al nuclidului). Hidrogenul, de exemplu, are 3 izotopi:
hidrogen-1, hidrogen-2 numit si deuteriu si hidrogen-3, numit si tritiu. Nuclizii pot fi
stabili sau instabili. Din cei circa 1700 nuclizi cunoscuti, aproximativ 280 sunt stabili,
restul se transforma in mod spontan in nuclizii altui element iar in timpul transformarii
emit radiatie. Aceasta proprietate se numeste radioactivitate, transformarea se numeste
dezintegrare, iar nuclidul spunem ca este un radionuclid. De exemplu, Carbonul-14 este
un radionuclid care se dezintegreaza in Azot-14, care este stabil, iar Bariul-140 se
dezintegreaza in radionuclidul Lantan-140 iar acesta, la randul sau, in nuclidul stabil
Ceriu-140.
Radiatiile emise de radionuclizi sunt: particule a, particule b si fotoni g. Un alt tip de
radiatie este si radiatia X, care se produce in urma bombardari cu electroni a unei tinte
metalice aflate in vid. Radiatule X au proprietati similare cu radiatiile Y.
Tot in categoria radiatiilor mai pot fi inscrise radiatiile cu neutroni. Neutronii sunt
eliberati de nuclizi, de obicei, in urma bombardarii cu particule a sau b.
Surse de poluare radioactiva

Sursele de radioactivitate se pot grupa in doua categorii:
a. surse artificiale;
b. surse naturale. 32364gnr86rcq2h
a) Principalele surse artificiale de poluare radioactiva sunt urmatoarele:
a.10. accidentele si deseurile de la reactoarele nucleare;
a.20. tratamentele medicale ce utilizeaza radiatii sau radionuclizi
a.30. diferite activitati profesionale.
a.10. Reactorii nucleari au fost folositi pentru producerea energiei inca din anii '50.
Exista, practic, doua tipuri de reactori : reactori termici si reactori rapizi. In reactorii
termici frecvent utilizati - se fo1oseste uraniu, care este alcatuit din nucleele a doi
izotopi: uraniu-235 (0,7%) Si uniniu-238 (99,3%). Cand Un neutron termic patrunde
intr-un nucleu de uraniu-235 se produce fisiunea acestuia din urma cu o mare eliberare
de energie, de alti neutroni 5i de radiatii 7. Neutronii rezultati din fisiune sunt rapizi Si
nu sunt tot atat de capabili de a produce noi fisiuni. Din acest motiv, neutronii emisi in
urma fisiunii uraniului-235 sunt incetiniti, facandu-i sa semnat Ia Moscova tratatul de
__________________________________________________________________ 96
_____________________________________________________________________
interzicere a experientelor cu arma nucleara, cu exceptia celor subterane, marile puteri
an efectuat circa 510 teste nucleare in atmosfera: circa 300 S.U.A., 180 fosta URSS, 25
Marea Britanie si 4 Franta. Pana in anii 1985, Franta si China, singurele nesemnatare ale
tratatului, au mai explodat in atmosfera 40 si respectiv 25 bombe nucleare.
Energia eliberata in testele efectuate pana in 1963 a fost de cateva ori mai mare decat a
tuturor explozivilor folositi in al doilea razboi mondial, sau a 20-a parte din puterea
exploziva nucleara acumulata in arsenalele americane si sovietice in 1981 (exprimata in
combustibil exploziv conventional aceasta putere a fost de 600 megatone). In acelasi
timp, aproximativ 10 t plutoniu ,,neexplodat" s-a vaporizat si dispersat in atmosfera.
Exploziile nucleare sovietice, desi mai putine, au avut o putere dubla fata de cele
americane (450 megatone fata de 150), cea mai teribila bomba sovietica fund de
aproximativ 4 000 de ori mai puternica decat ,,Little boy", folosita impotriva Japoniei.
Dupa 1963, testele cu arme nucleare an continuat in subteran. Din 1963 pana in 1980,
Statele Unite au mai efectuat cam 400 teste subterane cu bombe atomice, iar fosta
Uniune Sovietica 300, dar cu o putere exploziva mult mai mare.
La nivelul anului 1963 se apreciaza ca radionuclizii, proveniti de la testele cu arme
nucleare, au produs o iradiere suplimentara anuala de 430 mSv pe individ, in aproape
intreaga emisfera nordica (majoritatea exploziilor au fost efectuate in aceasta emisfera).
Dupa acest an, valoarea iradierii suplimentare a scazut substantial, pana la momentul
Cernobal.
a.20. In clinici si spitale radiatiile sunt folosite:
- la radiografii;
- in scop terapeutic;
- in scopuri de investigatie.
La radiografii se folosesc, in special, radiatiile X (Rontgen). o radiografie a toracelui va
transfera plamanului un echivalent al dozei de 20 mSv
In scop terapeutic se utilizeaza iradierea pentru distrugerea tesuturilor tumorale maligne.
Frecvent folosite sunt radiatule X de mare energie sau radiatule gama date de sursele
Cobalt-60. In scop terapeutic sunt necesare valori ale dozei absorbite foarte mari,
ajungand pana la cativa zeci de gray. Se mai folosesc fascicule de neutroni si radiatiile
ionizante.
__________________________________________________________________ 97
_____________________________________________________________________
a.30. Radiatia artificiala este folosita in multe ramuri ale activitatii omenesti. De
exemplu, in industrie este folosita pentru controlul proceselor si a calitatii produselor,
iar in scop de studiu, este folosita in institute de cercetare si invatamant superior. Tot
aici trebuie inclusa si activitatea medicilor sau a personalului sanitar care lucreaza cu
radiatii. La acestea trebuie adaugate dozele pe care le primeste omul Si de la ceasurile
luminate cu substante radioactive sau de la televizoare (televizoarele moderne sunt bine
ecranate).
b) Problema radiatiilor nu este numai o consecinta a progresului tehnic-stiintific al
omului modern. Radiatia a existat intotdeauna in natura. Dupa opinia unor oameni de
stiinta, radiatia cosmica a avut o mare importanta in evolutia vietii pe Pamant. Astfel,
aparitia reptilelor gigantice precum 5i evolutia ulterioara a speciilor animale Si vegetale
este pusa, de multi cercetatori, sub semnul influentei exercitate de radiatia cosmica
primita de pamant, din univers.
Practic, exista doua componente ale iradierii naturale: o componenta cosmica si una
telurica.
Originea radiatiei cosmice este inca neclara. Unii specialisti sunt de parere ca ar veni
din galaxia noastra, a1si ca ar veni din afara ci. Soarele contribuie mai ales in perioadele
de eruptii solare.
Radiatia cosmica patrunde in cantitate mai mare pe Ia poli decat pe la ecuator. De
asemene, oamenii si animalele care traiesc in munti, la mari altitudini, sunt mai expusi
la acest tip de radiatie decat cei aflati Ia nivelul mani.
Radiatia telurica provine din faptul ca toate materialele din scoarta pamantului sunt
radioactive. Se crede ca miscarile scoartei sunt cauzate 5i de radioactivitatea naturala.
Cele mai raspandite elemente radioactive din sol si roci sunt: uraniul, toriul si potasiul-
40.
Actiunea fiziologica a radiatiilor

In general, efectele vatamatoare ale radiatiilor se impart in:
10. efecte somatice, care pot la randul lor fi: imediate, cronice Si intarziate;
20. efecte genetice.
Efectele somatice dau asa-numita boala de iradiere care se manifesta prin urmatoarele
sindroame imediate:
__________________________________________________________________ 98
_____________________________________________________________________
- sindromul gastro-intestinal, manifestat prin greata, vomitari, diaree.
Intre efectele somatice cronice se inscriu: depresiuni hematopoetice, sterilitate,
tulburarea vederii (cataracte), alopecia (caderea parului). Ca efecte intarziate se releva:
scurtarea vietii si aparitia neoplasmelor in diferite forme (frecvent cancer epiteliar si
pulmonar).
Gravitatea bolii de iradiere depinde de echivalentul dozei.
4. PROTECTIA SURSELOR MATERIALE, A APELOR SI ECOSISTEMELOR

ACVATICE, A ATMOSFEREI, SOLULUI, SUBSOLULUI, ECOSISTEMELOR
TERESTRE, ARIILOR PROTEJATE, MONUMENTELOR NATURALE SI
ASEZARILOR UMANE
Tinand cont ca un mediu sanatos este esential pentru asigurarea prosperitatii si
calitatii vietii si de realitatea ca daunele si costurile produse de poluare si schimbari
climatice sunt considerabile, Guvernul Romaniei promoveaza conceptul de de-cuplare a
impactului si degradarii mediului de cresterea economica prin promovarea eco-
eficientei si prin interpretarea standardelor ridicate de protectia mediului ca o provocare
spre inovatie, crearea de noi piete si oportunitati de afaceri.
Avand ca obiective principale intarirea structurilor administrative, ca element de
baza pentru construirea unui sistem solid de management de mediu si contributia la
dezvoltarea durabila, activitatea Guvernului Romaniei in acest domeniu se va concentra
pe urmatoarele prioritati:
· Integrarea politicii de mediu in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale si
regionale;
· Evaluarea starii actuale a factorilor de mediu si fundamentarea unei strategii de
dezvoltare pe termen lung in domeniul mediului, al resurselor regenerabile si
neregenerabile;
· Intarirea capacitatii institutionale in domeniul mediului;
· Ameliorarea calitatii factorilor de mediu in zonele urbane si rurale;
· Extinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatii naturale, reabilitarea
infrastructurii costiere a litoralului romanesc, redimensionarea ecologica si economica a
Deltei Dunarii;
__________________________________________________________________ 99
_____________________________________________________________________
· Intarirea parteneriatului transfrontalier si international cu institutiile similare din alte
tari in scopul monitorizarii stadiului de implementare a intelegerilor internationale;
· Elaborarea strategiilor de protejare a cetatenilor impotriva calamitatilor naturale,
accidentelor ecologice si expunerii in zone cu risc ecologic;
· Intarirea parteneriatului cu organizatiile neguvernamentale in procesul de elaborare si
aplicare a politicilor publice in domeniu.
Pentru protejarea si exploatarea echilibrata a resurselor mediului, Guvernul
Romaniei va actiona pe urmatoarele directii:
Integrarea politicii de mediu in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale si
regionale, prin:
statuarea Ministerului si a Agentiei Nationale de Mediu intr-o pozitie de decizie care sa
intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi,
agricultura, turism, politici regionale, administratie locala, sanatate);
– introducerea efectiva a evaluarii de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile
nou formulate si formularea unor indicatori de masurare efectiva a progreselor
inregistrate in cazul strategiilor si politicilor existente;
– intensificarea actiunilor de integrare a politicii de mediu in cinci sectoare prioritare cu
impact semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultura
si turism, prin:
· aplicarea standardelor comunitare privind procesele de productie si produsele;
· intarirea dialogului cu agentii economici din industrie si incurajarea promovarii de
catre acestia a schemelor voluntare de management de mediu si a altor forme de auto-
reglementare;
· imbunatatirea managementului resurselor, in vederea reducerii utilizarii acestora si
cresterii competitivitatii produselor pe piata;
· imbunatatirea eficientei energetice si promovarea utilizarii energiilor regenerabile;
· imbunatatirea planificarii, managementului si utilizarii infrastructurilor si facilitatilor
de transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructura si mediu in
politicile de investitii, pe de o parte si in costurile pentru utilizatori, pe de alta parte;
· dezvoltarea transportului public si imbunatatirea competitivitatii acestuia;
· innoirea parcului auto si incurajarea utilizarii combustibililor mai putin poluanti;
__________________________________________________________________ 100
_____________________________________________________________________
· utilizarea durabila a resurselor naturale si promovarea unei agriculturi si dezvoltari
rurale durabile;
asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de Mediu, pentru
realizarea investitiilor de mediu necesare indeplinirii angajamentelor asumate de
Romania in procesul de negociere a Capitolului 22 al acquis-ului comunitar, in special
pentru implementarea directivelor UE costisitoare, legate de controlul poluarii
industriale, calitatea apei, managementul deseurilor, calitatea aerului;
promovarea progresiva a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de
mediu.
2. Evaluarea starii actuale a factorilor ecologici si fundamentarea unei
strategii de dezvoltare pe termen lung in domeniul mediului, al resurselor
regenerabile si neregenerabile, prin:
– elaborarea in cadrul unui Program National a parametrilor de evaluare a starii
factorilor ecologici la nivelul existent in prezent (pe baza studiilor generale de incarcare
a factorilor de mediu: aer, apa, sol, vegetatie, fauna);
– elaborarea si aplicarea unei strategii sustenabile in domeniul calitatii mediului.
3. Intarirea capacitatii institutionale in domeniul mediului, prin:
– asigurarea resurselor financiare si umane la nivelul autoritatilor centrale, regionale si
locale de mediu, conform obligatiilor asumate in cadrul negocierilor cu CE a
Capitolului 22 – Mediu;
-reunificarea Garzii de Mediu cu Agentiile de Mediu, pastrandu-se caracterul
deconcentrat al acesteia;
-asigurarea necesitatilor de instruire a personalului autoritatilor centrale, regionale si
locale de mediu in vederea asigurarii implementarii si controlului eficient al conformarii
cu legislatia de mediu;
-utilizarea transparenta a fondurilor de preaderare acordate de UE prin programele
PHARE, ISPA şi SAPARD, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbtie a acestor
fonduri;
-asigurarea resurselor financiare si umane pentru dezvoltarea autoritatii de management
a fondurilor structurale si de coeziune la nivel central si a structurilor intermediare la
nivel regional, pentru programul operational de mediu;
__________________________________________________________________ 101
_____________________________________________________________________
– asigurarea capacitatii de atragere si utilizare a fondurilor structurale si de coeziune
dupa 2007, prin dezvoltarea pana la acea data a unui portofoliu de proiecte in pregatire.
4. Ameliorarea calitatii factorilor de mediu in zonele urbane si rurale,
privind:
· Imbunatatirea calitatii aerului prin:
- punerea in aplicare a Strategiei si a Planului de actiune pentru protectia atmosferei si
sistemelor de monitorizare in sectorul calitatii aerului;
- realizarea evaluarilor preliminare privind calitatea aerului la nivel regional si pe baza
acestora a programelor/planurilor de imbunatatire a calitatii aerului;
- finalizarea transpunerii legislative in domeniu instalatiilor mari de ardere si
promovarea legislatiei privind stabilirea plafoanelor nationale de emisie pentru anumiti
poluanti;
- implementarea masurilor prevazute in Programul National de Reducere a Emisiilor
provenite de la instalatiile mari de ardere;
- dezvoltarea Sistemului National de Monitorizare a Calitatii Aerului si a Sistemului
National de Inventariere a Emisiilor de Poluanti in Aer;
- asigurarea calitatii corespunzatoare a benzinei si motorinei si operationalizarea
sistemului de monitorizare calitativa si cantitativa pentru benzina si motorina;
· Imbunatatirea si implementarea programului national de management al
deseurilor, prin:
- dezvoltarea unui sistem integrat de management al deseurilor solide in localitatile
urbane si rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colecta selectiva si valorificare a
deseurilor si ambalajelor la nivelul persoanelor fizice si a agentilor economici;
- constituirea parteneriatelor de tip public-privat in ceea ce priveste reducerea,
refolosirea si reciclarea deseurilor, tratarea corespunzatoare a deseurilor periculoase
(incinerare, depozitare);
- elaborarea planurilor regionale de gestionare a deseurilor, inclusiv evaluarea situatiei
actuale, elaborarea prognozelor pasive si a obiectivelor generale si specifice pentru
fiecare regiune, stratificarea hartilor prin care sa se identifice viitoarele locatii posibile
ale facilitatilor de gestionare a deseurilor;
- infiintarea Laboratorului National de Referinta pentru deseuri si a laboratoarelor
regionale pentru analiza deseurilor;
__________________________________________________________________ 102
_____________________________________________________________________
- finalizarea transpunerii reglementarilor comunitare privind depozitarea si incinerarea
deseurilor;
- completarea cadrului legislativ privind deseurile din industria dioxidului de titan, a
vehiculelor uzate si a echipamentelor electrice si electronice, precum si a substantelor
periculoase din acestea;
· Managementul resurselor de apa, in conformitate cu regimul impus de
Acordurile, Protocoalele si Conventiile la care Romania este parte si a rezultatelor
negocierilor cu CE. Aceasta se va realiza prin:
- elaborarea Programului de reactualizare a standardelor si reglementarilor tehnice
privind constructia si exploatarea sistemelor de colectare si a statiilor de epurare a
apelor uzate orasenesti;
- elaborarea planurilor de management a bazinelor hidrografice pe baza caracteristicilor
acestora, impactul activitatii umane asupra starii apelor, analiza economica a utilizarii
apelor, calitatea apei potabile si a apei de imbaiere;
- amendarea legislatiei privind condiţiile de descarcare in mediul acvatic a apelor uzate;
-stabilirea obiectivelor de calitate aplicabile apelor marine;
-identificarea, catalogarea si monitorizarea apelor salmonicole;
- asigurarea alimentarii cu apa a localitatilor urbane si rurale la standarde europene, prin
realizarea lucrărilor de distributie a apei si/sau modernizare a celor existente si a statiilor
de tratare aferente;
- contractarea, implementarea si finalizarea proiectelor de alimentare cu apa, reabilitare
a sistemelor de canalizare si punere in functiune a statiilor de epurare finantate din
fonduri ISPA (Bacau, Brasov, Bucuresti, Buzau, Piatra Neamt, Pitesti, Sibiu, Satu-
Mare);
- pregatirea unui portofoliu de proiecte, asigurand documentatiile si studiile necesare,
pentru modernizarea si constructia sistemelor de alimentare cu apa, a statiilor de tratare,
sistemelor de canalizare si a statiilor de epurare pentru localitatile urbane eligibile a fi
finantate din fondurile ISPA si SAMTID si a celor rurale din SAPARD, in vederea
asigurarii capacitatii de absorbtie a fondurilor respective;
· Controlul poluarii industriale prin:
- infiintarea centrului de coordonare, informare si reactualizare a documentelor BAT
(cele mai bune tehnici disponibile) pe sectoare de activitate;
__________________________________________________________________ 103
_____________________________________________________________________
- realizarea si/sau reactualizarea inventarelor nationale, regionale si locale ale
instalatiilor care intra sub incidenta, prevenirea si controlul integrat al poluarii;
- realizarea Registrului de Poluanti Emisi (EPER) la nivel national, regional si local, in
conformitate cu cerintele UE;
- elaborarea si aprobarea programelor de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de
sulf, oxizi de azot si pulberi in vederea atingerii valorilor limita de emisie stabilite de
standardele UE;
- finalizarea transpunerii si accelerarea implementarii legislatiei privind limitarea
emisiilor de compusi organici volatili provenite din utilizarea solventilor organici in
anumite activitati si instalatii;
- controlul accidentelor majore care implica substante periculoase;
- accelerarea procesului de introducere a etichetelor ecologice si incurajarea sectorului
privat privind introducerea sistemelor de management de mediu si a auto-monitorizarii
emisiilor.
· Managementul substantelor chimice si monitorizarea organismelor modificate
genetic si interzicerea folosirii pe teritoriul Romaniei a celor periculoase pentru
sanatatea populatiei, prin:
- transpunerea si implementarea legislatiei privind evaluarea si controlul riscului
chimicalelor periculoase pentru sanatatea umana si mediu;
- dezvoltarea cadrului national de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la
Cartagena (Legea nr. 59/2003);
- reactualizarea inventarului substantelor active utilizate in produsele biocide existente
plasate pe piata in Romania;
- implementarea Planului National de Management al Halonilor;
- dezvoltarea laboratoarelor autoritatilor locale/regionale de mediu pentru determinarea
continutului de asbest din efluenti lichizi si gazosi in zonele in care exista agenti
economici care utilizeaza asbestul in procesul de productie;
- asigurarea cadrului legislativ privind transportul peste frontiera a modificate genetic,
urmarirea si etichetarea acestora si a produselor alimentare si furajelor produse din
organisme modificate genetic;
- constituirea unui Catalog national al organismelor modificate genetic acceptate pe
teritoriul Romaniei, accesibil populatiei;
__________________________________________________________________ 104
_____________________________________________________________________
- crearea si dezvoltarea laboratoarelor specializate in detectarea organismelor modificate
genetic;
- participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informatii in Domeniul Biosecuritatii
(Biosafety Clearing House);
· Schimbarile Climatice prin:
- elaborarea Strategiei Nationale si a Planului National de Actiune in domeniul
schimbarilor climatice;
- asigurarea capacitatii institutionale prin infiintarea la nivelul autoritatii centrale de
mediu a Unitatii de Schimbari Climatice pentru dezvoltarea reglementarilor specifice
necesare implementarii strategiei si planului de actiune in domeniu, conform obligatiilor
asumate in procesul de negociere cu CE;
- evaluarea impactului transpunerii in legislatia nationala a reglementarilor comunitare
privind comercializarea permiselor de emisii de gaze cu efect de sera asupra sectorului
industrial, in principal a celui energetic, dupa 2007, in vederea asigurarii statului de
participant real pe Piata Europeana de Carbon a Romaniei;
- infiintarea Sistemului National pentru estimarea emisiilor antropice la surse si a
retinerilor prin absorbtie a gazelor cu efect de sera;
- elaborarea Registrului National de emisii de gaze cu efect de sera;
- estimarea emisiilor viitoare de gaze cu efect de sera;
- dezvoltarea proiectelor de tip “implementare in comun” care sa vizeze reducerea
emisiilor de gaze cu efect de sera, prin imbunatatirea eficientei energetice in producerea
de energie si caldura si transformarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili, in
utilizatoare de biomasa, utilizarea altor surse de energie regenerabila;
- realizarea Programului National de prevenire si combatere a eroziunii solului,
instituirea sistemului de protectie, ameliorare si utilizare durabila a solurilor si
monitorizarea zonelor afectate de seceta si desertificare, in conditiile schimbarilor
climatice – adoptarea unei noi legi.
5. Extinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatii naturale,
reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului romanesc, redimensionarea
ecologica si economica a Deltei Dunarii, prin:
– modificarea Anexei la Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor protejate,
conservarea habitatelor naturale a florei si faunei salbatice;
__________________________________________________________________ 105
_____________________________________________________________________
– asigurarea unui management performant la nivelul cerintelor UE si al conventiilor la
care Romania este parte, a retelei nationale de arii protejate;
– finalizarea cadastrului tuturor ariilor protejate si utilizarea acestor date in inventarierea
siturilor Natura 2000 in Romania;
– realizarea bazelor de date privind speciile de flora si fauna salbatica si habitatele
naturale de interes comunitar existente in Romania;
– pregatirea listei cu situri propuse sa faca parte din reteaua Natura 2000, de interes
comunitar, si desemnarea zonelor special protejate;
– extinderea ariilor naturale declarate arii speciale de conservare si infiintarea de noi arii
protejate pe ecosisteme in principalele zone bioclimatice;
– protectia ecosistemului Dunare-Delta Dunarii-zona teritoriala a Marii Negre, prin
crearea unei infrastructuri la nivelul cerintelor UE privind folosirea ecosistemelor,
monitorizarea riguroasa a surselor de poluare si masuri pentru diminuarea acestora;
– redimensionarea ecologica si economica a Deltei Dunarii, in scopul protectiei pe
termen lung a acestui ecosistem si a dezvoltarii economice si sociale in conformitate cu
Conventia Internationala a Deltei Dunarii.
6. Intarirea parteneriatului transfrontalier si international cu institutiile
similare din alte tari in scopul monitorizarii stadiului de implementare a
intelegerilor internationale, prin:
– realizarea de Conventii, Acorduri si Cooperari Bilaterale si Multilaterale in domeniul
Protectiei Mediului la nivel european si mondial in vederea valorificarii oportunitatilor
si facilitatilor de asistenta tehnico-financiara institutionala si stiintifica si identificarii
unor posibilitati de finantare a proiectelor de refacere a mediului;
– respectarea cerintelor de nortificare, raportare asumate de Romania ca Parte in diferite
Conventii, Protocoale si Acorduri internationale;
– asigurarea cadrului institutional stabilit prin diferite acorduri bilaterale si multilaterale
in vederea asigurarii respectarii implementarii conventiilor care reglementeaza poluarea
transfrontiera, prevenirea si reducerea acesteia (Conventia de la Espoo privind evaluarea
impactului asupra mediului in context transfrontiera, Conventia de la Aarhus privind
accesul la informatie, participarea publica la luarea deciziilor si accesul la justitie in
probleme de mediu, Conventia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact
semnificativ asupra mediului in context transfrontiera).
__________________________________________________________________ 106
_____________________________________________________________________
7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetatenilor impotriva calamitatilor
naturale, accidentelor ecologice si expunerii in zone cu risc ecologic, prin:
– adoptarea de urgenta a noii legi a protectiei civile;
– implementarea sistemului CECIS (Sistem Comunitar de Comunicatii si Informatii de
Urgenta) prin operationalizarea si functionarea Centrului National de Informare si
Comunicare pe linie de protectie civila, care sa asigure sistemul de comunicatii precum
si alarmarea populatiei in caz de dezastru;
– operationalizarea echipelor nationale de protectie civila;
– Program National de impadurire a minimum 1% din Fondul Forestier National pe
perioada 2005-2008, pentru extinderea suprafetei de paduri, combaterea eroziunii
solului, diminuarea riscului de inundatii si ameliorarea climatului;
– Program National de creare a perdelelor de protectie a campului, a cailor de
comunicatie si a asezarilor umane (infiintarea a minim 500 de km/an perdele forestiere);
– amenajarea bazinelor hidrografice in scopul diminuarii inundatiilor;
– elaborarea de norme stricte in ceea ce priveste amenajarile pentru construirea sau
protejarea haldelor (de cenusa, steril), a batalurilor (reziduuri petroliere, reziduuri
provenite de la industria neferoasa) si a standardelor ecosistemelor similare pe plan
mondial.
8. Intarirea parteneriatului cu organizatiile neguvernamentale in procesul
de elaborare si aplicare a politicilor publice in domeniu, prin:
– acordarea unei atentii prioritare educarii ecologice a populatiei prin conceperea si
implementarea unui plan national de actiuni pentru sensibilizarea si constientizarea
publicului fata de problematica protectiei mediului;
– implementarea cerintelor Conventiei de la Aarhus cu privire la accesul la informatie,
participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu,
prin definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel
central, regional si local privind gestionarea informatiei de mediu;
– realizarea unor campanii anuale de constientizare a publicului cu privire la
participarea publica la luarea deciziilor de mediu, in special cu privire la rolul publicului
in procesele de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele cu impact
semnificativ, autorizare, evaluare de mediu pentru planuri si programe;
– mediatizarea unor probleme punctuale de protectia mediului: organisme modificate
__________________________________________________________________ 107
_____________________________________________________________________
genetic (GMO – Genetically Modified Organisms), poluanti organici persistenti (POPs
– Persistent Organic Pollutants), bifenili policlorurati (PCBs), schimbari climatice in
scopul de a proteja nu doar mediul, ci si sanatatea umana de efectul daunator al
acestora.
MODULUL III
IGIENA SI MICROBIOLOGIA IN ALIMENTATIA PUBLICA
Noţiuni introductive
Definiţie: Igiena alimentaţiei este partea igienei care urmăreşte două obiective
principale: pe de o parte cunoaşterea si punerea în valoare a efectelor favorabile ale
alimentaţiei asupra stării de sănătate, iar pe de altă parte diminuarea sau îndepartarea
riscului ca produsele alimentare să devină factori dăunători pentru consumatori.
Aliment inseamna orice produs in stare naturala sau prelucrata care contine
substante nutritive necesare organismului uman si se foloseste pentru intretinerea
activitatii sale vitale, nefiind daunator. Alimentul se poate prezenta ca: produs
__________________________________________________________________ 108
_____________________________________________________________________
agroalimentar natural de origine vegetala si animala, constituind o materie prima pentru
prelucrarea produselor alimentare, sau se poate consuma ca atare de catre populatie,
respectiv printr-o prelucrare in gospodarie. Produsul alimentar este un alt mod de
prezentare a alimentului si este realizat din produse agroalimentare printr-un procedeu
industrial, fiind pus la dispozitia populatiei prin intermediul pietei.
După natura si rolul lor in organism, substanţele nutritive se impart in 5 grupe
mari:
➢ proteine,
➢ lipide,
➢ glucide,
➢ vitamine
➢ elemente minerale.
Fiecare substanţă nutritivă indeplineşte roluri bine definite în organism şi nu poate fi
înlocuita cu alta. Organismul are posibilitatea de a sintetiza unele din aceste substanţe
dacă dispune de precursori adecvaţi. Exista însă o serie de substanţe care nu pot fi
sintetizate în organism care se numesc esenţiale sau indispensabile.
Proteinele sunt macromolecule formate din lanţuri de aminoacizi. Ele contin C,
H, O, N, S, si unele P, cantitati mici de Fe, Cu, Zn si alte elemente anorganice.
In organism proteinele îndeplinesc rol structural si funcţional.
➢ sunt constituenţi fundamentali ai celulelor,
➢ participă la diviziunea celulara, având rol in formarea de noi ţesuturi şi repararea
celor uzate,
➢ iau parte la toate reacţiile din organism, in calitate de enzime şi hormoni,
➢ intervin in reacţiile de apărare ale organismului faţă de microbi si substanţe
toxice,
➢ servesc la transportul şi stocarea unor substanţe cu rol vital (fier, acizi graşi,
oxigen).
Rolul energetic este mai puţin important decât al glucidelor şi lipidelor.
Exemple de proteine: insulina, colagenul, hemoglobina.
Glucidele sunt substanţe chimice ce conţin în molecula lor C, H, şi O care au în
organism rol în principal energetic. Au şi urmatoarele roluri:
__________________________________________________________________ 109
_____________________________________________________________________
➢ unele glucide sunt componente de bază ale acizilor nucleici, intrând sub acesta
formă în structura celulelor şi ţesuturilor,
➢ măresc rezistenţa organismului fată de substanţele toxice,
➢ asigura, prin prezenţa lor, o buna tonifiere si funcţionare a ficatului,
➢ sub forma „fibrelor alimentare”, exercită o acţiune detoxifiantă la nivelul
intestinului, accelereaza tranzitul intestinal,
➢ prin asigurarea lor optimă in raţie, se protejează proteinele de degradare în scop
energetic si se produce metabolizarea completa a lipidelor („lipidele ard la focul
glucidelor”).
Exemple de glucide: fructoza, zaharoza, lactoza, amidonul, celuloza.
Lipidele sunt compuşi organici ai carbonului, hidrogenului si oxigenului, cu o proporţie
mai redusă de oxigen decât glucidele.
Dupa origine, grasimile se împart în vegetale si animale. Ele contin acizi saturati si
nesaturati. Grasimile bogate în acizi grasi saturati sunt solide la temperatura obisnuita,
cele bogate în acizi grasi nesaturati sunt lichide si se numesc uleiuri.
Rolurile lipidelor sunt:
➢ sunt substante calorigene care furnizează cea mai mare cantitate de energie;
glucidele depozitate sub formă de ţesut adipos, sunt mobilizate pentru nevoile
energetice, ori de câte ori raţia alimentară nu asigură suficiente calorii;
➢ sunt constituienţi structurali ai tuturor celulelor, fiind prezente în toate organele
cu activitate intensa cum ar fi de exemplu creierul şi nervii;
➢ sunt compuşi de plecare în sinteza unor substanţe indispensabile organismului
(hormoni, vitamine);
➢ sub forma lipidelor de rezevă protejeză orgasnismul de frig, şocuri mecanice şi
asigură elasticitatea pielii;
➢ influentează pozitiv gustul si valoarea nutritivă a alimentelor.
Exemple de lipide: colesterolul, lecitinele, hormonii sexuali, acizii biliari.
Vitaminele sunt compuşi organici prezenţi in cantitaţi foarte mici în alimentele naturale
cu roluri esenţiale pentru unele funcţii ale organismului. Ele nu intră in structura
ţesuturilor şi nu pot fi sintetizate în organism pe măsura nevoilor, de aceea trebuie aduse
ca atare sau sub formă de precursori din hrana zilnică. Deşi nu elibereaza energie şi nu
__________________________________________________________________ 110
_____________________________________________________________________
au rol plastic, ele sunt indispensabile pentru că intervin în majoritatea proceselor
metabolice.
Vitaminele se clasifică in 2 grupe majore:
-vitamine liposolubile: A, D, E, K;
-vitamine hidrosolubile: C, P, grupul vitaminelor B.
Elementele minerale. Dintre cele peste 100 de elemente minerale, numai 11 (C,
H, O, N, P, S, Na, K, Cl, Ca, Mg) stau la baza structurilor tisulare si a desfăşurării
normale a proceselor metabolice (macroelemente) dar multe alte elemente se găsesc în
ţesuturile animale şi vegetale în compoziţia unor molecule organice sau soluţii saline
(microelemente) .
Tote elementele minerale sunt esentiale pentru ca ele nu pot fi sintetizate sau
inlocuite de catre organism.
In unele situatii alimentele pot contine agenti nocivi pentru consumatori
transformandu-se din acest motiv in factori cauzatori de imbolnaviri. Unii agenti sunt
biologici (bacterii, virusuri paraziti), altii sunt substante chimice toxice, mutagene sau
cancerigene. Originea lor este foarte diferita. Agentii biologici au ca sursa animalele
bolnave sau purtatoare de la care s-au obtinut carnea, laptele, ouale sau oamenii bolnavi
sau purtatori care au manipulat alimentele.Un rol important il au si vectorii
(rozatoare,muste etc.).
Substantele chimice pot fi:
- componenti naturali ai unor plante: amigdalina din samburii fructelor, solanina din
cartofii incoltiti, toxinele ciupercilor otravitoare;
- produsi rezultati din alterarea alimentelor sau sintetizate de catre unele
microorganisme: amine (putresceina, cadaverina, histamina), aldehide, toxinele
botulinica si stafilococica;
- poluanti chimici: reziduri de pesticide, metale toxice, nitriti,detergenti etc.;
- aditivi alimentari nepermisi sau utilizarea in exces a celor permisi, substante
conservante, coloranti si arome sintetice.
Alimentele purtatoare de agenti nocivi se numesc insalubre. Consumarea lor
poate determina aparitia unor boli microbiene, virale, sau parazitare, intoxicatii acute
sau cronice, efecte cancerigene, mutagene sau alergice. Pentru evitarea insalubrizarii
este necesar sa se cunoasca sursele si caile de contaminare, mijloacele de recunoastere
__________________________________________________________________ 111
_____________________________________________________________________
a contaminarii si masurile de protectie a produselor alimentare (inclusiv pe cele care se
refera la igiena unitatilor de preparare, depozitare, desfacere, consum).
Substanţele cu potenţial toxic prezente în produsele alimentare

1. Substanţe provenite din poluare şi contaminare
Principala cauza a prezentei unor substante de origine externa in produsele alimentare o
constituie poluarea.
Poluantul este o substanta care nu face parte din compozitia normala a unui madiu, sau
care se afla in concentratii mult mai mari dacat cele normale.
Notiunea de containare a unui produs alimentar se refera la transmiterea prin compozitia
sa a unuia sau mai multor poluanti.
Principalele grupe de substante care pot contamina produsele alimentare sunt:
pesticidele, nitratii si nitritii, detergentii, metalele toxice, antibioticele si substantele
radioactive.
a) Pesticidele sunt substante folosite in combaterea unor organisme daunatoare.
In functie de organismul pe care il combat, ele se clasifica in: fungicide, insecticide,
erbicide, raticide etc.
Cele mai numeroase pesticide se utilizeaza in agricultura, in scopul reducerii pierderilor
de recolta cauzate de diferite boli si daunatori, dar ele se mai folosesc si in combaterea
insectelor si rozatoarelor din unitatile unde se prelucreaza alimente, precum si in
gospodariile individuale.
Numarul mare de pesticide precum si utilizarea lor excesiva au condus la aparitia
reziduurilor in aer, apa, sol, plante, animale, afectand, in final, starea de sanatate a
oamenilor.
Caile de contaminare cu pesticide
In produsele vegetale pesticidele ajung direct prin absorbtie (frunze, fructe, radacini),
cantitatea cea mai mare acumulandu-se in radacinoase. Contaminarea se poate face in
depozite, in cursul tratamentelor, in special impotriva mucegaiurilor.
In produsele animale pesticidele se acumuleaza mai ales in urma consumarii unor furaje
sau a apei contaminate, dar si ca urmare a tratamentelor efectuate impotriva unor
paraziti.
La om pesticidele ajung prin intermediul hranei dar si pe cale respiratorie si prin piele.
__________________________________________________________________ 112
_____________________________________________________________________
Masuri de reducere a reziduurilor de pesticide din produsele alimentare
- spalarea cu multa apa a fructelor si legumelor poate reduce cu pana 10-15% din
reziduurile de pesticide;
- decojirea , care elimina 90% din pesticide;
- prelucrearea termica, care distruge o mare parte din pesticide, iar alta parte trece din
tesuturile grase in sos, de unde pot fi eliminate total daca se face degresarea;
- fierberea in vase sub presiune reduce de 3 ori mai repede continutul de pesticide
reziduale fata de fierberea obisnuita;
- efectuarea dezinsectiei si deratizarii de catre personal special instruit; pesticidele sa fie
pulverizate numai dupa ce s-au lut masuri de indepartare a produselor alimentare din
incaperi.
b) Nitratii si nitritii sunt componente naturale ale solului, provenite din mineralizarea
substantelor minerale azotoase. Din sol, cea mai mare parte trece in plante, unde
constituie principala sursa de azot, iar alta parte este eliminata in ape. In natura exista un
echilibru intre nitratii si nitritii din plante, sol si ape.
Prin folosirea intensiva a ingrasamintelor azotoase, acest echilibru este rupt, astfel ca in
plante se acumuleaza cantitati mult mai mari de nitrati si mai mici de nitriti. In timpul
pastrarii si depozitarii necorespunzatoare (gramezi mari, spatii umede si calde)
cantitatea de nitriti creste ingrijorator. Prezenta acestora a fost semnalata si in produsele
alimentare de origine animala unde provin fie din mediu (in lapte), fie prin adaos
intentionat (la produsele de carne), avand rolul de a impiedica dezvoltarea bacteriilor si
formarea aromei sepecifice a produselor.
La consumarea alimentelor ce contin nitrati si nitriti manifestarile apar mai ales la copii
prin: dureri de cap, ameteli si cianoza. Pe termen lung pot apare intarzieri in dezvoltare
si scaderea rezistentei organismului la infectii.
Masuri de reducere a continutului de nitrati si nitriti
depozitarea de scurta durata a legumelor, in special a celor destinate preparatelor pentru
copii;
spalarea cu multa apa a legumelor radacinoase;
fierberea de scurta durata, cu aruncarea apei.
c)Metale cu potential toxic
__________________________________________________________________ 113
_____________________________________________________________________
Sunt considerate metale cu potential toxic cele care se gasesc in alimente in concentratii
mai mari decat cele necesare organismului, sau care nu ar trebui se gaseasca in mod
normal in organism.
Cele mai toxice sunt plumbul, mercurul, cadmiul, cuprul, cobaltul. Cresterea
concentratiei metalelor din alimente are loc nu numai prin poluarea mediului, ci si in
timpul prelucrarii (din utilaje) si depozitarii (din ambalaje metalice prin coroziune).
Pentru a preveni contaminarea cu metale toxice se recomandă:
-utilizarea de ustensile de inox, mai ales la prelucrarea produselor acide,
-excluderea din consum a conservelor in ambalaje metalice care prezintă, la deschidere,
modificări de culoare ale produsului, sau care au gust metalic.
d)Antibioticele sunt prezente in produsele de origine animală, datorita folosirii lor in
amestecurile furajere în scopul stimulării creşterii şi măririi randamentului de carne sau
datorită utilizării lor pentru combaterea unor boli.
Contaminarea cea mai frecventă cu antibiotice o prezintă laptele. Antibioticele nu sunt
distruse în urma tratamentului termic. Principalul efect negativ al antibioticelor la
consumatori este creşterea rezistenţei microbilor la actiunea lor: ca urmare antibioticele
nu-şi mai realizează efectul lor terapeutic.
e)Detergenţii sunt larg utilizaţi la spălarea ustensilelor şi a utilajelor, a spatiilor de
producţie si a ambalajelor. Ei au efect direct asupra organismului şi efect indirect prin
poluarea apelor de suprafaţă. Cea mai bună metodă de evitare a contaminării cu
detergenţi, în alimentaţia publică, o constituie efectuarea corectă a operaţiilor de spălare
a ustensilelor şi utilajelor,si în special clătirea lor cu multă apă.
f)Substanţele radioactive. Prezenţa substanţelor radioactive în concentratii ce depăşesc
limitele normale se numeşte contaminare radioactivă.
În ciclul biologic apă-sol-vegetaţie-carne-lapte-om ultima verigă, omul reprezintă
obiectul poluării atât pe cale alientară cât şi respiratorie şi cutanată. Se consideră că cea
mai periculoasă este contaminarea pe cale alimentară. Riscul cel mai mare de
contaminare îi revine laptelui, urmat de celelalte grupe de alimente: legume, fructe,
derivate lactate, carne ouă, peşte etc.
Principalul efect toxic al substanţelor radioactive este producerea cancerului osos si de
glandă tiroidă.
Măsuri de reducere a conţinutului de substanţe radioactive din alimente
__________________________________________________________________ 114
_____________________________________________________________________
O parte din substanţele radioactive se pot elimina prin spălări riguroase sau prin
curăţarea stratului de suprafaţă al legumelor şi fructelor. O altă parte trec în apa de
fierbere sau se reduc în timpul depozitărilor de durată. Cel mai important este însă să se
evite poluarea radioactivă prin luarea de masuri severe de protecţie.
2. Aditivi alimentari
Aditivii alimentari sunt substanţe care se adaugă produselor alimentare in cursul unor
operaţii tehnologice pentru a favoriza un proces, sau pentru a le îmbunatăţi
caracteristicile organoleptice şi valoarea nutritivă.
Utilizarea pe scară largă a aditivilor alimentari în prezent este determinată de:
-necesităţile diversificării continuie a sortimentului de produse alimentare, în apecial a
celor gata preparate,
-cresterea exigenţei consumatorilor faţă de calităţile gusttive şi de aspect ale produselor,
îmbunătăţirea metodelor de conservare.
Folosirea aditivilor, implică însă un anumit risc determinat de efectele negative şi chiar
toxice pe care le pot exercita asupra organismului.
Aditivii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-să fie lipsiţi de toxicitate,
-dozele introduse în produse să fie cât mai mici, dar suficiente pentru a asigura acţiunea
specifică a aditivului,
-prezenţa lor să fie semnalată obligatoriu, pe etichete sau ambalaj,
-se interzice folosirea lor în scopul mascării unor defecte, sau atunci când efectul dorit
poate fi obţinut prin alte metode de fabricaţie.
În funcţie de scopul în care sunt folosiţi aditivii se împart în mai multe grupe:
-aditivi de gust şi aromă,
-aditivi de structură,
-aditivi de aspect,
-aditivi de conservare.
a) Aditivi de gust şi aromă
Cei mai importanţi sunt:
-îndulcitorii nenutritivi,
-acidifianţii,
-aditivii de sărare,
__________________________________________________________________ 115
_____________________________________________________________________
-aromatizanţii,
-potenţiatorii de aromă.
Îndulcitorii nenutritivi sunt substanţe cu putere de îndulcire mare, dar fara valoare
energetică. Ei se folosesc pentru obţinerea unor produse cu conţinut caloric scăzut,
necesare in regimul obezilor şi ca înlocuitori de zahăr în regimurile diabeticilor.
Zaharina are putere de îndulcire de 300-500 ori mai mare decât a zaharului. Folosită în
cantităţi mari, poate produce cancerul de vezică urinară.
Ciclamaţiii se folosesc la prepararea produselor dietetice, având o putere de îndulcire de
30 de ori mai mare decât a zaharului. Şi ei sunt bănuiţi că pot produce cancer.
Acidifianţii sunt substanţe care pe lîngă funţia de acidulare şi aromatizare, îndeplinesc şi
alte funcţii: au efect conservant, reglează pH-ul, modifică favorabil vâscozitatea
aluaturilor, influenţând forma şi textura produselor de panificaţie. Cei mai utilizaţi sunt:
acidul acetic, acidul citric, acidul tartric. Acidifianţii sunt consideraţi aditivi fără limită
toxică, dar în cantităţi mari ei produc iritaţii ale mucoasei stomacului şi creşterea
acidităţii în stomac.
Aditivii de sărare. Sărarea influenţează profund calitatatea senzorială a produselor, atât
direct cât şi indirect, favorizând maturarea, care influenţează şi ea gustul, aroma şi
aspectul.
Sarea se poate folosi în combinaţie cu azotaţi şi azotiţi se adauga în vederea păstrării
culorii roşii, după tratamentul termic.
Dacă sarea nu este un aditiv cu limită de toxicitate, azotaţii şi azotiţii au efecte toxice şi
de aceea prezenţa lor în produse este conţionată prin standarde.
Aromatizanţii sunt o grupă de substanţe sau amestecuri de substanţe cu compoziţie
complexă, care adăugate alimentelor modifică gustul şi mirosul acestora. Pe lângă
aromatizanţii naturali se folosesc şi substanţe aromatizante sintetice. Acestea pot fi
echivalente sau artificiale.
Aromele sintetice echivalente (esenţele) sunt compuşi de sinteză care intră în mod
normal în compoziţia aromelor naturale. Prin combinarea lor adecvată,pot rezulta
aromatizanţi identici aromelor naturale.
Aromele artificiale sunt substanţe de sinteză care nu există în mod normal în produse,
dar a căror aromă este similară cu a unor substanţe naturale.
__________________________________________________________________ 116
_____________________________________________________________________
În majoritatea ţărilor utilizarea aromelor naturale este limitată existind obligaţia
menţionării pe etichetă a aromatizanţilor folosiţi.
Potenţiatorii de aroma sunt compuşi lipsiţi de aromă, dar care au proprietatea de a
sensibiliza papilele gustative pentru a percepe mai intens şi mai clar gustul spesific al
produselor alimentare. Cel mai utilizat este glutamatul monosodic(G.M.S.). Acesta
intensifică în special aroma de carne, fiind utilizat la prepararea conservelor şi
preparatelor culinare pe bază de carne, de peşte şi a supelor concentrate şi deshidratate.
Are un consum limitat pentru că la concentraţii mai mari de 4g/zi determină „sindromul
restaurantelor chinezeşti”, care se manifestă prin febră, tensiune, toropeală şi dureri de
cap, de care suferă 15-25 la sută dintre cei care mănîncă în restaurante chinezeşti, unde
mîncărurile au conţinut mare de glutamat.
b) Aditivii de structură reprezintă o gamă largă de produse utilizate pentru
îmbunătăţirea consistenţei, texturii şi stabilităţii produselor alimentare. Se folosesc
dizolvaţi sau dispersaţi în apă în următoarele scopuri:
-agenţi de gelificare: budinci, jeleuri, creme;
-agenţi de îngroşare pentru sosuri, umpluturi,creme;
-adezivi pentru galzurile de patiserie, cofetărie;
-emulgatori pentru maioneză şi ciocolată.
După originea lor, aditivii de structură se clasifică în:
-naturali,
-modificaţi,
-sintetici.
Exemple de aditivi de structură: agar-agar, alginat de Na şi K, gelatine, pecline.
În categoria aditivilor de structură intră şi emulgatorii. Emulgatorii sunt substanţe care
se folosesc în scopul stabilizării emulsiilor. În ţara noastră se folosesc mai mult
lecitinele. Ele sunt bine tolerate de organism, iar doza zilnică nu este limitată. Sunt
incluse pe lista aditivilor alimentari fără toxicitate, fiind constituienţi normali şi necesari
fiziologici ai organismului. Se folosesc în special lecitinele vegetale obţinute de la
fabricarea uleiurilor. Se utilizează pentru fabricarea îngheţatei, ciocolatei, margarinei,
produselor de panificatie şi patiserie, carora le conferă proprietăţi deosebite: frăgezime,
porozitate uniforma şi fină, textură mai bună, în special la produsele cu conţinut ridicat
de zahăr şi grăsimi.
__________________________________________________________________ 117
_____________________________________________________________________
c) Aditivi de aspect
Cei mai utilizaţi aditivi de aspect sunt coloranţii sintetici. Coloranţii se folosesc pentru a
restabili culoarea degradată în cursul proceselor de prelucrare, sau pentru a conferi o
culoare pe care produsele nu au avut-o. Dezavantajele folosirii lor se referă la faptul că
fiind produşi de sinteză, pot conţine ca impurităţi metale toxice sau substante toxice.
Pe de altă parte se pare că unii coloranţi sintetici favorizează apariţia cancerului.
În ţara noastră se permite utilizarea urmatorilor coloraţi sintetici:
Nr CE | Denumire comuna |Nr index sau descriere culoare

------+-------------------------------------------------+-----------------------
E 100 |Curcumina |75300
E 101 |i) Riboflavina |
|ii) Riboflavina-5-fosfat |
E 102 |Tartrazina |19140
E 104 |Galben de chinolina |47005
E 110 |Galben Sunset FCF |15985
|Galben Orange S |
E 120 |Cosenila, Acid carminic, Carmin |75470
E 122 |Azorubina, Carmoizina |14720
E 123 |Amarant |16185
E 124 |Rosu Ponceau 4R, Rosu Cosenila A |16255
E 127 |Eritrozina |45430
E 128 |Rosu 2 G |18050
E 129 |Rosu Allura AC |16035
E 131 |Albastru Patent V |42051
E 132 |Indigotina, Carmin indigo |73015
E 133 |Albastru Briliant FCF |42090
E 140 |Clorofile si |75810
|Clorofiline: |75815
|i) Clorofile |
__________________________________________________________________ 118
_____________________________________________________________________
|ii) Clorofiline |
E 141 |Complexe de cupru ale clorofilelor si |
|clorofilinelor |75815
|i) Complexe de cupru ale clorofilelor |
|ii) Complexe de cupru ale clorofilinelor |
E 142 |Verde S |44090
E 150a|Caramel simplu |
E 150b|Caramel de sulfit de sodiu |
E 150c|Caramel amoniacal |
E 150d|Caramel cu sulfit de amoniu |
E 151 |Negru Brilliant BN, Negru PN |28440
E 153 |Carbune vegetal medicinal |
E 154 |Brun FK |
E 155 |Brun HT |20285
E 160a|Caroteni |
|i) caroteni amestec |75130
|ii) beta-caroten |40800
E 160b|Annatto, bixina, norbixina |75120
E 160c|Extract de ardei rosu, capsantina, capsorubina |
E 160d|Rubixantina |
E 160e|Beta-apo-carotenal-8 (C 30) |40820
E 160f|Ester etilic al acidului beta-apo-carotenic- |
|8 (C 30) |40825
E 161b|Luteina |
E 161g|Cantaxantina |
E 162 |Rosu de sfecla, betaina |
E 163 |Antociani |Preparate din fructe si legume prin procedee fizice
E 170 |Carbonat de calciu |77220
E 171 |Dioxid de titan |77891
E 172 |Oxizi si hidroxizi de fier |77491
77492
77499
__________________________________________________________________ 119
_____________________________________________________________________
E 173 |Aluminiu |
E 174 |Argint |
E 175 |Aur |
E 180 |Litolrubin BK
La folosirea coloranţilor sintetici trebuie să se ţină seama de urmatoarele:

-colorarea artificială a alimentelor să fie restrânsă cât mai mult posibil şi să nu se
folosească coloranţi neadmişi de lege;
-nu se admite folosirea unui colorant pentru mascarea unui defect al produsului;
-dozarea foarte atentă a colorantilor;
- menţionarea pe etichetă sau ambalaj a colorantului folosit.
d) Aditivii de conservare sunt substanţe care prelungesc perioada de păstrare a
alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme.
Conservantii chimici includ atit antioxidantii, cit si agentii antimicrobieni. Antioxidantii
sint utilizati pentru a stopa schimbarile de gust, scaderea valorii nutritive si schimbarile
de aspect ale alimentelor, rezultate din oxidarea acizilor grasi, a aminoacizilor si a
vitaminelor. Agentii antimicrobieni sint folositi pentru prevenirea inmultirii bacteriilor,
ciupercilor si mucegaiurilor care pot produce toxiinfectii alimentare sau diferite infectii,
sau pot provoca alterari nedorite ale gustului, ale aspectului sau ale valorii nutritive. Cu
toate ca pastrarea la rece sau congelarea preintimpina nevoia de a folosi conservanti,
aceasta metoda este comparativ mai scumpa si nu este asa accesibila sau convenabila.
Antioxidantii alimentari obisnuiti includ acidul ascorbic sau vit C (E300), tocoferolii –
produsi inruditi cu vit E (E306-309), butilhidroxianisolul (BHA-E320),
butilhidroxitoluenul (BHT-E321), propilgalatul (E311) etc. Agentii antimicrobieni
comuni – nitritii si sulfitii – au de asemenea activitate antioxidanta, pe linga alte
proprietati.
Nitritii. Nitritul de sodiu (E250) este folosit ca un conservant antimicrobian, agent de
gust si agent colorant de fixare (datorita reactiei cu mioglobina pastreaza culoarea rosie
a carnii si a produselor din carne). Nitritul este eficient in prevenirea multiplicarii
bacilului Clostridium botulinum, scazind astfel riscul pentru botulism.
__________________________________________________________________ 120
_____________________________________________________________________
Nitritii reactioneaza cu aminele si amidele secundare formind nitrozamine si
nitrozamide la nivelul stomacului. Cei mai multi compusi din aceasta clasa (nitrozamine
si nitrozamide) sint cancerigeni.
Sulfitii si dioxidul de sulf. Dioxidul sulfuric (E220) si sarurile de sulf – sulfitul de sodiu
(E221) sint folosite in mod obisnuit ca inhibitori enzimatici, agenti antimicrobieni cu
spectru larg, agenti de albire, dar si ca antioxidanti. Sulfitii sint foarte reactivi si prin
urmare putin sulfit liber ramine in alimente. Sulfitii au fost folositi de secole, mai ales in
conservarea fructelor uscate, cu putine dovezi despre reactii adverse la consumatori.
Astazi se folosesc in bauturi carbogazoase, in produse de patiserie, in conservarea
fructelor uscate, dar si a legumelor sau zarzavaturilor cu frunze verzi (pentru pastrarea
culorii vii la salata etc.).
Igiena individuală a lucrătorului din alimentaţie publică

Starea de sănătate şi comportamentul igienic al persoanelor care lucrează în sectorul
alimentar sunt factori importanţi în asigurarea unor produse de calitate, nedăunătoare
pentru consumatori. Din această cauză cauză este obigatoriu să se respecte cerinţele
privind controlul medical la angajare şi contrulul medical periodic, igiena corporală şi
echipamentul de protecţie, precum şi cunoaşterea de către angajaţi a regulilor de igienă.
Controlul medical la angajare este efectuat de către medicul de medicina muncii şi
constă din:
- examenul clinic,
- examen coproparazitologic,
- examenul coprobacteriologic,
- VDRL.
După încadrare angajaţii sunt obligaţi să se supună examenului medical periodic care
constă din:
- examenul clinic,
- examen coproparazitologic-anual,
- examenul coprobacteriologic-in trimestrul II,III,
- VDRL.
În următoarele situaţii persoanele nu se încadrează, iar cele deja încadrate se scot
temporar sau definitiv din munca cu alimentele:
__________________________________________________________________ 121
_____________________________________________________________________
- boli infecto-contagioase în evoluţie,
- boli de piele acute sau cronice (furunculi, panariţii, răni infectate),
- afecţiuni supurative în sfera ORL,
- sifilis,
- tbc pleuro-pulmonară evolutivă,
- purtătorii de Shigella şi Salmonella. Cei depistaţi cu Shigella se internează în Spitalul
de Infecţioase pentru tratament, iar cei cu Salmonella se tratează la domiciliu sub
supraveghere medicală, neputând relua lucrul în contact cu alimentele decât după 3
coproculturi succesive negative.
Se recomandă a nu se încadra în unităţile alimentare, mai ales în locurile de muncă unde
se vine contact cu publicul, cei care au afecţiuni ale pielii cu aspect disgraţios, chiar
dacă nu sunt transmisibile (cicatrici, sechele după arsuri, vitiligo etc).
În caz de contact cu bolnavii de febră tifoidă, dizenterie, hepatită virală A şi toxiinfecţii
alimentare cu Salmonella este indicată scoaterea din lucrul cu alimentele şi trecerea în
alte activităţi pe o perioadă egală cu perioada de incubaţie maximă a bolii respective.
Atunci cand angajaţii sesizeză apariţia semnelor de boală (mai ales infecţii ale pielii şi
mucoaselor, diaree, vărsături, febră), ei trebuie să se adreseze medicului, care va hotărî
dacă sau cand se pot întoarce la lucru.
Igiena corporală, vestimentară şi echipamentul de protecţie
O importanţă deosebită o are igiena mâinilor.
Mâinile se vor spăla întotdeauna -înainte de începerea activităţii,
-după folosirea closetului,
-după orice oreraţie care aprodus murdărire.
Unghiile vor fi tăiate scurt şi se vor spăla cu regularitate cu apa, săpun şi periuţa de
unghii.
Se recomandă ca ştergerea să se facă cu şerveţtle individuale de hârtie sau cu uscător
electric. Părul capului trebuie să fie prins cu bonetă sau basma. Se recomandă ca în
timpul lucrului să nu se poarte ace sau podoabe uşor detaşabile (şiraguri de mărgele,
cercei, agrafe, broşe, inele etc).
În unităţile cu profil alimentar echipamentul de protecţie are rolul de a apăra produsele
alimentare de impurificare cu microorganisme sau praf de pe suprafaţa corpului şi de pe
hainele de stradă. El se compune din:
__________________________________________________________________ 122
_____________________________________________________________________
-halat cu mâneca lungă,
-şort,
-basma sau bonetă,
-papuci de piele înfundaţi.
Se confecţionează din materiale de culoare alba din şifon, pânză albită, olandină etc.
Personalul utilizat pentru efectuarea curăţeniei trebuie poarte echipament de altă culoare
pentru a putea fi deosebiţi de personalul productiv.
Echipamentul de protecţie trebuie să fie purtat obligatoriu de fiecare lucrător care vine
în contact cu alimentele în diferitele faze ale ciclului acestora (transportul, producţie,
depozitare, desfacere).
Este interzisă purtarea echipamentului de protecţie în afara unităţii sau la W.C..
Persoanele care vor intra în bucătărie vor purta obligatoriu halat alb.
Unităţile de alimentaţie publică trebuie prevăzute obligatoriu cu duşuri şi vestiare unde
personalul să poată depozita hainele de stradă respectiv echipamentul de protecţie.
Este necesar ca atât înainte cât şi după program lucrătorii să facă duş. Acolo unde nu
există duşuri în unitate, vor face acest lucru acasă.
Igiena locului de munca si igiena circuitului de produse

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că produsele primare
sunt protejate faţă de contaminare, având în vedere orice procesare pe care produsele
primare o vor suporta ulterior.
-a menţine curat şi, unde este necesar după curăţare, a dezinfecta într-o manieră
corespunzătoare echipamentul, containerele, boxele, vehiculele şi vasele;
-a utiliza apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a se preveni
contaminarea;
-a se evita, pe cât posibil, ca animalele şi dăunătorii să determine producerea
contaminării;
-a se depozita şi a se manipula deşeuri şi substanţe periculoase, astfel încât să se prevină
contaminarea;
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care produc sau recoltează produse
vegetale trebuie să ia măsuri adecvate, după caz, pentru:
__________________________________________________________________ 123
_____________________________________________________________________
a) a menţine curate şi, atunci când este necesar după curăţare, a dezinfecta, într-o
manieră corespunzătoare, facilităţile, echipamentul, containerele, lăzile, vehiculele şi
vasele;
b) a asigura, după cum este necesar, condiţii igienice de producţie, de transport şi de
depozitare şi starea de curăţenie a produselor vegetale;
Cerinte generale de igiena pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar
Obiectivele din domeniul alimentar trebuie să fie menţinute curate şi în stare
bună de funcţionare şi întreţinere.
Proiectarea, designul, construcţia, localizarea şi mărimea obiectivelor din
domeniul alimentar trebuie:
- să permită întreţinerea, igienizarea şi/sau dezinfecţia adecvată, pentru a se evita ori a
reduce la minimum posibilităţile de contaminare pe calea aerului, şi să asigure spaţiu de
lucru adecvat care - să permită efectuarea igienică a tuturor operaţiunilor;
- să fie astfel încât să protejeze împotriva acumulării de murdărie, contactului cu
materiale toxice, căderii de particule în alimente şi formării de condens sau de
mucegaiuri pe suprafeţe;
- să permită aplicarea bunelor practici de igienă pentru alimente, inclusiv protecţia
împotriva contaminării şi, în special, controlul dăunătorilor;
- să ofere, după caz, condiţii adecvate de manipulare şi depozitare a alimentelor, la o
temperatură controlată, să fie de capacitate suficientă pentru menţinerea produselor
alimentare la temperaturi corespunzătoare şi să fie proiectate pentru a permite ca aceste
temperaturi să fie monitorizate şi, după caz, să fie înregistrate.
Trebuie să fie disponibil un număr adecvat de toalete conectate la un sistem
eficient de canalizare. Toaletele nu trebuie să comunice direct cu spaţiile în care sunt
manipulate alimente.
Trebuie să fie disponibil un număr corespunzător de spălătoare, amplasate şi
concepute în mod adecvat pentru curăţarea mâinilor. Trebuie să se asigure lavoare
pentru curăţarea mâinilor, prevăzute cu apă curentă caldă şi rece, cu materiale pentru
spălarea mâinilor şi pentru uscare igienică. Atunci când este necesar, utilităţile pentru
spălarea alimentelor trebuie să fie separate de cele pentru spălarea mâinilor.
Trebuie să se asigure mijloace potrivite şi suficiente de ventilaţie naturală sau
mecanică. Trebuie să fie evitat fluxul mecanic de aer dintr-o zonă contaminată către o
__________________________________________________________________ 124
_____________________________________________________________________
zonă curată. Sistemele de ventilaţie trebuie să fie construite astfel încât să permită ca
filtrele şi alte componente ce necesită curăţare sau înlocuire să fie uşor accesibile.
Grupurile sanitare trebuie să aibă ventilaţie naturală sau mecanică.
Obiectivele din domeniul alimentar trebuie să aibă iluminare naturală şi/sau
artificială.
Facilităţile pentru drenaj trebuie să fie adecvate destinaţiei de utilizare. Acestea
trebuie să fie concepute şi construite în aşa fel încât să se evite riscul de contaminare.
Atunci când canalele de drenaj sunt deschise total sau parţial, acestea trebuie să fie
concepute pentru a se asigura că nu se scurg deşeuri dintr-o zonă contaminată spre sau
într-o zonă curată, în special în zona în care sunt manipulate alimente ce pot să prezinte
un risc ridicat pentru consumatorul final.
După caz, trebuie să fie asigurate vestiare pentru personal.
Agenţii de curăţare şi substanţele dezinfectante nu trebuie să fie depozitate în
zone unde se manipulează alimente.
Cerinţe specifice pentru încăperile unde sunt preparate, tratate sau procesate
produse alimentare
În încăperile în care sunt preparate, tratate sau procesate alimente, dar incluzând
spaţiile conţinute de mijloacele de transport, configuraţia şi proiectul trebuie să permită
aplicarea bunelor practici de igienă a alimentelor, incluzând protecţia împotriva
contaminării între şi în timpul operaţiunilor.
În special:
a) suprafeţele pavimentului trebuie să fie menţinute în bune condiţii de întreţinere şi să
fie uşor de curăţat şi, după caz, de dezinfectat. Aceasta necesită utilizarea unui material
impermeabil, nonabsorbant, lavabil şi netoxic, cu excepţia cazului în care operatorii cu
activitate în domeniul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte materiale
utilizate sunt corespunzătoare. După caz, pavimentul trebuie să permită drenajul adecvat
al suprafeţelor;
b) suprafeţele pereţilor trebuie să fie menţinute în condiţii bune de întreţinere şi să fie
uşor de curăţat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat. Aceasta necesită utilizarea
unor materiale impermeabile, nonabsorbante, lavabile şi netoxice, precum şi o suprafaţă
netedă până la o înălţime adecvată efectuării diferitelor operaţiuni, cu excepţia cazului
__________________________________________________________________ 125
_____________________________________________________________________
în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autorităţii competente
că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare;
c) plafoanele sau, acolo unde nu există plafoane, suprafaţa interioară a acoperişului şi
accesoriile suspendate trebuie să fie construite şi finisate astfel încât să se prevină
acumularea de murdărie şi să se reducă condensul, creşterea de mucegaiuri şi
împrăştierea de particule;
d) ferestrele şi alte deschizături trebuie să fie construite pentru a se preveni acumularea
de murdărie. Cele ce pot fi deschise către mediul exterior trebuie, după caz, să fie
echipate cu plase împotriva insectelor, ce pot fi uşor demontate pentru curăţare. Atunci
când deschiderea ferestrelor ar avea ca rezultat contaminarea, ferestrele trebuie să
rămână închise şi fixate în timpul producţiei;
e) uşile trebuie să fie uşor de curăţat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat. Pentru
aceasta este necesară utilizarea de suprafeţe netede şi nonabsorbante, cu excepţia
cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autorităţii
competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare;
f) suprafeţele, incluzând suprafeţele echipamentelor, din spaţiile în care sunt manipulate
alimente şi, în special, suprafeţele ce intră în contact cu alimentele trebuie să fie
menţinute în stare bună de întreţinere şi trebuie să fie uşor de curăţat, iar atunci când
este necesar, de dezinfectat. Pentru aceasta este necesară utilizarea de materiale netede,
lavabile, rezistente la coroziune şi netoxice, cu excepţia cazului în care operatorii cu
activitate în domeniul alimentar pot dovedi autorităţii competente că alte materiale
utilizate sunt corespunzătoare.
Trebuie să fie asigurate facilităţi adecvate, după caz, pentru curăţarea,
dezinfecţia şi depozitarea ustensilelor şi a echipamentelor de lucru. Aceste facilităţi
trebuie să fie construite din materiale rezistente la coroziune, să fie uşor de curăţat şi să
fie aprovizionate în mod adecvat cu apă fierbinte şi rece.
Trebuie să se elaboreze, după caz, instrucţiuni pentru spălarea alimentelor.
Fiecare cuvă sau orice astfel de facilitate destinată spălării de alimente trebuie să aibă o
sursă adecvată de apă fierbinte şi/sau apă potabilă rece, în conformitate cu cerinţele cap.
VII, şi să fie menţinută curată, iar atunci când este necesar, dezinfectată
Transportul
__________________________________________________________________ 126
_____________________________________________________________________
Mijloacele de transport şi/sau containerele utilizate pentru transportul produselor
alimentare trebuie să fie menţinute curate şi în bună stare de întreţinere şi funcţionare
pentru ca alimentele să fie protejate împotriva contaminării şi, după caz, să fie
concepute şi construite pentru a se permite igienizarea şi/sau dezinfecţia adecvate.
Recipientele din vehicule şi/sau containerele nu trebuie să fie utilizate pentru
transportul altor materii decât produsele alimentare, atunci când această utilizare poate
avea ca rezultat contaminarea.
Atunci când transportoarele şi/sau containerele sunt utilizate şi pentru
transportul altor materiale decât produse alimentare sau pentru transportul simultan al
unor produse alimentare diferite, trebuie să existe, după caz, o separare efectivă a
produselor.
Produsele alimentare sub formă lichidă, de granule sau de pudră, în vrac, trebuie
să fie transportate în recipiente şi/sau containere/tancuri rezervate exclusiv transportului
de produse alimentare. Astfel de containere trebuie să fie marcate în mod vizibil cu
litere ce nu pot fi şterse, în una sau mai multe limbi de circulaţie internaţională, pentru a
se scoate în evidenţă că acestea sunt utilizate exclusiv pentru transportul de produse
alimentare, sau trebuie să fie marcate cu inscripţia "numai pentru produse alimentare".
Atunci când mijloacele de transport şi/sau containerele au fost utilizate pentru
transportul altor bunuri decât produse alimentare sau pentru transportul de produse
alimentare diferite, trebuie să se efectueze o igienizare eficientă între încărcări, pentru a
se evita riscul de contaminare.
Produsele alimentare din mijloace de transport şi/sau containere trebuie să fie
aranjate şi protejate, astfel încât să se reducă la minimum riscul de contaminare.
După caz, mijloacele de transport şi/sau containerele utilizate pentru transport de
alimente trebuie să permită menţinerea alimentelor la temperaturi corespunzătoare şi să
permită ca aceste temperaturi să fie monitorizate.
Cerinţe pentru echipamente
Toate articolele, ustensilele, dotările, garniturile, componentele şi echipamentele
cu care alimentele vin în contact trebuie:
a)să fie igienizate eficient, iar atunci când este necesar, dezinfectate. Igienizarea şi
dezinfecţia trebuie să aibă loc cu o frecvenţă suficientă pentru a se evita orice risc de
contaminare;
__________________________________________________________________ 127
_____________________________________________________________________
b)să fie astfel construite, confecţionate din astfel de materiale şi să fie menţinute în bună
ordine, stare de funcţionare şi condiţii de întreţinere, încât să se reducă la minimum
orice risc de contaminare;
c)cu excepţia containerelor nereturnabile şi a materialelor de împachetare, să fie astfel
construite, confecţionate din astfel de materiale şi să fie menţinute în bună ordine, stare
de funcţionare şi condiţii de întreţinere, încât să permită să fie păstrate curate, iar atunci
când este necesar, să fie dezinfectate;
d)să fie instalate de aşa manieră încât să se permită igienizarea adecvată a
echipamentului şi a zonei înconjurătoare.
După caz, echipamentul trebuie să fie dotat cu orice dispozitiv corespunzător de
control necesar, pentru a se garanta îndeplinirea obiectivelor prezentei hotărâri.
Atunci când este necesară utilizarea de aditivi chimici pentru a se preveni
coroziunea echipamentului şi a containerelor, aceştia trebuie să fie utilizaţi în
conformitate cu bunele practici.
Deşeuri alimentare
Deşeurile alimentare, subprodusele necomestibile şi alte resturi trebuie să fie
îndepărtate cât mai repede posibil din încăperile în care sunt prezente alimente, pentru a
se evita astfel acumularea acestora.
Deşeurile alimentare, subprodusele necomestibile şi alte resturi trebuie să fie
depozitate în containere ce se închid, cu excepţia cazului în care operatorii cu activitate
în domeniul alimentar pot demonstra autorităţii competente că alte tipuri de containere
sau sisteme de evacuare utilizate sunt corespunzătoare. Aceste containere trebuie să fie
construite corespunzător, ţinute în condiţii adecvate, să fie uşor de igienizat şi, atunci
când este necesar, de dezinfectat.
Trebuie să fie luate măsurile necesare pentru depozitarea, colectarea şi
distrugerea deşeurilor alimentare, a subproduselor necomestibile şi a altor resturi.
Spaţiile de depozitare a deşeurilor trebuie să fie concepute şi utilizate în aşa fel încât să
se permită menţinerea curată a acestora şi, după caz, să fie libere de animale şi
dăunători.
Toate deşeurile trebuie să fie eliminate în mod igienic şi protejând mediul, în
conformitate cu legislaţia comunitară transpusă, aplicabilă în acest scop, şi nu trebuie să
__________________________________________________________________ 128
_____________________________________________________________________
constituie o sursă directă sau indirectă de contaminare. (Hotararea de Guvern nr. 924
din 11 august 2005)
Masuri de curăţenie şi întreţinere a curăţeniei

In orice unitate de alimentatie publică se vor lua masuri de intretinere a
curateniei, de efectuare a dezinfectiei, dezinsectiei si deratizarii.
Este necesar ca toate actiunile de curatenie sa se extinda pe toata durata lucrului. Astfel
se usureaza munca de la sfarsitul normei de lucru sau dintre schimburi, si se previne
impurificarea sau contaminarea microbiologica sau chimica a produselor finite.
Curatenia este efectuata de fiecare lucrator, iar in unitatile mari pot fi folosite echipe
speciale care actioneaza in timpul productiei sau de preferat dupa terminarea
programului de lucru. Pentru a diferentia personalul de curatenie de cel productiv, se
recomande purtarea unui echipament de protectie de alta culoare.
Curatenia consta din indepartarea resturilor alimentare (subproduse, deseuri, parti
necomestibile), maturarea, stergerea sau aspirarea prafului, spalarea suprafetelor de
lucru, a utilajelor, ustensilelor, peretilor, pavimentelor. In brutarii si in magaziile de
faina se recomanda ca indepartarea prafului sa se faca prin aspirare sau stergere umeda.
Operatiile de curatenie trebuie urmate de operatiile de dezinfectie.
Conducerea unitatii are obligatia de a asigura cantitati suficiente de materiale si
substante pentru executarea corecta a operatiilor de curatenie, spalare si dezinfectie.
Acestea trebuie pastrate in magazii, boxe sau spatii anume destinate cu grija de a nu
impurifica produsele alimentare. Rezidurile solide se colecteaza in recipiente metalice
sau din mase plastice, situate in satiile productive si in anexele social sanitare. Acestea
se golesc zilnic in boxele, bazinele sau in lazile de gunoi ale unitatii. Dupa golire se
spala, se indeparteaza eventual cu o perie toate resturile alimentare, dupa care se
dezinfecteaza.
Substante chimice utilizate pentru spalare

= se numesc detergenti
Un detergent trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:
-sa fie netoxic si nepericulos pentru utilizare;
-sa se dizolve usor si complet;
__________________________________________________________________ 129
_____________________________________________________________________
-sa nu aiba actiune coroziva asupra marerialelor din care sunt confectionate suprafetele;
-sa emulsioneze grasimile;
-sa desprinda si sa dezagrege particulele solide si sa le mentina in suspensie;
-sa fie activ si in apele dure;
-sa se poata indeparta usor prin clatire.
Substantele alcaline
Se utilizeaza foarte mult pentru ca sunt relativ ieftine si indeparteaza eficient grasimile
si resturile solide.
Hidroxidul de Na (soda caustica) este foarte eficace in indepartare substantelor grase si
a altor depozite alimentare. Are insa o serie de dezavantaje:
- este periculoasa pentru cei care o manuiesc;
- corodeaza suprefetile metalice sau vopsite;
- se indeparteaza greu prin clatire.
Se foloseste mai ales in operatiile de spalare mecanica.
Carbonatul de Na (soda de rufe) este mai ieftin si are efecte corozive mai reduse decat
soda caustica. Emulsioneaza si indeparteaza bine grasimile si substantele proteice.
Substantele acide
Sunt folosite pentru indepartarea sarurilor depuse pe utilaje, ustensile si conducte. Au
inconvenientele ca au actiune toxica asupra pielii si corodeaza suprefetele metalice. Din
aceasta cauza acizii minerali puternici (HCl, acid azotic, acid sulfuric) sunt inlocuiti
adesea cu acizi organici mai slabi (acid tartric, acid gluconic).
Substante tensioactive
Sapunurile. Desi au o puternica actiune detregenta totusi sunt putin utilizate in unitatile
alimentare pentru:
- spalarea mainilor;
- spalarea echipamentului de protectie si a lenjeriei;
- spalarea ustensilelor confectionate din panza (prosoape, carpe de curatenie, etc).
Detergentii sintetici anionici. Datorita eficacitatii lor, sunt folositi din ce in ce mai des
nu numai la spalarea lenjeriei, ci si in sectorul alimentar, tinzand a inlocui substantele
alcaline si sapunurile. Se obtin de obicei din petrol.
__________________________________________________________________ 130
_____________________________________________________________________
Apa dura diminueaza efectul detergent. Pentru a nu imprima un miros particular
alimentelor si a nu ramane urme de detergent este necesar ca suprafetele spalate sa fie
foarte bine clatite cu apa.
Detergentii sintetici cationici. In tara noastra se folosesc Bromocetul si Detergentul
cationic. Au actiune predominant dezinfectanta si secundar detergenta.
Detergentii sintetici amfolitici sunt in primul rand detergenti puternici, dar au in acelasi
timp si actiune germicida, nefiind necesara utilizarea altui dezinfectant dupa spalare.
Cei mai cunoscuti sunt cei de tipul „Tego”. Au in plus avantajele ca au toxicitate redusa,
nu corodeaza suprafetele metalice si nu au miros puternic.
Detergentii sintetici neionici sunt foarte buni emulsionanti si spumanti, pastrandu-si
aceste calitati si in apele dure. Deoarece au toxicitate redusa sunt folositi si ca aditivi
alimentari emulsionanti, utilizati in anumite limite.
Dezinfectia in unitatile de alimentatie publica

Pentru a preveni alterarea produselor alimentare si a scade riscul transmiterii unor
maladii microbiene si virale, in unitatile cu profil alimentar se iau masuri de dezinfectie.
Mentinerea curateniei si spalarea corecta contribuie substantial la reducerea numarului
de microbi. Aceasta se datoreaza indepartarii mecanice a microorganismelor, eliminarii
resturilor alimentare, care constituie adapost si mancare pentru germeni, temperaturii
crescute a substantelor de spalare si efectului dezinfectant slab pe care il au unii
detergenti.
Curatarea si spalarea cat mai perfecte, operatii care trebuie sa preceada intotdeauna
aplicare agentului germicid, constituie conditii obligatorii pentru realizarea unei
dezinfectii eficiente. Dezinfectia nu poate inlocui curatenia si spalarea.
Dezinfectia in sectorul alimentar se realizeaza prin mijloace fizice si chimice.
Dezinfectia prin agenti chimici este mult mai folosita decat cea prin agenti chimici.
Clorul si compusii clorului
Clorul se poate folosi pentru tratarea apei in unitatile alimentare.
Hipocloritii. Se foloseste hipocloritul de sodiu care este un lichid galben-verzui.
Solutiile de lucru se obtin prin diluare cu apa. Se foloseste in cazul utilajelor,
ustensilelor, meselor, chiuvetelor, veselei, tacamurilor.
__________________________________________________________________ 131
_____________________________________________________________________
Clorura de var este o pulbere alba, incomplet solubila in apa. De obicei se prepara
initial o solutie intr-un vas rezistent la coroziune (din sticla, ceramica, otel inoxidabil).
Se lasa apoi in repaus circa o ora pentru ca partea nedizolvata sa sedimenteze si din
partea superioara limpede se obtin solutii de lucru prin diluare cu apa.
Pentru suprafete de lucru, utilaje, ustensile, pereti, pavimente se utilizeaza concentratii
de 0,5-2% var cloros. Pentru dezinfectia recipientelor de colectare a rezidurilor, incaperi
si boxe de depozitare a acestora, guri de scurgere si reteaua de canalizare, bai dusuri,
closete solutiile de var cloros trebuie sa fie mai concentrate (2-10%).
Atat hipocloritii cat si varul cloros sunt instabili si pierd cu usutinta clorul mai ales cand
sunt pastrate la temperaturi ridicate, in mediu umed si in ambalaje desfacute. De aceea
este necesar ca solutiile concentrate sa se pastraze numai cateva zile, iar solutiile de
lucru sa fie preparate in ziua folosirii lor.
Substantele tensioactive sunt folosite in ultimele decenii foarte mult. Au specru larg de
actiune (omoara bacterii, virusuri, fungi). Se dizolva in apa, formand solutii stabile. Nu
irita pielea si nu corodeaza suprafetele metalice la concentratii obisnuite. Nu au culoare
si nici nu au miros accentuat.
Saruri de amoniu cuaternar: Bromocetul, Tritonul, Cetrimidul. Sunt inactivate de
sapunuri sau detergenti sintetici. Aplicarea lor trebuie facuta numai dupa o clatire
energica.
Iodoforii au actiune dezinfectanta foarte puternica, intrecand-o pe cea a clorului. Ex:
Septosolul (solutie clara, bruna, cu miros de iod).
Dezinfectia prin mijloace fizice
Datorita eficacitatii, caldura a fost si este larg folosita ca agent de dezinfectie in unitatile
de alimentatie publica. Fata de agentii chimici prezinta avantajul ca nu polueaza apa si
produsele alimentare. Tratarea termica in scopul dezinfectariise foloseste pentru
suprafete de lucru, utilaje, recipiente, realizandu-se prin oparire sau fierbere. Pentru
oparire se utilizeaza apa incalzita la peste 80°C sau aburi supraincalziti (sub presiune).
Obiectele mici, conductele scurte demontate se pot dezinfecta prin fierbere in cazane
sau vase cu dimensiunile corespunzatoare. Pentru ca tratarea termica sa dea rezultatele
scontate este necesar ca anterior obiectele sa fie foarte bine curatate si spalate inainte.
Deratizarea in unitatile de alimentatie publica
__________________________________________________________________ 132
_____________________________________________________________________
Soarecii si sobolanii reprezinta un pericol mare pentru productia de preparate culinare si
alte produse alimentare, atat datorita faptului ca mananca alimentele, in cantitati
apreciabile, cat si datorita faptului ca sunt vectori pentru mai multe boli (leptospiroza,
turbare, ciuma, tifos, salmoneloza, etc).
Combaterea rozatoarelor se face prin masuri de prevenire si masuri de deratizare
propriu-zisa. Masurile de prevenire sunt economice, lipsite de pericol pentru alimente si
in cazul unei aplicari corecte extrem de eficiente. Inmultirea daunatorilor se previne in
primul rand prin mentinerea permanenta a curateniei in intreaga incinta a unitatii fara a
neglija curtea, cladirile anexe, boxele de gunoaie si reziduri. Produsele alimentare vor fi
pastrate in magazii, depozite si silozuri corect amenajate sau in recipiente acoperite cu
capac. Resturile alimentare de pe mesele de lucru, de pe uitlaje si podele vor fi stranse
cu grija dau indepartate prin maturare si spalare. Pardoselile se vor spala periodic cu apa
fierbinte si cu soda. Ambalajele goale, navetele, cutiile vor fi evacuate la timp pentru a
nu se transforma in adaposturi.
Gurile de aerisire, orificiile de patrundere a conductelor si cablurilor vor fi astupate sau
acoperite cu site metalice rezistente. Se vor prefera usile metalice.
Deratizarea propriu-zisa se poate realiza prin mijloace mecanice, mijloace chimice si
mijloace biologice. Cele mai eficiente sunt mijloacele chimice. Substantele folosite se
numesc raticide si sunt toxice de ingestie si de respiratie. In prezent se folosesc in
special raticidele de ingestie, deoarece cele de respiratie necesita o tehnica de aplicare
mai complicata, de catre personal specializat.
Dintre raticidele de ingestie cele mai folosite sunt: diuretan, antan, ratitox, razitor, pival,
defacin.
Tratarea biologica este dificila si nu se face decat de catre personal specializat.
Dezinsectia in unitatile de alimentatie publica
Insectele ataca produsele alimentare, provocand pagube economice importante si in
acelasi timp pot transmite boli infecto-contagioase (febra tifoide, dizenteria,
toxiinfectiile alimentare si alte boli virale).
Principalele insecte care provoaca pierderi insemnate produselor alimentare si
preparatelor culinare sunt:
- gandacii: gandacul fainii, gandacul de bucatarie roscat, gandacul negru de bucatarie;
- gargaritele: gargarita graului, gargarita orezului, gargarita mazarei , a fasolei;
__________________________________________________________________ 133
_____________________________________________________________________
- molii: molia fructelor uscate, molia cerealelor, a magaziilor;
- mustele: musca comuna, musca de carne, musca de branza.
Protectia contra insectelor se realizeaza prin masuri de prevenire si masuri de
combatere. Prevenirea se realizeaza prin urmatoarele metode :
- inpiedicarea patrunderii insectelor in sectiile de productie, depozite, anexe prin
montarea de plase cu ochiuri dese la ferestrele si usile ce se vor tine deschise in sezonul
cald;
- curatenie stricta la fiecare loc de munca si anexa;
- asigurarea unor conditii care sa nu permita dezvolatrea insectelor (temperatura,
umiditate, aerisire);
- controlul exigent al materiilor prime al materialelor auxiliare, al depozitelor pentru a
nu se introduce oua sau larve de insecte.
Pentru combatere se folosesc substante numite insecticide. Cele mai folosite insecticide
sun cele organo-clorurate in special DDT-ul, HCH-ul, dieldrinul.
La utilizarea insecticidelor trebuie sa se tina cont de faptul ca acestea sunt toxice si
pentru om. Ca urmare se vor lua toate masurile ca insectele tratate precum si substantele
folosite sa nu vina in contact cu produsele alimentare.
Microbiologia
Notiuni introductive
Definitie: Microbiologia este o stiinta a naturii care studiaza microorganismele si
activitatile lor. Microorganismele, numite si microbi sau germeni, sunt vietuitoare care,
din cauza dimensiunilor foarte reduse, pot fi vazute numai cu microscopul.
Microorganismele se clasifica in: bacterii, virusi, fungi si protozoare.
Bacteriile sunt microorganisme formate dintr-o singura celula.
In functie de relatiile stabilite cu organismul uman, bacteriile se clasifica in: saprofite,
comensale si patogene.
Bacteriile saprofite pot exista independent de organismele umane sau animale. Unele
bacterii saprofite pot exista pasager pe suprafata pielii sau a mucoaselor dar prezenta lor
este total inofensiva pentru om.
Germenii comensali nu pot trai decat in contact sau in imediata apropiere a celulelor
animale sau umane. Acestea se dezvolta pe baza produselor de metabolism celular fara
__________________________________________________________________ 134
_____________________________________________________________________
insa a produce manifestari patologice gazdei. In aceasta categorie intra bacteriile care se
gasesc in mod normal, se inmultesc si se dezvolta pe piele sau pe mucoase. In unele
situatii organismul uman are beneficii din asocierea cu bacteriile comensale. In tubul
digestiv unele bacterii sintetizeaza vitamina K iar altele vitaminele din grupul B
indispensabile omului, dar pe care acesta nu le poate produce. De asemenea bacteriile
comensale protejeaza de invazia unor bacterii sau ciuperci patogene.
Bacteriile patogene sunt cele capabile de a provoca o infectie in organismul in care a
patruns.
Fungii (ciupercile) sunt un grup numeros de microorganisme mult mai mari decat
bacteriile si cu structura a celulei evoluata, asemanatoare cu celulelor animale sau
vegetale.
Protozoarele sunt microorganisme cu osingura celula si mai mari decat bacteriile.(Ex:
plasmodium-malaria, Giardia intestinalis sau lamblia intestinalis-giardioza sau
lambliaza).
Virusurile sunt microorganisme acelulare care poseda numai unul din atributele vietii:
informatia genetica. Sunt cele mai mici microorganisme, nu pot fi vazute cu
microscopul optic.
Epidemilogia bolilor tranmisibile

Se urmaresc urmatoarele elemente: izvorul de infectie, caile de transmitere si populatia
receptiva.
Izvorul de infectie reprezinta sursa care produce si elimina in mediul inconjurator
diversi agenti patogeni. Izvorul de infectie poate fi reprezentat de oamenii sau animalele
bolnave sau de purtatorii de germeni.
Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăposteşte microbi patogeni, de
obicei într-una din cavităţile naturale ale corpului, constituind, în acelaşi timp, o sursă
permanentă de infecţie.
Starea de purtător de germeni este, de fapt, definitorie pentru orice persoană care
adăposteşte germeni patogeni. Deşi multe dintre acestea par sănătoase, ele constituie,
totuşi, potenţiale focare adiţionale de contaminare, cu atât mai mult cu cât, în practică,
numărul lor este mult mai mare decât al celor clinic afectate. În cazul acestor purtători
”aparent sănătoşi”, infecţia se rezumă numai la procesul de multiplicare locală a
__________________________________________________________________ 135
_____________________________________________________________________
germenilor, deoarece gradul mai mare de rezistenţă sau imunitate al individului afectat
împiedică răspândirea şi multiplicarea agenţilor patogeni în întregul lor organism.
Infecţia inaparentă se desfăşoară asimptomatic, agentul patogen putând fi identificat
numai prin mijloace de laborator. Ea are o evoluţie acută şi ciclică, fiind urmată de
imunitate din cauza slabelor calităţi patogene ale agentului infecţios sau rezistenţei
crescute din partea organismului-gazdă (ex : difterie, rubeolă).
Boala subclinică evoluează tot fără nici o expresie clinică, dar se deosebeşte de infecţia
inaparentă prin faptul că ea expune anumite tulburări funcţionale sau leziuni organice
care, deşi sunt lipsite de aspecte clinice vizibile, pot determina cronicizarea infecţiei (ex
: hepatita virală).
Cel mai periculos izvor de infectie este reprezentat de infectiile necunoscute (purtatorii
sanatosi de germeni patogeni, boli nediagnosticate, bolnavi in perioada de incubatie).
Caile de eliminare a agentilor patogeni pot fi: respiratorie, digestiva, prin mucoase si
tegumente, sange.
Caile si mecanismul de transmitere a microorganisme patogene.
Pot fi directe sau indirecte.
Calea directa se poate realiza prin inhalatea de particule, prin piele sau mucoase
(muscatura, sarut, contact sexual), prin sange sau in timpul nasterii de la mama la copil.
Calea indirecta se face prin intermediul:
- aerului (gripa, tuberculoza);
- solului (tetanos, salmoneloza, tuberculoza, parazitoze);
- alimente (trichineloza, tuberculoza, antraxul, salmoneloza);
- diverse obiecte (febra tifoida, dizenterie, hepatita A, stafilococii, tuberculoza);
- insecte (paduche-tifos exantematic, tantar-malarie, capusa-febra recurenta).
Populatia receptiva. Pentru ca sa apara o boala, pe langa izvorul de infectie si cai de
transmitere favorabile, trebuie sa existe si oameni receptivi, a caror aparare este
scazuta.
Rezistenta la infectii depinde de varsta, alimentatie, profesie, pricum si de vaccinarea
efectuata corect (dizenterie, tetanos, rujeola, tuberculoza).
Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile
Se actioneaza pe cele 3 elementa ale procesului epidemiologic: izvorul de infectie,
modul de transmitere si populatia receptiva.
__________________________________________________________________ 136
_____________________________________________________________________
Masuri privind izvorul de infectie se adreseaza bolnavilor, contactilor si mai ales
purtatorilor de germeni. Pentru cei bolnavi se recomanda izolarea si tratarea acestora.
Masuri speciale se vor lua in ceea ca-i priveste pe purtatorii de germeni, ei fiind cel mai
frecvent izvor de infectie incriminat in declansarea unei epidemii.
Epidemia (fr. épidémie, lat. epidemia) este extinderea unei boli contagioase într-un timp
scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.
(Sinonim: molimă).
Stabilirea starii de purtator de germeni se face prin probe specifice de laborator. In
scopul de a-i face inofensivi pentru colectivitatea in care traiesc si muncesc se iau
masuri adecvate mergand pana la schimbarea obligatorie a locului de munca.
Masuri privind calea de transmitere se realizeaza prin dezinfectie, dezinsectie si
deratizare.
Masuri privind cresterea rezistentei populatiei receptive constau in vaccinari,
administrarea de imunogobuline sau preventiv de antibiotice.
Transmiterea fecal orala
Pentru persoanele care lucreaza in sectorul alimentar, calea de transmitere a
microorganismelor este cea digestiva, care la randul ei, poate fi de 2 feluri:
- tranmitere fecal-orala (HVA, HVE, dizenterie, viermi intestinali, salmoneloza),
- transmitere prin alimente natural contaminate (salmoneloza, teniaza, trichineloza).
In transmiterea fecal-orala principalele vehicule ale microorganismelor sant apa si
alimentele. Modul lor de contaminare cu microbii din fecalele bolnavilor si purtatorilor
prezinta unele diferente in raport cu standardul socio-economic si de igiena al fiecarei
colectivitati. In primul rand modalitatile de colectare si de evacuare a fecalelor si a
urinii si cunostintelor de igiena.
In colectivitatile primitive, inapoiate exista 4 modalitati de transmitere:
➢ germenii din fecalele bolnavilor si purtatorilor contamineaza mainile si prin
acestea alimentelor;
➢ fecalele depuse pe sol sau in latrine deschise, prin spalare sau prin infiltrare
contamineaza sursele de apa folosite pentru baut sau pentru udatul legumelor
care se consuma fara prelucrare termica;
➢ mustele, atrase succesiv de fecale si alimente, transporta pe picioare
microorganismele patogene;
__________________________________________________________________ 137
_____________________________________________________________________
➢ in climatil cald, prin uscarea fecalelor, se genereaza pulberi, care vehiculate prin
curentii de aer ajung pe alimentele neprotejate.
In societatile cu standard socio-economic avansat colectare fecalelor si a urinii prin
closete cu apa si evacuarea printr-un sistem de canalizare bine intretinut, au redus mult
riscul contaminarii. Ramane totusi o modalitate importanta de contaminare, si anume
prin mainile purtatorilor sau bolnavilor dupa defecare. Hartia de toaleta (igienica) este
poroasa si nu fereste degetele de contaminare, mai ales daca scaunul este diareic.
Deci fara o spalare riguroasa pe maini dupa fiecare folosire a closetului si inainte de a
pune mana pe orice aliment, riscul de contaminare persista.
Toxiinfectiile alimentare
Toxiinfectiile alimentare sunt boli acute cu perioada de incubatie scurta (1-48ore) care
afecteaza de obicei mai multe persoane, dupa consumarea unui aliment in care anumite
microorganisme s-au inmultit si au elaborat toxine.
Pot exista 4 tipuri de manifestari:
- manifestari digestive superioare: greturi, varsaturi, rar diaree;
- manifestari digestive inferioare: diaree, eventual dureri abdominale, febra;
- manifestari faringiene: febra, dureri in gat, greturi, varsaturi:
-manifestari generale: oboseala, ameteala, uscaciunea gurii, vedere dubla, constipatie,
tulburari de vorbire si de respiratie, determinate de toxina botulinica.
Toxiinfectia alimentara cu Salmonella

Perioada de incubatie este de 5-24ore.
Debutul este brusc, cu dureri de cap, ameteli, frisoane, oboseala.
In perioada de stare se manifesta prin: dureri de cap, frisoane, febra (38-39°C), diaree,
varsaturi. Mai pot apare oboseala si durerile abdominale.
Evolutia este diferita; in formele usoare starea generala revine la normal in 2-7zile, in
formale grave manifestarile pot dura 10-14zile, iar in cele foarte grave, moartea survine
in 48ore.
In general insa, evolutia este buna, la copii aparand forme mai severe.
__________________________________________________________________ 138
_____________________________________________________________________
Eliminarea bacteriilor prin scaun, deci perioada in care bolnavul poate transmite
germenii, inceteaza odata cu disparitia manifestarilor clinice.
Sursele de infectie pot fi:
- animalele bolnave sau purtatoare de Salmonella, in special rozatoarele;
- ouale de rata, gasca, gaina;
- mustele;
- omul bolnav sau purtator reprezinta o sursa impotanta.
Toxiinfectia alimentara cu Shigella

Singura sursa de contaminare a alimentelor este omul bolnav sau purtator, ce elimina
germenii prin scaun. Pe cale feca-orala sunt contaminate alimentele, transmiterea fiind
maxima in locurile aglomerate, unde instalatiile sanitare sunt insuficiente sau prost
intretinute.
Incubatia este de 8-15ore pana la 3-4zile.
Manifestarile sunt: greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree cu sange sau mucus.
Uneori pot apare: oboseala, dureri de cap, ameteli.
Alimentele prin care se transmite: laptele, legumele, tocaturile, ouale, icrele, salata de
cartof sau de ton etc..
Toxiinfectia alimentara cu E. Coli

E. coli determina diaree atat la adulti cai si la copii.
Alimentele au un rol foarte important in transmiterea acestor infectii la om.
Incubatia este de 10ore.
Manifestarile sunt: dureri abdominale, greturi, varsaturi, diareee, febra, stare generala
alterata. La copiii mici manifestarile sunt mai grave.
Alimentele prin care se poate transmite microbul sunt: laptele, produsele de panificatie
si de cofetarie, carnea de vita si de pasare.
Toxiinfectia alimentara cu stafilococi si streptococi

Incubatia este scurta 1-4ore.
Debutuleste brusc cu frison, dureri de cap, oboseala accentuata.
__________________________________________________________________ 139
_____________________________________________________________________
In perioada de stare se manifesta prin: greata, varsaturi, rareori diaree si dureri
abdominale.
Evolutia dureaza 24-48 ore si este grava la copiii mici si batrani.
Surse de infectie:
- omul bolnav cu leziuni cutanate (furuncul, abcese, panaritii) sau cu alte localizari (la
nivelul ochilor, nasului, gatului) care manipuleaza produsele alimentre;
- omul purtator de stafilococ sau streptococ, care se gasesc la nivelul nasului sau gatului,
de unde prin tuse, stranut pot ajunge in alimente; de aceea depistarea starii de purtator
pentru cei care lucreaza in industria alimentara este necesara.
Toxiinfectia alimentara cauzate de bacilul botulinic (Clostridium botulinum)

Acest bacil este foarte raspandit in natura. Se dezvolta pe sol de unde poate ajunge pe
produsele vegetale. Animalele se hranesc cu aceste plante si astfel microbul ajunge in
tubul lor digestiv. Prin materiile fecale germenii sunt eliminati apoi in mediul
inconjurator.
Toxina elabotata de bacilul botulinic se gaseste in produsele conservate atunci cand
acestea sunt pastrate la 30°C.
Numarul persoanelor bolnave variaza in functie de numarul celor care au consumat din
alimentele contaminate.
La om afecteaza in principal sistemul nervos, provocand paralizii.
Incubatia dureaza 15-48 de ore uneori cateva zile (8-10zile).
Manifestarile sunt: constipatie, tulburari de vorbire, de inghitire, de mestecare, tulburari
de vedere. Moartea survine prin sufocare datorata paraliziei muschilor respiratori.
Evolutia bolii poate fi grava, ducand la moarte intr-o zi sau in 7-10 zile.
In cazurile mai usoare recuperarea se face in cateva saptamani sau luni. Evolutia
depinde de cantitatea de toxina ingerata, varsta, calitatea si promptitudinea ingrijirilor
medicale.
Toxina poate fi distrusa prin incalzirea alimentelor la 100°C timp de cateva minute.
Hapatita virala A
__________________________________________________________________ 140
_____________________________________________________________________
Este o boala acuta care afecteaza in proncipal ficatul. Sursa virusului este omul bolnav
cu manifestari caracteristice sau cel cu infectii inaparente. Formele inaparente sunt cele
mai numeroase.
Calea de transmitere este fecal-orala.
Perioade de incubatie a bolii variaza intre 10 si 40 de zile.
Riscul de transmitere a virusului incepe cu 7-10 zile inainte de debutul manifestarilor si
se opreste la aproximativ 2 saptamaini in perioada de stare, cand eliminarea virusului
prin fecale scade.
Manifestarile sunt: febra, oboseala, dureri abdominale, greturi, varsaturi, dureri ale
articulatiilor. Dupa 3-7zile apare icterul, culorarea urinii si scaune decolorate. Unii
pacienti fac boala fara sa apara icterul.
VHA este rezistent in mediul inconjurator, supravietuind in apa, alimente si pe mainile
murdare. Virusul nu este omorat prin tratarea uzuala apei de baut cu clor sau de
dezinfectantele uzuale. La 60°C rezista 1ora, dar este distrus prin fierbere timp de 5min.
Boala apare sezonier, cu maxim de imbolnaviri in perioada vara-toamana pana in
decembrie.
Giardioza
Este data de un protozoar numit Giardia intestinalis care se transmite prin apa de baut,
alimente crude sau prin maini murdare. Transmiterea se face direct de la om la om sau
prin muste care pot vehicula microbul.
Este mai raspandit in tarile cu igiena deficitara si favorizata de viata in colectivitati.
Boala se caracterizeaza prin manifestari diferite la adult si copil.
La adult este frecvent asimptomatica sau poate evolua cu manifestari discrete: greturi,
scaune pastoase.
La copil apar: lipsa poftei de mancare, greturi, dureri abdominale, diaree apoasa,
temperatura normala.
Diareea este manifestarea principala cu 5-10 scaune pe zi mai ales dimineata si dupa
mese, pastoase sau lichide, uneori cu sange.
__________________________________________________________________ 141
_____________________________________________________________________
In absenta tratamentului starea generala se inrautateste, dar copilul nu face febra.
Pentru purtatori se face tratament pe cale orala.
MODULUL IV
ASIGURAREA CADRULUI GENERAL DE DESFĂȘURARE A CTIVITĂȚII

TEHNOLOGIA COMERCIALĂ
Locul şi rolul proceselor secundare şi principale în sistemul tehnologic al

magazinului
Magazinul este un “vânzător” de prim ordin, fie că este organizat în forma de vânzare
cu autoservire, fie în forma clasică unde progresele înregistrate în prezentarea
mărfurilor, la vederea clientului, ca şi aspectul agreabil şi modern al acestuia preiau
unele atribute din munca vânzătorului.
Frecventând un magazin, consumatorul “economiseşte” timp, efort, nefiind
nevoie să se adreseze fiecărui producător pentru a-şi acoperi cerinţele de consum care
pot fi destul de largi ( hrană, îmbrăcăminte, igienă personalî, dotare şi întreţinere a
locuinţei etc.).
Deci, magazinul produce servicii şi oferă consumatorului mijlocul de a le obţine
prin actul de vânzare.
Structura funcţională a magazinului

Suprafaţa unui magazin se poate diviza în funcţie de mărimea şi profilul său,
vechimea clădirilor în care acestea îşi desfăşoară activitatea, modul de realizare a
construcţiei (cu unul sau mai multe niveluri), astfel :
a) sala de vânzare, în cadrul căreia are loc procesul de vânzare a
mărfurilor;
b) depozitul de mărfuri, destinat păstrării mărfurilor şi continuităţii
procesului de vânzare;
c) spaţial tehnic (vestiare, grupuri sanitare, instalaţii tehnice, birouri).
__________________________________________________________________ 142
_____________________________________________________________________
O importanţă deosebită pentru organizarea magazinului o are, printre altele,
forma şi mărimea sălii de vânzare. Experienţa demonstrează că există o mare diversitate
de forme ale sălii de vânzare. Sunt preferate formele pătrate şi dreptunghiulare (cât mai
apropiate de forma pătrată) datorită condiţiilor optime de vizibilitate şi de orientare a
cumpărătorilor în sala de vânzare, de amplasarea mobilierului şi utilajelor, de stabilirea
celor mai raţionale fluxuri ale mărfurilor, personalului şi cumpărătorilor.
Sala de vânzare trebuie să aibă create condiţii de iluminare naturală care să
asigure, în timpul zilei, vizibilitate până în cele mai îndepărtate locuri, să permită
studierea amănunţită a mărfurilor expuse, precum şi distingerea fără efort, a întregii
palete coloristice a mărfurilor.
Tehnologia amenajării suprafeţei de vânzare

Organizarea interioară a suprafeţei de vânzare reprezintă, într-o anumită măsură,
modul de prezentare a magazinului, “argumentul” său, maniera sa de exprimare în
cadrul dialogului pe care-l stabileşte cu clientela.
O asemenea viziune, presupune ca magazinul să fie proiectat din interior spre
exterior, începând de la punctul de vânzare (raionul).
Atât în proiectarea noilor magazine, cât şi în remodelarea celor existente, se
urmăreşte, în esenţă, crearea unei ambianţe care să promoveze în cel mai înalt grad
vânzările, realizarea unei legături optime între diferitele componente ale sistemului pe
care îl formează ansanblul suprafeţei de vânzare.
Dimensionarea raioanelor
Funcţionalitatea eficientă a magazinului este condiţionată de modul cum se va
soluţiona repartizarea suprafeţei de vânzare pe raioane, dimensionarea optimă a acestora
având consecinţe nemijlocite asupra cifrei de afaceri, ca şi asupra nivelului de servire a
clienţilor.
Suprafaţa de vânzare a unui raion depinde mai multi factori, printre care :
a) Volumul şi structura asortimentului de mărfuri comercializat;
b) Formele de expunere şi vânzare, în interdependenţă cu tipul şi dimensiunile
mobilierului utilizat;
c) Frecvenţa cererii de mărfuri a populaţiei, după sezon;
__________________________________________________________________ 143
_____________________________________________________________________
d) Obiceiurile de cumpărare a populaţiei;
e) Amplasarea magazinului şi particularităţile sale constructive.
Deşi, destul de dificil, se poate stabili o metodologie care să asigure alocarea orientativă
pe grupe de mărfuri, a suprafeţei de vânzare a unui magazin. O asemenea metodologie
presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape :
a) Determinarea unui număr teoretic de referinte, pornind de la un asortiment-tip
pentru fiecare raion ;
b) Determinarea stocului de etalare ;
c) Stabilirea unor norme de încărcare pe mp suprafată de etalare ;
d) Calcularea raportului dintre suprafaţa de etalare şi cea ocupată cu mobilier ;
e) Determinarea lungimii alocate fiecărui raion.
a) Numărul de referinţe - se stabileşte pe raioane sau familii de produse. Metoda
practicată de alegere a asortimentului - tip pentru fiecare raion, presupune, la rândul ei,
parcurgerea unui anume număr de etape intermediare :
Prima etapă : se stabileşte lista raioanelor şi familiilor de produse care trebuie
implantate. Un magazin va avea, de regulă, urmatoarele raioane alimentare : mezeluri,
brânzeturi, carne, fructe şi legume, produse congelate, băuturi, băcănie uscată.
Implantarea unui raion nealimantar în acest magazin este condiţionată de mărimea
acestuia. Astfel, având în vedere talia magazinului, se impune o analiză grafică, pentru
care se are în vedere :
Suprafaţa minimă necesară pentru a introduce o anumită categorie de articole
nealimentare;
Repartiţia suprafeţelor între raioanele alimentare şi cele nealimentare.
A doua etapă : se determină natura categoriilor de articole ;
A treia etapă : se are în vedere detalierea asortimentului, determinând pe fiecare raion şi
familie de produse lista articolelor care vor fi prezentate la vânzare, cu menţionarea
numărului de referinţe pentru fiecare raion. Trebuie avut în vedere :
Lipsa din asortimentul de mărfuri a unor articole pe care clientul le cumpără în
mod obişnuit;
Existenţa unui număr mare de produse cu desfacere lentă care antrenează
reducerea frontului de expunere şi o creştere a stocului cu toate consecinţele negative pe
care le are asupra cheltuielilor de circulaţie şi a rentabilităţii.
__________________________________________________________________ 144
_____________________________________________________________________
Urmărirea atentă a comportamentului clientelei şi a vânzărilor realizate este, fără
îndoială cel mai bun criteriu de adaptare a asortimentului la cerinţele pieţei unui
magazine. Această adaptare presupune, în paralel, atât introducerea unor noi articole,
cât şi retragerea altora din vânzare.
Înainte de a se decide scoaterea unor produse din asortimentul de mărfuri oferite de
punctul de vânzare este necesar să se dea răspuns unor întrebări :
Articolul susceptibil de a fi eliminat nu trebuie oare să existe în structura
asortimentului în mod obligatoriu, indiferent de proporţia în care este cerut ?
Nu s-ar înregistra o creştere a vânzărilor dacă s-ar schimba locul de expunere a
respectivelor articole ?
Articolele respective sunt cunoscute suficient de bine de consummator ?
b) Stocul de etalare din sala de vânzare
Stocul de etalare se impune a fi avut în vedere, în primul rând din necesitatea asigurării
unei suprafeţe minime pentru prezentarea asortimentului de mărfuri, ştiut fiind faptul că
există un raport între numărul de exponate dintr-un anumit reper şi posibilitatea
realizării unui volum optim al vânzărilor.
Se admite, astfel, că sunt necesare minim 2 sau 3 bucăti din acelaşi articol pentru ca
acesta să aibă şansa de a opri privirea unui client. Astfel spus, se poate presupune că
unei creşteri a linearului unui raion îi corespunde o creştere a volumului vânzărilor ,
însă această creştere este limitată prin existenţa a două restricţii :
Un număr minim de bucăţi dintr-o anumită referinţă care dacă nu este atins, nu
permite realizarea unei vânzări corespunzătoare ;
Un prag de saturaţie, peste care, dacă se trece, nu se va obţine o sporire a
vânzărilor.
Linearul este “lungimea de expunere” a produselor într-un magazin.
c) Norma de încărcare pe mp suprafaţă de etalare trebuie să fie rezultatul
experimentărilor, luându-se în consideraţie tipul şi dimensiunile mobilierului utilizat,
caracteristicile de prezentare comercială a mărfurilor (gabarit, ambalaj etc), formele de
expunere pe mobilier.
Posibilităţile de încărcare cu mărfuri a mobilierului se află în relaţie directă cu
înălţimea, lăţimea şi adâncimea acestuia ( raft, stender etc.) cu distanţa dintre poliţe
(respectiv, bare) - elemente ce variază de la o grupă de mărfuri la alta.
__________________________________________________________________ 145
_____________________________________________________________________
d) Raportul dintre suprafaţa de etalare şi cea ocupată cu mobilier
Are în vedere înălţimea purtătorilor de mărfuri (rafturi, gondole, stendere, etc.), numărul
şi dimensiunea poliţelor, distanţele minime dintre acestea.
Se va urmări totodată :
Asigurarea unei lungimi optime a frontului de expunere (5-10 m) ;
Utilizarea la maximum a mobilierului de-a lungul pereţilor pe înălţimi variind
între 2 şi 2,20 m ;
Folosirea în general a unui mobilier cu 4-5 niveluri (poliţe) de expunere.
Implantarea raioanelor şi suprafaţa de vânzare a magazinului

Prin operaţiunea de implantare se urmăreşte amplasarea raioanelor, a
mobilierului şi a produselor astfel încât să se asigure prezentarea unui stoc de mărfuri
echilibrat în raport cu cerinţele clientelei, precum şi uşurarea alegerii de către
cumpărători a mărfurilor expuse.
Fundamentarea implantării raioanelor implică elaborarea unui plan concret de
aranjare spaţială a suprafeţei de vânzare. Fiecare raion are importanţa şi un rol bine
definit în utilizarea cu maximum de eficienţă a suprafeţei de vânzare a magazinului. În
esenţă, la elaborarea acestui plan se are în vedere găsirea celor mai adecvate soluţii de
utilizare intensive a spaţiilor de vânzare, prin luarea în considerare a mai mulţi factori :
Factori de influenţă :
Natura şi caracteristicile mărfurilor expuse ;
Formele de vânzare practicate ;
Dimensiunile şi forma suprafeţei de vânzare ;
Obiceiurile de cumpărare şi preferinţele consumatorilor ;
Condiţiile de aprovizionare de la furnizori ;
Normativele de stoc şi viteză de circulaţie a mărfurilor .
Obiective urmărite:
Utilizarea raţională a întregii suprafeţe disponibile ;
Dirijarea circuitului clientului ;
Facilitatea cumpărătorilor ;
Reducerea circuitelor şi operaţiilor de manipulare a mărfurilor ;
Realizarea unui nivel minim al cheltuielilor de circulaţie .
__________________________________________________________________ 146
_____________________________________________________________________
În general, scopul compartimentării pe raioane , este de a se crea un raport optim între
suprafaţa raionului şi volumul vânzărilor respective. În practică, se utilizează, în acest
scop, regula care se bazează pe observaţiile curente asupra fluxului cumpărătorilor în
magazine, potrivit cărora aceştia se opresc, în cea mai mare parte, în apropierea intrării
în magazine, evitând drumul până în partea opusă intrării. Pe baza acestor obsevaţii,
regula cere ca suprafaţa magazinului să fie împărţită în patru părţi egale : în prima
pătrime din vecinătatea intrării urmează să fie amplasate acele raioane care participă cu
o cotă globală de 40% în volumul vânzărilor, iar în celelate, în ordine, raioanele cu
ponderi de 30%, 20% şi 10% .
Experienţa comercială din mai multe ţări demonstrează că anumite raioane
constituie punctele de atracţie cele mai puternice ale unui magazin : raionul de fructe şi
legume din supermagazine, al raioanelor cu articole pentru femei din magazinele
universale etc.
În ceea ce priveşte “ implantarea în detaliu ”, se va urmări să se găsească amplasamente
corespunzătoare diferitelor raioane, în funcţie de frecvenţa de cumpărare a mărfurilor.
Un plan de implantare optim are ca scop localizarea produselor de cerere foarte
mare într-o asemenea variantă încât clienţii să fie atraşi de fiecare dintre ele, traversând
o întreagă sală de vânzare. Astfel., clienţii au posibilitatea de a înmagazina vizual
întregul linear de prezentare, de-a lungul căruia vor figura produsele curente şi
bineinţeles, cele de impuls.
Acest mod de rezolvare presupune trei faze successive de abordare a implantării
raioanelor :
Determinarea amplasamentelor raioanelor de foarte mare atracţie, susţinută de
produsele de apel (cazul legumelor şi fructelor sau a mezelurilor într-un supermagazin )
;
Determinarea amplasamentelor mărfurilor de cerere curentă ;
Determinarea amplasamentelor articolelor care fac obiectul cumpărăturilor de
impuls.
Aşadar, amplasarea mărfurilor de cerere foarte mare sau curentă va trebui să conducă la
un drum dirijat al clientelei, pe cât posibil pe fiecare culoar de circulaţie, în timp ce
produsele care fac obiectul cumpărăturilor de impuls se amplasează în funcţie fie de o
__________________________________________________________________ 147
_____________________________________________________________________
complementaritate în utilizare, fie de viteza lor lentă de circulaţie, care poate fi
accelerată printr-o aşezare în imediata vecinătate a unui loc atractiv.
Echipamentul de prezentare şi vânzare a mărfurilor Echipamentul comercial

îndeplineşte un rol important în activitatea unui magazin, contribuind la folosirea
optimă a suprafeţei de vânzare, la etalarea unei cantităţi cât mai mari de mărfuri şi la
crearea condiţiilor favorabile de muncă pentru vânzători.
Raportat la cerinţele comerţului modern, se apreciază că durata de viaţă a
echipamentului comercial variază între 5 şi 10 ani, depinzând de calitatea materialului şi
de frecvenţa consumatorilor în magazin. Evident, deteriorarea constituie primul criteriu
de înlocuire a echipamentului unui magazin. Al doilea criteriu vizează funcţionalitatea
echipamentului. Este vorba de aşa-zisa “ uzură morală”, sub impactul căreia diferitele
tipuri de mobilier şi utilaj nu mai corespund unei comercializări optime a mărfurilor şi
nici normelor de rentabilitate şi productivitate ale magazinului .
Exemplul tipic, în această privinţă, îl constituie casele de marcat, care trebuie înlocuite
nu numai datorită uzurii fizice, ci şi faptului că nu corespund cerinţelor unei gestiuni
moderne. Pe plan mondial, se apelează din ce în ce mai frecvent la aparatajul electronic,
capabil să înregistreze operaţiunile comerciale şi, concomitent, să codifice informaţiile
pe benzi magnetice în vederea prelucrării ulterioare.
Dispunerea mobilierului în magazin trebuie să asigure folosirea intensive a
spaţiilor comerciale, pe orizontală şi verticală, în vederea obţinerii unui grad optim de
ocupare cu mobilier şi respectiv de încărcare a sălii de vânzare cu mărfuri. Există o
corelaţie certă între mărimea suprafeţei de vânzare şi dimensiunile maxime ale
mobilierului de prezentare.
Casele de marcat . În rândul utilajelor de bază ale sălii de vânzare se cuprind şi casele
de marcat. Cumpărătorii apreciază buna funcţionare a magazinului şi după felul în care
se desfăşoară încasarea contravalorii mărfurilor. Numărul caselor de marcat în diferitele
tipuri de magazine trebuie în aşa fel stabilit încât să asigure un proces nestânjenit de
încasare şi să preîntâmpine aglomerările. Amplasarea caselor de marcat se face astfel
încât să favorizeze utilizarea unei tehnologii comerciale moderne, eficiente. Realizarea
acestui obiectiv implică respectarea anumitor cerinţe, dintre care menţionăm :
__________________________________________________________________ 148
_____________________________________________________________________
Asigurarea desfăşurării unei circulaţii nestânjenite a clienţilor, încât fluxul
acestora să nu se intersecteze în faţa caselor de marcat;
Clienţii vor fi îndrumaţi în aşa fel încât toate casele să fie solicitate în mod
relativ uniform ;
Evitarea ajungerii în situaţii de aglomerare ; supravegherea nestânjenită, de către
casieră, a unei părţi din sala de vânzare ;
Gruparea într-un loc bine delimitat, în cazul vânzării prin autoservire, a tuturor
caselor de marcat ; excepţiile sunt posibile atunci când sala de vânzare are mai multe
puncte de ieşire.
Fluxul clienţilor în sala de vânzare

Fluxul clienţilor este conturat de modul cum se amplasează mobilierul comercial
(rafturile, gondolele, mesele etc.) . Mobilierul se amplaseză lângă pereţi sau în centrul
sălii de vânzare şi trebuie să delimiteze culoarele pentru circulaţie. Fluxul trebuie să fie
continuu, încât să conducă clienţii pe toate culoarele.
Este recomandat ca magazinul să aibă două uşi, ambele cu deschiderea spre
stradă ; de preferat ca pentru intrare şi iesire să existe uşi distincte, deşi la magazinele
mici nu este posibil acest lucru. Lăţimea culoarelor este de circa 2m şi ea trebuie
păstrată constantă. Se prevăd spaţii de staţionare în dreptul caselor de marcat şi a
raioanelor mai solicitate.
Etalarea mărfurilor în magazine

Indiferent dacă sunt produse alimentare sau nealimentare trebuie respectate
următoarele principii :
Produsele trebuie să fie dezirabile :
Aceasta presupune ca preţul, prezentarea şi condiţionarea produsului să răspundă
motivaţiilor pentru care clienţii se adresează magazinului.
Produsele trebuie să fie liber oferite :
Scopul de a lupta contra obstacolelor care pot să “ascundă” produsele, de a
transfera stocurile de mărfuri în sala de vânzare, la îndemâna şi la vederea clientului.
Produsele trebuie să fie lesnicios accesibile.
__________________________________________________________________ 149
_____________________________________________________________________
Etalarea mărfurilor pe rafturi trebuie să asigure senzaţia de abundenţă şi de varietate a
ofertei. Mărfurile se rotesc pe rafturi pentru ca ele să fie decoperite de clienţi. Produsele
ieftine se expun printre cele scumpe şi la toate trebuie specificat preţul.
Locul de expunere se găseşte în urma unor încercări repetate prin care se studiază
impactul lor asupra clienţilor. Mărfurile care se vând mai greu se aduc la primele
raioane, deoarece clienţii sunt mai atenţi la intrare. Mărfurile care se vând mai repede se
expun lângă uşile de la depozit, dar şi printre cele cu circulaţie lentă.
Produsele se expun grupat. Modul de grupare poate fi diferit. De exemplu, se poate face
grupare după tipul produselor ( conserve), procesul tehnologic ( băuturile alcoolice),
destinaţie ( bărbaţi, femei, copii). Etalarea depinde de produse : pe rafturi ( conservele),
în vitrine frigorifice (produsele perisabile) etc.Produsele existente în suprafaţa de
vânzare trebuie să prezinte preţul lor.
Amenajarea vitrinelor trebuie să se facă astfel încât :
să pună în valoare articolul ;
să formeze dorinţa de cumpărare ;
să furnizeze informaţii despre utilizare ;
nu se expun multe mărfuri în vitrină ;
fiecare produs trebuie să constituie un punct de atracţie ;
vitrina trebuie să se schimbe cât mai des ;
trebuie menţinută o curăţenie perfectă în vitrină.
Locul şi rolul proceselor secundare în sistemul tehnologic al depozitului

Depozitul este un spaţiu în care se stochează mărfurile. El poate aparţine producătorului
(magaziile de produse finite, depozitele de materii prime), unui angrosist (depozite
intermediare din care se fac repartiţii), unui detailist (un depozit central din care este
alimentat depozitul magazinului) sau unui agent comercial.
Depozitele pot fi în proprietatea comercianţilor sau pot fi închiriate.
Principalele tipuri de depozite sunt:
a) depozite de colectare - în ele se depun loturi mici pentru a se forma loturi mari
pentru expediţie ;
b) depozite de repartizare - acumulează loturi mari pentru a se livra loturi mici ;
__________________________________________________________________ 150
_____________________________________________________________________
c) depozite de păstrare - sunt necesare când producţia nu are acelaşi ritm cu cererea
(ex. legumele) ;
d) depozite de tranzit - permit schimbarea mijlocului de transport (există în gări sau
porturi) .
În funcţie de specializarea pe care o au, depozitele pot fi:
a) depozite strict specializate - se amenajează pentru păstrarea produselor ce
necesită condiţii speciale (ex. sare, cartofi, etc.) ;
b) depozite specializate - sunt organizate pentru grupe de mărfuricare au nevoie de
aceleaşi condiţii de păstrare (confecţii, cosmetice, etc.) ;
c) depozite combinate - sunt destinate pentru mai multe tipuri de mărfuri (textile,
încălţăminte, etc.) ;
d) depozite generale - pentru categorii de produse (alimentele);
e) depozite mixte - pentru a putea stoca mai multe categorii de produse.
În funcţie de orientarea lor, depozitele sunt :

a) depozite orientate spre producţie - amplasate astfel încât să colecteze mărfurile
de la mai mulţi producători;
b) depozite orientate spre clienţi - amplasate astfel încât să alimenteze mai multe
puncte de servire.
Locul de amplasare al depozitului se alege în funcţie de:

gradul de dezvoltare al reţelei de transport.
operaţiile suplimentare ce trebuie efectuate asupra produselor (conservare,
ambalare)
durata timpului de depozitare (de la câteva zile la câteva luni)
de caracterul cererii (uniformă sau neuniformă)
de momentele aprovizionării (ritmic sezonier)
de particularităţile geografice
de costurile transportului şi depozitării.
Amenajarea depozitului este în funcţie de:

construcţia sa: suprafaţă, înălţime,
__________________________________________________________________ 151
_____________________________________________________________________
specificul produselor:condiţii de temperatură, umiditate modalităţi de întreţinere
a produselor;
modul de ambalare: fiecare ambalaj asigură o anumită protecţie, are forme
diferite, necesită alte mijloace de manipulare şi alte modalităţi de stocare.
Operaţiile ce se execută în depozite sunt:

➢ primirea produselor: descărcare, manipulare, recepţie cantitativă şi tehnică,
➢ depoziterea: păstrarea şi conservarea,
➢ comisionarea (formarea noilor loturi comandate): necesită fracţionarea,
ambalarea şi etichetarea mărfurilor,
➢ expediţia: încărcare, transport, gestiunea documentelor utilizate.
Toate aceste operaţiuni se pot desfăşura în spaţii distincte sau în perimetrul aceleiaşi
suprafeţe, în funcţie de:
dimensiunile depozitului;
mărimea şi structura asortimentului de mărfuri;
proprietăţile naturale şi tehnice ale produselor;
frecvenţa de aprovizionare;
echipamentele tehnice necesare;
sistemul de preluare a ambalajelor goale.
Fluxul mărfurilor şi ambalajelor cuprinde toate circuitele conduse după anumite reguli,
precum şi staţionările dorite sau nedorite ale mărfurilor şi ambalajelor. Raţionalizarea
acestui flux presupune respectarea unor condiţii:
reducerea numărului de circuite ale fluxurilor de mărfuri;
ordonarea logică a diferitelor părţi componente ale fluxului;
evitarea intersectării fluxului de mărfuri şi ambalaje cu cel al clienţilor.
Depozitarea mărfurilor: păstrarea mărfurilor în afara spaţiilor de vânzare - cu scopul

de a le pune la dispoziţia clientelei, la un moment dat, pentru o vânzare continuă -
presupune existenţa unui spaţiu de depozitare, a cărui mărime este condiţionată de:
numărul şi suprafaţa raioanelor de vânzare;
specificul mărfurilor în funcţie de frecvenţa şi structura aprovizionărilor.
__________________________________________________________________ 152
_____________________________________________________________________
Organizarea interioară a depozitului trebuie să respecte o serie de reguli:
a) menţinerea ordinei şi siguranţei de păstrare a mărfurilor;
b) identificarea cu uşurinţă a fiecărui articol;
c) accesul facil la fiecare articol fără a deplasa alte produse;
d) preluarea mărfurilor din depozit după principiul “primul intrat, primul ieşit”.
Stocarea în depozit se face în funcţie de viteza de circulaţie a produselor depozitate.
Produsele depozitate pentru un timp scurt sunt stocate în apropierea culoarului principal
de circulaţie, cele care sunt stocate pentru mult timp sunt aşezate în zonele mai
îndepărtate.
Culoar
Zona I - se stochează mărfuri care au o viteză mare de circulaţie
Zona II - se stochează mărfuri care au circulaţie lentă
Zona III - se păstrează stocurile de rezervă
Ca tehnici de depozitare pot fi:

a) depozitarea pe sol;
b) depozitarea pe rafturi.
Depozitarea pe sol - produsul depozitat va fi aşezat nemijlocit pe podea şi dacă
ambalajul prin capacitatea şi stabilitatea lui, permite suprapuneri, acestea se fac până la
o anumită înălţime, corespunzătoare condiţiilor tehnice ale muncii:
înălţimea maximă până la care pot fi preluate manual în condiţii de siguranţă
este de 1,60 m;
înălţimea maximă de ridicare normală este de 1,40 m;
înălţimea maximă atinsă cu o mână este de 2 m.
Depozitarea pe rafturi - se pot folosi rafturi simple, stivuirea cu rame, palete, dulapuri
cu sertare.
Ambalajele goale în care au fost primite mărfurile (cutii, sticle, lăzi, etc.) se
împart în:
ambalaje goale cu obligaţia de a fi restituite (palete, recipienţi, alte feluri de
ambalaje de transport),
ambalaje refolosibile (sticle, borcane)
__________________________________________________________________ 153
_____________________________________________________________________
ambalaje nerestituibile, dar care pot fi vaolrificate.
Cât priveşte preluarea de către magazin a ambalajelor refolosibile, în practică
există diferite variante de organizare a acestei operaţii:
ambalajul gol va fi predat la casă în schimbul cumpărării altui produs,
clientul predă sticlele primind în schimbul lor bani,
predarea ambalajelor se face într-un alt loc, organizat special.
Necesarul de suprafaţă destinat depozitării ambalajelor goale depinde de:
numărul unităţilor livrate;
timpul de aşteptare al ambalajului gol;
volumul ambalajelor;
posibilităţile de stivuire a ambalajelor.
Echipamentele folosite în depozit sunt:

pentru stivuire - paleţi, recipiente, rafturi, containere;
pentru conservare - frigidere, camere frigorifice, instalaţii de aerisire;
pentru manipulare - maşini de ridicat, manipulatoare;
pentru transport - electrocar, motostivuitor, etc.
Munca în depozit trebuie mecanizată şi chiar informatizată.
Mecanizarea este necesară pentru că se ridică şi se manipulează cantităţi mari de
produse. Acest lucru nu depinde numai de dotarea depozitului, ci de întreg sistemul
logistic (modul cum producătorul trimite mărfurile, modul cum clienţii doresc
mărfurile).
Folosirea de paleţi şi de containere uşurează mecanizarea muncii. Informatizarea este
necesară pentru evidenţa produselor, regăsirea lor, optimizarea stocurilor şi a
transportului.
În depozite este important să se respecte normele de protecţie a muncii. Specificul
muncii, nivelul mai scăzut de calificare al muncitorilor face ca un procent mare de
accidente să aibă loc în depozite.
MODULUL V
PREZENTAREA PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR AFERENTE VÂNZĂRII

1. Conceptul de distributie
__________________________________________________________________ 154
_____________________________________________________________________
2. Canalele de distributie
3. Distributia fizica
4. Strategia de distributie
1. Conceptul de distributie
Distributia reprezinta o componenta a mixului de marketing si anume accea
componenta care face legatura intre productie si consum. Prin politica de distributie se
asigura punerea la dispozitia consumatorilor sau utilizatorilor a bunurilor si serviciilor
realizate de o intreprindere producatoare sau prestatoare de servicii. In economia
moderna nu se poate concepe productia si consumul fara distributie. Legatura dintre
distributie si consum se realizeaza atat pe plan spatial cat si temporal.
Pe plan spatial distributia pune in contact centrele de productie cu cele de consum aflate
uneori la distante apreciabile. Este vorba de conectarea la circuitul economic national si
international a diferitelor zone cu specificul lor in ceea ce priveste productia si
consumul.
Pe plan temporar distributia apare ca un regulator intre productie si consum sprijinandu-
le in desfasurarea lor specifica.
In ultima analiza toate intreprinderile sunt conectate la sistemul distributiei. Unele
intreprinderi au ca profil numai distributia, in aceasta situatie se afla intreprinderi
comerciale. Altele cum sunt cele producatoare si cele prestatoare de servicii nu pot fi
nici ele indiferente chiar daca nu se implica in exclusivitate in marketing, aceasta
depinzand de modul in care produsele sau serviciile ajung la consumatorul final.
In terminologia economica activitatile si operatiunile care acopera spatiul dintre
productie si consum se folosesc in mod curent notiunile de miscare a marfii (circulatia
marfii, comercializarea marfii). Notiunea de distributie le cuprinde pe toate acestea;
obiectul distributiei il constituie deci trecerea produselor din stadiul productiei in cel al
cumpararii si consumului.
Intr-un sens larg termenul de distributie desemneaza ansamblul mijloacelor si
operatiunilor care contribuie la punerea la dispozitia utilizatorilor sau a consumatorilor,
a bunurilor si serviciilor pe care le realizeaza o intreprindere producatoare.
Prin intermediul distributiei se finalizeaza activitatea economica a intreprinderii, se
incheie ciclul economic al produselor. Prin distributie intreprinderile producatoare
__________________________________________________________________ 155
_____________________________________________________________________
redobandesc in forma baneasca resursele investite in realizarea produselor sau a
serviciilor si bine-inteles cu un profit iar consumatorul intra in posesia bunurilor de care
au nevoie.
Prin politica de distributie se urmareste crearea tuturor conditiilor care sa
faciliteze utilizatorilor gasirea produselor necesare in locuri accesibile, la timpul
oportun in cantitati suficiente si de calitate corespunzatoare.
Procesul de distributie trebuie sa raspunda necesitatilor de realizare a produselor
corespunzatoare conditiilor in care actioneaza intreprinderile pe piata, avandu-se in
vedere natura produselor, structura consumului, obiceiurile existente in zonele de
consum, prezenta pe piata unitatilor concurente, strucura mijloacelor de desfacere,
conjunctura specifica a evolutiei productiei si desfacerilor in anumite perioade.
Dirijarea marfii, miscarea lor fizica este precedata, insotita sau urmata de alte fluxuri
care leaga intre ele pe participantii la procesul de ansamblu al distributiei.
Este vorba de fluxul negocierilor si al tranzactiilor pe piata, fluxul transferului succesiv,
al dreptului de proprietate de la producator, la cumparator prin intermediul actelor de
vanzare-cumparare;
- fluxul promotional cuprinde mesajele si informatiile adresate pietei cumparatorului,
potential care insotesc produsul (fluxul mesajelor si a informatiilor );
- fluxul finantarii, al decontarilor, al comenzilor si platilor, al riscului comercial;
- fluxul informational referitor la circulatia in ambele sensuri a informatiilor evidente,
statisticii cu privire la dimensiunile, structura, modalitatile de desfasurare a activitatii de
distributie, rezultatele economice-financiare a acestora.
Activitati de distributie graviteaza in jurul urmatoarelor functii principale definite de P.
Kotler:
1. culegerea informatiilor necesare programarii, planificarii si realizarii schimbului;
2. elaborarea si transmiterea mesajelor si tehnicilor promotionale;
3. negocierea, respectiv incheierea de acorduri privind conditiile de schimb;
4. preluarea comenzilor adresate de catre fabricant clientilor corespunzator cerintelor
acestora;
5. finantarea stocurilor necesare schimburilor;
6. asumarea, respectiv suportarea riscului legat de operatiunile de distributie;
7. facturarea si decontarea operatiunilor de distributie;
__________________________________________________________________ 156
_____________________________________________________________________
8. transferul de proprietate de la producator la beneficiar respectiv consumator;
9. transportul, depozitarea si conservarea marfi pe intreg circuit al distributiei.
2. Canalele de distributie
Mijloacele, operatiunile pe care le presupune distributia se grupeaza in 2 mari categorii
de domenii:
· distributia economica ( canalele de distributie ) prin care se realizeaza circuitul
economic al produselor respective;
· distributia fizica ( logica ).
Canalul de distributie reprezinta o combinatie de unitati si functiuni prin care se asigura
realizarea actelor de vanzare-cumparare.
Canalul este alcatuit dintr-un lant de verigi prin care marfurile trec succesiv
schimbandu-si locul, proprietarul si uneori infatisarea lor materiala. Fiecare canal de
distributie constituie o componenta a unui sistem de canale care pot functiona intr-un
mediu national sau international.
Canalul de distributie cuprinde pe de o parte producatorul ( punctul de intrare ) iar pe de
alta parte consumatorul ( punctul de iesire).
Canalul de distributie are 3 dimensiuni, respectiv:
· lungimea canalului;
· latimea;
· adancimea.
Fiecare dintre acestea reprezinta o particularitate a continutului “canalului”.
A. lungimea canalului este numarul de verigi prin care circula marfa de la producator la
consumator ( numarul de verigi, de etape si nu de distanta dintre producator si
beneficiar pe care o parcurge produsul ).
Ex. Un produs poate merge direct la consumator, avem de-a face cu un canal scurt. Alt
produs livrat in aceeasi localitate cu intreprinderea producatoare dar care circula prin 2-
3 intermediari => pargurge un canal lung. In raport cu aceasta dimensiune avem de-a
face cu canale directe si canale cu intermediari. De regula prin canalele directe circula
serviciile care nu cunosc intermediari. Canalele cu intermediari pot fi scurte sau lungi in
functie de numarul intermediarilor. De regula prin canalele scurte circula mijloacele de
__________________________________________________________________ 157
_____________________________________________________________________
productie. Prin canalele lungi circula de regula bunurile de consum, aceste canale fiind
uneori foarte lungi.
B. latimea canalului se refera la numarul unitatilor prin care se asigura distributia unui
produs. Latimea este mai mica pentru mijloacele de productie si mai mare pentru
bunurile de consum ( marfurile ).
C. adancimea canalului arata cat de aproape este distribuitorul de consumator. Intalnim
2 situatii: unele produse sunt duse la domiciliul consumatorului ( prin corespondenta,
prin casele de comenzi ), alte produse sunt bunuri pentru productie care se afla la
distante apreciabile fata de locul de consum.
In concluzie fiecare categorie de produse isi are canalul sau specific de distributie, dar
canalele de distributie difera nu numai de productiile prin care se asigura circuitul
respectiv ci si din sfera in care ele functioneaza. Asftfel, exista canale care functioneaza
pe piata interna si pe piata externa.
Pe piata interna functioneaza:
1. canale care leaga pe producator de consumator;
2. canale care leaga pe producator cu consumator cu ajutorul unui intermediar;
3. canale care leaga pe producator de consumator cu 2 sau mai multi intermediari.
De regula prin mai multi intermediari circula producatorii care reclama organizarea
sortimentelor, preambalarea.
1. Producator consumator.
Acest tip de canal este specific indeosebi serviciilor date fiind particularilatile acestora,
actul de vanzare-cumparare realizandu-se de regula o data cu productia si consumarea
lor. Distributia fara intermediar intervine si in costul bunurilor cu scop productiv:
materii prime, materiale, utilaje, instalatii.
Distributia fara intermediar intervine intr-o buna masura si in cazul bunurilor cu un scop
productiv (materii prime, utilaje, instalatii complexe si bineanteles chiar si produse de
larg consum cum sunt mobila, autoturismele, painea).
2. Producator-Intermediar-Consumator, acest tip de canal este un canal scurt cu un
singur intermediar, este specific bunurilor de consum dar si a unor mijloace de
productie.
3. Producator-Intermediar-Intermediar-Consumator, acest tip este cu un producator si
mai multi intermediari. Acest canal e alcatuit din doua verigi intermediare succesive.
__________________________________________________________________ 158
_____________________________________________________________________
Este un canal lung specific pietei bunurilor de consum si indeosebi marfurilor de
sortiment complex, celor cu cerere sezoniera, marfuri ce reclama o serie de operatiuni
prealabile punerilor in vanzare, ansamblare, preambalare, etichetare.
Prin aceasta categorie de canale circula indeosebi productiile industriei usoare care
reclama realizarea unui sortiment din produsele respective. Intermediarul poate cumula
functia de en-grossist cu cea de detailist. Intermediarul se prezinta sub forma unor
intreprinderi comerciale, firme particulare din domeniul productiei industriale, a
serviciilor, al constructiilor, al agriculturii. Intermediarii pot fi si depozite dar si
magazine.
Pe piata externa canalele care formeaza obiectul comertului exterior pot fi delimitate
astfel:
1. canale fara intermediari;
2. canale scurte;
3. canale lungi.
Canalele fara intermediar realizeaza operatiuni de comert exterior care se intalnesc sub
denumirea de export direct sau import. In aceasta categorie intalnim exporturile de
instalatii complexe, de utilaje si de materi prime.
Canalele scurte se refera la prezenta unui singur intermediar (o societate, o firma
specializata) in exportul sau importul unor produse.
Canalele lungi sunt specifice circuitului cu mai multi intermediari. Ei pot fi exportatori,
importatori, en-grossisti, mic-grossisti,detailisti. Activitatiile respective se refera in
general la bunurile de larg consum. Desigur ca un numar mare de intermediari conduce
la realizarea unor cheltuieli mari, la plata unor comisioane si deci la scumpirea bunurilor
respective.
Fizionomia si eficienta unui canal de distributie se afla in legatura directa cu numarul,
felul si chiar indentitatea intermediarilor. Mecanismul liber al pietei a creat teren
prielnic inmultirii intermediarilor dar si pentru adancirea specializarilor si
diversificarilor.
Analiza tipologiei intermediarilor a condus la gruparea acestora dupa anumite criterii:
natura si obiectul fluxurilor, locul ocupat, gradul de independenta.
Integrarea procesului de distributie cunoaste doua forme:
1.Integrarea orizontala;
__________________________________________________________________ 159
_____________________________________________________________________
2.Integrarea verticala.
1. Integrarea orizontala se refera la cuprinderea de catre o firma a unui numar mare de
unitati ajungandu-se in unele cazuri la monopolizarea verigii respective intr-o zona sau
intr-o tara.
2. Integrarea verticala se refera la cuprinderea in sfera de activitate a unei intreprinderi,
a unor etape succesive ale distributiei. Este vorba de contopirea organizatorica a unor
functii succesive in circuitul marfii spre consumator. Integrarea verticala poate fi totala
si partiala.
3. Distributia fizica (logistica)

Distributia fizica reprezinta un complex de activitati prin care se asigura circuitul
produselor si al servisiilor de la producator la consumator sau utilizatorul final. Sistemul
logistic este format dintr-un ansamblu de activitati legate intre ele. Este vorba de:
· transportul produselor;
· stocarea;
· depozitarea, manipularea, sortarea;
· preambalarea;
· expedierea si receptia.
Transportul produselor este componenta de baza a distributiei fizice reprezentand

aproape 2/3 din costurile activitatiilor logistice. Cele cinci metode de transport sunt:
calea ferata, calea maritima, caile rutiere, trasportul prin conducte si transportul aerian.
Stocarea produselor este o componenta cu pondere in costurile logisticii, fiind necesara
pentru asigurarea unei aprovizionari ritmice corespunzator cerintelor firmelor.
Depozitarea se refera la amplasarea, proiectarea si alegerea spatiilor necesare
conservarii marfurilor pentru perioada cand ele se afla in depozit. Depozitarea cuprinde
activitati privind receptia produselor, pastrarea si protectia produselor si sortarea
produselor.
Manipularea marfii reprezinta un sistem de miscare a marfii in interiorul depozitelor. Ea
se refera la primirea, asezarea, expedierea marfurilor.
Fluxurile internationale reprezinta o componenta a distributiei fizice care contribuie la
cresterea eficientei circuitului produselor.
__________________________________________________________________ 160
_____________________________________________________________________
4. Strategiile distributiei
Strategiile distributiei reprezinta un sistem de optiuni, un set de optiuni. Strategiile
distributiei acopera o arie larga, ea vizeaza alegerea canalelor, alegerea formelor de
distributie din punct de vedere al amploarei distributiei, gradul de participare al firmei la
procesul de distributie, gradul de control al distributiei, gradul de elasticitate al
aparatului din activitatile de distributie, logistica marfurilor.
1. Alegerea canalelor -; in functie de natura produselor care fac obiectul distributiei,
mijloacele de transport sau bunurile de consum, strategia poate opta sau poate alege
distributia directa respectiv producator-beneficiar.
2. Alegerea formelor de distributie -; intalnim 3 feluri: distributie selectiva, distributie
extensiva si distributie exclusiva.
3. Gradul de participare al firmei in procesul distributiei -; intreprinderea poate gasi in
activitatea de difuzare a productiilor, distributie prin aparatul propriu sau exclusiv prin
intermediari si pote adopta si varianta folosirii atat a aparatului propriu cat si a
intermediarilor.
4. Gradul de control asupra distributiei are un vedere un control total sau un control
partial. Acest control poate fi un control ridicat, mediu sau scazut.
5. Gradul de elasticitate se refera la retetele de distributie prin formele de comercializare
pe care le practica.
6. Logistica marfurilor -; strategia se refera la alegerea celor mai eficiente cai de
transport, depozitare, stocare, aprovizionare, etc.
FUNCŢIONALITATEA MAGAZINULUI
AMPLASAREA MAGAZINULUI DE MARFURI ALIMENTARE
Problema amplasarii unui magazin nu se pune pentru un comerciant deja
instalat intr-un loc care poate fi excelent sau mediocru, ci se pune comerciantului care
vrea sa creeze o noua afacere fie prin cumpararea unui spatiu deja existent, fie prin
constructia altuia.
Fundamentarea deciziilor privind proiectarea noilor magazine, precum si
remodelarea celor existente pentru a fi reutilizate, se sprijina pe cunoasterea viguroasa a
__________________________________________________________________ 161
_____________________________________________________________________
factorilor care conditioneaza volumul si structura cererii marfurilor a populatiei din
perimetru ariei de atractie a magazinului respectiv.
Aria comerciala sau de atractie a unu magazin este acel spatiu delimitat
geografic din care isi atrage clientii si implicit asi asigura cifra de afaceri sau vanzari.
Deci, aria comerciala sau zona de atractie este acea zona inconjuratoare din cadrul
careia magazinul isi asigura aproximativ nouazeci la suta din vanzarile de marfuri
alimentare.
In ceea ce priveste dimensionarea magazinelor de mari suprafete in practica
comerciala din tara noastra precum si din alte tari, se evidentiaza tendinta de
fundamentare a unor norme orientative concretizate fie intr-o pondere ce urmeaza sa o
detina tipul de magazin in volumul vanzarilor de marfuri sau in suprafata de vanzare
determinata pe ansamblul comertului fie intr-un numar de tipodimensiuni, stabilite in
functie de numarul populatiei de servit si implicit de volumul cererii de marfuri a
populatiei.
AMBIANTA MAGAZINULUI DE MARFURI ALIMENTARE

Dupa definitia data de PHILIP KOTLET ambianta este efortul de a proiecta un
magazin in scopul de a produce efecte emotionale specifice cumparatorului marind
astfel probabilitatea realizarii actului de cumparare a produsului, produselor dorite.
Ambianta este o componenta majora a imaginii magazinului si poate fi definita
ca efectul senzorial creat de design-ul sau.
Design-ul magazinului se refera la stilul acestuia pus in valoare de catre
caracteristice fizice a cladirii in care functioneaza.
Atributiile magazinului care contribuie la cererea stilului sau sunt:
pentru design-ul exterior:
1. fatada
2. firma
3. vitrina
4. accesul in magazin
- pentru design-ul interior:
1. peretii interiori
2. pardoseala
__________________________________________________________________ 162
_____________________________________________________________________
3. plafonul
4.iluminarea
Ambianta magazinului trebuie sa fie in intregime in concordanta cu imaginea
dorita a magazinului, astfel o ambianta adecvata asigura tinta pe care comerciantul
dorste sa o admire pe piata.
DESIGN-UL EXTERIOR:
FATADA MAGAZINULUI
Fatada magazinului este o forma majora de promovare a vanzarilor pentru comerciantul
en-detail. Ea functioneaza ca interfata intre imaginea magazinului si comunitatea umana
pe care acesta o promoveaza. Ea trebuie sa capteze atentia trecatorilor sugerandu-le cu
rapiditate profilul magazinului si elementele distincte fata de concurenta din vecietate.
Este de retinut faptul ca aprecierea aspectului exterior al magazinului este data
nu numai de costul materialelor folosite in construirea fatadei (caramida, marmura,
metale) dar si de rezistenta lor la conditiile de clima.
Se cunosc trei configuratii de baza ale fatadei:
- in linie dreapta, paralel cu axul strazii cu posibilitatea existentei unor mici
vize pentru intrare
- in unghi, creeaza atractivitate si interes conducandu-i pe clienti in magazin
- in arcada, are la baza configuratia fatadei in linie dreapta dar, cu cateva
vize pentru intrari si pentru vitrine, ceea ce asigura cumparatorilor arii de protectie in
fata vitrinelor si creeaza o atmosfera atractiva si relevanta.
FIRMA SAU EMBLEMA

Firma este mijlocul de comunicare eficienta cu mediul sau extern. Ea ajutra
oamenii sa gaseasca magazinul si sa cunoasca ce vinde acesta. Stabilind numele si tipul
afacerii comerciale, firma trebuie sa corespunda cu imaginea pe care comerciantul
respectiv doreste sa o comunice clientilor sai.
Firma este reprezentata de numele magazinului scris in diferite variante si
amplasat de obicei deasupra intrarii in magazin. De multe ori, firma este reprezentata de
numele comerciantului.
__________________________________________________________________ 163
_____________________________________________________________________
De obicei firma unui magazin trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
a. vizibilitate – aceasta trebuie asigurata atata ziua cat si noaptea pe strazile
inguste se recomanda ca firma sa fie perpendiculara pe fatada.
b.originalitate – se obtine prin felul in care este scris numele sau printr-un desen ce il
insoteste
c.atractivitate – atractia firmei poate fi creeata prin mijloace simple cum sunt:
sloganuri,
enunturi sau o lumina care orienteaza atentia spre intrarea magazinului sau spre punctele
de intrare.
Unii producatori ofera agentilor economici in conditii avantajoase firme
luminoase. La acestea sunt mentionate atat firma magazinului cat si marca
producatorului.
VITRINA
Vitrina are ca scop atragerea atentiei trecatorilor. Ea comunica acestora natura,
calitatea si preturile marfurilor oferite de magazin. Este importanta pentru a convinge
clientul sa intre in magazin prima oara. Alaturi de promovarea imaginii cladirii, vitrina
mai are si urmatoarele functiuni ;
a. de a expune mostre reprezentative ale marfurilor aflate in magazin.b.
b. de a etala linii promotionale sau sezoniere
c. o combinatie de „a” si „b”.
Odata cu aparitia magazinelor cu autoservire rolul vitrinei a fost intr-o masura
diminuat. Cele mai multe magazine cu autoservire au renuntat la etalarile obisnuite in
vitrine si folosesc intreaga fatada placuta cu geamuri pentru a asigura vizibilitatea
intregului magazine
ACCESUL IN MAGAZINUL DE MARFURI ALIMENTARE

Accesul in magazin trebuie proiectat astfel incat sa incurajeze clientii sa intre
in magazin.
Numarul si localitatea intrarilor sunt influentate de: marimea magazinului,
numarul de lifturi, scari, sisteme de securitate, fluxurile clientilor si de unele
particularitati arhitectonice.
__________________________________________________________________ 164
_____________________________________________________________________
Magazinele de mici dimensiuni au o singura intrare pentru clienti si eventual
o intrare in spate pentru aprovizionare.
Magazinele cu autoservire au de regula, doua intrari.
Marile magazine au mai multe intrari ce pot fi amplasate pe toate laturile.
Constructiile moderne sunt dotate cu usi rabatabile sau cu celula fotoelectrica
sau cu perdea de aer ce impiedica intrarea prafului in magazin, mentine temperatura
constanta si permite ccesul liber al clientilor in magazin.
DESIGN-UL INTERIOR
Peretii interiori
Peretii interiori sunt folositi pentru a secmenta spatiul magazinului
departajand zonele de vanzare de cele care sprijina vanzarea. Ca tendinta, in general, se
folosesc peretii despartitori mobili care asigura flexibilitate in expluatarea spatiilor. Sunt
preferate materialele usoare: lemn, carton, sticla, metal. Piesele de divizare ale salii de
vanzare pot fi colorate decorate cu tapet sau acoperite cu alte materiale pentru a produce
efecte estetice atragatoare.
Pardoseala
Pardoseala asigura conditii de intretinere a curateniei si de protectie a
marfurilor expusi si a echipamentului comercial existent, astfel pardoseala trebuie sa fie:
rezistenta la traficul intens al clientilor usor de curatat si de uscat, fara obstacole pentru
clienti si personalul din magazin.
Aspectul general al pardoselei va fi corelat cu imaginea reala pe care
comerciantul doreste sa o promoveze prin magazinul sau.
O practica obisnuita pentru magazinele alimentare este sa aiba pardoseala cu
efecte de marmura, sa dea impresia de curatenie, in timp ce un magazin de mobila, de
exemplu, sa fie apreciat printr-un invelis al pardoselei care sa sugereze ambianta unei
camere mobilata luxos.
Plafonul
__________________________________________________________________ 165
_____________________________________________________________________
Plafonul contribuie la atmosfera unei incaperi. Un scop secundar al
plafonului este de a ascunde instalatia electrica, conductele sanitare si alte elemente de
infrastructura. O problema deosebita se acorda inaltimii plafonului: plafonul jos creeaza
o atmosfera de caldura intimitate, in magazin, avand avantajul reducerii costurilor
energetice; plafonul inalt creeaza o ambianta spatioasa fiind apreciata de catre clienti ca
fiind prea rece si impersonala.
Iluminatul magazinului
Iluminatul magazinului este utilizat pentru a atrage atentia trecatorilor si
pentru a usura clientilor examinarea marfurilor in interiorul magazinului. Pentru a
obtine efectul dorit se armonizeaza culoarea, pozitia tipul de lampa si dispozitivele de
fixare. Lumina incandescenta este folosita, in general, pentru lumina de accentuare
deoarece asigura un spatiu de culori si este mai usor de determinat adevarata culoare a
unui produs.
Lampile electrice cu fluorescenta sunt descarcari electrice in gaze rarefiate
(neon, argon) sau vapori metalici (mercur sau sodiu). Ca avantaje fata de becurile cu
incandescenta are: lumina apropiata de lumina zilei, eficacitate luminoasa superioara,
3000-6000 ore de functionare, iar ca dezavantaje: costuri mai ridicate, instalare
complexa si dimensiuni incomode pentru interioarele locuintelor.
Lumina de vapori metalici desi mai putin costisitoare si mai usor de utilizat
da o irizare albastra ce se utilizeaza pentru iluminarea de font.
Reducerea nivelului de iluminare afecteaza celelalte elemente ale design-ului
magazinului. Culorile deschise si cele lucioase reflecta lumina, iar culorile inchise si
mate o absorb.
Se mai utilizeaza oglinzi pentru ca dau efect de spatiu.
Tipul de iluminat adoptat depinde de manager-ul magazinului, imaginea
dorita si volumul bugetului alocat iluminarii.
Energia electrica este indispensabila orcarei gospodarii usurand munca si
oferind conditii de confort.
ORGANIZAREA FLUXURILOR DE CIRCULATIE IN MAGAZINUL DE

MARFURI ALIMENTARE
1.Fluxul marfurilor
__________________________________________________________________ 166
_____________________________________________________________________
Acest flux reprezinta miscarea marfurilor pe intregul circuit al magazinului
din momentul primirii lor de la furnizori pana in momentul vanzarii lor si eliberarii catre
cumparator, acesta fiind punctul de plecare in actiunea de proiectare a magazinului.
Cerintele privind organizarea moderna si eficienta a fluxului marfurilor:
separarea fluxului marfurilor de fluxul cumparatorilor, se recomanda ca intrarea
marfurilor in magazin sa se faca prin curtea interioara sau in cazul in care magazinul
este de tip vechi (cu o singura intrare) in afara orelor de program sau in zilele cu flux
redus de cumparatori
reducerea distantei parcurse de marfuri intre punctele de intrare si desfacere a acestora
in unitate
2.Fluxul personalului
Fluxul personalului este organizat separat de fluxul cumparatorilor, in cazul
magazinelor mari sau moderne, dar se suprapune cu fluxul marfurilor, accesul
personalului se realizeaza printr-un punct controlat iar circulatia personalului spre
grupurile sanitare se face pe un circuit secundar.
3.Fluxul cumparatorilor
Reprezinta caile de circulatie a acestora, de la intrarea in magazin catre toate
grupurile de marfuri etalate in sala de vanzare si pana la iesirea din magazin.
Circulatia lesnicioasa a clientilor printr-un magazin este conditionata de
marimea si localizarea spatiala a cailor de comunicatie in cadrul salii de vanzare. In
functie de destinatia lor se impart in: cai de circulatie principale, culoare pentru
efectuarea cumparaturilor, spatii de stationare.
ECHIPAMENTUL DE PREZENTARE SI DESFACERE A MARFURILOR

ALIMENTARE
Echipamentul comercial indeplineste un rol important in activitatea unui
magazin contribuind la folosirea optima a suprafetei de vanzare la etalarea unei cantitati
cat mai mari de marfuri si la crearea unor conditii mai favorabile de munca pentru
vanzatori.
Echipamentul comercial al magazinelor cuprinde alaturi de mobilierul de
expunere a marfurilor, o gama larga de utilaje si materiale indispensabile in procesul
prezentarii si desfacerii marfurilor. Din categorioa utilajelor fac parte urmatoarele:
__________________________________________________________________ 167
_____________________________________________________________________
a.utilajele de baza ale salii de vanzare:
- utilaje pentru calcul
- aparate pentru incercat si verificat articole electrocasnice
- generatoare (cablu pentru televizoare)
- aparate de masura
- pupitre pentru auditii muzicale
b.utilajele suplimentare ale salii de vanzare:
- dispozitivele
- aparate si masini pentru calcat
- aparate de fasonat, festonat, cusut, brodat, pentru articolele de tesaturi
c.utilajele specifice sectorului alimentar:
- vitrine frigorifice (congelator, frigider)
- masini pentru taiat, tocat (feliator, cutite)
- masini de cantarit (cantar electronic, balanta)
- masini de ambalat (marcatoare pentru preturi)
- masini de marcat (casele de marcat fac parte din utilajele de baza ale salii de
vanzare avand un rol foarte important in toate punctele de vanzare, mai ales, in cele de
mari suprafete (supermarket-uri)
d.utilaj fix sau stationar:
- rafturi
- gondole
- carlige
- polite
e.utilaj suplimentar:
- caruciare
- cosuri
MODULUL VI
REALIZAREA VÂNZĂRII
1.Autoservirea.
Autoservirea se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
__________________________________________________________________ 168
_____________________________________________________________________
a. expozitia vizuala a intregului sortiment pe un mobilier adoptat cu gondole
insufletite intr-un magazin atragator.
b. punerea produselor la indemana clientelei care se serveste la insasi cu existenta a
catorva puncte de deservire.
c. informatii si indicatii clare si precise asupra produselor prin etichete, pancarde,
oferte speciale, preturi.
d.punerea la dispozitia clientelei a unui cos sau carucior
e.plata globala se face la iesire, la casa de marcat
f. pentru unele articole se pastreaza forma de vanzare clasica (paine, mezeluri)
2. Vanzarea prin case de comenzi.
Este organizata in marele magazine in cadrul carora se primesc direct sau
telefonic comenzile clientilor domiciliati in aceeasi localitate, intrarea se face imediat.
3 . Vanzarea prin automate.
Produsele preambalate se procura de cumparatori de la automatele comerciale
prin introducerea unei monede.
Prezinta urmatoarele avantaje: servirea permanenta, amplasarea in locuri
aglomerate (spitale, gari, statii), cheltuieli de intretinere mici si personal de deservire
redus.
4. Vanzarea pe baza de modele.
Elementele de diferentiere sunt: posibilitatea identificarii marfurilor oferite
pe baza numerelor atribuite modelelor expuse in sala de vanzare, alegerea de catre
cumparatori a modelului dorit precum si existenta stocului principal de marfuri in afara
spatiului de vanzare.
5. Vanzarea directa sau „bom-party” Stil zepter.
6. Alegerea libera a marfurilor de catre consumatori.
Aceasta forma de vanzare este asemanatoare autoservirii numai ca exista si
un vanzator, plata se face la acesta. Presupune:
a. expunerea deschisa a marfurilor
b. amplasarea grupelor de marfuri pe suprafata de vanzaretinand seama de inrudirea
dintre ele.
c. alegerea libera a marfurilor
d. existenta unei zone a vanzatorului
__________________________________________________________________ 169
_____________________________________________________________________
e. ridicarea marfurilor de pe mobilierul de prezentare direct de catre cumparatori
f. ambalarea se face de catre vanzator
7. Comertul prin corespondenta
Este o forma de vanzare ce se bazeaza pe comenzi prealabile si servirea
populatiei la domiciliu. Se trece de la magazin fara vanzator la vanzatoare fara
magazine.
Oferta de marfuri este prezentata intr-un catalog de agentii comerciale. Un
catalog cu trei sute de pagini contine un numar de articol simular cu cel al unui magazin
de zece mii metrii patrati.
Comanda se poate face direct in scris la firma sau la magazinele acesteia.
8.Vanzarea cu marje reduse.
Anumiti detalisti combina autoservirea si reducerea preturilor intr-un cadru
simplu fara personal de vanzare, cu sortiment redus si cu rotatie ridicata.
Vanzarea reprezinta actiunea prin care clientul este convins sa cumpere
produsele sau sewrviciile unui magazin, fie prin autoservire, vanzarea prin case de
comenzi, prin automate, fie prin alegerea libera a marfurilor de catre consumatori, fie
prin vanzarea pe baza de modele, prin corespondenta, fie prin marjde reduse, fie prin
vanzarea directa.
TEHNICI DE PROMOVARE A MARFURILOR IN INTERIORUL

MAGAZINULUI
1. Promovarea prin marca.
Pune pe primul plan reformatia si argumentatia. Ea urmareste valorificarea
reputatiei unei intreprinderi sau marci de renume. La locul de vanzare se va organiza un
stand separat cu buna iluminare pentru a scoate in evidenta produsele respective,
mobilier special si suporti de prezentare. Obligatoriu va fi prezentata emblema. Se mai
amplaseaza un panou cu text explicativ asupra caracteristicilor produselor.
2.Promovarea prin ambalaj.
Ambalajul modern nu are doar rol de protectie ci si de comunicare intre
produs si client. Va informa cat mai complet clientul asupra produsului respectiv. Rolul
reformativ va creste in comparatie cu publicitatea asupra produsului respectiv. Cu cat
__________________________________________________________________ 170
_____________________________________________________________________
este mai estetic cu atat va atrage atentia si va favoriza luarea deciziei de cumparare a
clientilor. Joaca rolul de vanzator mut in autoservire.
3.Promovarea prin etichetare
Eticheta constituie un element de informare si de mare randament estetic si
comercial. Se caracterizeaza prin: forma dreptunghiulara, de obicei, text scurt, concis,
inteligent redactat, scris corect si usor vizibil, material folosit: carton.
4.Promavare prin expozitii de marfuri in interiorul magazinului
Expozitiile sunt manifestari ocazionale ce au drept scop informarea
publicului cumparator asupra progreselor realizate in domeniul bunurilor si serviciilor.
Prezinta mai multe produse dintr-o grupa de marfuri inrudite. Sunt organizate intr-un
loc distinct cu mobilier adecvat grupei si cu un bogat sortiment de articole si cu material
informativ interesant. Organizarea unei expozitii va tine cont de: sortimentul produselor,
amplasarea de panouri informative, etichetarea fiecarui produs, etalarea se va face
sugestiv, delimitarea spatiului necesar, realizarea unui cadru estetic.
5.Promovarea prin demonstratii practice.
Este cea mai eficienta forma de publicitate la locul de vanzare. Se practica
mai ales la marfurile electrocasnice si elecronice.
RELATIILE COMERTULUI CU CONSUMATORII.

Statul este obligat sa protejeze cetatenii, in calitatea lor de consumatori,
instituind cadrul necesar accesului deplin la produse si servicii, informarii lor complete
despre caracteristicile acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor ale
persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive.
Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt:
1.dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li
se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata sau sanatatea.
2.dreptul de a fi informati corect asupra caracteristicilor produselor si serviciilor,
precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori.
3.dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si
servicii de calitate.
4.dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea
necorespunzatoare a produselor si serviciilor.
__________________________________________________________________ 171
_____________________________________________________________________
5.dreptul de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor in scopul
apararii intereselor lor.
In tara noastra, legislatia privind protectia consumatorilor este destul de
sumara, pana in 1990 neacordandu-se o prea mare atentie acestui domeniu. Exista in
vigoare din August 1967 hotararea 1872/4 August 1967 prin care intreprinderile
producatoare raspund in fata consumatorilor pentru lipsurile calitative constatate dupa
vanzarea cu exceptia celor cauzate de nerespectarea de catre cumparatori a regurilor de
folosire. Mai exista legea numarul 4 privind calitatea bunurilor si serviciilor si ordinul
nr. 18/8.05.1990 privind certificarea de electrosecuritate a bunurilor de consum. Tot in
1990 a fost emisa legea privind protejarea populatiei impotriva unor acctivitati
comerciale ilicite.
SORTIMENTUL MĂRFURILOR ALIMENTARE ŞI NEALIMENTARE

Metodele de ambalare sunt diferite în funcţie de tipul materialului.Industria aplică din
ce în ce mai multe metode moderne ca :
Ambalarea celulară se face cu pelicule transparente de material plastic sau
celulozic.Prese speciale fac ca cele 2 pelicule să adere,închizând din loc în loc produsul
ambalat.
Ambalarea cu pelicule aderente se aplică la brânzeturi;constă în acoperirea produsului
cu un material peliculogen care apoi se uscă,formând un strat protector,rezistent şi
impermeabil.
Ambalarea sub vid se face cu aparate de tip Vacufin.Se aplică la lapte praf,praf de ouă,
cafea măcinată.Aparatul dozează produsul în ambalaj ermetic cu 99% vid.Lipsa
oxigenului asigură condiţii optime de păstrare.
Ambalarea cu gaze inerte se aplică la produsele alterabile,ca preparate din carne tăiate
felii şi preambalate în folii transparente.În acest caz se extrage oxigenul din ambalaj şi
se introduce azotul cu gaz inert.
Ambalarea sistem Cryovac se aplică la carne,preparate din carne,peşte,
carne păsări,brânzeturi,produse patiserie, legume,fructe proaspete,etc.Se folosesc folii
de materiale plastice,foi celulozice sau folii complexe(celofan-polietilenă) şi folie
Cryovac(clorură de vinil cu clorură de viniliden dau prin polimerizare această
__________________________________________________________________ 172
_____________________________________________________________________
folie).Produsul ambalat în pungi Cryovac, vidate se scufundă în apă fierbinte să se
contragă cu 50-80% învelind etanş produsul luând forma acestuia.Temperatura apei de
fierbere diferă după felul produsului,ca de altfel şi tipul de peliculă.
Ambalarea Ultrapack se aplică la lichide:lapte,sucuri.Se folosesc ambalaje din carton
tetraedice prevăzute cu un pai pentru extragerea conţinutului.Ambalajul se închide prin
lipire cu apă fierbinte.
Ambalarea Tetrapack se foloseşte tot la produse lichide.Ambalajul din carton căptuşit
în interior cu staniol,se închide automat şi se sterilizează.
Ambalarea Freschpack se aplică la preparate culinare.Ambalajul este o tăviţă subţire
din aluminiu învelită în peliculă transparentă şi impermeabilă,vidată şi trecută printr-un
aparat tip tunel cu apă fierbinte de diferite temperaturi.
Ambalarea de tip „aerosol” foloseşte recipiente metalice rezistente.
Produsul se introduce împreună cu un gaz lichefiat sau comprimat care propulsează
conţinutul printr-o valvă datorită suprapresiunii din interior.Se aplică la
insecticide,substanţe peliculagene,cosmetice,etc.
Ambalajele sunt diferenţiate după mai multe criterii:
-după felul materialului folosit la confecţionarea lor,ambalajele pot fi:
din lemn,
hârtie,
textile,
sticle,
metale,
mase plastice sau materiale complexe
-după procedeul confecţionării sunt:
ambalaje fixe,
demontabile,
pliante.
-după domeniul de utilizare:ambalaje de transport,de defacere-prezentare.
Cadrul legislativ privind calitatea mărfurilor

În condiţiile dezvoltării şi diversificării produselor,lărgirii schim-urilor pe piaţa internă
şi internaţională,un rol important îl are standardizarea.
__________________________________________________________________ 173
_____________________________________________________________________
Standardizarea are ca obiect elaborarea de standarde ca documente sau specificaţii ce
cuprind soluţii tehnice şi comerciale menite să promoveze ridicarea calităţii mărfurilor.
Principalele obiective ale standardizăriii sunt:
-asigurarea şi ridicarea calităţii produ-selor în corelaţie cu protecţia consumato-rului şi
amediului înconjurător.
-tipizarea şi unificarea sortotipodimensiunilor mărfuri-lor
-facilitarea schimburilor de mărfuri şi informaţii tehnico-ştiinţifice pe piaţa internă şi
internaţională.
Standardizarea contribuie la obţinerea mărfurilor de calitate prin faptul că în standarde
se regăsesc atât factorii care determină şi influenţează calitatea cât şi condiţiile tehnice
de calitate ale produsului respectiv.Organizarea la nivel central a activităţii de elaborare,
aprobare a acestor documente,obligă părţile interesate(producător,comerciant) să
respecte şi să asigure realizarea conţinutu-lui său.
Standardizarea prin tipizare contribuie la creşterea eficienţei economice a
activităţii productive deoarece scade costul unor operaţiuni ca
proiectare,manipulare,creşte productivitatea muncii şi fireşte se înmulţeşte calitatea.
În ţara noastră,organismul naţional de standardizare este Institutul Român de
Standardizare(IRS),organ de specialitate al Administraţiei publice centrale,în
subordinea guvernului.Prin Ordonanţa nr.19/1992 modificată de Legea nr.11/1994 sunt
prevăzute dispoziţii legate de activitatea IRS.Elaborarea programelor de standardizare şi
a proiectelor acestora se face de către comitetele tehnice de stan-dardizare înfiinţate pe
diverse domenii de activitate şi organizate pe lângă societăţi comerciale,regii autonome
şi alte persoane juridice.Din aceste comitete tehnice de standardizare fac parte cadre cu
pregătire superioară de specialitate.
Certificatul de conformitate este un act,document eliberat de un organism autorizat care
indică că un produs sau serviciu complet identificat este conform unui standard sau act
normativ specificat.
Certificatul de capabilitate este un alt document care atestă că condiţiile de
proiectare,fabricare declarate de un furnizor sunt capabile să asigure produselor
respective nivelul calitativ specificat.
Aceste certificate sunt eliberate pe baza rezultatelor obţinute prin analiza calitativă de
către laboratoarele „acreditate”.În ţara noastră s-a înfiinţat astfel centrul naţional pentru
__________________________________________________________________ 174
_____________________________________________________________________
încercarea şi expertizarea produ-selor numit LAREX,recunoscut legal şi înregistrat la
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale şi Serviciilor.
Verificarea calităţii mărfurilor

Aprecierea calităţii unui produs se face cu scopul de a constata modul cum sunt
respectate cerinţele precrise de STAS şi în dorinţa de a găsi căi de îmbunătăţire a
acestuia.Verificarea calităţii se desfăşoară în spaţiile amenajate denumite „labora-toare”
care permit aplicarea diferitelor metode şi tehnici de analiză.Verificarea calităţii se face
pe lot de marfă.
Prin lot de marfă înţelegem cantitatea de produs de acelaşi fel,având aceeaşi formă de
ambalaj şi aceeaşi dată de fabricaţie.Mărimea lotului este stabilită cantitativ de STAS în
capitolul „Reguli pentru verificarea calităţii”.
Aceste reguli precizează ordinea analizei unui lot,şi anume:
➢ verificarea ambalajului(de transport şi desfacere);
➢ verificarea marcării;
➢ recoltarea probei medii pentru analiză;
➢ analiza organoleptică şi de laborator.
Verificarea ambalării,marcării şi examenul organoleptic se fac luând la întâplare 5-10%
din numărul ambalajelor de transport care constituie lotul,dar nu mai puţin de 2
ambalaje.Pentru examen de laborator se formează o probă medie din produsele
examinate organoleptic.Proba medie reprezintă cantitatea de produs recoltată prin
sondaj din diferite puncte ale produsului(sau lotului).Mărimea probei, exprimată în
grame,este prevăzută în STAS.Proba obţinută se împarte în părţi egale şi se ambalează
în borcane de sticlă sau alte ambalaje impermeabile.O parte din probă se trimite la
laboratorul de analiză al întreprinderii respective,cea de-a doua parte se păstrează în
acelaşi loc,în aceleaşi condiţii ca lotul primit.Probele vor fi sigilate şi etichetate
cu:denumirea fabricii producătoare şi a produsului;data fabricării şi luării
probelor;numele şi semnătura persoanei care a luat proba.În caz de litigiu,o parte din
probă se trimite spre analiză unui laborator neutru,corespunzător tipului de
produs.Pentru verificarea calităţii produsului se folosesc diferite metode şi anume:
-metoda organoleptică.
-metode de laborator:fizice,chimice,mecanice,etc.
__________________________________________________________________ 175
_____________________________________________________________________
Buletinul de analiză este un document important prin care fabrica certifică calitatea
produsului,garantându-l o anumită perioadă de timp.De aceea,în conţinutul său sunt
înscrise condiţiile tehnice stabilite de STAS pe baza căruia a fost fabricat produsul,ca şi
condiţiile întrunite de produs în momentul predării.
Eficienţa recepţiei este determinată de respectarea unor cerinţe importante,ca:
delimitarea pe loturi,pentru recepţia cantiativă se va face după felul produsului,al
ambalajelor de transport şi de desfacere,al preţului.Pentru recepţia calitativă,delimi-
tarea lotului se va face şi în funcţie de data fabricaţiei pentru ca rezultatele să fie
concludente.Recepţia calitativă se va face la nivelul unităţilor în 24 de ore de la primirea
mărfurilor.
Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor are obligaţia să interzică comercializarea de
produse sau prestarea de servicii care utilizate în condiţii normale pot pune în pericol
viaţa consumatorilor.Interzice producerea şi comercializarea de produse falsificate sau
contrafăcute.Urmăreşte să se comercializeze numai produse care respectă condiţiile de
calitate prevăzute în contracte.De asemenea,urmăreşte modul cum se respectă condiţiile
igienico-sanitare în producţie,pe timpul transportului, depozitării,desfacerii,conform
normelor sanitare în vigoare.
Valoarea nutritivă a produselor alimentare

Produsele alimentare reprezintă furnizorul principal de elemente chimice simple şi
complexe care participă la formarea ţesuturilor şi substanţelor bioactive,necesare
organismului uman.Valoarea alimentară presupune cunoaşterea amplă a valorii
nutritive,a valorii calorice şi a gradului de asimilare a produselor
a)D.p.d.v.nutritiv produsele alimentare conţin cantităţi variabile de substanţe organice şi
anorganice:
proeteine,
lipide,
glucide,
elemente minerale,
vitamine,
enzime,
apă,etc. cu rol distinct în organism.
__________________________________________________________________ 176
_____________________________________________________________________
Apa participă în proporţie de 60% la buna funcţionare a ţesuturilor.Ea reprezintă un
component important al produselor alimentare de origine vegetală şi animală.Conţinutul
alimentar în apă variază în limite largi fiind de 12-15% la cereale şi derivatele lor,40-
48% la pâine, 75-95% la legume şi fructe,40-60% la carne,87% la lapte,etc.Apa din
alimente se află sub formă de apă liberă şi apă legată.Apa liberă este reţinută de părţile
superficiale ale alimentului,conţinutul ei se modifică deci continuu în funcţie de para-
metrii spaţiului de păstrare.Pierderile acestui tip de apă pot produce modificarea
însuşirilor organoleptice,creşterea acestui conţinut poate duce la mucegăire.Apa
existentă în alimente în stare legată(cu substanţe coloidale sau apă de hidratare) este mai
stabilă,dar pentru unele alimente poate servi activităţii enzimatice în condiţii de păstrare
necorespunzătoare,favorizând apariţia fermentaţiei.
Substanţe proteice.
Proteinele sunt substanţe nutritive,cu structura complexă,având roluri foarte importante
în organism.Ele deţin,după apă,cea mai mare pondere în ţesutul uman(16-19% din
greutatea corporală).
Îndeplinesc rol plastic,fiind component principal al protoplasmei,participă la formarea şi
reînnoirea permanentă a ţesuturilor din organism.
Proteinele sunt macromolecule formate din lanţuri de aminoacizi,uniţi între ei,sau uniţi
cu o componentă neproteică.Aminoacizii,ca elemente structurale se găsesc în produsele
alimentare în nr. de 20.Majoritatea aminoacizilor pot fi sintetizaţi de organism şi sunt
denumiţi neesenţiali,iar un nr. de 8 aminoacizi neputând fi sintetizaţi de om se numesc
esenţialii şi trebuie aduşi la organism prin alimente.D.a.p.d.v.,cele mai valoroase
proteine se găsesc în alimentele de origine animală,ca:lapte,ouă,carne,peşte şi derivatele
lo,pentru că conţin în proporţii adecvate aminoacizii esenţiali.Alimentele de origine
vegetală-leguminoasele, cerealele,fructele-conţin.de asemenea, aminoacizi esenţiali,dar
unii dintre aceştia în proporţii mai reduse.Lipidele sunt substanţe organice componente
ale materiei vii cu important rol energetic.Ajunse în organism,ele ard complet,dintr-un
gr. De lipide rezultând 9,3 kilocalorii.Fiind mari furnizoare de energie şi insolubile în
apă,grăsimile reprezintă o formă de stocare a energiei în organism..Prezintă importanţă
în special grăsimile lichide prin faptul că aduc un aport de acizi graşi polinesaturaţi,
nesintetizabili de către organism,fapt pentru care aceşti acizi s-au denumit
esenţiali.D.p.d.v. chimic,lipidele sunt substanţe organice complexe care rezultă din
__________________________________________________________________ 177
_____________________________________________________________________
esterificarea diferiţilor alcooli cu acizi graşi ce pot fi saturaţi sau nesaturaţi.După
compoziţia chimică,lipidele sunt denumite:gliceride, formate din glicerol şi acizi
graşi,şi lipoide-fosfatide şi steroli.Lipidele se găsesc în cantităţi mici comparativ cu
gliceridele,dar au o importanţă biologică foarte mare.Fosfatidele sunt grăsimi comlexe
formate din glicerină,acizi graşi şi o bază azotoasă.Se găsesc cu denumirile de lecitină şi
cefalină în ţesuturile animale.
Sterolii sunt esteri ai acizilor graşi,se găsesc cu denumirea de colesterină în alimente de
origine animală,iar cu denumirea de ergosterol în alimente de origine vegetală.Sub
acţiunea radiaţiilor ultraviolete,ergosterolul trece în calciferol sau vitamina D2.Prezenţa
lor în alimente influenţează păstrarea acestora,deoarece la temperaturi ridicate,la lumină
şi la aer se descompun uşor favorizând apariţia modificării nedorite numită râncezire.
Glucidele sunt cele mai răspândite sub-stanţe organice şi componentul principal al
regnului vegetal.Ele se obţin prin fotosinte-ză în frunzele verzi sub acţiunea cataliza-
toare a clorofilei cu ajutorul energiei solare a bioxidului de carbon şi a apei.Alimentele
de origine animală conţin puţine glucide. Cele mai răspândite glucide existente în
alimente sunt:
glucoza,fructoza,galactoza,lactoza,maltoza,amidonul,glicogenul,celuloza,etc.
Glucidele se absorb numai sub formă de monozaharide şi anume sub formă de
glucoză,singurul zahăr metabolizat de organism,celelalte zaharuri complexe sunt
descompuse mai întâi de enzime specifice în compuşi simpli şi apoi asimilate.Glucoza
se găseşte în stare liberă în miere,struguri,căpşuni,în unele legume.
Industrial se obţine ca produs finit prin hidroliza amidonului.Fructoza este mai dulce
decât glucoza,se găseşte liberă în mere,pere şi legume.Galactoza intră în structura
lactozei,zahăr care se găseşte în lapte şi favorizează,împreună cu glucoza de care este
legată,formarea fermentaţiei lactice ce stă la baza obţinerii produselor lactate acide.
Zaharoza-zahărul de sfeclă sau de trestie se extrage pe cale industrială din aceste
produse şi formează în proporţie de 99,8% componentul principal al alimentului numit
zahăr.Amidonul este poliglucidul cel mai răspândit,prin hidroliza acidă sau enzimatică
este descompus în produsele intermediare, dextrină,maltoză,şi în final,glucoză.Se
extrage în stare aproape pură din cereale şi cartofi,ca produs alimentar.Prezenţa glu-
cidelor în alimente influenţează procesul de păstrare a acestora în sensul că favorizează
apariţia unor modificări biochimice nedo-rite,numite fermentaţii,procese care diferă în
__________________________________________________________________ 178
_____________________________________________________________________
funcţie de tipul de zahăr existent şi denumite după produsul principal rezultat din
această acţiune.Sărurile minerale reprezintă numai 6% din greutatea corpului
omenesc,dar joacă un rol foarte important în nutriţie.Un nr. de 20 de elemente mine-rale
numite bioelemente sunt necesare în desfăşurarea metabolismului bazal.
Indiferent de cantitatea existentă în organism,toate substanţele biogene sunt esenţiale
pentru că organismul nu le poate sintetiza sau înlocui.Sărurile minerale au multiple
roluri în organism,de aceea prezenţa lor în alimente este prevăzută prin STAS,ca indice
denumit cenuşă.
Vitaminele sunt substanţe organice naturale,necesare organismului în cantităţi foarte
mici.Sursa de vitamine pemtru om o formează alimentele vegetale pe care la primeşte ca
atare sau sub formă de provitamine.Vitaminele sunt denumite cu litere majuscule sau
prin denumirea mala-diei ce poate să apară în lipsa lor,cât şi prin compoziţia
chimică.Vitaminele se clasifică după condiţiile de solubilizare în 2 grupe:
liposolubile A,D,E,K
hidrosolubile-complexul B,C,P,PP,H,U,F.
Vitaminele liposolubile sunt solubile în grăsimi şi solvenţii acestora,din care cauză se
găsesc numai în alimente grase.Fiind insolubile în apă nu se pierd în timpul operaţiilor
de spălare practicată în tehnologia alimentară.
Vitaminele hidrosolubile,din cauza marii solubilităţi în apă,se pierd foarte uşor prin
fierbere,păstrare.Ele nu formează rezerve în organism,ca cele liposolubile,de aceea
semnele carenţei lor apar foarte repede, urmările pentru organism fiind foarte diferite.Se
găsesc numai în alimente de origine vegetală datorită fenomenului de
fotosinteză,localizăndu-se în special în părţile externe ale acestora.
Enzimele sunt catalizatori organici secretaţi de protoplasma celulară a oricărei celule
vii.Acestea au structuri chimice foarte diferite,baza formând-o aminoacizii.
Caracteristica lor este specificitatea,pt. că au putere de catalizare asupra unei singure
substanţe sau grup de substanţe cu structuri moleculare asemănătoare.Sunt sensibile faţă
de factorii mediului de viaţă având o temperatură optimă de activitate,o reacţie acidă sau
alcalină optimă de viaţă şi pot fi degradate din cauza structurii proteice de către
alcool,căldură,soluţii de metale,etc.
După natura celulei care le-a format sunt cunoscute enzimele din alimente şi enzimele
microbiene.
__________________________________________________________________ 179
_____________________________________________________________________
enzimele proprii alimentelor produc procese dorite ca:maturarea la carne,definirea
coacerii legumelor şi fructelor culese înainte de această etapă.Prelungirea acestor
procese sau desfăşurarea în condiţii necorespun-zătoare pot duce şi la activităţi
enzimatice nedorite ca:alterarea sau putrefacţia.
enzimele microbiene participă la toate procesele vitale specifice celulei.O dirijare a
activităţii unor enzime microbiene poate produce reacţii folositoare,fapt pentru care sunt
utilizate în industria alimentară fermentativă.În schimb,o activitate enzimatică spontană
a unor microorga-nisme asupra alimentelor pe care trăiesc poate crea pagube materiale.
b)Valoarea calorică a alimentelor este determinată de prezenţa substanţelor nutritive
zise calorigene:lipide,glucide, protide şi alcoolul care prin ardere în organism
generează,următoarele cantităţi medii de energie la 1 gr substanţă:glucidele 4,1
kcal/g,lipide 9,3 kcal/g,proteinele 4,1 kcal/g,alcoolul 7,1 kcal/g.Alimentele bogate în
aceste substanţe organice asigură astfel necesarul permanent de energie al organismului
în desfăşurarea diferitelor funcţii vitale şi activităţi.
c)Gradul de asimilare a alimentelor este determinat de calitatea substanţelor organice
existente în componenţa acestora,cât şi de capacitatea organismului de a sintetiza unele
dintre aceste substanţe.Există însă,substanţe nutritive nesintetizabile care se numesc
esenţiale sau indispensabile(aminoacizii, acizii graşi,elementele minerale biologice şi
vitaminele) pe care organismul le găseşte numai în alimente şi a căror asimilare este
influenţată de metodele de prelucrare,de condiţiile de manipulare,de păstrare,etc.
Păstrarea mărfurilor alimentare

Păstrarea produselor alimentare,ca etapă importantă în circulaţia mărfurilor,reprezintă o
necesitate obiectivă determinată de caracterul sezonier al producţiei acestor bunuri.Fiind
produse bogate în substanţe nutritive,alimentele sunt supuse permanent unor procese
fizice,chimice,biochimice care influenţează calitatea acestor substanţe atât de necesare
pentru alimentaţie.
Păstrarea mărfurilor reprezintă deci un factor pentru calitatea produselor,de aceea
STAS-urile stabilesc condiţiile specifice de realizare a acestui factor pt.fiecare produs.
Condiţiile specifice păstrării urmăresc să asigure un echilibru între factorii interni ai
produsului şi factorii externi din spaţiul de păstrare.Factorii externi
__________________________________________________________________ 180
_____________________________________________________________________
sunt:temperatura,umiditatea,compoziţia aerului din încăperea de păstrare,lumina,starea
de igienă a spaţiului de păstrare,etc.
Modificările produselor alimentare în timpul păstrării, după cauza care le-a
produs,sunt:fizice, chimice,biochimice.Ele apar atât la ali-mentele proaspete,cât şi la
acelea supuse în prealabil unor procedee tehnologice de conservare.
Modificările fizice apar în alimente atunci când factorii optimi de
păstrare,temperatura,umiditatea,lumina nu au fost asiguraţi în mod constant. Astfel,
alimentele cu un conţinut mare de apă păstrate la o temperatură ridicată şi umi-ditate
scăzută,pierd apa liberă,se usucă, creând şi modificări organoleptice nedorite de
aspect,consistenţă.Băuturile alcoolice în aceleaşi condiţii de păstrare pierd prin
evaporare din conţinutul de alcool.
Alimentele cu un conţinut mic de apă ca:făinoase,zaharoase sau care au fost conservate
prin deshidratare,la temperaturi scăzute de păstrare şi umiditate ridicată absorb vaporii
de apă din spaţiul depozitului şi se umectează.
Această modificare transformă produsele într-o masă aglomerată,schimbă
culoarea,uneori favorizează apariţia mucegaiurilor.Când temperaturile de păstrare scad
sub nivelul admis poate să apară la unele produse îngheţarea sau modificarea
solubilităţii.Băuturile şi produsele zaharoase care conţin coloranţi naturali,prin păstrare
la lumină se decolorează sau capătă o culoare neunuiformă prin formarea de pete.
Modificările chimice sunt datorate accesului liber al oxigenului din aer asupra
alimentelor bogate în grăsimi.Se cunoaşte astfel râncezirea,o modificare recunoscută
prin schimbarea culorii,a consistenţei,prin apariţia unui miros neplăcut rezultat din
descompunerea substanţelor chimice ce alcătuiesc grăsimea.În aceeaşi categorie putem
include şi bombajul chimic datorat reacţiilor ce au loc între compuşii chimici din
aliment şi compuşii chimici din ambalajul folosit la fabricarea cutiilor de conserve.În
urma acestui bombaj apar compuşi chimici toxici şi gaze care determină deformarea
capacului.
Modificările biochimice sunt procesele create de enzimele proprii alimentelor,cât şi de
enzimele microorganismelor ce trăiesc pe alimente.Dintre acestea maturarea este un
proces dorit,în special,la carne în care substanţele proteice complexe sunt descompuse
în timp,dependent de condiţiile de păstrare,în substanţe proteice mai simple,cu un grad
mai mare de asimilare.Acest proces numit şi autoliză poate fi dirijat prin reglarea
__________________________________________________________________ 181
_____________________________________________________________________
temperaturii şi umidi-tăţii de păstrare,prin crearea unor condiţii de igienă
superioare.Alterarea sau putrefacţia este un proces nedorit care produce pagube
materiale importante.
Apare la alimentele cu un conţinut mare de substanţe proteice şi este produs de
bacteriile proteolitice,deoarece aceste trăiesc în medii alcaline create de proteine.
Fermentaţia este tot un proces nedorit, apare spontan,la legume-fructe bogate în
zaharuri,în glucide simple,atunci când în spaţiul de păstrare lipseşte oxigenul.Poate fi
produs de drojdii,dar şi de unele bacterii.
Denumirea acestor procese diferite prin condiţiile de desfăşurare este dată de numele
produsului principal rezultat şi nu de factorii care au creat acest proces.Se cunosc astfel
fermentaţiile:lactică,acetică, alcoolică,butirică,propionică,etc.
Mucegăirea apare în condiţiile unui exces de umiditate a spaţiului de păstrare.De regulă
se formează la suprafaţa alimentelor sub formă de strat pulverulent de diferite
culori.Când însoţeşte alterarea,mucegăirea apare şi în profunzimea produselor
producând pete caracteristice.Apariţia acestor modificări,chiar şi în condiţiile respectării
cerinţelor impuse pe timpul păstrării,a determinat stabilirea termenului de valabilitate
pentru fiecare produs şi în cadrul acestuia a termenului de garanţie acordat de fabrică.
Conservarea produselor alimentare

a)Pasteurizarea constă în încălzirea alimentelor până la 100 C.Are drept scop să
distrugă formele vegetative ale micro-organismelor parazite din alimente.Se aplică la
alimente lichide cum sunt:lapte, sucuri de fructe şi legume,băuturi şi alimente ambalate
în cutii şi borcane ca:gemuri,semiconserve de carne, semiconserve de peşte,care au fost
supuse în prealabil şi altor metode de conservare.
Se face în pasteurizatoare cu plăci pentru lapte,iar pentru celelalte alimente încâlzirea se
face după o prealabilă ambalare.
Temperatura de pasteurizare este diferită în funcţie de natura microorganismelor pe care
vrem să le distrugem.
b)Sterilizarea este cea mai bună metodă de conservare, deoarece distruge toate formele
de existenţă microbiană(forme vegetative şi spori).Foloseşte temperaturi peste
100 C.În prealabil,produsele sunt ambalate în cutii sau borcane ermetic
închise.Această metodă se aplică la carne,peşte,legume, fructe.Durata acestei operaţiuni
__________________________________________________________________ 182
_____________________________________________________________________
este stabilită în funcţie de consistenţa produsului,de capacitatea ambalajului şi calitatea
materiei prime.Metoda asigură cea mai mare durată de păstrare,determină,însă, o
limitare a consumului produselor respective.
c)Refrigerea este o metodă folosită frecvent în păstrarea alimentelor.Ea staghnează
parţial reacţiile enzimatice specifice produselor,de aceea determină o durată de păstrare
mică.Se realizează la 0-5 C,80-90% umiditate şi se aplică la toate alimentele cu
condiţia să fie proaspete şi sănătoase.
d)Congelarea este metoda de conservare cea mai folosită pentru carne,
peşte,legume,fructe,deoarece nu schimbă destinaţia produselor,modifică numai
consitenţa prin transformarea apei în gheaţă datorită temperaturii de lucru.Se poate face
în tunele de congelare sau în camere frigorifice.Temperaturile folosite în congelare sunt
cuprinse între –6 şi -18 C(metoda lentă) sau între –25 şi -35 C metoda rapidă şi sub -
35 C metoda ultrarapidă.Alegerea acestor metode depinde de tipul de microorganisme
de pe suprafaţa alimentului şi de structura alimentului.S-a observat că la temperaturi
până la -18 C,din cauza dereglării schimburilor de substanţe,se acumulează compuşi
toxici,cristale de gheaţă mai mari rup membrana celulară,ceea ce poate determina
moartea celulei microbiene.O congelare rapidă favorizează o oprire bruscă a proceselor
din celulă creând starea de anabioză.Produsele conservate cu ajutorul temperaturilor
scăzute trebuie să fie păstrate până la momentul vânzării în condiţii
corespunzătoare(temperatura de minimum -12 C,umiditatea 80-90%), pt.că există
posibilitatea ca unii factori fizici să creeze modificări de culoare,de aromă,o uscare
excesivă a suprafeţei care dăunează calităţii produselor.
e)Conservarea prin sărare se bazează pe faptul că sarea acţionează ca un conservant. Ea
absoarbe umiditatea din aliment, formând o pojghiţă la suprafaţă ceea ce împiedică
dizolvarea oxigenului şi deci dezvoltarea bacteriilor anaerobe.Totodată,
sarea măreşte presiunea osmotică din celula microbiană inhibându-le.Această metodă se
aplică la alimente bogate în grăsimi pentru a se evita pierderile de apă.Metoda se
realizează prin sărare uscată şi sărare cu ajutorul saramurii de diferite
concentraţii.Dezavantajul acestei metode este dat de faptul că prin concentraţia de sare
folosită se modifică gustul produ-sului,iar unele bacterii patogene şi bacterii care produc
toxinfecţii alimentare pot rezista un timp îndelungat la concentraţii mari de
__________________________________________________________________ 183
_____________________________________________________________________
sare.Păstrarea produselor conser-vate prin sărare trebuie să se facă folosind temperaturi
între +2 C până la 8 C, umiditate scăzută.
f)Conservarea prin uscare influenţează schimbările osmotice din celula microbiană
datorită îndepărtării apei din aliment. Se aplică la:carne,peşte,legume,fructe.Se
realizează în instalaţii speciale prevăzute cu aer cald sau cu o bună ventilaţie.Prin uscare
bacteriile patogene rezistă,de aceea,pentru a fi distruse,unele alimente sunt tratate în
prealabil prin opărire sau sărare.
g)Conservarea în soluţii concentrate de zahăr este o metodă aplicată la fructe prin care
microorganismele,din cauza presiunii osmotice create de concentraţia mare de zahăr,nu
se mai pot dezvolta.Se obţin astfel marmelada,gemul,dulceaţa.
h)Conservarea prin marinare influenţează PH-ul bacteriilor.Acidul acetic folosit în
această metodă,având o concen-traţie de 1-2%,încetineşte dezvoltarea bacteriilor,iar la o
concentraţie de 46% împiedică dezvoltarea tuturor bacteriilor nesporulate.Metoda se
aplică la legume (castraveţi,gogoşari) şi la carnea de peşte.După marinare produsele
sunt apoi ambalate în borcane închise ermetic şi tratate termic prin pasteurizare.
i)Conservarea prin murare se aplică numai la legume ca:varză,castraveţi,
murături asortate.Murarea se bazează pe acţiunea conservantă a acidului lactic rezultat
din fermentaţia lactică dirijată.
Acidul lactic îndeplineşte acest rol numai când are o concentraţie de până la 2%.
j)Pentru păstrarea alimentelor se practică şi metoda de conservare mixtă numită
afumare.Acţiunea de conservare este determinată de substanţele antiseptice ce le conţine
fumul obţinut prin arderea înăbuşită a rumeguşului de lemn.
Întrucât puterea de pătrundere a fumului în interiorul produsului este foarte lentă,
această metodă este precedată de sărare sau uscare.Această metodă se aplică la:carne,
peşte,brânzeturi,prune.După temperatura fumului obţinut există afumarea la
rece(temperatura până la 20 C),afumarea la cald(temperatura în jur de 50 C) şi
hiţuirea,o afumare realizată la temperaturi în jur de 75 C.
Mărfuri de morărit şi panificaţie

Cerealele şi produsele obţinute din acestea au o importanţă deosebită în alimentaţie
deoarece asigură circa 65% din totalul caloriilor necesare zilnic şi 45% din totalul
proteinelor.Bobul cerealelor este alcătuit din 3 părţi principale:învelişul,embrionul şi
__________________________________________________________________ 184
_____________________________________________________________________
endospermul.Învelişul este partea exterioară a bobului care,în procesul de măcinare şi
cernere se separă în cea mai mare parte din făina albă sub formă de tărâţe.Învelişul este
bogat în substanţe ca:celuloză,substanţe minerale şi vitamine.
Endospermul sau miezul făinos este format din granule de amidon,proteine care
formează în prezenţa apei glutenul,cu rol important în panificaţie.Stratul exterior al
endospermului conţine cantităţi apreciabile de proteine şi vitamine.Embrionul este
bogat în lipide şi enzime,substanţe care pot grăbi procesul de alterare a cerealelor.
a)aspectul şi culoarea trebuie să fie caracteristice cerealelor sănătoase,bine coapte.Lipsa
luciului sau boabele pătate denotă cereale vechi,păstrate în condiţii necorespunzătoare.
b)Gustul trebuie să fie făinos,puţin dulceag,fără gust amar sau acru.
c)Mirosul,normal de cereale pârguite,fără miros de mucegai.
d)Umiditatea influenţează în mod hotărâtor calitatea cerealelor în timpul păstrării.La o
umiditate ridicată cerealele se degradează în timp scurt.De aceea STAS-ul limitează
conţinutul maxim de umiditate la 14% cu excepţia porumbului păstrat în ştiuleţi la care
umiditatea admisă este 18%.
e)Masa hectolitrică reprezintă masa unui hectolitru de cereale.Cerealele de bună calitate
cu boabe mari,dense şi cu puţine boabe seci,au o masă hectolitrică mare(de ex. grâul
peste 75 kg)/f)Corpurile străine influenţează negativ calitatea cerealelor.
Corpurile străine pot fi:seminţele altor plante,neghină,pământ,etc.În cereale nu se admit
insecte.
g)Sticlozitatea reprezintă proprietatea specifică grâului,orzului,
orezului şi chiar porumbului.Boabele au în spărtură un aspect sticlos,fapt ce uşurează
procesul de măcinare.Acestea sunt folosite pentru obţinerea făinii destinate pastelor
făinoase.Grâul semisticlos este folosit pentru făina de panificaţie,iar cel sticlos pentru
pastele făinoase.
Produse de morărit
Făina se obţine prin măcinarea boabelor de grâu după care se separă particulele rezultate
prin cernere cu ajutorul sitelor.
În comerţ se întâlnesc următoarele tipuri de făină:făină albă tip 680,făină semialbă tip
800, făină neagră tip 1350,făină integrală tip 1250.În afară de aceste tipuri de făină se
mai obţine făina albă superioară 3 nule (000) folosită în patiserie,făina albă 2 nule(00)
__________________________________________________________________ 185
_____________________________________________________________________
tip 550,făina graham folosită la pâinea dietetică.În afară de făina de grâu,se mai obţine
făina de secară,făina de orez,de ovăz.Glucidele,reprezentate mai ales prin amidon,se
găsesc în cantitate mai mare în făina albă,în timp ce făina semialbă şi neagră are o
compoziţie valoroasă în proteine,vitamine din grupul B,PP,E şi substanţe minerale.
Condiţii de calitate.Umiditatea este o caracteristică importantă a făinii şi se limitează
la maximum 14,5% la toate tipurile.
Umiditatea mai crescută poate duce la formarea cocoloaşelor,intensificarea proceselor
enzimatice,degradarea făinii.
Aciditatea se datorează prezenţei unor acizi rezultaţi din descompunerea
glucidelor,protidelor şi a lipidelor de către enzime.O făină cu aciditate peste 4 este în
curs de alterare.Glutenul din făină formează cu apa o masă elastică care înglobează
gazele în timpul dospirii aluatului şi formează,prin coacere,un miez poros.Cu cât
conţinutul de gluten este mai mare,cu atât făina este de calitate mai bună.
Analiza organoleptică
Culoarea se determină prin comparare cu o făină etalon(metoda Pekar).Pe o lopăţică de
lemn se aşază alăturat două grămăjoare de făină,una din făină etalon,cealaltă din făina
de analizat.Pe o placă de sticlă,făina se presează şi apoi se scufundă oblic în apă.Se
scoate din apă după circa 2 minute,după ce nu mai ies bule de aer.Se lasă proba să se
zvânte la temperatura camerei timp de 5-10 minute,apoi se examinează atât la lumina
difuză cât şi la lumina directă.
Mirosul se determină frecând între palme puţină făină pt. a se încălzi după care se
miroase
Gustul se determină luând în gură o cantitate mică de făină şi se mestecă încet,cercetând
gustul pe toate suprafaţa limbii, o dată cu determinarea gustului se stabileşte şi prezenţa
impurităţilor prin scrâşnetul produs între dinţi.
Determinarea umidităţii se realizează prin uscare şi cântărire repetată,până ce masa
devine constantă.Într-o fiolă de sticlă cu capac,adusă la masa constantă se iau 5 gr de
făină cântărită la balanţa analitică cu o precizie de 0,001 gr.Fiola cu produsul,
descoperită,se introduce în etuvă şi se încălzeşte timp de 4-5 ore la 105 C.Fiola se
scoate din etuvă,se acoperă cu capacul şi se lasă să se răcorească într-un exicator timp
de 30 min.,după care se cântăreşte din nou la balanţa analitică.Se repetă uscarea în
__________________________________________________________________ 186
_____________________________________________________________________
etuvă şi răcirea în exicator până se ajunge la masa constantă.Calculul conţinutului de
apă se face în baza unei formule prevăzute de STAS.
Determinare acidităţii.Principiul metodei.Extractul apos al probei de analizat se titrează
cu soluţie de NaOh 0,1 n în prezenţa fenoftaleinei ca indicator.Reactivi:soluţie de NaOH
0,1 n;fenoftaleină soluţie alcoolică 1%.
Modul de lucru:5 gr din proba de făină se amestecă cu 50 cm apă distilată;se agită 5
minute şi se adaugă câteva picături de fenoftaleină.
Determinarea conţinutului de gluten umed.Principiul metodei constă în separarea sub
formă de gluten a substanţelor proteice prin spălarea cu soluţie de NaCl a aluatului
pregătit din proba de făină şi zvântarea aluatului obţinut.Practic,într-un mojar de
porţelan se introduc 25 gr de probă.Se adaugă 12,5 cm soluţie de NaCl 2% şi se
frământă cu pistilul 3-4 min. până la obţinerea unui aluat omogen.Aluatul se spală
manual cu o soluţie de NaCl deasupra unei site.
Zvântarea glutenului este determinată când începe să se lipească de degete;apoi se
cântăreşte. Pt. aprecierea proprietăţilor de panificaţie ale făinii,interesează nu numai
stabilirea calităţii glutenului,ci şi calitatea acestuia.Un gluten este de calitate bună atunci
când are o consistenţă fermă şi este elastic.
Crupele sunt produse obţinute printr-o prelucrare specială a boabelor de cereale sau de
leguminoase.Proprietăţile gustative,valoarea calorică ridicată şi prelucrarea culinară
comodă le fac apreciate la consum
Sortimentul de crupe se poate clasifica,
după modul de prelucrare,astfel:
Crupe normale:-întregi-decorticate(hrişca)
-decorticate,şlefuite,polizate(orez);
-fragmentate-brizura de orez,mălai,griş;
-laminate-opărite(fulgi de ovăz);
-prăjite(fulgi de porumb)
-expandate(pufarine,pufuleţi).
Mălaiul sau făina de porumb se obţine prin măcinarea boabelor de porumb,cu sau fără
separarea germe-nului.Mălaiul se livrează în următoarele tipuri:mălai fără degerminare
__________________________________________________________________ 187
_____________________________________________________________________
tip 0-90 şi tip 0-75;mălai cu degerminare:consum, superior şi extra.Mălai tip 0-90 şi 0-
75 însemnă gradul de execuţie prin cernere.
Astfel,din 100 kg de porumb măcinat se poate separa prin cernere 75 sau 90 kg
mălai,restul până la 100 kg fiind tărâţe.cu cât gradul de extracţie este mai mare,creşte şi
cantitatea de tărâţe care rămâne în mălai.
Datorită faptului că mălaiul,în comparaţie cu făina de grâu,conţine o cantitate mai mare
de grăsimi(4,5-8,8%) el se alterează uşor;de aceea măcinarea se face pe măsura livrării
în consum.
Grişul se obţine concomitent cu făina albă,având o structură granulară.Este un produs
uşor asimilabil şi nutritiv(conţine 84% amidon şi 15% proteine).Calciu-griş are adaos de
fosfat de calciu şi este indicat pentru hrana copiilor mici.
La verificarea calităţii,se urmăresc indicii de calitate şi anume:mirosul şi gustul
normal,fără urme de infestare cu dăunători, culoarea albă-gălbuie;umiditatea maximă
14%.
Orezul se obţine din boabe de orez prin îndepărtarea învelişului(decorticat)
,prin şlefuire,polizare,glasare.După gradul de prelucrare,se obţin următoarele tipuri:S-
Şlefuit;G-glasat.Tipul S se obţine prin şlefuirea bobului pentru îndepărtarea învelişului
celulozic pigmentat.Are aspect şi urme de zgârieturi de la şlefuire.
Orezul tip G este curăţat şi prin polizare şi apoi lustruit cu pulbere de talc şi sirop de
zahăr.Are un aspect plăcut,sticlos cu luciu sidefiu.
Arpacaşul se obţine prin decorticarea,degerminarea şi şlefuirea bobului de orez sau
grâu.Arpacaşul se prezintă sub formă rotundă,de culoare alb-gălbuie,cu nuanţă
roşiatică,fără gust şi miros străin.
Pufarinul este un drenaj cu miez de crupe(orez,grâu decorticat) care este expandat şi
drajat.Expandarea este o prelucrare termică a bobului umezit,care devine pufos.Drajarea
constă în acoperirea boabelor cu o compoziţie formată din cacao,zahăr,vitamina C şi
arome diferite.
Sortimentul de pufarin cuprinde:pufarin simplu,pufarin cu cacao,pufarin cu vitamina
C,pufarin cu ciocolată.
Pufuleţii se obţin din granule de porumb prin expandare şi granulare cu diferite
adaosuri.Sortimentul de pufuleţi cuprinde: pufuleţi cu lapte,pufuleţi cu brânză,pufuleţi
„aperitiv”.Pufuleţii se prezintă sub forme diferite,neregulate,cu suprafaţa spongioasă,
__________________________________________________________________ 188
_____________________________________________________________________
poroase,culoarea galben-aurie.gustul şi aroma trebuie să fie plăcute,specifice
adaosurilor de glazurare.
Fulgii de porumb(Corn Flakes) se obţin prin prelucrarea hidrotermică a miezului
bobului de porumb,la care se adaugă zahăr,glucoză,malţ,sare.Fulgii de porumb au
culoarea galben-aurie,cu miros şi gust plăcut,specific produselor prăjite de porumb.
Paste făinoase
Pastele făinoase sunt produsele obţinute din aluat crud nedospit.modelat în diferite
forme,ulterior uscate.Pastele făinoase se obţin din făină de grâu sticlos(Triticum
durum),bogată în gluten cu sau fără adaosuri nutritive ca:ouă,pastă de
tomate,spanac,etc.
Sortimentul de paste făinoase se grupează conform STAS 756/85 astfel:
a)după proprietăţi:paste făinoase obişnuite;paste făinoase extra;paste făinoase super.
b)după formă şi dimensiuni:paste făinoase lungi sub formă de batoan sau benzi
drepte(macaroane, spaghete,tăiţei);paste făinoase medii sub formă de fire sau benzi
ondulate aglome-rate în gheme(fidea,lazane);paste făinoase
scurte(figuri,melcişori,scoici,litere, romburi,steluţe,etc.). Pastele făinoase extra sunt
obţinute în instalaţii cu funcţionare contnuă în vid parţial,obţinând prin această
prelucrare un aspect sticlos în spărtură.
Verificarea calităţii pastelor făinoase
a)verificarea infestării-proba pt. analiză:se sfărâmă,se întinde pe o suprafaţă netedă şi se
examinează cu o lupă cu puterea de mărire de 5 ori.se observă dacă sunt prezente
arahnide şi insecte în diferite stadii de dezvoltare
b)verificarea aspectului şi culorii-proba de analizat se aşează pe o suprafaţă curată şi se
observă dacă prezintă urme de făină,dacă în spărtură are aspect sticlos sau mat
c)verificarea mirosului şi gustului se analizează la o probă fiartă timp de 10-30
min.d)determinarea încovoierii se realizează măsurând săgeata,în cm,faţă de un plan
orizontal
e)determinarea creşterii volumului şi a comportării la fierbere.Principiul
metodei:măsurarea cu cilindrul gradat a volumului pastelor făinoase,înainte şi după
fierberea în apă şi examinarea apei de fierbere.
__________________________________________________________________ 189
_____________________________________________________________________
Produse de panificaţie
Valoarea nutritivă a pâinii.În ansamblul alimentelor cuprinse în raţia zilnică,pâinea
ocupă o pondere însemnată,făcând parte din alimentele de bază.Produsele de pani-
ficaţie ocupă în medie 40% din valoarea calorică a raţiei alimentare(şi oferă circa 70%
din necesarul de glucide).De aseme-nea,pâinea conţine proteine,săruri minerale
vitamine.
Proteinele vegetale din pâine,fiind sărace în aminoacizi esenţiali-lizină şi valină,se

impune ca raţia zilnică să includă şi alimente de origine animală bogate în aceşti
aminoacizi.
Factorii care influenţează calitatea pâinii.În panificaţie,se întrebuinţează ca materie
primă:făină,drojdie,sare,iar ca materii auxiliare:zahăr,grăsimi,ouă,condimente.Pt.
îmbunătăţirea calităţii pâinii se adaugă anumite substanţe care se numesc amelioratori
cum sunt unii acizi:acidul citric,acidul lactic,acidul ascorbic precum şi diamalţ;adaosul
de acid ascorbic determină obţinerea unui aluat mai consistent,gustul şi aroma pâinii
devin mai plăcute şi se prelungeşte prospeţimea.
Materia primă şi auxiliară trebuie să fie de cea mai bună calitate,deoarece proprietăţile
acestora influenţează direct calitatea produselor de panificaţie.
Sortimentul produselor de panificaţie
După natura materiei prime şi auxiliare,se fabrică următoarele produse de panificaţie
-pâine simplă(neagră,semialbă,albă);
-pâine cu adaos de cartofi;
-produse de franzelărie simple;produse de franzelărie cu adaos;
-pâine dietetică(medicinală);
-pâinea simplă alungită(tip franzelă crescută sau necrescută).
Produsele de franzelărie, conform STR 1489-88,pot fi simple sau cu următoarele
adaosuri:zahăr,glucoză,diamalţ ulei,unt,margarină,lapte,zer,ouă,etc.
Pâinea dietetică este consumată cu recomandare medicală,pentru anumite afecţiuni.
Pâinea albă acloridă(fără sare) cu greutatea de 0,500 kg format lung.Este destinată
persoanelor supuse unei diete fără sare(cu tensiunea arterială ridicată,boli de rinichi,etc.)
Pâinea graham se prepară din făină cu adaos de ştorţ.Se fabrică în două sorturi:pâinea
graham simplă de 0,300 kg şi pâinea graham cu miere de 0,200 kg.Se recomandă
__________________________________________________________________ 190
_____________________________________________________________________
persoanelor cu început de atrofiere a muşchilor stomacali şi în peristaltism stomacal
defectuos.
Pâinea de calciu se fabrică din făină neagră la care se adaugă 0,3% carbonat de
calciu.Pâine cu calciu se recomandă copiilor şi femeilor gravide,precum şi persoanelor
cu simptome de decalcifiere.
Pâinea hipoglucidă pentru diabetici,obţinută dintr-un aluat format din gluten,puţină
făină,tărâţe,sare,unt,chimion.
Defectele pâinii pot proveni de la materia primă,din nerespectarea disciplinei
tehnologice sau din timpul transportului şi păstrării necorespunzătoare.
Defecte de aspect.Pâinea albă aşezată suprapus se turteşte ireversibil.Făina provenită
dintr-un grâu cu conţinut redus de gluten dă o pâine necrescută suficient,cu volum
redus.
Acelaşi defect poate fi cauzat şi de o dospire insuficientă a aluatuluii sau o dospire
prelungită din cauza pierderii de bioxid de carbon.
Defecte de miez.Miezul lipicios şi neelastic apare din cauza surplusului de
apă.Cocoloaşele apar din cauza malaxării insuficiente a aluatului.
Defecte de gust şi miros.Gustul acru apare în pâine când dospirea s-a prelungit prea
mult.Gustul amar se datorează făinii impurificate cu seminţe de pelin.Mirosul străin
apare în pâinea păstrată în vecină-tatea unor produse cu miros pătrunzător.
Bolile pâinii sunt cauzate de microorga-nisme
-Boala întinderii(boala cartofilor).
Miezul capătă o consistenţă mucilaginoasă şi se întinde în filamente subţiri.mirosul este
respingător,amintind de mirosul de fructe putrezite.Pâinea atacată de această boală este
toxică.
-Mucegăirea pâinii este cauzată de diferite specii de microrganisme care formează
colonii de diferite culori.Pâinea mucegăită este scoasă din consum şi distrusă.
-Boala cretoasă se manifestă prin apariţia unor pete albe cu aspect de praf de
cretă.Pâinea este scoasă din circulaţie.
Produsele de patiserie sunt apreciate datorită valorii nutritive ridicate şi a cali-tăţilor

psihosenzoriale de gust şi aromă plăcută.valoarea calorică ridicată este dată de
conţinutul mare de glucide şi lipide.
__________________________________________________________________ 191
_____________________________________________________________________
Unele produse cum sunt biscuiţii,turta dulce,napolitanele,fursecurile fiind mai bogate în
substanţă uscată sunt mai rezistente la păstrare.
Biscuiţii se obţin dintr-un aluat afânat pe cale chimică(praf de copt care conţine
carbonat de amoniu şi carbonat de sodiu).După sortimentul care se obţine, aluatul poate
fi simplu obţinut pe bază de făină,grăsimi,zahăr sau poate avea o compoziţie mai
complexă folosind adaosuri ca:ouă,miere,unt,arome,etc.
Făina destinată biscuiţilor zaharoşi (francezi) are o granulaţie mai mare,iar pentru
biscuiţii glutenoşi trebuie să aibă o granulaţie mai fină.
Sortimentul de biscuiţi
După materia primă se obţin următoarele tipuri de biscuiţi:simpli;desert(zaharoşi sau
glutanoşi), aperitiv(condimentaţi);dietetici(cu zaharină, vitaminizaţi),cu cremă;cu
cacao;cu unt;biscuiţi glazuraţi.
După formă biscuiţii pot fi: pătraţi, dreptunghiulari, rotunzi,figurine,şpriţaţi.
Napolitanele sunt produse fabricate din vafe cu umplutură de cremă.Vafele sunt produse
făinoase sub formă de plăci subţiri şi poroase,fabricate dintr-un aluat fluid afânat cu
carbonat de acid de sodiu.Foile de vafe cu un desn celular uniform.
Umplutura pentru napolitane este o cremă în componenţa căreia se pot utilza în funcţie
de sortiment următoarele materii prime:amidon,zahăr,margarină,unt,lapte,
ouă,cafea,cacao,sâmburi graşi,acizi,arome, etc.Sortimentul de napolitane diferă după
compoziţia cremei astfel:napolitane cu lâmâie,cu cacao,cu zmeură,cu cremă de
cacao,etc.
PRODUSE GUSTATIVE
A.STIMULENTELE
În subgrupa stimulentelor se includ cafeaua şi ceaiul.Aceste produse conţin cofeină-un
alcaloid care are efect stimulativ asupra sistemului nervos şi cardiac,precum şi un rol
diuretic.Consumul moderat al acestor produse atenuează starea de oboseală şi contribuie
astfel la sporirea capacităţii de muncă.
__________________________________________________________________ 192
_____________________________________________________________________
Cafeaua.Reprezintă seminţele arborelui de cafea Coffea,cu speciile mai mult folosite
Coffea arabică şi Coffea robusta.Ţări exportatoare de cafea sunt:
Brazilia,Columbia,Costa Rica, Coasta de Fildeş,Angola ş.a.Obţinerea seminţelor se face
prin deshidratarea fructelor şi separarea seminţelor de partea cărnoasă.Substanţa activă
din cafea este cofeina care se găseşte în proporţie de 0,7-1,8%,în cantitate de 2 ori mai
mare la cafeaua robusta.
Caracteristici de calitate
a)Aspectul boabelor.Se apreciază mai mult boabele rotunde faţă de cele ovale şi
plate.Boabele mai mici sunt superioare celor mari.
b)Culoarea boabelor variază de la galben la verzui-albăstrui.Sorturile superioare au
culoarea mai deschisă.
c)Gustul şi aroma se apreciază după prăjirea boabelor şi măcinare,asupra unei infuzii de
cafea.
d)Puritatea.Se apreciază cafeaua lipsită de corpuri străine şi boabe atacate de insecte.
e)Umiditatea boabelor trebuie să fie de maximum 12%.
Caracteristicile de aromă,gust şi miros ale cafelei se formează prin prăjire la 180-
200 C.Prin prăjire cafeaua devine brună,creşte volumul,scade în greutate 18% prin
pierderea apei.În timpul prăjirii se formează cafeolul,care dă aroma plăcută
cafelei.Cafeaua se comercializează în următoarele forme:cafea boabe crudă,cafea boabe
prăjită,cafea măcinată.Cafeaua măcinată se livrează în 2 calităţi:cal.I este cafeaua
Columbia,Guatemala,Mocca şi Porto Rico;cal.II este cafeaua Brazilia, India,ş.a.Din
cafeaua naturală se obţine extractul de cafea instant(nescafe) care nu conţine substanţe
insolubile celulozice şi este mai concentrată decât cafeaua naturală.În comerţ se livrează
şi cafea decofeinizată cu un conţinut de 0,05% cafeină,care nu are decât efecte
fiziologice ale cafelei naturale.Se mai livrează înlocuitori sau surrogate de cafea,
produse care nu conţin cafeină.Surogatele de cafea se obţin prin prăjirea boabelor de
cafea,secară,arpacaş,etc.În comerţ se mai livrează şi amestecuri de cafea naturală şi
surogate,în diferite proporţii,variind între20-80% conţinut de surogate.
Ambalarea şi păstrarea cafelei
Pentru a menţine aroma cafelei prăjite se folosesc ambalaje impermeabile la gaze şi
vid.Păstrarea se face în încăperi uscate,bine aerisite şi nu în vecinătatea unor produse
__________________________________________________________________ 193
_____________________________________________________________________
care exală miros pătrunzător.Termenul de garanţie la cafeaua prăjită ambalată în cutii
metalice este 12 luni.
Ceaiul.Se obţine prin prelucrarea frunzelor arbustului Theo Sinensis care are o arie de
cultură în China,Japonia,fosta U.R.S.S., America Latină.Frunzele au o formă ovală-
alungită,cu vârful ascuţit,cu marginile crestate,prinse de ramuri cu codiţe scurte.
Ceaiul conţine o substanţă asemănătoare cofeinei,numită theină în prporţie de 1,5-3,5%.
Tipuri de ceai.După modul de prelucrare,rezultă ceaiul verde şi ceaiul negru.Ceaiul
verde se obţine prin opărirea cu vapori de apă,răsucire,uscare şi sortare.
Ceiul negru se obţine prin ofilire,răsucire, fermentare,uscare şi sortare.Fermentarea are
un rol hotărâtor în conturarea proprietăţilor ceaiului.
Caracteristicile de calitate ale ceaiului sunt puse în evidenţă prin analiza infuziei de
ceai,astfel:
-Ceaiul de calitate superioară se obţine din recolta I,frunzele sunt de culoare neagră-
argintie,infuzia este galbenă şi aroma fină.
-Ceaiul de calitatea a II-a se obţine din recolta a II-a,are o culoare neagră-închis şi
formează o infuzie galbenă deschis.
-Ceaiul de calitatea a III-a se obţine din recoltele a III-a şi a IV-a,este alcătuit din frunze
mari de culoare neagră-cenuşie.Conţinutul ridicat de cozi sau impurităţi reduce calitatea
ceaiului
Pudra de cacao .Are la origine fructul arborelui de cacao Theobroma cacao.Prin

presarea acestuia rezultă turtele din care se extrage untul de cacao,iar prin măcinare
rezultă pudra de cacao.Substanţa activă din pudra de cacao este theobromina.Pudra de
cacao este o pulbere fină de culoare brună cu aromă plăcută,gust amărui.Se
întrebuinţează la fabricarea ciocolatei,a crefelor în cofetărie şi în industria produselor
zaharoase.Pudra de cacao se ambalează în pungi de hârtie pergaminată introduse în cutii
de carton sau cutii de tablă litografiată.Păstrarea se face în depozite dezinsectizate,cu
umiditate relativă de 75%.Termenul de garanţie la produsele ambalate în cutii de tablă
este de 1 an,iar cele ambalate în cutii de carton 6 luni.
B.CONDIMENTE
__________________________________________________________________ 194
_____________________________________________________________________
Condimentele sunt produse alimentare de origine vegetală,cu excepţia celor salină,care
se adaugă preparatelor culinare şi în unele cazuri la cele de cofetărie,cu scopul de a le da
gust special:acru,sărat, picant şi aromat.
Caracteristicile gustative particulare ale condimentelor se datorează compoziţiei lor
chimice,mai ales uleiurilor eterice,esterilor,hidrocarburilor terpenice şi altor substanţe
pe care le conţin.Cele mai multe condimente conţin uleiuri eterice,
care excită nervii olfactivi şi gustativi, intensificând secreţiile gastrice şi stimulând în
acest fel pofta de mâncare.
Sortimentul condimentelor
-se grupează după natură,origine şi particularităţile merceologice în:
condimente acide,
vegetale(frunze,fructe,flori,coji): picante si aromate
condimente minerale saline .
a.Condimente acide - Cele mai reprezentative sunt:

Oţetul alimentar se prezintă sub formă de lichid şi poate fi obţinut prin fermentaţie şi
prin distilare.
Primul tip de oţet alimentar provine din fermentaţia acetică a vinurilor degradate şi
fermentaţia borhoturilor de fructe sau a altor soluţii alcoolice.În ţara noastră se fabrică
prin fermentaţie oţet de vin şi mai puţin oţet de mere,şi oţet de miere de albine.Oţetul de
distilare se obţine prin diluarea cu apă a acidului acetic pur care rezultă fie din
fermentaţia acetică a unor soluţii de alcool şi distilare,fie prin distilarea uscată a
lemnului.
Sarea de lămâie(acidul tartic) se obţine în procesul de vinificaţie din tartrul de
potasiu,din tescovina sau drojdia de vin şi are acţiune iritantă asupra mucoasei
stomacale.
Acidul citric este produsul obţinut din sucul de lămâie,prin fermentaţia citrică a
zaharurilor,în anumite condiţii şi nu are acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale.
b.Condimente vegetale – pot fi picante şi aromate(mirodenii) şi se obţin prin prelucrarea

după anumite tehnologii a unor părţi din plante cu rol condimentar sau a unor seminţe şi
fructe.
__________________________________________________________________ 195
_____________________________________________________________________
Condimente picante Piperul este planta tropicală din familia piperaceelor,de la care se
foloseşte bobul de culoare neagră,când ajunge la maturitate.
Se comercializează ca piper alb şi piper negru.
Muştarul este condiment picant sub formă de pastă moale,obţinută prin prelucrarea
seminţelor de muştar cu adaos de apă,oţet,vin,zahăr,cimbru,tarhon.După caracteristicile
gustative el se comer-cializează ca muştar dulce obţinut din seminţe de Sinapsis alba şi
muştar iute obţinut din seminţele de Sinapsis nigra.
Boiaua de ardei se obţine prin uscarea şi măcinarea fructelor unor soiuri de ardei(dulci
şi iuţi).Boiaua de ardei dulce se fabrică în 2 calităţi:extra şi superioară,iar boiaua de
ardei iute se fabrică tot în 2 calităţi:calitatea I şi calitatea a II-a.Boiaua se utilizează atât
pt. condimentare, dar şi pt.colorarea unor produse alimentare.
Condimente aromate(mirodeniile)
Aceste condimente,datorită substanţelor aromate pe care le conţin,se întrebuinţează atât
la preparate de bucătărie,cât şi la cele de patiserie.Condimentele aromate se împart în
mai multe grupe după părţile plantelor din care se obţin:condimente din fructe şi
seminţe,condimente din frunze, condimente din frgamente de tulpină şi condimente din
flori sau părţi florale.
Vanilia reprezintă fructul unei plante parazite,Vanilia planifolia,ce se cultivă în ţările
tropicale.Fructul are forma de păstaie.Vanilia se sortează pe calităţi: calitatea I-păstăile
lungi şi calitatea a II-a – păstăile scurte.
Coriandrul este condiment obţinut din fructul plantei Coriandrum sativum şi se poate
utiliza în cofetărie, parfumerie şi medicină(plantă medicinală)
Enibaharul este condiment obţinut din fructele plantelor Myrtus pimenta şi Pimenta
oficialis şi se întrebuinţează.pentru aromatizarea preparatelor din carne.
Frunzele de dafin se obţin prin uscarea frunzelor arbustului-dafin(Laurus nobilis) folosit
la aromatizarea diferitelor preparate culinare şi a conservelor de legume.
Scorţişoara se obţine din coaja uscată şi răsucită a arbustului cu acelaşi nume,destinată
aromatizării preparatelor alimentare sau compoturilor.
Cuişoarele sunt muguri florali ai arborelui Caryophylus aromaticus şi se întrebuinţează
la aromatizarea preparatelor culinare şi a unor preparate de cofetărie.
c.Condimente saline
__________________________________________________________________ 196
_____________________________________________________________________
Sarea de bucătărie se utilizează drept condiment,dar şi la conservarea
alimentelor:peşte,legume,carne.
Sortimentul sării de bucătărie este variat şi alcătuit din:sare extrafină,sare fină, sare
măruntă,uruială şi sare sub formă de bulgări.Acestea se diferenţiază între ele prin
granulaţie şi se obţin prin îndepărtarea impurităţilor din sarea extrasă din
salină(pământ,nisip,săruri de potasiu, calciu,magneziu).Sortimente noi de sare:sarea cu
aromă de piper,cu aromă de fum,cu aromă de boia de ardei,sare florurată.
C.BĂUTURILE ALCOOLICE
Băuturile alcoolice sunt produse obţinute prin fermentarea alcoolică a glucidelor din
materii prime vegetale(fructe,cereale, cartofi,etc.) cu ajutorul drojdiilor.O bună parte
din băuturile alcoolice au compoziţia chimică complexă însă substanţa caracteristică cu
efect rapid asupra organismului este alcoolul etilic.Băuturile alcoolice slabe,consumate
în cantităţi moderate se asimilează în scurt timp după ingerare,stimulează secreţiile
gastrice, facilitând astfel digestia.
Sortimentul băuturilor alcoolice
După conţinutul de alcool,băuturile alcoolice se clasifică:
-slab alcoolice - 0,5-6o – berea
-moderat alcoolice – 8-14o – vinul
-alcoolice tari – 22-70o – rachiuri industriale şi naturale.
După modul de obţinere,băuturile alcoolice se clasifică în băuturi distilate şi nedistilate:
-distilate – rachiuri naturale/rachiuri industriale
-nedistilate – vinul/berea
a.Berea. Procesul de obţinere a berii

Berea este o băutură naturală obţinută prin zaharificarea plămezii de orz germinat
(malţ),fierberea cu hamei şi fermentarea alcoolică a mustului obţinut.Hameiul este
planta ale cărei flori dau berii gustul amărui,aroma şi limpezimea.Calitatea berii mai
este influenţată şi de calitatea apei utilizate.
Aceasta trebuie să aibă o duritate scăzută.De asemenea,culoarea berii este influenţată de
tipul de malţ folosit.
__________________________________________________________________ 197
_____________________________________________________________________
Astfel,berea blondă se obţine din malţ uscat neprăjit în proporţie mai mare.Berea brună
se obţine din malţ brun sau negru, prăjit la temperaturi până la 200 C.
Fermentarea principală(primară) se face cu drojdii la temperatură joasă în vase deschise
când se produce cea mai mare cantitate de alcool.Fermentarea secundară se realizează în
tancuri de fermentaţie închise sub presiune,la rece şi durează după tipul de bere,până la
90 de zile.În timpul fermentaţiei,bioxidul de carbon rezultat se dizolvă în
bere.Respectarea duratei de fermentaţie secundară are o mare influenţă asupra calităţii
berii.
Compoziţia chimică a berii.Berea are o compoziţie chimică valoroasă în substanţe
nutritive reprezentate prin zaharuri şi rămase nefermentate;proteine,substanţe minerale
(K,Mg,Fe,Na,S),acizi organici,vitamine hidrosolubile,în special B1,B2 şi C.În bere se
mai găsesc substanţe amare,substanţe tanante.Zaharurile nefermentate formează
extractul solubil în proporţie de 4-8-9%.
Concentraţia alcoolică este redusă 0,8-6o,iar gustul plăcut,înţepător este dat de
conţinutul de bioxid de carbon 0,35-0,45%.
Tipurile de bere s-au realizat prin dozarea extractului primitiv şi a concentraţiei
alcoolice. Defectele berii.Tulburarea berii poate fi cauzată de fermentaţia incompletă şi
prezenţa drojdiilor care se înmuţesc.Acest defect poate să provină şi prin infectarea
berii cu drojdii sălbatice care schimbă gustul făcând produsul neconsumabil. Acrirea
berii este produsă de bacteriile acetice.Berea cu aciditate mai mare de 0,2% faţă de
limitele admise este considerată rebut.
Întinderea(băloşirea) este produsă de diferite specii de microorganisme existente în
vasele şi utilajele nedezinfectate corespunzător.
b.Vinul.Vinul este băutura rezultată din fermentarea alcoolică a mustului de

struguri.Când băutura similară se obţine din sucuri de alte fructe,vinul capătă denumirea
fructului de la care provine.
Obţinerea vinului.Calitatea vinului este dependentă direct de calitatea materiei prime-
struguri şi de respectarea disciplinei tehnologice de vinificaţie.Fermentaţia
conturează în bună măsură calitatea vinului.Se formează alcoolul care parţial se
combină cu unii acizi formând esterii,care conferă vinului aroma(buchetul vinului).
__________________________________________________________________ 198
_____________________________________________________________________
Sfârşitul fermentaţiei este marcat de limpezirea şi apariţia însuşirilor specifice
vinului.Calitatea este dependentă şi de igiena vaselor care trebuie bine spălate şi
dezinfectate pentru distrugerea fermenţilor şi microorganismelor care pot declanşa
fermentaţii secundare nedorite.Operaţiile de îngrijire şi păstrare a vinului urmăresc
evitarea degradării sub acţiunea micro-organismelor din aer.Astfel se realizează tragerea
vinului de pe drojdie(pritocire), umplerea vaselor,limpezirea vinului şi
cupajarea.Cupajarea constă în amestecarea mai multor vinuri cu caracteristici diferite,
pt. realizarea unor tipuri standardizate cu caracteristici bine precizate de culoare,tărie
alcoolică,buchet,etc.
Compoziţia chimică şi valoarea alimentară a vinului
Componentul caracteristic este alcoolul etilic în concentraţie de 8-14o;mai sunt
identificate:aldehide,acizi volatili şi nevolatili.Acizii volatili(acidul acetic mai ales) se
formează accidental prin acrirea vinului ţinut în vase neînchise ermetic.
Vinul mai conţine zaharuri rămase nefer-mentate,săruri minerale(vinul roşu are conţinut
bogat în fier),vitamine,tanin, substanţe colorate,substanţe aromate,
enzime.
Bolile şi defectele vinului
Nerespectarea normelor de obţinere şi depozitare poate degrada vinurile.Bolile sunt
cauzate de microorganisme.
Floarea vinului se manifestă prin formarea unei pânze alburii la suprafaţa vinului şi
apariţia gustului fad şi rânced.Boala apare la vinurile slabe,cu tăria alcoolică sub
8o,depozitate în vase parţial umpute.
Oţetirea vinului este produsă de bacteriile acetice care transformă alcoolul în acid
acetic.
Gustul devine acru şi nu se poate comercializa.Se oţetesc mai ales vinurile slabe
alcoolic,păstrate în prezenţa aerului şi la temperaturi ridicate(peste 15 C).
Băloşirea vinului îl transformă într-un fluid vâscos,se întinde la curgere şi are miros
respingător.
Borşirea sau manitarea vinului se manifestă prin gust acru-dulceag, neagreabil.
Clasarea vinului este produsă de enzime care schimbă culoarea,gustul, mirosul,vinul se
tulbură şi depune sediment
__________________________________________________________________ 199
_____________________________________________________________________
Dintre defectele mai importante sunt: mirosul de mucegai,de pământ,de doagă
(lemn putred),de hidrogen sulfurat,etc.
Sortimentul de vinuri.Varietatea soiurilor de struguri şi a tehnologiilor aplicate
determină o gamă variată de vinuri.
-vinurile curente de masă se obţin din diferite vinuri de struguri în amestec şi au o
concetraţie alcoolică dee 8-9o.
-vinurile de regiune superioare se obţin din amestecuri de struguri din regiuni viticole
consacrate, cu tăria alcoolică de 10,5o.
-vinurile superioare soiuri pure,obţinute din soiuri de renume indigene sau de
import.(Ex. Fetească,Riesling,Cabernet,Sauvignon,Muscat Ottonel) cu tăria alcoolică de
11o.
-vinurile licoroase de tip„Malaga”,„Porto”, etc. sunt dulci,având un conţinut de zahăr de
30-120 gr/l şi concentraţia alcoolică 16-18o.Se prepară cu adaos de alcool şi zahăr sau
must.
-vinurile spumante tip şampanie se fabrică după tehnologia clasică
„champenoise”(şampanizarea vinului în sticle) sau după alte tehnologii mai rapide.
Şampanizarea vinului constă în fermenta-rea suplimentară în sticle a vinului după ce în
prealabil s-a adăugat un sirop de zahăr şi drojdii selecţionate.Concentraţia alcoolică
este de 11-13o.
-vinul spumos se obţine prin înglobarea de bioxid de carbon în vinul îndulcit.Are o
concentraţie alcoolică de minimum 10,5o,culoarea galbenă-verzuie sau aurie,gust plăcut,
înţepător,perlarea este mai scurtă cu bule mai mari decât la şampanie.
-vermutul se obţine din vin cu adaos de alcool,zahăr şi o soluţie aromatizantă din plante
medicinale şi aromatice.Vermutul poate fi alb sau roşu,cu o tărie alcoolică de 17-18o.
Clasificarea vinului
-tăria alcoolică – vinuri tari –16% - vinuri semitari – 13-16% - vinuri uşoare – 8-10%
-conţinut în zahăr – seci:demiseci – 8gr/l – dulci – 8-18gr/l – licoroase – peste 18gr/l
-culoare – albe,roze,roşii,negre
-comercial – de masă;de regiune;de regiune superioară;soiuri pure;speciale
Băuturile alcoolice naturale distilate
Aceste băuturi se mai numesc şi rachiuri naturale,care se obţin prin fermentarea şi
distilarea fructelor şi a subproduselor de la vinificaţie-drojdia şi tescovina.
__________________________________________________________________ 200
_____________________________________________________________________
Ţuica de prună se prezintă limpede, incoloră,cu nuanţă gălbuie,cu o aromă
specifică.Are o concentraţie alcoolică de 22-36o.
Ţuica bătrână este învechită cel puţin 1 an în butoaie de stejar,are o culoare mai gălbuie
şi o aromă mai pronunţată. Tăria de 34o.
Şliboviţa se obţine prin redistilarea ţuicii până la concentraţia alcoolică de 40-45o.
Rachiurile de fructe sunt :de caise,de cireşe,de pere etc.Acestea au o culoare gălbuie
până la brună,buchetul specific fructelor.
Rachiul de drojdie se fabrică din drojdia de vin prin distilare,are 30o şi un miros specific
de drojdie.Prin învechirea rachiului de drojdie,se obţine spuma de drojdie cu tăria de
36o.
Rachiul de tescovină rezultă prin prelucrarea tescovinei de la vinificaţie.Are tăria
alcoolică de 30o,este incolor,slab gălbui şi cu miros caracteristic.
Rachiul din vin se obţine prin distilarea vinurilor slabe;rezultă un distilat cu tăria de 65o
care se diluează până la tăria de 38-40o.
Vinarsul(coniacul). Este o băutură cu tăria alcoolică de 38-45o,obţinută prin învechirea
distilatului de vin,după metoda Cognac,în butoaie de stejar,timp de 4-6 ani.Coniacul se
clasifică în 2 categorii:comune şi superioare. Coniacurile comune se livrează în
următoarele tipuri:
Coniac cu 3 stele(cu vechime de 3 ani) şi care poartă denumirea producătorului.
Coniacurile superioare au 5 stele,culoare galbenă ruginie şi buchetul mai fin.
Romul natural se obţine prin distilarea melasei de la trestia de zahăr.Distilatul se
învecheşte în butoaie,timp în care se formează buchetul şi culoarea brună.
Whisky-ul se obţine prin distilarea plămezilor fermentate din cereale.
Concentraţia alcoolică este de 40-50%.După amestecul de cereale whisky-ul poartă
următoarele denumiri:
-MalţWhisky, obţinut din malţ pur,fiind cel mai scump;
-Rye-Whisky,obţinut din secară cu orz;
-Bourbon
-Whisky,obţinut din secară şi porumb.
Rachiurile industriale
Sunt băuturi preparate din spirt rafinat,diluat cu apă,la care se adaugă esenţe sau
extracte de plante,cu sau fără zahăr.După macerare şi filtrare se livrează.Alcoolul alb
__________________________________________________________________ 201
_____________________________________________________________________
nerafinat este un lichid limpede,incolor cu miros caracteristic şi gust arzător,tăria
72o.După compoziţie rachiurile industriale sunt:rachiuri simple şi rachiuri aromate.
Rachiurile simple conţin numai alcool diluat până la o anumită concentraţie.
Sortimentul cuprinde:rachiu alb 28o,rachiu alb superior 30o,vodcă 36o,vodcă specială
40o,vodcă albă 42o,vodcă extra 45o. Rachiurile simple nu conţin nici o substanţă
nutritivă,ci numai alcool-fapt ce le caracterizează ca băuturi dure,cu efect negativ asupra
sănătăţii.
Rachiurile aromate mai conţin în afară de alcool de concentraţie 32o şi esenţe şi
coloranţi alimentari.În sortiment sunt:secărica 28-36o,rachiu de brad 36o,ş.a.
Romul industrial se obţine din alcool, colorat cu caramel şi aromatizat cu esenţe de
rom.Ca sortiment există rom:superior 36o,special 38o,Jamaica 38o.
Ginul se prepară din spirt rafinat de plante şi fructe de enuper şi zahăr 0,5%.Are tăria de
32-45o,este limpede,incolor cu aromă de plante răşinoase.Sortimentul cuprinde gin:sec
45o,cu arome de lămâie,zmeură,de caise,ş.a.
Lichiorurile se obţin din spirt rafinat,apă,zahăr cu adaos de esenţe diferite,coloranţi şi
acizi alimentari.
-lichiorurile cu conţinut în zahăr de 25-35% şi în alcool de 20-28o se mai numesc şi
creme.
Sortiment:cremă de ciocolată,de ciocolată şi vişine.Iawa-cremă de cacao, cocktail de
ouă,etc.-lichiorurile cu conţinut de zahăr 16-20% şi în alcool etilic de 27-
40o.Sortiment:Triple sec,Lichior ananas, Vişinată Moca,Cherry Brandy./-lichiorurile
aperitive au un conţinut de zahăr mai redus 1-15% şi de 25-40% alcool.
Termenul de garanţie pt. rachiurile naturale este de 7 luni;pentru rachiurile industriale
colorate de 4 luni;pentru lichioruri 6 luni.
D.BĂUTURI NEALCOOLICE
Viaţa ţesuturilor este dependentă de prezenţa lichidelor(apă) care în structura
organismului omului reprezintă 60%.
Proporţia lichidului trebuie menţinută prin consumarea în 24 de ore a 2-3 litri de
lichide.Nevoia de lichide a organismului este acoperită în bună măsură cu apă de
băut,apa din alimente şi diferite băuturi.
__________________________________________________________________ 202
_____________________________________________________________________
Băuturile nealcoolice includ:apa carbogazoasă,apele minerale,băuturile
răcoritoare,sucurile de fructe şi legume, nectarul,siropul.
Sortimentul băuturilor nealcoolice
Băuturile nealcoolice cuprind o mare varietate sortimentală cu perspective de
diversificare continuă datorită nivelului înalt al solicitărilor cumpărătorilor.Tipuri
principale:
-ape minerale
–apă gazoasă
–sucuri naturale(fructe şi legume)
–băuturi răcoritoare
–siropuri.
a)Apele minerale sunt ape subterane care datorită compoziţiei chimice bogate în săruri
minerale pot fi consumate în scop terapeutic sau ca ape de masă.După compoziţia
chimică,apele minerale se clasifică în ape gazoase,alcaline, sulfuroase,feruginoase şi
radioactive.După destinaţie sunt:ape minerale de masă şi ape minerale medicinale.
Apele minerale de masă se consumă în locul apei potabile
deoarece au mineralizaţie mai redusă(în jur de 4gr/l),gust plăcut înviorător,datorită
bioxidului de carbon.
Caracteristici de calitate.Apele minerale de masă trebuie să aibă următoarele
caracteristici de calitate.
-limpiditatea care trebuie să se păstreze în cadrul termenului de garanţie;
-sedimentul să fie redus la maximum 0,2 gr/l;
-să fie inodoră,cu excepţia celor medicinale ce pot avea mirosuri specifice compoziţiei;
-să conţină cantitatea normală de CO2.
Păstrarea se face la temperatzră răcoroasă,ferită de soare şi de îngheţ.Termenul de
garanţie este de 5 luni.
b)Apa gazoasă(sifonul) se obţine prin saturarea apei potabile cu dioxid de
carbon.Ambalarea apei gazoase se face în butelii de sticlă cu armătură metalică.
c)Sucurile naturale de fructe şi legume au valoare nutritivă ridicată deoarece conţin
compuşii solubili ai fructelor şi legumelor(glucide,vitamine,acizi,săruri minerale)
Sortimentul cuprinde:suc de mere,caise, piersici,fructe citrice,suc de roşii,de morcovi şi
de ţelină.Sucurile de fructe trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de calitate:-
__________________________________________________________________ 203
_____________________________________________________________________
aspectul-lichid aproape limpede,cu culoarea apropiată de cea naturală./-gustul şi
mirosul:plăcute,specifice fructelor sau legumelor.Sucurile nu trebuie să prezinte semne
de fermentare,iar conţinutul de conservare(benzoat de sodiu) maximum 200
mg/l;substanţa solubilă 8-10 grade refractometrice.
Sucurile concentrate se obţin din sucuri de fructe prin eliminarea unei părţi din
apă.Acestea se folosesc diluate cu sifon sau apă minerală.
Nectarele de fructe sunt obţinute din fructe proaspete(caise,piersici,mere,etc.),având o
consistenţă mai vâscoasă datorită pulpei de fructe conţinută.
d)Siropurile de fructe sunt produsele concentrate din fructe cu zahăr.Cele mai apreciate
sorturi de siropuri sunt cele obţinute din fructe aromate:fragi,
zmeură,portocale,lămâie,caise,piersici,etc.
Condiţii de calitate:
-aspectul-lichid limpede,siropos;
-culoarea trebuie să fie apropiată de culoarea fructului;
-gustul-dulce,plăcut;
-concentraţia se exprimă în substanţa uscată,solubilă,măsurată în grade
refractomerice,min. 68.
Termenul de garanţie al siropului este de 6 luni.
e)Băuturile răcoritoare se obţin din sucuri naturale de fructe sau marcate de fructe,cu
adaos de sirop de zahăr,acid citric,coloranţi alimentari şi apă saturată cu dioxid de
carbon.Din sortiment fac parte:citronada, oranjada,limonada,pepsi-cola,etc.
Citronada se obţine din suc de lămâie,acid citric,apă potabilă,zahăr şi macerat din coajă
de lămâie.
Oranjada conţine macerat de portocale,mandarine.
Băuturile răcoritoare pe bază de extract cola se obţin prin înlocuirea sucului de fructe
cu extract cola.Extractul cola se obţine din fructul unor arbuşti originali din
Africa,America de Sud.Nucile de cola conţin alcaloizi,cafeină şi teobromină,care au
efect stimulativ asupra sistemului nervos şi cardiac.Băuturile pe bază de cola mai conţin
zahăr,dioxid de carbon,având un gust înţepător,răcoritor şi spumează (pepsi-
cola).Termenul de garanţie este de 30 de zile.
Brifcor este o băutură răcoritoare apreciată prin aromă plăcută de fructe citrice,banane
sau de conifere.
__________________________________________________________________ 204
_____________________________________________________________________
LAPTELE ŞI PRODUSELE LACTATE

Laptele pentru consum imediat
a.Factorii care influenţează calitatea laptelui de consum
După tehnologia de prelucrare,laptele de consum se clasifică în:lapte crud şi lapte
pasteurizat.
În vederea definitivării ca lapte de consum se face o curăţire în scopul îndepărtării
impurităţilor mecanice,se normalizează şi igienizează prin diferite procedee
fizice,chimice,mixte: normalizare,ambalare,marcare,păstrare,igienizare.
Normalizarea operaţia prin care laptele este adus la conţinutul de grăsime dorit,se face
prin adăugarea sau extragerea unei părţi din grăsimea laptelui.
Igienizarea se face prin pasteurizare.Aceasta se bazează pe efectul bactericid al căldurii
în special asupra microorganismelor sub formă vegetativă şi constă în încălzirea laptelui
la temperatura sub 100 C.Eficienţa pasteurizării este dată de distrugerea în procent de
99,9% a bacilului tuberculos şi este stabilită prin proba fosfatazei,enzimă cu o
termorezistenţă mai ridicată decât bacilul tuberculozei.Absenţa acestei enzime indică o
pasteurizare eficientă.
Păstrarea laptelui la temperatura scăzută de 2-8 C,până ajunge la consumator,este
impusă de necesitatea de a-i menţine calitatea bacteriologică şi însuşirile
organoleptice.Termenul de garanţie este de o zi(ziua livrării).
b.Tipurile de lapte sunt diferenţiate după conţinutul de grăsime în:
-lapte normalizat cu grăsime de 3%,2,4%,2%,1,8%,1,5%;
-lapte smântânit cu grăsime 0,1%;
În scopul îmbunătăţirii valorii nutritive a laptelui industria produce şi lapte cu
compoziţie modificată:
lapte hiperproteic cu 5,4% proteină,8% lactoze,săruri minerale în special calciu şi
fosfor,cu un conţinut scăzut de grăsimi 0,3%;
lapte vitaminizat,adică îmbunătăţit cu vitamina D2,prin iradierea laptelui cu radiaţii
ultraviolete sau cu vitamina C prin adaos de acid ascorbic sub formă de soluţie;
lapte fluorizant îmbogăţit cu elemente minerale (obţinute în Anglia,Elveţia,etc.),cu
floruri de sodiu 3% pentru prevenirea cariilor.
__________________________________________________________________ 205
_____________________________________________________________________
Fructcola se obţine din lapte smântânit pasteurizat cu adaos de zahăr şi arome de
vanilie,cafea,cacao.Este un produs răcoritor,cu gust dulce,plăcut,0,1% gras.
Lacto protenul se obţinedin lapte pasteurizat cu adaos suplimentar de proteină din
lapte,zahăr,arome.Are 1,5% grăsime.
Conserve de lapte
Lapte sterilizat.Sterilizarea urmăreşte distrugerea cu ajutorul căldurii a tuturor
microorganismelor(forme vegetative şi spori) existente în lapte.Materia primă folosită
trebuie să fie de calitate ireproşabilă cu aciditate sub 18o Thorner.
Se omogenizează în 2 trepte de tempe-ratură la presiuni descrescânde cu scopul de a se
împiedica separarea emulsiei de grăsimi în timpul păstrării.Sterilizarea se face în
recipiente metalice sau de sticlă închise ermetic,temperatura aplicată fiind de 118 C
timp de 18-20 minute.Laptele se mai poate steriliza neambalat în flux,în condiţii
speciale de temperatură şi pre-siune,după care răcit se ambalează aseptic în atmosferă
sterilă folosindu-se recipiente diferite de metal,sticlă,mase plastice,carton (sistem Tetra-
Pak).
Laptele concentrat.Conservele de lapte obţinute prin concentrare au o cantitate mai
mare de substanţă uscată corespunzătoare cantităţii de apă vaporizată.Această
conservare se face în aparate care lucrează sub vid,obţinându-se în final produse cu 8%
apă care-şi păstrează valoarea nutritivă, în special vitaminele din lapte cât şi
proprietăţile organoleptice.
Tipuri:lapte simplu şi lapte cu adaos de zahăr 45%.Laptele concentrat cu zahăr are în
compoziţie grăsimi 8,6%,proteine 26%.După concentrare,laptele este răcit cu grijă în
etape până atinge temperatura de 18 C.
Ambalarea se face în cutii metalice,
cilindrice din tablă cositorită închisă prin capace cu dublu falţ.Păstrarea trebuie să se
facă în încăperi cu temperatură maximum 10 C şi umiditatea 85%.
Laptele praf.Se obţine din lapte normalizat,pasteurizat,omogenizat,această ultimă

operaţie determinând stabilirea componentelor laptelui.Importanţă prezintă şi
concentrarea laptelui,care se face înaintea uscării prin faptul că influenţează pozitiv
__________________________________________________________________ 206
_____________________________________________________________________
păstrarea laptelui.Produsele lactate sub formă de praf de lapte se diferenţiază după
conţinutul în grăsime în 4 tipuri;
Lactosan 26%;
Lapte praf normalizat 20%;
Lacto 17%;
Lapte praf smântânit 1,7%.
Lactosanul păstrează componentele laptelui integral,are caracteristici bacterilogice.Este
indicat şi în alimentaţia sugarilor.
Produsul Lacto are un conţinut mai mare de proteine.Este indicat în alimentaţia mixtă şi
artificială a sugarilor, simplu sau în asociere cu făinoase.
Având în vedere conservabilitatea mare a produselor lactate praf şi posibilităţile
realizării unor compoziţii îmbunătăţite s-au obţinut o serie de conserve de lapte cu
adaosuri.
Astfel:Cazelact cu 3% grăsime se obţine din cazeină crudă,hidrolizat proteic din
soia,monozaharide,vitamine,săruri minerale;Gluvilact 1 şi 2 este un lapte praf îmbogăţit
în glucide şi proteine prin adaos de mucilagiu de orez,zahăr,vitamina B1;
Glucolact conţine un complex hidro-arbonat format din glucoză,zaharoză, zeamil;
Cazeomalum este preparat din cazeină,glucoză şi pastă de morcovi;
Cicolact-produs pe bază de lapte normalizat,zahăr şi extract de surogate de cafea;
Lacto 1 şi 2 –lapte praf parţial degresat cu adaos de glucoză,zahăr şi amidon pregelificat
sau maltodextrină.
Produse din lapte

a.Produse lactate dietetice
Acestea sunt produse care se obţin printr-o fermentaţie lactică dirijată ce determină o
digestibilitate sporită şi însuşiri gustative superioare.Sunt dietetice pt.că bacteriile
lactice folosite în fabricare inhibă dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie din mediile
intestinale.Au un conţinut mărit de vitamine din complexul B,fapt pt.care sunt asociate
tratamentului cu antibiotice,pt. că pot să refacă flora intestinală naturală distrusă de
acestea.
Iaurtul.Este,în prezent,cel mai răspândit dintre produsele lactate dietetice.Se obţine din
lapte de vacă şi din lapte de bivoliţă.Pt. îmbunătăţirea consistenţei şi a valorii nutritive
__________________________________________________________________ 207
_____________________________________________________________________
se ameste-că laptele de vacă cu cel de bivoliţă(sau de oaie) în diferite proporţii sau se
concen-trează laptele până la o masă specifică de 1,040-1,045.Laptele pregătit în
prealabil prin curăţire,normalizare,pasteurizare,
răcire(45 C) se însămânţează cu maia de iaurt,după care se toarnă în borcane sau
pahare.Fermentarea de 2-3 ore se face în camere termostat după care iaurtul se răceşte
în 2 trepte pt. maturare,recunoscută prin întărirea cheagului şi accentuarea gustului şi a
aromei.
Tipuri.După conţinutul de grăsime STAS 3665 stabileşte:
-iaurt din lapte de vacă: „extra” 4%, gras 2,8%,dietetic 0,1%;
-iaurt din lapte de oaie:6%.
După tehnologia de fabricare a iaurtului se prepară din lapte de vacă,
iaurtul cu arome de fructe şi adaos de zahăr(2,8% grăsime)
şi creme de iaurt care au adaos de zeamil,zahăr şi gem(3,6% grăsime).
Lapte bătut.Se fabrică din lapte de vacă pasteurizat şi fermentat cu culturi selecţionate
de bacterii lactice.După conţinutul de grăsime se fabrică în 4 tipuri:
„extra” 4% grăsime;
„tip I”-Sana cu 3,6% grăsime;
„tip II” cu 2% grăsime şi
„tip III” dietetic.
Chefirul.Se fabrică din lapte de vacă prin fermentare mixă lactică(produsă de bacterii
lactice) şi alcoolică(produsă de drojdii).Prin reglarea temperaturii şi duratei de
fermentaţie se modifică raportul dintre cele 2 fermentaţii a.î. în produsul finit predomină
caracterele de produs lactoacid uşor alcoolic.După fermentare prin agitarea energică se
sparge colgul obţinut şi se dozează în butelii de sticlă de 250 şi 500 ml acoperite cu
capsule de Al.Chefirul rezultat prezintă consistenţă spumoasă cu coagul
omogen,fluidă,gust acrişor aromat şi slab înţepător.Are 3,3% grăsime şi 0,2% alcool.
b.Produse de smântânire
Smântâna.Este un produs de mare importanţă pentru alimentaţie datorită calităţilor
gustative,conţinutului în grăsimi uşor asimilabile şi a vitaminelor liposo-lubile.Este o
__________________________________________________________________ 208
_____________________________________________________________________
emulsie de grăsimi în plasmă(apă 33-75%,substanţă uscată 5-7%). Materia primă o
formează laptele de vacă.Extragerea grăsimii din lapte se face cu separatoare acţionate
mecanic,după care smântâna rezultată se normalizează.
Pasteurizarea se face la temperaturi diferite în funcţie de caracteristicile acesteia.Are
drept scop distrugerea microorganismelor patogene cât şi a enzimelor care micşorează
conservabilitatea grăsimii, precum şi de a corecta anumite defecte de gust.După
pasteurizare,smântâna se răceşte brusc în condiţii de igienă perfectă pentru prevenirea
oxidării şi infecţiilor microbiene
Uneori smântâna se maturează în scopul obţinerii unei consistenţe cremoase şi a aromei
şi gustului caracteristice.
Tipurile de smântână pt. alimentaţie sunt:
-Smântâna dulce pt. frişcă cu 32 1% grăsime şi 20o Thorner aciditate.
-Smântâna dulce pt. cafea se consumă ca atare;are 10-12% grăsime şi 20o Thorner
aciditate.
-Smântâna fermentată se obţine prin însămânţarea smântânii pasteurizate cu culturi
mixte de bacterii acidifiante şi aromatizante.
Bacteriologiile acidifiante dtermină consistenţa cremoasă,iar celelalte determină
formarea diacetilului care imprimă aroma caracteristică.
Cele mai frecvente defecte ale acestui tip de smântână sunt:consistenţa fluidă(când nu s-
a respectat durata fermentaţiei),aspectul neomogen cu aglomerări de grăsime sau de
proteine.Are un conţinut de grăsime ce poate varia în funcţie de
tip:40%,30%,25%(STAS 7001).Procesul de fermentaţie cât şi maturarea ulterioară
determină caracteristicile de bază:aspect şi consistenţă:omogene,dense,de culoarea albă
sau alb-gălbui,mirosul plăcut şi gustul fermentaţiei lactice.
Ambalarea se face în pahare de carton sau de material plastic.Termenul de garanţie este
de o zi,cu condiţia să fie păstrate la 2-8 C.
Jeleul de smântână se prepară dintr-o smântână cu un conţinut de grăsime de 10% şi

aciditatea maximă de 20o Thorner.Smântâna se pasteurizează şi se amestecă apoi cu
zeamil,zahăr,gelatină şi o substanţă aromatizantă(cacao,vanilie,etc.)
__________________________________________________________________ 209
_____________________________________________________________________
Untul este produs prin baterea smântânii din lapte,fiind d.p.d.v. fizic o dispersie
eterogenă,apă în grăsime,stabilită termo-inamic.Transformarea smântânii în unt ca fază
tehnologică principală cuprinde etapa fermentării şi a baterii smântânii.Fermen-
tarea smântânii măreşte conservabilitatea untului,determină gustul şi mirosul plăcut.
Baterea este favorizată de cantitatea de grăsime din smântână cât şi de aciditatea
acesteia obţinută prin fermentare.
Defectele sunt datorate atât duratei de batere cât şi spălării şi malaxării untului.
Majoritatea defectelor untului apar în timpul păstrării;cauzele apariţiei pot fi
microorganismele cât şi procesele fizico-chimice datorate condiţiilor de păstrare.
Ex:gustul de seu(de oxidat,rânced, amar) datorat oxidării gliceridelor,oxidare favorizată
de lumină,temperatură.
Gustul şi mirosul de acru se realizează datorită smântânii folosite care a fost prea
acidulată.
Aspectul fărâmicios sau o consistenţă prea moale datorită nerespectării temperaturii din
timpul baterii smântânii în putineu.Un defect îl constituie şi picăturile mari de apă în
unt,dispersate neuniform,datorită unei malaxări insuficiente.Untul poate prezenta şi o
serie de defecte de culoare,iarna este în general mai slab colorat,datorită pigmen-ţilor
caracteristici insuficienţi,vara are o culoare mai intensă ca urmare a hrănirii animalelor
cu furaje verzi.
Tipuri de unt.După conţinutul de grăsime,untul de vacă se prezintă în 2 tipuri:superior
80% grăsime şi unt de masă 74% grăsime.
Untul de masă se fabrică şi cu adaos de grăsimi vegetale.STR 2941 precizează condiţiile
pt. untul de masă cu 30% grăsimi vegetale.
Acesta are un conţinut de grăsime în produsul finit de 65% din care 35% unităţi de
unt.Consistenţa la 10-12 C să fie de masă onctuoasă,compactă,omogenă,
nesfărâmicios.Miros şi gust plăcut,cu aromă bine conturată de smântână fermentată.
Ambalarea se face în pachete folosindu-se hârtie pergament,foiţă metalizată
simplă sau căptuşită cu permanent.Congelarea se realizează la -25 C timp de circa 11-
14 ore;în aceste condiţii se poate păstra timp de 3-6 luni la -15 C şi 7-10 luni la -
20 C.
Produse lactate cu aspect de cremă folosite ca desert pt. valoarea nutritivă superioară:
__________________________________________________________________ 210
_____________________________________________________________________
Cremona,pe bază de unt cu zahăr,cacao(50% grăsime)
Şarlota,o cremă pe bază de lapte cu zahăr,zeamil,gelatină şi arome şi
Crema fructa,pe bază de lapte,zahăr,zeamil şi pastă sau gemuri de fructe sau legume.
c.Brânzeturile.Cunoscute din cele mai vechi timpuri,brânzeturile pot fi consi-derate ca

formă de conservare a princi-palilor componenţi ai laptelui:substanţele proteice şi
grăsimea.
Sortimentul brânzeturilor poate fi clasificat după mai multe criterii:
-după felul laptelui pot fi:din lapte de vacă,de oaie,de bivoliţă;
-după conţinutul de grăsime raportat la substanţa uscată pot fi:dietetice cu max.10%
grăsime, grase,foarte grase,creme,creme duble;
-după calitate pot fi:superioare,calitatea I,cu unele defecte fizice,calitatea a II-a cu unele
defecte organoleptice şi fizico-chimice;
-după procesul tehnologic se obţin:brânzeturi topite,brânzeturi
proaspete,frământate,opărite,maturate,etc.
Brânzeturile proaspete se obţin ,d.p.d.v. tehnologic,prin coagularea laptelui sub
acţiunea bacteriilor lactice.Au o umiditate ridicată,consistenţă cremoasă,aroma şi gustul
de fermentaţie lactică,uneori uşor acrişor şi o conversibilitate redusă.
Brânza proaspătă de vacă are o valoare nutritivă şi dietetică mare.Se obţine din lapte de
vacă integral,normalizat sau degresat în tipurile:foarte grasă 46%,grasă 27%,semigrasă
min.20%, slabă max.20%.
Se prezintă ambalată în hârtie metaliza-tă(pachete 250 gr).
Urda se obţine prin precipitarea lactoalbuminei care rămâne în zerul lăsat de la
fabricarea unor brânzeturi din lapte de vacă sau de oaie.Este de culoare albă,consistenţa
moale,untoasă,are forma săculeţelor în care a fost scursă,gust dulce,miros de lapte
fiert.Conţine 14% grăsime şi 20% lactoalbumină,se sărează pt. a putea fi conservată şi
se păstrează la temperaturi scăzute.
Brânzeturi fermentate şi maturate în saramură. Aceste brânzeturi se caracterizează
printr-o fermentare şi maturare de scurtă durată în saramură de zer sau apă.Din această
categorie fac parte:brânza telemea din lapte de oaie,din lapte de vacă,brânza telemea de
vacă cu înglobare de lactoalbumină;brânza Fetta.
__________________________________________________________________ 211
_____________________________________________________________________
Brânza telemea are cea mai mare pondere în producţia de brânzeturi.S-a preparat prima
dată la Brăila şi se numea „brânză de Brăila”.După provenienţa laptelui şi procesul
tehnologic aplicat, brânza telemea se clasifică astfel:telemea maturată din lapte de
oaie,de bivoliţă,de vacă;telemea proaspătă din lapte de oaie şi din lapte de vacă.Prin
brânza telemea maturată se înţelege brânza telemea care are min. 30 de zile de la data
fabricaţiei.
Prin brânza telemea proaspătă se înţelege brânza livrată până la 15 zile de la data
fabricaţiei,dar nu înainte de 5 zile.
Se clasifică în 2 sau 3 calităţi astfel:
-telemea naturală din lapte de oaie şi lapte de vacă în calităţile superioare,I-a şi a II-a;
-telemeaua maturată din lapte de bivoliţă şi telemea proaspătă din lapte de vacă în
calităţile I-a şi a II-1;
-telemea proaspătă din lapte de oaie,o singură clasă de calitate.
Condiţii tehnice de calitate.
Forma de bucăţi paralelipipedice cu baza pătrată,de circa 1 kg greutate sau cu baza
triunghiulară de 0,500 kg,cu muchii uşor rotunjite,suprafaţa curată,pe care pot apărea
seminţe de negrijică.Se admit urme de sedilă.
În secţiunea transversală pastă curată,uniformă la care se admit rare goluri de presare şi
aspect buretos.
Consistenţa :masă compactă,legată,se rupe uşor,fără a se sfărâma,la calitatea a II-a se
admite o consistenţă uşor sfărâmicioasă iar la brânza proaspătă moale,uşor elastică.
Culoarea albă sau alb-glbuie uniform în toată masa.
În ruptură are aspect de porţelan
.Miros şi gust plăcut.Saramura de zer acidificat va avea o concentraţie de 18-20% NaCl
vara şi 17-19% iarna,să prezinte o culoare gălbuie cu nuanţe verzui;nu trebuie să se
întindă,iar gustul să fie plăcut,de fermentaţie lactică,sărat.
Brânza telemea cu înglobare de alumină
Se prepară din lapte de vacă,prezintă o consistenţă mai moale,structura mai fină,şi o
valoare nutritivă superioară,datorită reţinerii lactoalbuminei în coagul.
Brânza Fetta este o brânză de pastă moale,orginală din Grecia denumită şi
„Telemes”.Se prezintă sub formă de bucăţi cubice sau paralelipipedice,pătrate sau
__________________________________________________________________ 212
_____________________________________________________________________
sectoare circulare.se fabrică din lapte de vacă şi are un conţinut de grăsime între 45-
50%.La exterior şi la interior este albă.
Pasta este compactă cu aspect de porţelan, prezentând puţine ochiuri de fermentare.
Mirosul şi gustul sunt plăcute,gustul puţin acrişor,potrivit de sărat,picant.
Brânzeturi fermentate şi maturate Din această categorie fac parte brânzeturi a căror
tehnologie se caracterizează prin prelucrarea coagului la temperaturi mai ridicate în
scopul unei deshidratări mai pronunţate şi o presare mai puternică.Din această grupă fac
parte:-brânzeturi moi,semimoi şi tari.
Brânzeturi maturate moi cu mucegaiuri
Brânza Bucegi de origine franceză (Roquefort) se obţine prin prelucrarea laptelui de
oaie sau de vacă.Este una dintre cele mai răspândite brânze din lume.Se prezintă sub
formă de bucăţi cilindrice în greutate de 2,5-3,5 kg,fără coajă,fiind acoperită cu folie de
aluminiu,pt. a împiedica deshidratarea pe perioada maturării de 2-3 luni.Pasta este
albă,slab gălbuie,prezentând canale verticale de culoare verde,gri formate din mucegaiul
Penicilium Roqueforti.Consistenţa este untoasă,mirosul şi gustul specific,picant.
Din lapte de bivoliţă se fabrică după aceeaşi tehnologie brânza denumită Homorod cu
caracteristici asemănătoare.
Brânza Camembert este tot de origine franceză şi se obţine din lapte de vacă,în formă de
bucăţi cilindrice de circa 100 gr.Maturarea acestei brânze se face sub acţiune unor
microorganisme de suprafaţă şi a mucegaiului Penicilium Camemberti.
Coaja este subţire,comestibilă,acoperită cu un mucegai alb,pasta este albă,uşor gălbuie
foarte moale,fără desen,cu gust şi miros specific,picant,asemănător ciupercilor.
Brânzeturi maturate semitari.Majoritatea brânzeturilor semitari fabricate la noi în ţară
se obţin din lapte de vacă.
Brânza Trapist se obţine din lapte de vacă normalizat,are formă cilindrică sau
paralelipipedică cu masa de 1,2-1,5 kg
Caracteristici-la exterior are coajă netedă de culoare gălbuie acoperită cu parafină,pasta
este gălbuie,semitare,cu desenul format din ochiuri cât mărimea bobului de mazăre.
Brânzeturi olandeze se fabrică cu denumiri diferite după formă:
sferică(Edam),paralelipipedică(Gonda), cilindrică.
În general are o greutate între 1,5-2,5 kg.Au o cojă netedă,colorată de obicei în roşu sau
galben,acoperită cu parafină.Pasta este gălbuie,cu consistenţă foarte elastică.Desenul
__________________________________________________________________ 213
_____________________________________________________________________
este format din ochiuri foarte rare de mărimea bobului de mazăre.Gustul şi aroma sunt
plăcute,gustul este dulceag,uneori foarte slab amărui.
Brânzeturi maturate tari sunt caracterizate printr-o consistenţă foarte tare a pastei,o
durată de maturare lungă.La noiîn ţară se fabrică pe scară largă brânzeturile: Cedar,
Mureşana,Schwaitzer,tip Romano,cu denumirile Tismana,Dunărea,Tomis,etc.
Brânza Schwaitzer este cea mai apreciată în toată lumea datorită excelentelor calităţi
gustative.Se obţine din lapte de vacă,de cea mai bună calitate şi se prezintă sub formă
de bucăţi mari,cilindrice, cu mas de 60-120 kg.Tendinţa actuală este de a se porţiona şi
ambala în pelicule plastice,transparente,
închise sub vid prin sistemul cryovac.
Maturarea acestui proces se face timp de 3-6 luni,în spaţii corespunzătoare cu îngrijire
specifică.Se livrează în 3 calităţi (STR.1495/83):brânza Schwaitzer Vatra Dornei,
brânza Schwaitzer de calitate superioară, brânza Schwaitzer de calitatea I.Prezintă
coja netedă,uniformă,rezistentă, elastică,aderentă la miez fără pete de mucegai sau
crăpături.În interior pastă compactă,omogenă cu ochiuri de fermentare de mărimi
diferite(8-22 milimetri),netedă şi lucioasă,fără crăpături şi repartizate la 2 cm sub
coajă.Culoarea galben pai până la galben,mai închis spre coajă.Consistenţa miezului e
elastică, omogenă,nesfărâmicioasă.
Brânza Cedar originară din Anglia se fabrică din lapte de vacă în formă cilindrică de
circa 30 kg.
Uneori se fabrică în bucăţi paralelipipedice de 20 kg.Prezintă la exterior o coajă galbenă
acoperită cu parafină sau poate fi fără coajă.Pasta este de culoare gălbuie,
compactă,cu rare goluri de aşezare.Gustul şi aroma foarte plăcută,cu uşoară nuanţă de
nuncă,consistenţă fină,uşor elastică.
Brânzeturi frământate se obţin din caş de oaie sau de vacă maturat,pastificat,
amestecat cu sare şi diferite adaosuri fiind introdus în diferite ambalaje pt continuarea
maturării.Din această categorie fac parte brânza de burduf I şi II(în coajă de brad),
brânză de Moldova,crema Focşani,brânza Luduş,brânza Bistriţa.
Brânza de burduf şi în coajă de brad este un vechi tip de brânză românească fabricat
din caş de oaie,frământat şi ambalat în burduf de piele(de oaie sau de capră) sau în coajă
de brad cusută cu rafie în formă cilindrică.
__________________________________________________________________ 214
_____________________________________________________________________
Brânza de burduf cântăreşte 30-60 kg,iar cea în coajă de brad de la 500 gr la 10 kg.Pasta
este de culoare alb-gălbuie, consistenţa moale.
Brânza deMoldova se mai cheamă şi brânză de putină deoarece se ambalează în putini
din lemn de brad de 20-30 kg.Produsul se przintă în 2 tipuri:Tip F-frământată
complet;Tip C cu straturi alternative de brânză frământată şi felii de caş
maturat.Ambalajul să fie curat,bine închis,fără miros străin.Culoarea slab
gălbuie,uniformă de brânzeturi frământate, grasă,presată între degete se întinde ca o
pastă grasă.La tipul C feliile de caş să aibă consistenţă tare,miros şi gust caracteristic de
brânză frământată.
Brânzeturi opărite sunt denumite caşcavaluri.Se obţin prin opărirea caşului,în prealabil
maturat,care după sărare este din nou maturat în anumite condiţii de umiditate şi
temperatură.
Caşcavalul se prepară cu pasta tare,cu pasta moale(Penteleu),cu pasta semitare(Dalia,
Rucăr,Jiul).Din aceeaşi categorie fac parte şi caşcavalurile „Brădet” şi „Vrancea” care
au o pastă semitare şi sunt afumate în condiţii speciale.Caşcavalul „Teleorman” fabricat
în amestec din lapte de oaie integral 70-75% cu lapte de vacă smântânit.Se prezintă în
bucăţi cilindrice sau paralelipipedice de circa 7 Kg.
Caşcavalul „Penteleu” se obţine în 2 tipuri:din caş de oaie tip O şi din caş de vacă tip
V;numit şi „caşcaval de munte”.Se prezintă în bucăţi cilindrice de 4-6 kg,coaja are
culoarea verde-cenuşiu deschis,miez curat,omogen,alb-gălbui,gust,miros plăcut.
Caşcavalul „Dalia” se obţine în aceleaşi condiţii,numai că materia primă o formează
laptele de vacă.Pt. o depozitare mai eficientă se fabrică în formă paraleli-pipedică,nu
numai în bucăţi cilindrice.Din lapte de vacă se obţine şi caşcavalul
„Rucăr”.
Caşcavalul afumat „Brădet” se obţine din caş de vacă şi se afumă cu cetină de brad.Se
prezintă în bucăţi cilindrice de 100 gr cu gust şi aromă de brad afumat.
Brânzeturi topite sunt produse obţinute din brânzeturi fermentate şi maturate fără aspect
comercial corespunzător,adică formă necorespunzătoare,desen,aromă şi gustul
insuficient exprimate.Această formă de prelucrare permite valorificarea multor tipuri de
brânzeturi cu defecte fizice.
Obţinerea se bazează pe topirea materiilor prime cu săruri de topire şi diferite
adaosuri.Masa de brânză topită se dozează direct în hârtie metalizată sub formă de
__________________________________________________________________ 215
_____________________________________________________________________
sectoare de cerc,folosindu-se instalaţii de vid se depărtează de masă de brânză topită atât
substanţele volatile cu miros neplăcut cât şi excesul de vapori de apă.
Păstrarea se face la temperatura de 0,5 C,având un termen de garanţie de circa 60 de
zile.
Brânzeturile se vând sub diferite denumiri denumiri,în marea majoritate denumirea fiind
determinată de tipul de brânză folosită ca materie primă.
CARNEA ŞI PRODUSELE DIN CARNE

Factorii de calitate
Pt. prevenirea pătrunderii în alimentaţie a cărnii contaminate cu germeni transmisibili la
om sau a toxiinfecţiilor alimentare, controlul sanitar se efectuează la primirea
animalelor cât şi după tăiere.Acesta constă în examenul general prin palpare,secţionarea
unor părţi,unor organe,ganglioni limfatici.Marcarea cu ştampile atestă controlul sanitar
şi salubritatea sau destina-ţia primită după caz.Carnea admisă în consum fără restricţii
este marcată cu ştampilă rotundă pt. consum intern şi cu ştampilă ovală pt. consum
extern.Carnea admisă condiţionat în consum este marcată cu ştampila pătrată.Carnea
confiscată este marcată cu ştampilă triunghiulară.Separat,
carnea de porc carea fost găsită neinfectată la examenul trichinoscopic se marchează cu
încă o ştampilă dreptunghiulară cu inscripţia „FĂRĂ TRICHINĂ”,care se aplică lângă
ştampila de control sanitar pe faţa exterioară a pulpei.
Păstrarea Transformările biochimice ce au loc în carne după tăiere sunt determinate de
microorganismele ce se găsesc pe carne,dar mai ales în organe şi viscere şi care produc
diferite boli specifice.
Microorganismele care acţionează defavorabil asupra cărnii,făcând-o improprie

consumului sunt bacteriile care provoacă putrefacţii şi mucegaiurile care provoacă
mucegăirea.Infectarea cărnii cu microorganisme se produce când eviscerarea nu a fost
corect efectuată,când nu îndeplinesc condiţiile de sterilitate utilajele sau mâinile şi
hainele lucrătorilor nu sunt corect întreţinute.Bacteriile pot acţiona la suprafaţă sau în
profunzime.
Mucegaiurile acţionează numai la suprafaţă pătrunzând cel mult 1-2 cm în carne.
__________________________________________________________________ 216
_____________________________________________________________________
Transformări:-normale:rigiditatea,maturaţia,fezandarea ;
-anormale:încingerea,putrefacţia.
Normale:îmbunătăţesc valoarea alimentară a cărnii prin faptul că fibra este aspră,la
începur cu gust fad,iar supa obţinută nu are aroma specifică de carne.
a)Rigiditatea musculară(sau contracţia musculară) este favorizată de acidul lactic
rezultat din descompunerea glicoge-nului(zahărul din carne) sub acţiunea enzimelor
specifice.Acidul format(imprimă un PH de 5,4) favorizează unirea a 2 proteine din
muşchi(actina+miozina) împiedicând dezvoltarea bacteriilor de putrfacţie.De aceea se
urmăreşte cu ajutorul temperaturilor scăzute să se prelungească această transformare.
b)Maturarea favorizează suculenţa şi înfrăgezirea cărnii.Apar ca urmare a scăderii
efectului acidului lactic care dă posibilitatea celor 2 proteine să se scindeze.Durata
acestei transformări poate fi reglată în funcţie de destinaţia cărnii.
c)Fezandarea este un proces de maturare.Se aplică la carne cu ţesuturi dese(carnea de
vânat),lipsită de grăsime care devine astfel fragedă cu culoarea neagră roşcată,gust şi
aromă plăcută.
Anormale :duc la degradarea cărnii.
a)Încingerea este un proces fermentativ autolitic;apare atunci când carnea nu este lăsată
să se răcească,fiind stivuită îngrămădit.Fermentarea acidă ce se formează modifică nu
numai gustul dar şi culoarea.Apare la carnea de porc în special vara.Prin aerisire
puternică dispare.
b)Putrefacţia este un proces de alterare prin care substanţele proteice sunt descompuse
de bacterii cu formare de substanţe toxice rău mirositoare.În afară de degradarea
proteinelor mai sunt descom-puse şi alte substanţe organice ce fac carnea necomestibilă.
Tipurile de carne şi condiţiile de calitate.Principalele caracteristici organoleptice care
definesc gradul de prospeţime ale cărnii sunt
Aspectul exterior şi în secţiune:cu suprafaţă curată,cu ţesutul
conjuctiv,tendoane,articulaţii lucioase, netede.Măduva din oasele tubulare să fie
elastică,lucioasă pe secţiune şi să adere la marginile osului.
Culoarea variază de la roz deschis la roşu închis în raport cu rasa, vârsta,sexul,starea de
îngrăşare,regiunea anatomică din care provine.Este mai închisă în regiunea gâtului şi a
abdome-nului şi mai deschisă în funcţie de stratul şi de culoarea grăsimii.
__________________________________________________________________ 217
_____________________________________________________________________
Consistenţa cărnii imediat după tăiere este moale iar a cărnii maturate
elastică.Consistenţa variază în funcţie de structura cărnii,de vârstă şi de starea de
îngrăşarea animalului.Carnea grasă are o consistenţă mai moale;carnea animalelor tinere
este formată din fibre fine,pe când la cele adulte este groasă, aspră.
Mirosul specific speciei,sexului, regimului alimentar.Pt. dterminarea mirosului se fac
probe de fierbere sau de frigere deoarece mirosul se dezvoltă la cald.
Gustul este caracteristic în funcţie de specie,vârstă starea de îngrăşare a animalului şi se
determină tot prin proba de fierbere sau frigere.
Tranşarea cărnii după părţi anatomice şi specii se face astfel:
carne de viţel-provine de la tineretul bovin în vârstă de până la 6 luni,se livrează
preambalată cu denumirea Specialităţi (muşchi,antricot, vrăbioară,nu conţine os)
/calitatea I cuprinde:pulpă,spate,greabăn, fleică,cap de piept cu mugure,blet cu şi fără
faţă,piept,gât cu junghietură,rasoalele cu chei,coada şi oasele de la antricot şi vrăbioară.
Carnea de mânzat provine din sacrificarea tineretului bovin în vârstă de peste 6 luni
până la 1,5 ani şi în greutate vie de până la 400 de kg.Se livrează preambalată în
tipurile:muşchi fasonat,carne calitatea I care cuprinde antricot,vrăbioară,pulpă,
spate,greabăn,cap de piept cu mugure,blet cu şi fără faţă,piept,fleică şi rasoalele cu
cheie;nepreambalată sub formă de carne calitatea a II-a:gât cu junghietură şi salbă,
şira de la antricot şi vrăbioară,coada.
Carnea de vită cuprinde:muşchi fasonat preambalat;carne calitatea I preambalată cu
denumirile:antricot,vrăbioară,pulpă şi spate.Nu se admite os şi trebuie să provină de la o
singură regiune anatomică.Tot la această calitatea sunt cuprinse şi antricot,
vrăbioară,pulpă spate,cu os;carne calitatea a II-a preambalată cuprinde:greabăn,cap de
piept cu mugur,bletul cu şi fără faţă, pieptul,fleica şi rasoalele cu cheie;amestec de
carne de vită pt. mâncăruri,
nepreambalată,cuprinde:gâtul cu junghietură şi salba,şira de la antricot,vră-
bioara şi coada.
Carnea de porc fără slănină se livrează preambalată cu denumirile:muşchiuleţ
fasonat,cotlet fasonat;carnea calitate I cu os(ceafă, antricot cu os,pulpă şi spate);carne
calitatea a II-a cu denumirea de fleică; nepreambalată sub formă de amestec de carne
pt. mâncăruri format din piept şi rasoale cu cheie.Carnea de porc cu slănină se prezintă
tranşată şi preambalată în următoarele tipuri:calitatea I:ceafă,antricot cu
__________________________________________________________________ 218
_____________________________________________________________________
coastă,cotlet,pulpă şi spate;calitatea a II-a:fleică,piept,rasol din faţă şi din spate cu cheie.
Carnea de purcel sub 90 de kg. Viu se sortează în calitatea I-a şi a II-a sub formă de
carcasă completă când are greutatea până la 30 de kg.
Organele comestibile
Rezultate din tăierea animalelor se clasifică după provenienţă astfel:de
bovine:limbă,creier,inimă,ficat,rinichi,splină,pulmon şi uger;
de porcine: limbă,creier,inimă,ficat, rinichi,splină,pulmon;de ovine:limbă cu şlung şi
muşchi de acoperire a maxilare-lor,creier,inimă,ficat,rinichi,splină,pulmon.
După starea termică organele comestibile se clasifică în organe zvântate(răcite în
condiţii naturale),refrigerate,când au în profunzime de la 0 C la +4 C şi congelate
când au o temperatură de –12 C,iar la ciocnire dau un sunet clar.
Congelarea acestora se face pe categorii în tăvi sau navete căptuşite cu folie de
polietilenă. După congelare trebuie păstrate în spaţii de depozitare cu temperatura de –
18 C şi umiditate relativă a aerului de 95-98%.
Carnea de pasăre
Valoarea alimentară a cărnii de pasăre este mai ridicată decât cea a mamiferelor,
datorită conţinutului de proteine şi de vitamine a unei proporţii mai reduse de ţesut
conjuctiv şi a unui coeficient de utilizare digestivă ridicat.Carnea de pasăre se
comercializează sub formă de carcasă, sau sub formă tranşată:piept,pulpe,tacâm,
subproduse.Carcasele de pasăre se clasifică după forma de prelucrare şi caracteristici
organoleptice în 3 clase de calitate:I,a II-a,III-a.Păsările tăiate se pot comercializa după
starea termică sub formă de păsări refrigerate şi păsări congelate.
Condiţii de calitate ale cărnii de pasăre indiferent de starea termică precizează un aspect
curat,fără resturi de pene sau fulgi, cu capul şi picioarele bine curăţate.Păsările tăiate
proaspete trebuie să prezinte ciocul lucios,ochii să umple întreaga orbită,pielea cu
suprafaţă uscată de culoare alb-gălbuie, grăsimea strălucitoare în culoare alb-
gălbuie,fără gust şi miros străin.Fibra musculară fină este mai săracă în ţesut conjuctiv
de aceea imprimă o consistenţă afânată.Culoarea cărnii de pe piept este albă şi mai
închisă la carnea de pe picioare şi aripi.Păsările congelate îşi modifică culoarea ca
__________________________________________________________________ 219
_____________________________________________________________________
urmare a evaporării apei care are loc mai ales în muşchii pieptului şi ai pulpei.Prin
congelare păsările pierd din greutate.
Carnea de pasăre se ambalează individual în pungi de polietilenă.
Păstrarea se face în funcţie de starea termică.Păsările refrigerate se păstrează în camere
frigorifice la temperaturi de la 0 la 14 C şi se livrează în cel mult 4 zile de la tăiere.
Păsările congelate se depozitează în camere frigorifice la temperatura de -14 C şi
umiditate relativă a aerului peste 90%.
Durata de păstrare pt.carnea congelată variază de la 3 la 10 luni.
Carnea de vânat.Una din sursele naturale ale ţării noastre o reprezintă şi vânatul care
este reglementat prin lege şi este permis numai în anumite perioade ale anului,în funcţie
de specia animalului.D.p.d.v. al consumului de carne prezintă importanţă
iepurele,căpriorul,fazanul şi păsările acvatice.
Vânatul se clasifică
după mediul în care trăieşte,în :
vânat acvatic:gâşte sălbatice,raţe şi lişiţe;
vânat de câmpie: iepure,fazan,potârniche,dropie,prepeliţă;
vânat de deal:căprior,mistreţ;
vânat de munte: cerb,urs,cocoş de munte;
vânatul alpin: capra neagră.
Vânatul se mai clasifică şi în:vânat cu păr şi vânat cu pene.Carnea de vânat are culoarea
roşie închisă,este bogată în substanţe proteice şi săracă în grăsimi.
Ţesutul muscular este mai dens,ţesutul adipos şi ţesutul conjunctiv interstiţial este mai
puţin dezvoltat.Carnea de vânat are un conţinut mai mare în substanţe proteice şi
extractive faţă de carnea aceloraşi animale sau păsări domestice.Carnea de vânat fiind
tare şi fără calităţi gustative nu se poate consuma imediat după vânare,de aceea necesită
un timp pt. fezandare sau maturare prelungită.Prin fezandare au loc în carne
transformări care produc modificarea consistenţei,aceasta devenind mai asimilabilă şi cu
gust specific.
Fezandarea poate fi naturală(vânatul este ţinut la rece) şi artificială(vânatul se ţine în
baiţ).Carnea de vânat se livrează în stare proaspătă refrigerată,congelată sau sub formă
de preparate.
__________________________________________________________________ 220
_____________________________________________________________________
Păstrarea vânatului se face în stare nejupuită prin atârnare în cârlige,iar fazanii şi
potârnichile legate câte 2 tot prin atârnare.Iepurii regrigeraţi se păstrează la temperatura
de 0 C şi umiditate relativă de 75-85%,max.30 de zile.Dacă sunt neevisceraţi durata de
păstrare este mai redusă.Vânatul cu pene se poate păstra max. 7 zile la temperatura de
0 C.
Depozitarea după congelare se face la -18 C,iar durata acestei depozitări este de 8 luni
pt. vânatul mic şi 6 luni pt. vânatul cu pene.
Produsele din carne

Preparatele din carne.Sunt produse cu valoare nutritivă ridicată,obţinută din carne tocată
sau din bucăţi din carne fasonată care se consumă în cea mai mare parte fără a mai
necesita o pregătire culinară.
Componentele principale folosite la fabricarea acestor produse sunt şrotul şi
braţul.Şrotul reprezintă carnea de vită sau de porc tăiată în bucăţi de 200 gr,tratată cu
amestec de sărare şi maturată la +4 C timp de 3-4 zile.Amestecul de sărare este format
din sare,azotat de sodiu sau de potasiu, azotit de sodiu sau de potasiu şi uneori
zahăr.Acest amestec influenţează gustul, mirosul,culoarea şi capacitatea de conservare a
cărnii.Bratul se obţine din carne de bovine provenită de la animale tinere nu prea
grase,are aspect de pastă şi se amestecă cu sare,lăsându-se la maturare până capătă
aspect lipicios şi devine adeziv la mână.Bratul este cel mai important material de
legătură folosit la obţinerea mezelurilor salamurilor.Preparatele din carne cuprind
diverse produse diferenţiate prin particularităţi tehnologice şi cunoscute sub numele de
prospături,salamul,specialităţi,etc.
Fazele procesului tehnologic influenţează calitatea produsului finit.
Astfel mărunţirea,mai grosieră sau mai fină se face în funcţie de structura ce trebuie s-o
aibă în secţiune produsul fabricat;fasonarea se face cu scopul de a îndepărta slănina sau
bucăţile de carne care formează franjuri,în special la preparatele tip specialităţi,pt. a
avea în final un aspect cât mai atrăgător.Prelucrarea termică se desfăşoară în mai multe
etape:afumarea, fierberea,răcirea.Afumarea prin componentele pe care le dezvoltă şi
prin temperatura de realizare îmbunătăţeşte gustul şi aroma preparatelor.Afumarea caldă
care se face la 75 C sau la 95 C determină o rumenire a mebranei,un proces de
aromatizare şi o creştere a rezistenţei la păstrare.
__________________________________________________________________ 221
_____________________________________________________________________
Afumarea la rece se aplică tuturor preparatelor semiafumate,este un proces de durată;se
face la o temperatură între12-40 C,durează 24 de ore şi chiar mai mult(3-10 zile la
salamurile uscate),având rolul să mărească rezistenţa produsului.
Fierberea continuă acţiunea de paste-urizare începută prin afumare,cât şi procesul de
denaturare a proteinelor.Se aplică la prospături şi la preparatele fierte afumate.Fierberea
începe la 80 C şi coboară la 72 C.Durata fierberii diferă după grosimea batonului,a.î.
în interior să se atingă temperatura de 65-70 C
Răcirea e obligatorie,evită zbârcirea membranei.Se face brusc până când preparatele au
o temperatură de 37 C.
Depozitarea se face în spaţii cu temperaturi şi umiditate reduse,cu ventilaţie
bună,lumină puţină;pt. prospături temperatura de păstrare trebuie să fie de 0-15 C.
a.Preparatele tip „prospături”.

Aceste produse au un ciclu de fabricaţie mai scurt;componentele au un grad de
mărunţire foarte ridicat,iar tratamentul termic la care sunt supuse este de scurtă
durată,acestea conţin în final un procent ridicat de apă,iar în secţiune compoziţia
prezintă aspect uniform de culoare cărămizie.Dintre acestea amintim:
prospături crude:cârnaţi proaspeţi de porc,cârnaţi proaspeţi de casă;
prospături fierte:caltaboşul „Moldovenesc”,lebărvuşti tobă(albă) calitatea I,tobă
„Drobeta”,caş din carne cu ficat,sângerete „Bega”;
prospături fierte şi afumate:crenvurşti, cârnaţi „Muntenia”,cârnaţi „Trandafir”.
Sortimentele cu calibru cuprins între 16-120 mm se răsucesc formând şiraguri, legarea

făcându-se numai la capete.În secţiune,compomiziu,este bine legată,
compactă,uniformă,fără goluri de aer sau de grăsime topită,de culoare roz-pal.
Mirosul şi gustul sunt plăcute.Au un conţinut de apă între 55%(cabanos,cârnaţi
„Trandafir”) şi 77%.Păstrate la temperaturi între 20 până la +10 C,au un termen de
garanţie de 2-6 zile.
b.Preparatele tip salamuri au în compoziţie brat maturat,şrot din carne de vită(3-8

mm),carne de porc(5-20 mm), slănină tare(5-16 mm) şi condimente diferite.
__________________________________________________________________ 222
_____________________________________________________________________
Membranele folosite pentru umplere au diametrul între 40-120 mm şi sunt constituite
din maţe naturale,funduri şi rotocoale de bovină.După o afumare caldă timp de 20-80
minute,batoanele se fierb 1,5-3 ore şi apoi se afumă la fum rece 12-24 ore.
Preparatele trebuie să prezinte suprafaţă curată,nelipicioasă cu înveliş
continuu,nedeteriorat,culoarea galben-cărămizie până la brun-roşcată,fără mucegai sau
mâzgă.
Nu se admite prezenţa grăsimii netopite.În secţiune prezintă compoziţie bine legată şi
aderentă la înveliş.Carnea de culoare roz până la roşie în funcţie de sortiment,slănina de
culoare albă,uniform repartizată.Are aspect de „Mozaic” fără gol de aer sau de grăsime
topită,consistenţa semitare,elastică,miros şi gust plăcute.
Salamuri crude afumate sunt preparate superioare de durată cu o valoare nutrtivă
ridicată,cu o aromă plăcută,fabricate din carne de porc,carne de vită şi slănină
tare.Carnea provine de la porci de preferinţă rasa „Mangaliţă”.Ca mateii auxiliare se
folosesc,în afară de sare,azotat de potasiu şi zahăr,piper alb,enibahar şi
usturoi.Ambalarea se face în maţe artificiale proteice sau maţe de cal cu diametrul de 60
mm.Cea mai importantă fază de fabricare este maturarea-uscarea realizată în timp de
90-110 zile în funcţie de diametrul batoanelor.În timpul maturării se face o însămânţare
dirijată cu spori de Penicillium,care acoperă complet suprafaţa batoanelor.Din această
grupă fac parte salamul de Sibiu(din carne de porc) şi salamul elveţian(cu adaos de
carne de vită).Acestea trebuie să prezinte o suprafaţă intactă,acoperită cu un strat de
mucegai de culoare albă-cenuşie,iar în secţiune compoziţia trebuie să fie compactă,
lucioasă,de culoare roşie-rubinie,cu aspect mozaicat.
Preparatele crude,etuvate şi afumate au faze de fabricare asemănătoare salamurilor de
mai sus,faţă de care intervine etuvarea-o operaţie prin care se realizează o rapidă
fermentaţie lactică cu ajutorul lacto-bacteriilor şi micrococilor în scopul îmbunătăţirii
consistenţei,aromei,culorii.
Etuvarea se face în încăperi cu temperatură între 20-30 C,umiditate relativă 95-100%,
fără circulaţia aerului timp de 10-18 ore.
După etuvare,produsele sunt zvântate printr-o circulaţie moderată a aerului la
temperatura de +4 C până la +6 C, umiditate 85-90% timp de 24 ore.
Afumarea se face cu fum rece timp de 24-90 ore,după care maturarea-uscarea se
desfăşoară timp de 25-50 zile pt. salamuri.
__________________________________________________________________ 223
_____________________________________________________________________
Pt. cârnaţi,maturarea durează timp de 10-15 zile în cazul în care se face la temperatura
de 10-12 C şi umiditate 80-85%.
Salamuri crude uscate sunt produse de durată în a căror compoziţie intră carne de oie şi
carne de vită.Uscarea se face în 2 trepte,în anumite condiţii de temperatură şi de
circulaţie a aerului.Pasta se umple în maţe subţiri de vită sau în rotocoale.
Maturarea,presarea şi uscarea se fac în camere răcoroase,bine ventilate,până când în
produse se menţine o umiditate de 25-30%.Aceste produse prezintă o suprafaţă de
culoare brună-deschisă sau albă,datorită unor mucegaiuri albe.În secţiune compo-ziţia
trebuie să fie lucioasă,compactă,de culoarea roşie-rubinie,uniformă,cu grăsime de
culoare albă.Păstrate la temperaturi între 10-14 C şi umiditate relativă 70-75% au un
termen de garanţie de 30,45 şi 90 zile.
„Muşchiul ţigănesc” se formează din 2 bucăţi de ceafă aproximatic cilindrice de 20-40
cm lungime,bine legate la fiecare 1-3 cm.Trebuie să prezinte suprafaţă uscată de culoare
neagră-roşcată fără pete cenuşii.Se admit straturi de grăsime şi de asemenea sânge
închegat provenit de la baia de sânge.Are consistenţă fragedă,semitare,gust şi miros
plăcute;62% apă şi este garantat 3 zile în aceleaşi condiţii de păstrare ca şi şunca.
Muşchiul picant „Azuga” se formează din 2 muşchi(file) cu flaxul de acoperire la
exterior,aproximativ cilindrici de 20-50 cm lungime.La exterior,suprafaţa este pudrată
cu un strat subţire de piper măcinat sau boia de ardei,fără franjuri sau grăsime.În
secţiune prezintă masă musculară compactă de culoare roz-roşie specifică produsului
fiert,consistenţă fragedă, semitare,gust,miros plăcute;76% apă admisă prin STAS şi este
garanta 3 zile.
Muşchiul „Montana” se prezintă în bucăţi neregulate,de forma muşchiuleţului de
porc,cu suprafaţă uscată roşie-brun deschis acoperită cu un strat de condimente
măcinate.În secţiune se observă structura specifică muşchiului supus tratamentului
termic,de culoare roşie-cărămizie,cu consistenţă semitare,cu gust şi miros plăcute;apă
73%,garantat 3 zile.
Ambalarea preparatelor din carne în formă de batoane se face în navete din material
plastic în aşa fel încât baza navetei să nu atingă produsele din ambalaj.Fiecare baton
trebuie să aibă o etichetă care cuprinde nu numai denumirea produsului,preţul,STAS-
ul,ci şi natura componentelor ce formează umplutura.Păstrarea preparatelor din carne se
va face în spaţii cu temperatură scăzută,umiditate corespunzătoare prescripţiilor din
__________________________________________________________________ 224
_____________________________________________________________________
STAS,ventilaţie bună şi lumină puţină.Prospăturile se păstrează numai în dulapuri
frigorifice.
Modificări microbiologice pot să apară în timpul păstrării din nerespectarea parametrilor
specifici tipului de produs.Sunt provocate de bacteriile rămase în urma afumării şi
fierberii sau a bacteriilor existente în mediul de păstrare neigienic.Astfel,înverzirea
apare la preparatele fierte şi produce un gust neplăcut amestecului de carne;acrirea
apare la mezelurile bogate în ficat(conţine glicogen),este produsă de bacteriile lactice şi
imprimă gustul şi mirosul de acru;
râncezirea este produsă de bacteriile lipolitice,imprimă un miros puternic,gust
amărui,culoarea grăsimii se oxidează puternic.Mezelurile afumate putrezesc când sunt
păstrate la cald.
Mucegăirea apare atunci când în spaţiul de păstrare există o umiditate excesivă,
determină la suprafaţa membranei apariţia unor pete de culoare caracteristică tipului de
mucegai.b.Preparatele culinare din carne conservate prin frig sunt produse alimentare
fabricate din mai multe componente,sunt prelucrate iniţial prin curăţire,sortare,apoi
tratate termic,după care se conservă prin frig.Aceste produse se livrează unităţilor de
alimentaţie publică sau unităţilor cu atoservire din reţeaua comerţului
alimentar.Clasificarea acestor produse se face după mai multe criterii:
după natura materiei prime:preparate din carne de vită,de porc,de pasăre,de peşte,
mixte;
după procesul tehnologic:supe, ciorbe,mâncăruri,preparate din carne tocată,fripturi
după modul de folosire: preparate reci,preparate care necesită fierebere sau frigere;
după destinaţie: preparate obişnuite,preparate pt.copii, preparate dietetice.Dintre
produsele culinare conservate prin frig ,semifabricatele obţinute din carne tocată
cuprind grupa cea mai numeroasă.
Amintim astfel:
Mici,batoane de 50 gr bucata;
Stiksuri,bucăţi rotunde de 50 gr,cu aspect mozaicat,în grosime de 10-12 mm;
Pârjoale în formă ovală împesmentate,cu aspect mozaicat specific de carne cu adaos de
legume şi verdeaţă;
Biftec dobrogean,formă sferică,uşor turtită,de 150 gr bucata,grosime 15-20 mm;
Biftec asortat,de formă rotundă,de 90 gr bucata,grosime 10-12 mm;
__________________________________________________________________ 225
_____________________________________________________________________
Muşchi tocat,de formă alungită,de 1 kg,cu grosimea de 45-50 mm.
Aceste produse se obţin prin operaţii sumare de porţionare a cărnii
tocate,condimentare,amestecare cu celelate componente,dozarea cu maşini speciale şi
apoi congelarea timp de 2-4 ore în congelatoare cu bandă.
Conservele de carne sunt produse obţinute cu ajutorul căldurii prin sterilizare sau sub
formă de preparate,mâncăruri cu carne, ambalate în cutii metalice,borcane de sticlă
închise ermetic.Ele sunt supuse la temperaturi de peste 100 C,cu scopul de a distruge
microorganismele şi enzimele nemicrobiene,care împiedică păstrarea produselor.
Procesul tehnologic de fabricare a conservelor se bazează pe principiul abiozei aplicat
prin acţiunea căldurii asupra microorganismelor care se găsesc în produsul supus
conservării şi pe împiedicarea pătrunderii de germeni din afară datorită ambalajului
ermetic.
Pt. identificarea conservelor se face marcarea cutiilor prin ştanţarea capacului după un
cifru prevăzut în STAS care cuprinde:
simbolul întreprinderii producătoare,cu litere majuscule;
data fabricaţiei(zi,nr. săptămâna,ultima cifră a anului);
grupa de conservare şi articolul prin cifre arabe.
La conservele destinate exportului se ştanţează numai cuvântul „România”.
Păstrarea conservelor se face numai în încăperi uscate(umiditatea relativă a aerului
max.75%) şi răcoroase(5-20 C).
Tipuri de conserve de carne:
Carne în suc propriu se obţine din carne de porc sau bovină în proporţie de 95% la care
se adaugă sare, piper şi 5% şorici opărit.
Conservele mixte cuprind cel mai mare sortiment de conserve întrucât în mod practic
toate mâncărurile cu carne se pot închide în cutii şi steriliza.Din această categorie cea
mai răspândită conservă este carnea de porc cu fasole boabe.
Conservele din carne tip pateuri şi haşeuri Pateul se prepară din ficat de porc sau ficat
de pasăre,cu adaos de slănină crudă,uneori cu adaos de carne de pe
căpăţâni,condimente,ceapă,etc. prelucrate prin pastificarea în cutii de diferite capacităţi.
__________________________________________________________________ 226
_____________________________________________________________________
Semiconservele din carne reprezintă o formă de diversificare a conservelor care prezintă
o tehnologie creată ca urmare a cerinţelor crescânde,cât şi a caracteristicilor superiaore
pe care trebuie să le întrunească produsele.
Diferenţa dintre aceste 2 forme de conser-vare constă nu numai în temperatura de
prelucrare folosită,cât mai ales în calitatea materiei prime şi forma de ambalare.
Semiconservele folosesc ca materie primă părţi anatomice cu valoare ridicată din carne
de porc ca:pulpă,spată,cotlet,ceafă, obţinute de la porci cu o anumită greutate,
sănătoşi şi în condiţii de prelucrare deosebite,bine fasonate,sărate şi refrigerate în
saramură.
Operaţia termică de bază o formează pasteurizarea la 73-80 C,timp de menţinere diferit
în funcţie de mărimea recipientului.
Urmăreşte să distrugă toate formele vege-tative ale microorganismelor din interiorul
ambalajului.
Tipurile de semiconserve din carne sunt denumite după partea anatomică a bucăţilor de
carne folosite:Pulpă,Spată, Pork Loin,Chopped ham,Chopped porc.
Semiconservele din carne se ambalează în cutii metalice vernisate în interior,de mărimi
şi forme diferite.
PEŞTELE ŞI PRODUSELE DIN PEŞTE

Peştele proaspăt.Valoarea alimentară
Carnea de peşte are culoarea albă sau slab-roz şi este formată din fibră musculară foarte
fină lipsită de ţesut conjunctiv interfibrilar:Grăsimea se află în proporţii variate în funcţi
de specie şi stare de îngrăşare.Ea nu formează strat adipos,ci îmbibă ţesuturile
musculare.Carnea de peşte are miros caracteristic datorită acidului gras
nesaturat,predominant;acidul culpandonic ce se găseşte în stare liberă alături de acidul
oleic,palmitic,stearic,etc. reducând stabilirea grăsimii la păstrare şi favorizează
alterarea.
Caracterizarea principalelor grupe de peşte
Cele mai răspândite şi valoroase specii de peşti sunt:
Peştii din familia Sturionilor
(Acipenseridae):morunul,nisetrul,păstruga,cega.Carnea şi icrele acestor peşti au o
valoare nutritivă ridicată.Carnea este albă,gustoasă şi se consumă proaspătă, afumată-
__________________________________________________________________ 227
_____________________________________________________________________
sub formă de „Batog”(muşchii spinali)-sau conserve sterilizate.Grăsimea acestor peşti
este fină şi foarte gustoasă.
Familia Clupeide:scrumbia,rizeafca,gingirica au carnea grasă,gustoasă.Se foloseşte la
obţinerea semiconservelor şi conservelor sterlizate în ulei.
Familia Salmonide:păstrăvul are carnea fină,foarte gustoasă,fără oase intramus-
culare.S-au creat păstrăvării în zonele de munte pt. asigurarea cu puiet a pâraielor.
Familia Ciprinidae cuprinde majoritatea peştilor din apele noastre dulci,a.î. din această
familie fac parte cele mai mari soiuri de peşte ce se pescuiesc la noi. Importanţi sunt:
crapul,plătica,roşioara, văduviţa,avatul,scobarul,obletul,linul,morunaşul,mreana,etc.
Carnea este albă,gustoasă, dar foarte bogată în oase intramusculare;de aceea se
prelucrează ca conserve sterilizate în sos tomat sau ca semiconserve marinate.
Familia Siluridei:somnul-are carnea fără oase,foarte gustoasă,grasă.
Familia Mugilidae cuprinde chefalul,iar din familia Carangidae reprezentativ este
stavridul.Sunt pescuite cantităţi importante din aceşti peşti cu carnea gustoasă,folosită la
fabricarea semiconservelor marinate cu ceapă,la conserve prin afumare sau sub formă
de conserve sterilizate
Dintre peştii oceanici destinaţi consumului alimentar şi industrializării cei mai
importanţi sunt: Sardină,Sardinelă,hering,Cod,Merluciu, Stavrid,Pălămidă,Ton.
Condiţii de calitate.Ambalarea şi păstrarea peştelui proaspăt După scoaterea peştelui din

apă au loc imediat diferite modificări biochimice.
Astfel,pe suprafaţa corpului apare o secreţie de mucus,care formează un mediu prielnic
pt. dezvoltarea microbilor.De aceea,peştele adus la centrele de colectare se spală cu apă
răcită,se lasă să se scurgă şi se ambalează.Peştele va fi intercalat cu straturi de gheaţă
măruntă,curată,în proporţie de 50-70% a.î. ambalajele ajunse la destinaţie să mai
conţină min.25% gheaţă.Butoaiele trebuie să conţină 40% peşte,40% gheaţă şi 20% apă
sărată cu concentraţia de 6%.
Păstrarea se face cu gheaţă,în depozite frigorifice sau în camere reci,la o temperatură
de 0-5 C şi umiditatea relativă 90-95%.
Condiţiile de calitate stabilesc elementele de apreciere a prospeţimii cărnii de
peşte,astfel:
__________________________________________________________________ 228
_____________________________________________________________________
Aspectul ochilor:limpezi,bulbucaţi cu corneea transparentă,se admit şi cu ochii retraşi la
nivelul orbitei,cu corneea puţin mată.
Aspectul bronhiilor:roşii de sânge cu nuanţă caracteristică speciei,fără miros şi fără
mucozităţi;se admit şi cu puţine mucozităţi.
Aspectul pielii şi al solzilor:culoare naturală,lucioasă,solzii lucioşi şi bine fixaţi;
Aspectul anusului:
retractant(concav) şi albicios,se admite şi uşor proeminent şi de culoare roz.
Aspectul muşchilor:bine legaţi de coloana vertebrală şi coaste.Culoarea uniformă
specifică speciei.
Aspectul viscerelor:bine individualizate,fără lichid în cavitatea generală şi cu miros
caracteristic.
Consistenţa spinării:elastică,la apăsarea cu degetul urma dispare.
Congelarea.După moarte,peştele este invadat de micro-organisme care pătrund în carne
fie din mucusul de pe suprafaţă fie în timpul diferitelor operaţiuni tehnologice necores-
punzătoare(rănire,transport,eviscerare,porţionare).
Microflora specifică peştelui este adaptată la condiţii de frig,de aceea păstrarea peştelui
un timp mai îndelungat se face numai prin congelare.Pt. congelare peştele se pregăteşte
prin decapitare,eviscerare şi porţionare.În prealabil,peştele se prelucrează prin sortare
după mărime,mod de prelucrare,greutate.Pt. peştii mari, congelarea se face
individual,iar pentru peştii mici,în formă de brichete.
Temperatura de congelare este de cca30 C, iar în profunzime trebuie să se asigure o
temperatură de -18 C.Durata de păstrare,la -18 C,este între 3-7 luni.La această tempe-
ratură,acţiunea enzimatică şi microbiană se întrerupe,oxidarea grăsimilor încetinându-
se.Tot pt. evitarea acestei modificări se face şi acoperirea peştilor cu glazură (peliculă)
de gheaţă de 2 mm grosime şi în compoziţia căreia se introduc câteodată şi antioxidanţi.
Produse din peşte

a)Peşte sărat.Sărarea este cea mai frecventă metodă de conservare pt.că se realizează
ami uşor,efectuându-se direct la locul pescuitului.Se bazează pe acţiunea bacteriostatică
a soluţiei de sare de o anumită concentraţie şi pe acţiunea sa deshidratantă.Se folosesc
metode de sărare uşoară,umedă sau mixtă.Prin sărare uscată se conservă peştele slab sau
nu prea gras şi peştele mic.Peştele mare este eviscerat,bine spălat,secţionat şi sărat cu
__________________________________________________________________ 229
_____________________________________________________________________
grijă.Cel mic se sărează întreg,tăvălindu-se prin sare.La sărarea umedă peştele se
introduce într-o sramură cu concentraţia 18% până când carnea capătă conţinutul de sare
dorit.
Sărarea mixtă combină cele 2 metode şi are avantajul că procesul de sărare începe
imediat.
Ambalarea se face în lăzi sau butoaie de lşemn,tip,cu capacitatea de 30 kg,peştele fiind
aşezat în straturi regulate, dese şi bine presate.Peştele mic,de 12 cm se poate introduce
în butoaie şi nearanjat în rânduri.Peştele oceanic sărat,păstrat în saramură,se ambalează
în recipiente din material plastic sau în butoaie de lemn cu capacitatea de 50
l,curate,etanşe.Lăzile vor fi căptuşite cu hârtie sau folie de material plastic,bine prinse în
cutie şi balotate.
Păstrarea se va face în camere frigorifice sau în încăperi aerisite,fără miros străin, ferite
de insecte şi rozătoare la o tempe-ratură de refrigerare de 2-5 Cşi oumiditate de 75-
90%.Butoaiele se aşază pe grătare, astfel distanţate încât să asigure o bună circulaţie a
aerului şi un acces uşor.
Tipurile de peşte sunt diferenţiate după conţinutul de sare în:peşte foate sărat(14-18%)
şi peşte potrivit de sărat(5-10-14%) destinat prelucrării prin afumare.După modul de
prelucrare poate fi:peşte întreg, spintecat,bucăţi.
După însuşirile organoleptice şi greutatea bucăţilor,scrumbiile sărate se clasifică în 3
calităţi:superioară, calitatea I şi calitatea a II-a.
Proprietăţi organoleptice.La exterior peştele trebuie să prezinte pielea curată,
neîntunecată,neîngălbenită;la peştele întreg burta să fie tare şi elastică.Se admit leziuni
ale pielii între 5-10% la peştii întregi.Nu se admit insecte,larve de paraziţi în muscu-
latură.Ochii trebuie să fie la nivelul orbitelor.În secţiune,carnea să aibă culoarea
sidefie,fără urme de sânge.Consistenţa densă,elastică,aderentă pe oase.Gustul şi mirosul
normale,plăcute, caracteristice peştelui sărat,fără gust şi miros străin.
b)Peşte afumatSe obţine din peşte proaspăt congelat sau sărat,prin afumare la cald sau la
rece.Fumul produs prin arderea înăbuşită a rumeguşului de lemn împiedică alterarea
peştelui prin acţiunea lui bactericidă datorită substanţelor antiseptice din componenţă
ca:fenoli,crezoliformalehidă.
Metodele folosite la afumarea peştelui sunt afumarea la cald şi afumarea la rece.
__________________________________________________________________ 230
_____________________________________________________________________
Afumarea la cald se face la 70 C timp de 3-4 ore;este însoţită de o coagulare a
proteinelor,inactivarea parţială a enzimelor şi reducerea cu 15% a cantităţii
totale.Peştele afumat la cald se poate consuma fără altă pregătire anterioară.
Afumarea la rece se face la 35 C timp de câtev zile şi produsele astfel preparate au o
durată mai mare de păstrare.
Ambalarea acestor sortimente de peşti afumaţi se face în lăzi de lemn căptuşite cu hârtie
pergaminată bine legate.
Păstrarea se va face în încăperi uscate,aerisite,la temperaturi între 0-8 C pentru peştele
afumat la cald şi de max. 15 C pt. peştele afumat la rece.Durata de păstrare va fi de 3-6
zile pt. peşte afumat la cald şi de 25 de zile pt. peşte afumat la rece.
c)Peşte marinat .Marinata de peşte se obţine prin tratarea peştelui cu oţet,sare şi
condimente.Pt. obţinerea unor produse gustoase se adaugă ulei şi sos condimen-
tat.Marinatele obţinute prin tratarea peştelui crud cu oţet şi sare se numesc marinate
reci,spre deosebire de acelea la care peştele este supus unui tratament termic(de
fierbere,prăjire) preliminar, acestea din urmă numindu-se marinate calde.Materia primă
pt. marinatele reci determină denumirea produsului.Operaţia principală este
marinarea,adică tratarea peştelui în soluţie de oţet şi sare a.î. produsul finit să aibă 1,5-
3% aciditate şi 2,5-7% sare.Peştele marinat se ambalează cu sos condimentat,soso din
vin sau ulei.
Marinatele calde de peşte se obţin mai rar.Folosesc peşte proaspăt,macrou,stavrid
hering şi crap de crescătorie care după fierbere în saramură sau prăjire se acoperă cu
diferite sosuri marinate.Bucăţile de peşte,întregi,fără resturi de viscere şi cheaguri de
sânge,trebuie să prezinte carnea fragedă pătrunsă până la os,iar sosul omogen.
Păstrarea semiconservelor marinate se va face în încăperi curate, uscate la o
temperatură de 2-8 C fiind garantate timp de 15-30 zile,în funcţie de adaos.După
modul de pregătire acest produs se obţine în 2 tipuri:tip I,peşte întreg,tip II,fără
cap,viscere,aripioare sau porţionat.Ex.: „Peşte marinat cu maioneză” ,„Peşte în salată de
icre”.Tot semiconservă de peşte este şi produsul fabricat din peşte sărat şi
afumat,pastificat cu sau fără adaos de condimente,boia de ardei,denumită pastă de
peşte.
Ambalarea produsului se face în tuburi metalice de 60 gr vernisate în interior şi
litografiate la exterior,sau în recipienţi din material plastic cu un conţinut net de 50-100
__________________________________________________________________ 231
_____________________________________________________________________
gr.Pt. transport se folosesc lăzi de lemn sau cutii cartonate de max. 25 kg.Produsul
trebuie păstrat în încăperi uscate,bine aerisite,la o tempera-tură maximă de 2-4 C fiind
garantat 30-60 zile.
Conserve sterilizate din peşte

a)Conserve de peşte în ulei se fabrică sub diferite denumiri din peşte de apă dulce sau
din peşte oceanic.Peştele se foloseşte întreg fileuri sau bucăţi,în funcţie de mărimea
cutiei.Proporţia de peşte este de 70-90% raportată la masa netă.
b)Conservele în sos tomat se obţin din peşte de apă dulce şi
oceanic(crap,ştiucă,stavrid,hering,macrou), preparat prin aburire sau prăjite,în proporţie
de 65-70%.Sosul tomat este condimentat;el poate fi simplu sau picant.
c)Conservele cu adaos de legume se prepară din peşte aburit sau fiert în saramură cu
adaos de legume,sos şi ulei.Cantitatea de peşte este cuprinsă între 30-35% şi 45-50%
din totalul conservei.
d)Conservele tocate se obţin sub formă de ardei umpluţi,haşe de peşte,chifteluţe în sos
tomat.
e)Conservele din organe comestibile se fabrică din lapţi de hering sau de cod în ulei
picant şi ficat de peşte.
f)Conservele de peşte în suc propriu se obţin din ştiucă, şalău sau cod,macrou,sardinelă.
Conţinutul de peşte 65%,sucul propriu având aspect albicios,opalescent,este uneori
însoţit de legume porţionate.
Icrele sunt ovulele nefecundate ale peşti-lor,recoltate în etape bine determinate.

Prezintă importanţă nutritivă datorită conţinutului mare de lecitină,substanţe proteice
uşor asimilabile şi o cantitate însemnată de vitaminele A,D,E şi foarte mult iod.La noi în
ţară se comercializează următoarele categorii de icre:
Icre negre,provenite de la sturioni(morun, nisetru,păstrugă) care se prepară ca icre negre
moi cu 4% sare şi icre negre tescuite cu 5-7% sare.
Icre de la peşti de apă dulce,denumite icre roşii.Se recoltează de la crap şi ştiucă şi se
vând cu denumirea speciei.Ele se pot separa de membrana conjunctivă a
ovarului.Conţinutul se sare adăugat este de 8-12%.Având un conţinut mare de apă(40-
60%) trebuie controlate periodic în timpul păstrării.
__________________________________________________________________ 232
_____________________________________________________________________
Verificarea calităţii peştelui şi a produselor din peşte

a.Verificarea calităţii peştelui proaspăt se face pe loturi prin examenul organoleptic,
determinarea lungimii(respectiv a masei), determinarea temperaturii,examinarea
marcării şi ambalării.
Aspectul:se urmăreşte starea pielii peştelui,culoarea,prezenţa sau lipsa mâzgăi şi a altor
corpuri străine. Coloraţia solzilor poate fi lucioasă,argintie, cu luciu redus sau fără
luciu.Suprafaţa murdară sau prezenţa mâzgăi se apreciază în 3
grade:„lipsă”,„puţină”,„multă”.
Starea ochilor dă indicaţii preţioase în ceea ce priveşte prospeţimea peştelui.La peştele
proaspăt ochii sunt limpezi,strălucitori, corneea transparentă.Culoarea branhiilor se
examinează la lumina zilei sau la lumină artificială corespunzătoare şi ea poate fi: roşie-
aprins,roşie,roşie-deschis sau roz-cenuşie.Culoarea variază în raport cu gradul de
prospeţime al peştelui de la roşie aprinsă până la cenuşiu murdar.
Mirosul branhiilor se determină ridicând operculele brahiale.De multe ori se taie
branhiile cu un foarfece,se lasă în apă 5 minute şi după aceea se constată mirosul.
Culoarea cărnii peştelui se observă în secţiune transversală şi poate fi specifică speciei
de peşte sau modificată.Culoarea închisă sau mirosul neplăcut caracterizează peştele
alterat.
Mirosul cărnii de peşte se constată la peştele mic,prin examinarea tăieturii
transversale.Pt. aprecierea mirosului la peştele mare se foloseşte cuţitul rotund sau un
beţişor de lemn ascuţit care se împlântă în părţile mai sensibile la alterat.Se scoate
cuţitul repede şi se miroase repede:se observă dacă nu a căpătat miros străin.Pt.
determinarea mirosului cu ajutorul beţişorului de lemn se curăţă cu un cuţit solzii la
locul examinat şi se face o incizie superficială.Se introduce apoi beţişorul curat şi uscat
în carnea peştelui.se suceşte de 2-3 ori,se scoate şi se examinează mirosul.Mirosul
peştelui se examinează frecându-l între degete.
Starea burţii peştelui poate fi normală,umflată sau crăpată.Alterarea peştelui este
însoţită de descompunerea conţinutului intestinelor cu formarea de gaze care umflă
intestinele şi burta peştelui.
Lungimea peştelui la speciile crap,şalău,plătică,morun ,nisetru,păstrugă, cegă şi
scrumbie de Dunăre se determină prin măsurarea distanţei de la vârful botu-lui până la
__________________________________________________________________ 233
_____________________________________________________________________
baza cozii.La celelalte specii lungimea se determină prin măsurarea distanţei de la
centrul ochiului până la vârful cozii.Măsurarea se face cu o ruletă metalică cu o precizie
de 0,5-1 cm.
Determinarea masei medii a peştelui se stabileşte prin cântărirea unei probe de 100
exemplare care să reprezinte pe cât posibil situaţia din întregul lot.Rezultatul se împarte
la nr. exemplarelor cântărite şi se exprimă în kilograme.
Determinarea părţii comestibile se face în felul următor:se ia un peşte întreg,se spală,se
lasă să se zvânte şi se cântăreşte.Se separă viscerele(în afară de icre şi lapţi) şi
solzii,care se introduc într-un recipient.Restul peştelui se introduce într-un vas cu apă
fierbinte şi se fierbe până când carnea se desprinde cu uşurinţă de pe oase.Se separă apoi
oasele (inclusiv coada şi înotătoarele),se adună împreună cu viscerele şi solzii şi se
cântăreşte.b.Verificarea calităţii peştelui oceanic congelat.După modul de prelucra-
re,peştele congelat se prezintă sub formă de:peşte întreg,peşte decapitat şi eviscerat şi
peşte porţionat.Verificarea calităţii peştelui oceanic se face pe loturi care conţin peşti
din speciile corespunzătoare denumirii comerciale,prelucrate în acelaşi mod,de aceeaşi
mărime,şi destinat a fi livrat unui singur beneficiar.La fiecare lot se verifică:ambalarea
şi marcarea,proprietăţile organoleptice,masa,temperatura.
MĂRFURI COSMETICE
Produsele cosmetice sunt articole destinate pt. curăţirea,înfrumuseţarea şi modificarea
aspectului individual.
După rolul principal pe care îl îndeplinesc,deosebim:
-produse pt igienă.
-produse cosmetice propriu-zise.
-produse de parfumerie
-articole de toaletă.
Materii prime folosite în fabricarea produselor cosmetice.-din toate cele 3 regnuri
mineral,vegetal,animal.
Clasificare
I.materii prime principale
1)excipienţi:a)minerali:vaselina,parafina,uleiul de vaselină sau de parafină
b)animali lanolina,colesterol,gălbenuş de ouă,ceară de albine,grăsime de porc
__________________________________________________________________ 234
_____________________________________________________________________
c)ceară de palmier,uleiuri vegetale.
2)umectanţi:glicoli ,glicerina,sorbitol.
3)substanţe active:
a)biocatalizatori:vitamine,enzime,hormoni
b)fosfatide-lecitina
c)complexe:polen,lapte lăptişor de matcă,nămoluri,uleiuri speciale.
4)aminoacizii.
II.materii prime auxiliare:
1)emulgatori:gelatina,cazeina,săpunuri alcaline
2)aglutinanţi:pectina,amidon;deodoranţi/coloranţi/solvenţi/substanţe odorante(uleiuri
volatile)-naturale şi sintetice.
Gruparea materiilor prime are la bază principalele funcţii pe care le îndeplinesc,şi
anume:
-excipienţi-substanţe care constituie baza produsului cosmetic,în ei înglobânduse
celelalte substanţe,asigurând protecţia şi hrănirea pielii;
-umectanţi-substanţe folosite pt. a limita evaporarea apei;
-substanţe active-care contribuie la regenerarea pielii;
-emulgatori-substanţe care au rolul să men-ţină stabilitatea emulsiilor cosmetice;
-aglutinanţi-folosiţi în scopul obţinerii unor consistenţe vâscoase;
-conservanţi-rol de conservare a produsului;
-deodoranţi- previn sau îndepărtează mirosul provocat de transpiraţie;
-odoranţi-substanţe care asigură un anumit miros;-coloranţi-substanţe care se introduc
în produsele cosmetice destinate unor scopuri decorative;
-solvenţi- substanţe în care se dizolvă diferiţi consti-tuenţi ai anumitor produse
cosmetice.
Produse de igienă.
Săpunul de toaletă,produsele pt. bărbierit şi produsele pt. îngrijirea gurii şi a dinţilor.
a.Săpun de toaletă Săpunurile sunt săruri ale acizilor graşi superiori ce se obţin prin
saponificarea grăsimilor sau prin neutralizarea acizilor graşi cu hidroxid de potasiu sau
sodiu.
1)Obţinere.Încorporarea substanţelor colorante,a parfumurilor,substanţelor de supra-
__________________________________________________________________ 235
_____________________________________________________________________
gresare(lanolină,vaselină),a substanţelor medicinale(sulf,borax).2)Sortiment.În 2 ti-
puri în funcţie de conţinutul în substanţe grase totale:Tip standard(71%) şi Tip supe-
rior(78%)Săpunurile de toaletă specialităţi(fine şi extrafine) conţin adaosuri speciale cu
ulei de cocos,ulei de palmier,caseină, acid stearic,lanolină,care le conferă proprietatea
de a forma spumă abundentă, asigurând pielii frăgezime şi supleţe.
Pentru copii,Săpun medicinal,cu adaos de ingre-dienţi farmaceutici(sulf,borax,gudron
de fag,gudron de sulf),folosit pt. spălarea în anumite afecţiuni ale epidermei şi pt.
întreţinerea ei.
Caracteristici de calitate.organoleptice-forma rotundă,ovală,paralelipipedi-că;aspect-
omogen,fără crăpături sau solzi, suprafaţă netedă,uniform colorată,ştanţat
vizibil;consistenţa:solidă,nesfărâmicioasă; culoarea uniformă,miros plăcut,conform
adaosurilor şi tipului.Fizico-chimice:conţinutul în substanţe grase totale 78%;masa:
stabilită la omologare de 100,130,150g, 3%;umiditatea 14%;alcalinitatea liberă-
max.0,07%.Defecte provenite fie de la folosirea unei materii prime necorespunzătoare
fie de la nerespectarea parametrilor procesului tehnologic
:-grisarea-săpunul prezintă o structură grăunţoasă la utilizare, la spălare creează
senzaţia de nisipos;
-consistenţa insuficientă-săpunul fiind moale,sau are o consistenţă sfărâmicioasă.
-solzi şi aspect mat;
-lipsă de plasticitate, având tendinţa de crăpare şi clivaj;
-apariţia picăturilor de apă la suprafaţă în timpul depozitării;
-pete,ca rezultat al râncezirii,al decolorării;
-pierderea sau modificarea parfumului.
Produse de bărbierit.produsele folosite înainte şi după bărbierit.

Produse folosite înainte de bărbierit.Rolul lor e de a uşura bărbieritul,cu efect
emolient,de înmuiere a bărbii şi dezinfectant
Săpunul de ras care se obţine într-un mod asemănă-tor cu cel de toaletă având un
conţinut de substanţe grase totale de 60-77%.El se caracterizează printr-o alcalinitate
liberă foarte redusă.
Creme de ras produse de consistenţă păstoasă,pe bază de săpun sau emulsii de tipul Ulei
în apă cu diferite adaosuri de substan-ţe dezinfectante,conservante,umectante,
__________________________________________________________________ 236
_____________________________________________________________________
odorante.Se produc în 3 tipuri:
spumoasă, care se recomandă pt. tenuri normale şi grase,
nespumoasă,pt. tenuri uscate
şi creme de ras ambalate în sistem spraz.
D.p.d.v. calitativ cremele de ras trebuie să Aibă o consistenţă moale,omogenă,
onctuoasă,culoare uniformă,miros plăcut;la utilizare să formeze spumă densă şi
persistentă şi să aibă acţiune emolientă rapidă.
Loţiunea preras electric are o compoziţie specială,cu acid lactic şi extract de muşeţel
(ozulenă)şi se aplică cu 5-10 minute înainte de ras,când după evaporare se poate începe
raderea cu aparatul electric.
Produse după bărbierit au rolul de a dezinfecta,înviora sau înmuia pielea .Loţiuni sunt
soluţii hidroalcoolice cu diferite adaosuri de acid boric,acid lactic,substanţe
odorante,etc.
Emulsii de creme cu acţiune emolientă, anestezică,atenuând iritaţiile şi usturimea
pielii,regeneratoare şi decongestionantă.
Produse pt. îngrijirea dinţilor şi a gurii

Au rolul de a curăţa şi a întreţine starea igienică a dinţilor şi a gurii,totodată având şi o
acţiune antiseptică,bactericidă şi curativă în unele afecţiuni ale dinţilor.
Pasta de dinţi e un produs de conistzenţă păstoasă sau cremoasă,obţinut din carbonat de
calciu încorporat într-un format din săpun, glicerină şi apă.În raport cu destinaţia sa,ea
mai poate conţinesubstanţe antiseptice,de îndulcire,odorante,colorante şi pt.albirea
dinţilor,precum şi substanţe pt.combaterea cariilor dentare şi paradontozei.E spumoasă
şi nespumoasă.
Praful de dinţi e un produs sub formă de pulberi albe sau colorate, alcătuit din
amestecuri de carbonat de calciu,săpun,substanţe de aromatizare şi colorant.
Apa de gură este o soluţie hidroalcoolică sau sub formă de sprayuri, care conţine
substanţe aromatizante,antiseptice,bactericide şi dezodorizante.Are un efect înviorător şi
răcoritor cu acţiune bactericidă şi dezinfectantă.
__________________________________________________________________ 237
_____________________________________________________________________
Produse cosmetice propriu-zise.Aceste produse cuprind articole care concomitent cu
rolul de îngrijire,protecţie şi hrănire a pielii asigură şi funcţia de corectare şi
înfrumuseţare a anumitor părţi ale corpului.
Se pot grupa astfel:pt.îngrijirea feţei;pt.păr; pt.mâini şi unghii;pt.corp.
Produse cosmetice pt.îngrijirea feţei. Aceste produse au rolul de întreţinere şi
infrumuseţare a feţei.Cuprind:loţiuni,creme Cosmetice,emulsii,pudre,farduri,măşti
cosmetice şi produse cu acţiune contra pistruilor şi a petelor.
1)Creme cosmetice sunt produse pt.întreţinerea,protejarea, nutriţia şi reacidifierea
pielii,fiind indicate tuturor tipurilor de tenuri dar în special tenurilor uscate,pt.care sunt
o necesitate.
Sortiment.Se pot clasifica după mai multe criterii:
după procentul de grăsime:uscate (1-15%),semigrase(16-33%) şi grase(peste 33%);
după destinaţie:nutritive,antisolare,de demachiat,contra ridurilor,pt.masaj şi cu acţiune
specială(pt.albire,antiacnee);
după timpul folosirii:de zi şi de noapte;
după compoziţie:cu lanolină,vaselină,untură,cu stearaţi şi coldcreme(cu ceară de albine).
2)Loţiuni pt. faţă.Sunt soluţii apoase, alcoolice sau uleioase destinate pt. fricţionarea
pielii în vederea activării circulaţiei sângelui,stimulării funcţiilor biologice ale
pielii,curăţirii tenului şi dezinfectării pielii.
Sortimentul de loţiuni e foarte diversificat:pt.toate tipurile de ten,pt. ten uscat,pt.ten
gras,pt. ten normal,pt. Ten gras şi normal,pt.ten sensibil.
3)Produse pt. curăţat faţa.Se mai numesc produse demachiante având rolul de a curăţa
faţa de produsele de machiaj,impurităţi şi pt. îngrijirea tenului aspru.Ele se prezintă sub
formă de emulsii,şi sunt:ca la loţiuni.
4)Pudre.Sunt produse cosmetice pt. protejarea feţei împotriva agenţilor atmosferici
externi,acoperind ridurile şi dând frumuseţe tenului.Pudre praf,care d.p.d.v.calitativ
trebuie să se prezinte ca o pulbere omogenă,fără aglomerări,aderentă, să fie parfumate
discret,colorate omogen, iar colorantul să nu se fixeze pe piele,să aibă o putere bună de
acoperire şi colorare şi să absoarbă secreţiile prea abundente ale glandelor sebacee şi
sudoripare;
Pudre lichide-suspensii de pudre în apă sau alcool diluat şi se recomandă pt.tenul gras,
având proprietăţi sicative;
__________________________________________________________________ 238
_____________________________________________________________________
Pudre compacte comprimate sub formă de tablete lipite pe o rondelă de carton sau stofă
şi apoi introduse în cutie;
Pudre cremă -combinaţie de pudră concentrată şi cremă de zi în culori ocru,roz,etc.
5)Farduri sunt produse cosmetice destinate pt. Colorarea tenului,a
buzelor,genelor,sprâncenelor şi pleoapelor,acoperind şi unele imperfecţiuni ale feţei.
Fond de ten-se prezintă sub formă fluidă,cremă sau compactă.Constituie baza peste care
se aplică fardul,asigură o machiere rapidă şi uniformă.
Farduri pt. obraz sunt colorate mai intens decât pudra.
Farduri pt. buze se prezintă sub formă de Batoane cilindrice,intens colorate într-o gamă
largă de nuanţe,creionul contur pt.buze,cremă pt.strălucirea buzelor.
Farduri pt gene numite şi rimeluri ce pot fi compacte,lichide sau cremă.Farduri pt.
sprâncene numite„creion dermatograf”,de diferite nuanţe:negru,maron,brun,gri.
Farduri pt.pleoape de consistenţă solidă,pasă şi lichide.
6)Măşti cosmetice Sunt amestecuri speciale de diferite substanţe care au rol în atenuarea
ridurilor,netezirea şi înviorarea pielii feţei. Se prezintă sub formă de masă cremoasă, gel
transparent sau mat,emulsie şi pulbere.
7)Produse cosmetice contra pistruilor şi petelor Se prezintă sub formă de loţiune,
emulsii şi măşti.
Produse cosmetice pt. îngrijirea părului

Îngrijirea părului cu produse cosmetice are ca scop să asigure curăţirea pielii capului, să
menţină hrănirea lui naturală şi funcţionarea normală a glandelor sebacee ale pielii.Pot
fi:şampoane,loţiuni şi briantine,vopsele şi fixative.
1)Şampoane
Conţin în principal o substanţă detergentă la care se adaugă lanolină,lecitină,cazeină,
ouă,extracte de plante,etc.Pot fi:uscate, fluide şi păstoase.Sortiment:pt.toate tipurile de
păr,pt.păr uscat,pt.păr normal,contra mătreţii,pt.copii.
2)Loţiuni pt.păr.Au rol în hrănirea,tonifierea şi întărirea părului.
3)Briantine.Sunt produse utilizate pt.a da părului supleţe şi strălucire.Ele pot fi
lichide,crème şi solide.Briantinele lichide pot fi grase,formate pe bază de uleiuri şi
alcoolice pe bază de amestecuri de ulei şi alcool.Cele solide au un conţinut mare de
vaselină şi ceară de albine.
__________________________________________________________________ 239
_____________________________________________________________________
4.)Vopsele şi şampoane colorate.Sunt produse destinate pt.colorarea părului,în stare
lichidă sau cremoasă.Sortiment:şampon colorant, vopsea de păr.
5)Lacuri fixative.Sunt produse pt.menţinerea ondulaţiilor părului, protecţia contra
umidităţii şi pt.asigurarea unui luciu plăcut.Lacurile fixative sunt soluţii apoase sau
hidroalcoolice de polimeri sintetici care au în conţinut uleiuri şi plastifianţi.Produse
cosmetice pt. îngrijirea mâinilor şi a unghiilor.Uscarea pielii,iritaţiile şi crăpăturile pot fi
evitate prin folosirea unor produse cosmetice specifice îngrijirii mâinilor. Sortimentul
lor cuprinde:soluţii pe bază de alcooli şi glicerină;crème pe bază de stearaţi;pudre, paste
de protecţie,balsam pt.mâini pe bază de grăsimi minerale şi vegetale.
Produsele cosmetice pt.îngrijirea unghiilor se prezintă sub formă de soluţii şi crème

pt.înmuierea pieliţelor,pudre şi paste pt.lustruirea unghiilor,soluţii pt.albirea pielii de
sub unghii şi lacuri pt.unghii.
Lacurile pt.unghii pot fi transparente,sidefate şi sub formă de pastă care dau pelicule
opace.Produse pt. îngrijirea corpului:produse deodorante şi antisudoripare,produse
antisolare şi pt. bronzare,produse cosmetice pt.baie şi pt. epilare.
1)Produse deodorante şi antisudoripare.În anumite condiţii de efort, temperatură,boală
devine abundentă transpiraţia care în cadrul unor reacţii de fermentaţie capătă un miros
neplăcut.
Fenomenul poate fi combătut prin folosirea unor substanţe cu acţiune antisudoripară sau
substanţe deodorante.Aceste produse se prezintă sub formă de loţiuni spray,emulsii,
săpun,creme şi pudre.
Sortiment:deodorante ambalate în sistem spray şi sub formă de baton(stick);produse
antisudoripare sub formă de emulsie,sub formă de cremă şi ambalate tip spray.
2)Produse antisolare şi pt.bronzare.Soarele,la expunerea corpului, poate produce asupra

acestuia bronzarea pielii,dar şi roşeaţă,arsuri sau descuamări ale pielii.
Pt.combaterea acestor fenomene se folosesc:crema antisolar,uleiuri,emulsii şi crème de
plajă.
3)Produse cosmetice pt. baie.Aceste produse au o acţiune tonică şi înviorătoare
pt.stimularea funcţiilor pielii.
__________________________________________________________________ 240
_____________________________________________________________________
De asemenea au rol în dedurizarea apei şi în parfumarea corpului.Ele se prezintă sub
formă de uleiuri,emulsii,tablete.Sortiment: spumant,aromatizant şi supraspumant.
4)Produse pt.epilare.Îndepărtarea părului de prisos se face cuajutorul unor substanţe
chimice care conţin sulfuri metalice alcaline.Produsele se numesc depilatoare, fabricate
sub formă de pudră,creme,soluţie şi solidificată(o masă ceroasă).
Produse de parfumerie.Aceste produse sunt soluţii hidroalcoolice cu miros plăcut care
se întrebunţează în scop igienic pt. înviorarea şi parfumarea pielii precum şi a
îmbrăcămintei.La obţinerea lor se folosesc ca materii prime substanţe odorante(uleiuri
volatile naturale sau sintetice),fixatori (măresc durabilitatea şi stabilitatea
mirosului),alcool etilic,apă şi coloranţi.
Sortimentul produselor de parfumerie se diferenţiază în funcţie de conţinutul în ulei de
parfum la litru de produs,concentraţie alcoolică şi persistenţa mirosului.
MĂRFURI DIN STICLĂ

Sticla este un corp solid,cu o structură amorfă,obţinut prin subrăcirea unor topituri cu
compoziţii chimice variabile,ce devin rigide la intervale diferite de temperatură,datorită
creşterii treptate a vâscozităţii.Trecerea din starea fluidă în starea rigidă este reversibilă.
Materii prime folosite la fabricarea sticlei.După rolul pe care îl îndeplinesc în cursul
procesului tehnologic materiile prime se clasifică:
materii primeprincipale(de bază);
materii secundare (auxiliare).
Materii prime principale
Vitrifianţii conferă sticlei duritate,o bună transparenţă şi o structură amorfă.Cei mai
importanţi sunt:bioxiful de siliciu(silicea), Trioxidul de bor,boraxul şi pentaoxidul de
fosfor.
Fondanţii au rolul de a coborî temperatura de topire a silicei.Se folosesc în acest scop
carbonatul de sodiu(soda de rufe) sau de potasiu(potasa).
Stabilizanţii conferă sticlei rezistenţă chimică,mecanică şi termică:calacrul(carbonatul
de calciu), feldspatul,dolomitul,oxidul de zinc, carbonatul şi sulfatul de bariu.Materiile
secundare influenţează procesul de topire şi conferă sticlei anumite proprietăţi.
__________________________________________________________________ 241
_____________________________________________________________________
Afinanţii au rolul de a limpezi masa sticloasă topită îndepărtând bulele de gaze rezultate
în procesul de topire,dând omogenitate sticlei:trioxidul de arsen,azotatul de sodiu sau de
potasiu(salpetru),sulfatul de sodiu sau de calciu şi clorura de sodiu.
Decoloranţii au rolul de a îndepărta nuanţa verzuie sau gălbuie a sticlei,datorită
impurităţilor silicei:trioxidul de arsen,sulfatul sau azotatul de sodiu,bioxidul de seleniu
şa
Coloranţii sunt compuşi metalici cu rolul de a colora masa sticloasă:oxizii de fier pt.
verde-albăstrui sau galben-verzui;oxidul de cupru pt.albastru;oxizii nichelului pt.violet-
brun;oxidul de cobalt pt.albastru-violet; oxizii cromului pt.galben sau verde;oxizii
seleniului pt.rubiniu;sulfura de cadmiu pt. portocaliu;oxidul de mangan şi fier pt. negru
şi coloranţi coloidali(aurul şi argintul coloidal)care colorează sticla în roz-roşu rubiniu
şi respectiv în galben.
Opacizanţii sunt substanţe care servesc la obţinerea unei sticle netransparente care
difuzează lumina:compuşii fluorului(fluorina),talcul, bioxidul de staniu,fosfaţi,etc.
Opacizanţii au indici de refracţie diferiţi de ai masei sticloase,producând astfel difuzia
luminii în toate direcţiile şi deci opacizarea sticlei.
Obţinerea sticlei şi a mărfurilor din sticlă Obţinerea masei sticloase şi transformarea
acesteia în produse finite comportă următoarele faze:Obţinerea masei sticloase.Materiile
prime măcinate, omogenizate şi dozate conform reţetei de fabricaţie sunt introduse în
cuptoare tip creuzete şi topite la 1400-1570oC şi răcite până la temperatura de 1180-
1300oC,când se obţine masa din sticlă vâscoasă.
Fasonarea mase vâscoase de sticlă în vederea obţinerii articolelor din sticlă se poate
realiza prin următoarele procedee:
Fasonarea prin presare executată manual sau mecanic(maşini pneumatice).
La cea manuală topitura de sticlă scoasă din cuptor cu o vergea de oţel este adusă
deasupra matriţei,tăiată cu foarfece special şi lăsată să cadă în matriţă,iar sub apăsarea
manuală a poansonului masa sticloasă umple golul dintre poanson şi matriţă care are
forma articolului din sticlă.Prin presare se obţin articole din sticlă cu pereţi groşi,
masive şi cu adâncime mică(salatiere,vaze de flori,solniţe,pahare).
Fasonarea prin suflare se execută cu ajutorul ţevii sticlarului.Bula de sticlă prinsă de
capătul ţevii se suflă cu gura în interiorul unui tipar,rotind continuu.Se obţin articole de
sticlă cu pereţi subţiri şi cu cavitate interioară în forme foarte variate.Suflarea manuală
__________________________________________________________________ 242
_____________________________________________________________________
se practică pt.obţinerea unor articole de serie mică,iar suflarea automată se foloseşte
pt.obţinerea articolelor de menaj şi ambalaj de serie mare.
Suflarea-presare:picătura(bula)de masă sticloasă este introdusă într-o preformă metalică
şi presată,după care este trecută într-o matriţă şi suflată la dimensiunile finale ale
articolului,operaţiune ce se desfăşoară semiautomat.Se obţin articole de sticlă cu gât
larg(borcane,butelii).
Laminarea constă în aşezarea masei sticloase,vâscoase,pe o suprafaţă plană peste care
se rostogoleşte un cilindru,sau prin introducerea masei sticloase printre 2
cilindri(valţuri) care se rotesc în sens invers.Se obţin plăci şi geamuri de grosimi
variabile.
Tragerea este procedeul de prelucrare a masei sticloase topite prin trecerea acesteia prin
orificiile unei filiere ce au forma exterioară a produsului.Se obţin fire,ţevi şi diverse
profiluri.Recoacerea-după fasonare, produsele din sticlă se încălzesc în cuptoare tunel
cu transportoare tip bandă rulantă,la temperaturi între 425-575o, operaţie urmată de o
răcire lentă în vederea reducerii tensiunilor interne(remanente şi temporare).Finisarea
articolelor din sticlă cuprinde operaţii variate care au drept scop îmbunătăţirea
aspectului produselor.
Acestea se pot grupa în:
Operaţiuni mecanice:şlefuire,lustruire,gravare artistică rodare,decorare care se poate
realiza:
-la rece(şlefuirea cu polizoare,matisarea cu jet de nisip);
-la cald(cu culori fuzibile prin pictare,pulverizare sau şpriţuire);
-pe cale chimică prin corodarea desenului de pe suprafaţa articolului din sticlă acoperit
cu parafină,cu ajutorul acidului fluorhidric;în masa sticloasă,prin topirea de sticle
colorate obţinându-se sticla marmorată şi filigranată;suprapunerea de sticlă colorată pe
forma de bază a sticlei albe;imprimarea decorului cu ajutorul unor cilindri gravaţi de Cu
sau Al ce trec peste articolele de sticlă uşor încălzite;difuzarea ionilor de Ag sau Au pe
suprafaţa sticlei obţinându-se o cimentare a acestora.
Operaţiunile de prelucrare ulterioară cuprind:
tăierea părţilor suplimentare rezultate prin suflare, cu ajutorul unor roţi abrazive sau
termic la flacără;
__________________________________________________________________ 243
_____________________________________________________________________
şlefuirea realizată cu ajutorul discurilor abrazive din electrocorindon şi carbură de
siliciu cu diferite profile,cu muchii ovale,liniare,circulare;
rodarea,utilizată la articolele din sticlă prevăzute cu dop de sticlă,în vederea asigurării
etanşeităţii.
Proprietăţile sticlei.Valoarea de întrebuinţare a obiectelor din sticlă este determinată de
proprietăţile acesteia. Proprietăţile sticlei în stare topită prezintă importanţă deosebită pt.
procesul de prelucrare şi pt.calitatea produselor finite.
Vâscozitatea este influenţată de temperatura ridicată(1200-1500oC)şi pe măsură ce sticla
se răceşte vâscozitatea creşte treptat,până la solidificare,ea fiind influenţată şi de
compoziţia chimică a sticlei(oxidul de bariu şi de plumb reduc vâscozitatea,iar anhidrida
borică sau fosfatică contrbuie la creşterea acesteia.)
Tensiunea superficială a sticlei reprezintă forţa de contracţie ce acţionează pe suprafaţa
fluidului prezentând importanţă în procesul de fasonare a sticlei.
Capacitatea de cristalizare reprezintă procesul de separare a unor cristale în masa
sticloasă în cazul răcirii lente a topiturii, fenomen negativ care influenţează prelucrarea
produselor finite.Proprietăţile sticlei în stare rigidă prezintă importanţă practică
deoarece determină domeniul de utilizare a sticlei.Principalele proprietăţi sunt:
Proprietăţile fizice se referă la :aspectul suprafeţei sticlei(neted,lucios,mat,
transparent,etc.);masa specifică 2,2-,3g/cm3;temperatura de topire 700-1570oC;
conductibilitatea termică şi electrică foarte scăzută;indici de refracţie(1,45-1,75),de
reflexie 4%,de transmisie a luminii 70-87%
Proprietăţile mecanice şi tehnologice se referă la:rezistenţa la şoc mecanic care este
redusă(fragilitate);rezistenţa la compresi-une între 60-160kgf/cm2;duritate ridicată 4,5-
7,5 pe scara Mohs;se taie numai cu diamantul;se prelucrează prin turnare(la geamuri
pt.construcţie),presare,suflare, laminare,tragere,găurire,şlefuire,lustruire.
Proprietăţile chimice stabilitate ridicată faţă de apă,alcali şi acizi.Singurul acid care o
atacă este acidul fluorhidric,formând fluorură de siliciu solubilă în apă,iar cu bazele
formează silicaţi.Acţiunea prelungită a apei şi a bazelor determină o pierdere a
luciului,transparenţei şi pătarea sticlei datorită dizolvării oxizilor alcalini din straturile
superficiale.
__________________________________________________________________ 244
_____________________________________________________________________
Proprietăţile igienico-sanitare nu este mediu prielnic pt.dezvoltarea
microorganismelor,permiţâand astfel fabricarea de articole pt.menaj,sanitare,de ambalaj
pt.medicamente şi laboratoare.
Clasificarea sticlei.După compoziţia chimică,procedeul de fabricaţie şi domeniul de
utilizare sticla se clasifică în următoarele grupe:
-sticla comună şi cristalul pt.articole de menaj şi ambalaje;
-sticla pt.construcţii:tip obişnuit pt.geamuri (transparentă,difuză,peliculizată);tip
specială(termofonoizolantă şi absorbantă); tip elemente de zidărie(plăci,cărămizi,
profile din sticlă).
-sticla pt.laborator:tip chimic şi termic-rezistentă,folosită la obţinerea de
eprubete,biurete,pipete,pâlnii, exsicatoare,vase de cultură,fiole,etc. şi tip sintetizată-cu
un grad de porozitate folosită pt.filtrare
-sticla optică:tip crown cu dispersie scăzută;tip flint cu dispersie ridicată şi sticlă
rezistentă la radiaţii ionizante folosită la microscoape, telescoape.
-sticla pt.corpuri de iluminat: pt.uz casnic-incoloră,mată,opacă,colorată şi pt.scopuri
tehnico-industriale(de protecţie,dispersoare,filtre pt.infraroşii şi ultraviolete).
-sticla pt.articole electrotehnice folosită la obţinerea lămpilor electrice,izolatoare
electrice de joasă şi înaltă tensiune;pt.sudură.
-sticla de protecţie contra radiaţiilor nucleare.
-sticla de siguranţă;călită tip securit,armată, stratificată(triplex auto)
-sticla fotosen-sibilă tip obişnuit;cristalizabilă(fotoceram) şi fotocromică sau
fototropă,sensibilă la lumina excitantă.
-sticla pt.fibre şi fire tip A,C,E,O,S.
-sticla pt.acoperiri:pt.metal (smalţ),pt.ceramică(glazură);pt.sticlă(email
-sticla pt.industria electronică:ca element pasiv(dielectric),activ(semiconductori)
-sticla solubilă.
O deosebită importanţă prezintă sticla pt.ambalaje şi articole de menaj din sticlă.În
cadrul acestei grupe se cuprind următoarele varietăţi.
Sticla comună este folosită la confecţionarea ambalajelor sau a diferitelor articole de uz
casnic astfel:
-sticla incoloră,cu factor de transmisie a luminii de min.73%.
-sticla albă,cu factor de transmisie a luminii de min.87%
__________________________________________________________________ 245
_____________________________________________________________________
-sticla semialbă,cu factor de transmisie a luminii de 75-87%.
-sticla cu stabilitate chimică superioară,care are în compoziţie anumiţi oxizi metalici./
- sticla rezistentă la foc,care prezintă un coeficient de dilatare mic şi se utilizează la
confecţio-narea articolelor de menaj rezistente la încălziri directe la foc.
-sticla călită (incasabilă),suprafaţa căreia printr-un proces de răcire rapid a căpătat o
rezistenţă termică şi mecanică superioară.
-sticla colorată,sticla comună cu un conţinut variat de diverşi oxizi,coloranţi sau
opacizanţi prezentându-se sub 2 forme: sticla transparentă(colorată,dar cu factor de
transmisie a luminii în domeniul vizibil, corelat cu oxidul colorant introdus în
compoziţie);sticla netransparentă(este colorată,cu adaosuri de substanţe opacizante şi
colorante oprind parţial-translucidă sau total-opacă trecerea luminii).
Sticla cristal este o sticlă incoloră,foarte transparentă şi foarte omogenă. Are un conţinut
redus de Fe2O3(max. 0,02),dar cu un conţinut variat şi diferit de oxizi de plumb,de
potasiu,de bariu sau de zinc care-i asigură valori sporite ale indice lui de refracţie.Se
foloseşte la confecţiona rea articolelor de menaj de calitate superioară şi a obiectelor de
artă şi podoabă. Se fabrică în următoarele varietăţi:
-sticla grea,sticlă cristal cu un conţinut de PbO de min.30% şi cu un indice de refracţie
peste 1,545.
-sticlă semigrea,sticlă cristal,cu un conţinut de PbO de 18-30% şi cu un indice de
refracţie cuprins între 1,540 şi 1,545/-sticlă semigrea,sticlă cristal,cu un conţinut de
BaO,PbO şi K2O de 9-18% şi cu un indice de refracţie cuprins între 1,530 şi 1,540/-
sticlă semicristal,sticlă cristal cu BaO,K2O sau ZnO şi cu un indice de Refracţie cuprins
între 1,525 şi 1,530.
Defectele sticlei.Defecte de topitură ce pot să apară sub formă de Incluziuni de sticlă în
sticlă datorită neomogenităţii masei sticloase d.p.d.v.al compoziţiei chimice:
-aţe,sub aspectul unor dungi şerpuite
-vine,incluziuni sub formă de unde,mai pronunţate la suprafaţă,împiedicând vizibilitatea
-perle sau picături,incluziuni cu aspect de nod,terminate cu o coadă datorită vâscozităţii
diferite a acestora faţă de masa sticloasă care le înconjoară.
Incluziuni de gaze în sticlă sub formă de musculiţe sau băşicuţe de diferite mărimi(0,3-
08 mm.); gale(spumă alcalină)sub formă de băşicuţe opalescente alb-gălbui,conţinând
dioxid de sulf.Incluziuni de corpuri străine sub formă de noduri,pietre,cu contur precis,
__________________________________________________________________ 246
_____________________________________________________________________
provenite din părţile netopite ale materiei prime.Defecte de culoare(verde sau roz)
datorită folosirii unei cantităţi necorespunzătoare de decoloranţi.Defecte de fasonare
Defecte de formă ca:abateri de la verticali tatea produsului;abateri de la planul gurii;
conicitatea care apare sub forma îngustării sau lărgirii conice a produselor de la forma
cilindrică;abateri de la planul suprafeţei de sprijin,acesta apărând înclinat,concav sau
convex. Defecte de integritate care apar sub formă de lipituri,mustăţi,zgârieturi,fisuri,
nervuri,bavuri,rizuri,caneluri şi crestături.
Defecte de recoacere care apar sub forma modificării nuanţei culorii sticlei sau
deformarea produsului de la forma iniţială.
Defecte care apar la finisarea produsului sub formă de:şlif întrerupt,zgâriat,perete
străpuns,polizare neuniformă,coeziunea slabă a mânerelor în locul lipiturii,iar ca defecte
de decorare pot apărea:scurgeri de colorant,decor mânjit sau asimetric,datorită utilizării
unor coloranţi cu vâscozitate diferită sau necorespunzătoare.Defecte care apar în timpul
manipulării,transportului şi depozitării:zgârieturi,ştirbuiri,spargeri, voalarea suprafeţei
datorită umezirii ce influenţează negativ luciul,transparenţa şi indicele de refracţie.
Proprietăţi.Stabilitatea suprafeţei de sprijin se verifică aşezând produsul pe o suprafaţă
plană şi se apasă cu degetul în partea superioară.Acesta nu trebuie să se balanseze.
Ovalitatea se măsoară 2 diametre perpendiculare şi se stabileşte diferenţa dintre ele,
ştiind că corpurile cilindrice nu trebuie să depăşească 1-1,5 mm.Verificarea
dimensiunilor,capacităţii şi masei se efectuează cu aparate de măsură corespunzătoare
iar datele obţinute se confruntă cu cerinţele STAS sau N.T.Rezistenţa la şoc
termic.Capacitatea articolelor din sticlă de a rezista la variaţii bruşte de temperatură se
verifică astfel:se încălzeşte articolul din sticlă la 90oC şi apoi se introduce într-o baie cu
apă rece cu temperatura de 15-20oC,după care se examinează aspectul suprafeţei sticlei
care nu trebuie să prezinte fisuri sau crăpături.Determinarea tensiunilor interne ale
sticlei.Tensiunile interne sunt forţe intermoleculare,răspândite neuniform în masa
sticlei,din cauza neomogenităţii chimice sau a nerespectării curbei de
recoacere.Oglinzi.Se obţin din foi de sticlă obişnuită sau cristal,perfect plane,bine
degresate şi lustruite,peste care se aplică o soluţie de azotat de argint,glucoză şi apă
distilată,realizându-se un strat de argint metalic.După uscare se acoperă stratul de argint
metalic cu vopsea,pt.a mări rezistenţa la umezeală,evitându-se apariţia petelor şi
exfolierea stratului de argint.
__________________________________________________________________ 247
_____________________________________________________________________
Sortimentul comercial este foarte variat ca formă şi mărime:de buzunar şi poşetă, simple
sau duble;de masă,simple sau măritoare;de toaletă şi şifonier;tip fantezi cu ornament şlif
pe margine sau floral la colţuri;tip paletă în 4 mărimi,realizate din sticlă obişnuită şi tip
“veneţiene” din cristal.
MĂRFURI CERAMICE
Ceramica se utilizează pe scară largă atât în construcţii cât şi în obţinerea
articolelor de menaj şi decorative.
Produsele ceramice sunt articole fasonate din argilă plastică în amestec cu alte substanţe
ajutătoare(nisip,calcar, feldspat),arse la temperaturi ridicate 900-1600oC,cu o structură
policristalizată,cuprinzând particule ce au diametrele de la câţiva miconi la câţiva
milimetri,unite între ele ca urmare a fenomenelor ce au loc în timpul arderii,cum sunt
sintetizarea şi vitrificarea.
Sintetizarea este operaţiunea de transformare în conglomerat a unui amestec de
materiale prin tratament termic la o temperatură inferioară temperaturii de topire.
Vitrificarea este trecerea prin încălzire la temperaturi înalte a structurii cristaline a unor
amestecuri de materiale,în structură compactă,amorfă şi sticloasă.
Materii prime ceramice şi influenţa lor asupra calităţii.În fabricarea produselor
ceramice se folosesc materii prime utilizate pt.obţinerea ciobului ceramic şi materii
prime utilizate pt.finisaj.Materii prime utilizate pt.obţinerea ciobului ceramic
Pt.obţinerea produsellor ceramice sunt folosite 2 categorii de materii prime:
1.Materii prime plastice,substanţe naturale (argile,caolinuri,gresii) care frământate cu
apa pot fi fasonate în diverse forme:
Argilele,roci sedimentare de culoare alb-cenuşiu până la vânăt,care cu apa formează o
masă plastică ce se poate modela menţinându-şi forma după uscare.În funcţie de
caracteristici şi destinaţie sunt 6 sorturi notate de la A1-A6.
Caolinurile,materiale argiloase cu structură cristalină,de culoare albă,dar cu plasticitate
redusă.În funcţie de destinaţie sunt clasificate în 6 sorturi de la C1-C6.
Materiile prime plastice trebuie să prezinte următoarele caracteristici:
__________________________________________________________________ 248
_____________________________________________________________________
-plasticitate,însuşirea de a forma în amestec cu apa paste consistente care pot fi
modelate,păstrându-şi forma prin uscare şi ardere.Plasticitatea depinde de natura
materiilor prime,de dimensiunile granulelor,de compoziţia chimică,ea putând fi mărită
prin adaos de oxid de alumină,dextrină,acid tanic,etc.,sau micşorată prin adaos de
degresanţi ca rumeguş,praf de cărbune,argilă,argilă arsă, nisip.
-putere liantă,însuşirea acestor materii prime de a forma cu apa paste,a căror rezistenţă
mecanică variază în funcţie de conţinutul în apă.
-higroscopicitatea, însuşirea materialelor argiloase de a absorbi apa formând pelicule
apoase în jurul particulelor argiloase.
-contracţie (comportarea la uscare şi la ardere),capacitatea materialelor argiloase de a-şi
micşo-ra dimensiunile ca urmare a eliminării apei, prin uscare şi ardere,fără a influenţa
negativ forma şi integritatea produsului fasonat.
2.Materii prime neplastice,care după rolul şi natura lor sunt:
-materii fondante,cu rol de a scădea temperatura de ardere:calcarul,dolomita,cenuşa
de oase,aminosilicaţi,anhidri de sodiu.
-materii refractare cu rol de a degresa pasta ceramică înainte de ardere,iar în timpul
arderii să participe la formarea structurii ciobului ceramic:nisipul cuarţos,
alumina,şamota.
-materiale aglutinante, cum sunt varul,clorura de calciu şi de magneziu pt.mărirea
plasticităţii.Pe lângă materiile prime plastice şi neplastice,industria ceramică mai
foloseşte şi
-materii prime auxiliare cu rol de
lianţi(bentonită,parafină),
lubrifianţi(motorină,oleină,stearat de bariu),
fluidifianţi(carbonatul şi silicatul de sodiu,lignina)care stabilizează barbotinele ceramice
şi uşurează fasonarea.
Materii prime utilizate pt.finisaj.
-pt.décor sunt utilizaţi oxizi metalici în scopul obţinerii diferitelor culori:oxidul de
cobalt pt.albastru,oxidul de crom pt.verde.
-pt.angobă (strat mai gros decât glazura,aplicat prin barbotarea produselor din argilă
interioară pt.îmbunătăţirea calităţii.):caolinul,alumina cuarţul şi unii oxizi metalici.
__________________________________________________________________ 249
_____________________________________________________________________
-pt.glazură(sticlă uşor fuzibilă depusă în strat subţire pe suprafaţa produselor ceramice
pt. a le face impermeabile la lichide şi a le înfrumuseţa).Se utilizează glazuri
alcaline,transparente,colorate sau opace,folosite la faianţă,porţelan şi gresie, conţinând
oxid de staniu sau de zirconiu, fluorină,aplicate pe glazură şi sub glazură; glazuri mixte
alcalino-pământoase,folosite pt.porţelan şi gresie şi glazuri plumbice folosite pt.olăria
comună.Cantitatea materiilor prime,structura şi compoziţia chimică a acestora
influenţează proprietăţile mecanice,tehnologice şi estetice ale produselor ceramice
finite.
Tehnologia fabricării produselor ceramice.Procesul tehnologic de obţinere a produselor
ceramice cuprinde următoarele operaţii:
Prepararea masei ceramice.Amestecul omogen de materii prime,conform reţetei de
fabricaţie,se poate prezenta sub forma unei paste cu un conţinut de 24% apă,sub forma
unei barbotine ce conţine 35% apă sau sub forma unei mase pulverulente uscate unde
materiile prime sunt măcinate în valţuri speciale pt.reducerea granulelor sub 10 mm.
Fasonarea este operaţia de transformare a masei ceramice în produse de forme şi mărimi
stabilite.Ea se poate realiza prin strunjire pe roata olarului, turnare(barbotina este turnată
manual în forme de ipsos,sau semiautomat prin sistemul convaier) sau presarea
materiilor prime pulverulente în matriţe metalice.
Uscarea urmăreşte trecerea masei ceramice fasonate din stare plastică în stare rigidă,
pt.ca produsele ceramice să capete rezistenţă şi să nu se deformeze.Această operaţie se
realizează aşezând produsele ceramice pe rafturi sau în cuptoare prin care circulă un
curent de aer cald.Astfel se obţine scăderea umidităţii la circa 4%.
Arderea I se realizează în cuptoare unde au loc transformări de compactizare,sintetiza-re
şi vitrificare a constituenţilor ceramici, cristalini,obţinându-se biscuitul ceramic.
Arderea este cea mai importantă operaţie deoarece masa ceramică elimină apa,îşi
modifică culoarea şi îşi măreşte compactitatea şi rezistenţa mecanciă.
Glazurarea e operaţia prin care produsul ceramic brut e acoperit cu un strat fin,sticlos,ce
pătrunde în porii produsului făcându-l impermeabil.
După aspect,glazura poate fi:transparentă, Cu aspect de sticlă,cristalizată sub formă de
flori de gheaţă,cracleuri-o reţea de fisuri fine de suprafaţă datorită diferenţelor de
temperatură ale glazurii şi a ciobului cera-mic,mată,pe bază de bioxid de zirconiu,corată
cu oxizi metalici,tip venturin,prin arderea în condiţii speciale a oxidului de fier sau crom
__________________________________________________________________ 250
_____________________________________________________________________
în exces,formându-se cristale strălucitoare sub forma unor fluturi metalici.Procesul de
glazurare se poate realiza prin imersia produsului ceramic biscuit într-o compoziţie de
glazură,prin stropire cu ajutorul aerografului sau prin pensulare.
Arderea II a produsului ceramic glazurat urmăreşte obţinerea unui strat de glazură
aderentă,netedă şi uniformă pe suprafaţa produsului ceramic brut şi se realizează în
cuptoare la temperaturi înalte.
Decorarea produselor ceramice are ca scop Îmbunătăţirea caracteristicilor de ordin
estetic,utilizându-se materiale de colorat (pigmenţi metalici)pt.colorarea masei
ceramice(pastă sau barbotină),pt.colorarea glazurilor şi pt.decorurile aplicate sub sau
peste glazură.Cele mai utilizate procedee de decorare sunt:
-pictare manuală,cu pensule,pe produsul neglazurat sau glazurat
-cu decalcomanii se realizează decoruri,în culori ceramice,depuse prin imprimare pe o
hârtie specială şi acoperite cu o peliculă suport de glisare ce permite transferarea şi
depunerea lor pe produsul ceramic.
-prin pulverizare cu aerografe pe şabloane fixate pe produsul ceramic
-prin ştampilare cu ajutorul unor ştampile prevăzute cu un strat subţire de cauciuc în
care este reliefat decorul ce se aplică după ce ştampila a fost apăsată uşor în pasta de
colorare.
-prin imprimare cu ajutorul unor plăci sau cilindri de oţel pe care se află gravat
desenul.În gravură se introduce pasta de colorat iar peste placă sau cilindru se trece o
foaie de hârtie de mătase amidonată care se presează pe cilindru cu un valţ de pâslă.
Decorul de hârtie se aplică prin presare pe obiectul ceramic.
-prin serigrafie,procedeu modern aplicat la produsele ceramice deserie mare folosindu-
se maşini de imprimat cu serigrafie cu site şablon.
-prin gravare se aplică incrustaţii de aur pe produsele ceramice fine, folosindu-se
acţiunea acidului fluorhidric care produce denivelări pe glazură,prin care se aplică
benzi,medalioane,apoi produsele se ard.
-procedeul fotoceramic constă în reproducerea unor fotografii cu culori vitrificabile pe
suprafaţa produselor ceramice fine. Pt.vaze,scrumiere,farfurii,ş.a
-prin lustre,folosindu-se săruri ale acizilor rezinici cu metale ca Au,Ag,Cu,crom
dizolvate în uleiuri eterice.Prin aplicarea lor pe produsele glazurate şi arse la tempera-
turi înalte se formează incrustaţii în culori irizante ale spectrului solar./-prin angobă,
__________________________________________________________________ 251
_____________________________________________________________________
adică acoperirea produselor ceramice cu un strat de bartonită colorată folosindu-se
procedeul prin imersiune.
Clasificare
După mărimea particulelor constituenţilor:
Clasa A-produse ceramice brute caracterizate printr-o textură grosieră de particule cu
diametrul până la 5 mm:cărămizi,ţigle,olane,tuburi ceramice,plăci.
Clasa B.produse ceramice semifine cu diamtrul max.al particulelor de până la 1,5mm:
gresia semifină.
Clasa C-produse ceramice fine cu diametrul particulelor de până la 0,06
mm:porţelan,faianţă,majolică.
După structura ciobului ceramic:
-produse ceramice poroase:materiale de construcţii, faianţa,olăria comună/-produse
ceramice semivitrificate:semiporţelanul,gresia,faianţa
-produse vitrificate cu porii închişi aproape în totalitate:porţelanul.
Porţelanul este un produs ceramic vitrificat,translucid,la grosime sub 3 mm,de culoare
alb-albăstrui,impermeabil la apă şi gaze;glazura face corp comun cu masa ceramică
datorită arderii caolinului la 1300-1450oC.
Tipuri de porţelan:
-moale; Obişnuit la 1300oC.,caracterizat prin transparenţă deosebită,,glazură semidură
ce poate fi zgâriată cu un vârf de oţel.Acesta După fondantul folosit poate fi:fosfatic
(englezesc),conţinând făină de oase, caracterizat prin transluciditate şi grad ridicat de
alb;porţelanul feldspatic(seger),cu un conţinut de 30-60% feldspat,culoarea ciobului alb-
gălbuie;porţelanul de frită(arti-ficial) care prezintă transparenţa unei sticle opale,utilizat
la obiecte de artă.
-tare, caracterizat prin glazură dură,o foarte bună transluciditate,rezistenţă ridicată la
com-presiune,folosit pt.produsele de uz casnic.
Poate fi:feldspatic(franţuzesc) ce conţine 50% caolin,25% feldspat şi 25% cuarţ,cu o
bună stabilitate termică şi chimică,iar sub 3 mm transmite şi difuzează lumina;porţelan
magnetic,care are ca fondant steatitul, talcul,porţelanul calcic(de Saxa),cu un conţinut
bogat în compuşi ai calciului.
Faianţa e un produs ceramic obţinut din caolin,cuarţ,calcar şi feldspat,la tempera-turi de
ardere 850-1250oC,caracterizat prin ciob poros,de culoare alb-gălbuie, permeabil la
__________________________________________________________________ 252
_____________________________________________________________________
lichide şi gaze,cu glazură opacă,mată,colorată,care nu face corp comun cu masa
ceramică.
Tipuri de faianţă:
-după compoziţia chimică:
silicioase cu un conţinut de 85-95% silice,arse la temperaturi de circa 1000oC;
argiloase,care după fondantul folosit pot fi:calcaroasă(5-20% calcar),produse ceramice
arhitectu-rale;feldspatică şi mixtă-vase de menaj şi placarea interioarelor;faianţe tip
majolică,obţinute din materii refractare,cu gla-zura colorată cu oxizi metalici verzi,
albaştri,bruni sau albi,utilizate la confecţio-narea plăcilor de teracotă.
Între porţelan şi faianţă se situează un alt produs ceramic denumit semiporţelan,cu o
structură semivitrificată,cu ciob alb sau gri,glazura transparentă sau opacă folosit la
obţinerea obiectelor tehnico-sanitare,dar şi pt. articole de menaj.
Principalele caracteristici de calitate ale articolelor de uz casnic.
Aspectul:neted,fără fisuri,crăpături, grăunţe de material netopit,băşici în
glazură,deformări ale formei.
Absorbţia de apă –porţelanul este impermeabil,faianţa este permeabilă,datorită
porozităţii structurii ciobului ceramic
.Rezistenţa la acizi a glazurii se exprimă convenţional prin pierderea în masă la un dm2
a unei eprubete introdusă într-o soluţie de acid clorhidric 10%.
Rezistenţa la şoc termic se exprimă prin absenţa sau prezenţa fisurilor de pe suprafaţa
obiectelor ceramice supuse încălzirii şi apoi răcirii bruşte în apă.
Glazura articolelor ceramice se realizează în mai multe tipuri:incoloră,colorată,
transparentă,lucioasă,mată şi de efect.
Toxicitatea glazurii se exprimă prin prezenţa urmelor de plumb cedate de glazura
obiectului sau a decorului,pe bază de oxid de plumb,în contact cu o soluţie acid acetic
4%.
Decorul sub glazură trebuie să fie uniform,rezistent la zgârieturi,culori pale;peste
glazură-mat,în culori vii şi se poate zgâria uşor cu vârf de oţel.
Marca de fabrică şi ambalarea indică originea mărfii,modul de realizare fiind totodată
element de prezentare estetică, reclamă comercială şi de individualizare a
produsului.Marca de fabrică acordă o garanţie cu privire la calitate,reprezentând şi un
element promovaţional în acelaşi timp.
__________________________________________________________________ 253
_____________________________________________________________________
JUCĂRII
Jucăriile sunt obiecte care servesc pt.distracţia şi educaţia copiilor.
Obiecte de amuzament,care aduc numeroase bucurii celor mici,jucăriile au numeroase
valenţe instructiv-educative,pregătind copilul pt. diferite activităţi şcolare-pt.viaţă.
Condiţiile generale impuse jucăriilor.
Crearea şi realizarea jucăriilor este un proces complex la care îşi aduc contribuţia
psihologi,pedagogi,tehnicieni,medici,designeri,etc.Condiţii estetice.Aspectul estetic
reprezintă elementul principal în opţiunea copilului pt.o anumită jucărie.De aceea,
Jucăriile trebuie să atragă şi să placă prin: forma frumoasă,nostimă,interesantă, coloritul
plăcut,armonios,conţinutul atrăgător,variat,trebuie să fie frumos finisate şi să contribuie
la dezvoltarea gustului artistic şi a simţului artistic al copiilor
MĂRFURI ELECTROTEHNICE PT. INSTALAŢII ELECTRICE ŞI DE ILUMINAT

Surse electrochimice de curent electric
Pile şi baterii electrice.Verificarea calităţii
Verificarea ambalării şi marcării care se face vizual,observând dacă ambalajul este
deteriorat,dacă marcarea cuprinde toate menţiunile necesare identificării şi dacă are
înscrisă data fabricaţiei şi termenul de garanţie.
Verificarea aspectului,observând starea izolaţiei bornelor,a legării lamelelor la borne şi
dacă prezintă urme vizibile de vătămări mecanice(crăpături,lovituri,deformări),deplasări
de îmbinări,pete,ştersă-turi,urme de electrolit sau coroziuni ale învelişului şi părţilor
metalice.
Verificarea construcţiei şi dimensiunilor se face vizual, observând dacă piesele de
conexiune sunt protejate contra coroziunii,dacă e un strat continuu sau prezintă porţiuni
neacoperite, crăpături,zgârieturi.Dimensiunile se deter-mină cu instrumente obişnuite de
măsurat, verificându-se lungimea,lăţimea,înălţimea, diametrul.
Marcare,ambalare,transport, depozitare.
Marcarea se face pe învelişul exterior şi cuprinde fabrica producătoare, tipul de pilă sau
baterie,tensiunea nominală polaritatea,STAS,data fabricaţiei prin 3 cifre(primele 2
indică săptămâna,ultima-anul) şi termenul de garanţie.
__________________________________________________________________ 254
_____________________________________________________________________
Ambalarea se face individual în folie de material plastic şi apoi în cutii de carton,în lăzi
de lemn şi containere.
Transportul se face cu mijloace acoperite care să asigure protejarea faţă de intemperii.
Depozitarea trebuie făcută în încăperi uscate,la temperaturi care să nu depăşească
20 C,ferite de surse de căldură şi de substanţe corozive.Depozitarea se recomandă a se
face în stelaje sau prin stivuire pe platforme de lemn.
Acumulatoare electrice.
Sortimentul commercial
.Acumulatorul acid-tensiunea la borne este de 2 V de element.
Acumulatorul alcalin-ten-siunea la borne este de 1,25 V de element,este mai uşor,mai
durabil,dar are un cost mai ridicat.
Verificarea calităţii.Pt. aprecierea calităţii se verifică aspectul exterior printr-o

examinare organoleptică,observându-se starea acumulatorului şi se determină
masa,dimensiunile(lungimea,lăţimea, înălţimea) şi caracteristicile electrice,respectiv
tensiunea la borne şi capacitatea de descărcare.Marcare,ambalare,depozitare Marcarea
se face vizibil pe bac şi prin etichetare cu tensiunea la borne,tipul
acumulatorului,semnul bornelor(+),(-), emblema fabricii producătoare,data
fabricaţiei,STAS,preţul cu amănuntul.
Ambalarea se face în lăzi de lemn pe care se scriu menţiunile: „FRAGIL” şi „NU
RĂSTURNAŢI”.
Depozitarea se face în încăperi uscate şi răcoroase,aşezate pe rastele în poziţie normală
de funcţionare.Se păstrează,în general,6 luni,fără electrolit.
Articole pt. instalaţiile electrice de uz casnic

Conductorii electrici sunt produse metalice care servesc la transportul energiei electrice
de la sursele de producere sau alimentare la diferiţi consumatori.Ei se obţin din metale
ductile şi cu rezistivitate mică,cu o bună stabilitate termică şi o rezistenţă mecanică
suficientă.Cel mai mult se folosesc cuprul şi aluminiul.
Sortimentul comercial.
După domeniul de utilizare:pt. instalaţii fixe şi mobile;pt. bobinaj pt. conexiuni;pt.
autovehicule şi în funcţie de izolaţie,fiind izolaţi şi neizolaţi.Aceşti conductori sunt
__________________________________________________________________ 255
_____________________________________________________________________
izolaţi şi se obţin din conductori unifilari şi multifilari peste care se aplică izolaţia
formată din cauciuc,materiale plastice,fire,ţesături,email,având înveliş comun sau sub
formă de şnur.
Conductorii pt. instalaţii fixe sunt cu izolaţie din cauciuc,din mase plastice şi înveliţi.La
rândul lor,cei cu izolaţie din cauciuc se produc în mai multe tipuri:obişnuiţi(din cupru şi
aluminiu F;AF) pt.corpuri de iluminat(FCi) şi suspendarea acestora(Fs) şi pt.
sonerii(TSC).Cei cu izolaţie din material plastic sunt şi ei obişnuiţi(din cupru şi
aluminiu FY şi AFY) punte sau intenc din Cu şi Al(FPY şi AFPY) şi pt.sonerii(TSY).
Conductorii pt. instalaţii mobile se produc sub formă de cordoane cu izolaţie din
cauciuc,cordoane cu izolaţie din PVC şi şnururi.Cordoanele cu izolaţie din cauciuc pot
fi în execuţie uşoară(MCU),mijlocie (MCM) şi grea(MCG).Şnururile se obţin din 2-3
conductoare multifilare izolate individual şi îmbrăcate în împletitură textilă şi răsuciţi
împreună.
Conductorii pt. bobinaj se obţin din Cu şi Al şi pot fi izolaţi cu fire de bumbac(B),

mătase(M),sticlă(S),hârtie(H),email(E), având o secţiune rotundă şi diametrul de 0,15-
1,25 mm.
Conductorii pt. autovehicule sunt conductori izolaţi prin lăcuire şi se folosesc la
aprindere(VAL) sau cu izolaţie din PVC,folosiţi pt.lumini şi pornire (VLPY).
Verificarea calităţii.
Verificarea aspectului pt. conductorii izolaţi,constă în examinarea suprafeţei
materialului izolator, care trebuie să fie continuu,de grosime uni-formă,fără
rupturi,zgârieturi sau destrămări ale împletiturii textile.La conductorii neizolaţi se
observă dacă au zgârieturi,solzi, colţuri ascuţite neadmise.Verificarea dimensională-
determinarea grosimii izolaţiei,aflarea diametrului conductorului.
Marcare,ambalare,depozitare.
Marcarea se face pe o etichetă prinsă de colac şi va cuprinde:fabrica producătoare,tipul
con-ductorului,diametrul(mm) sau secţiunea (mm2).Conductorii,şnururile şi cordoanele
se asamblează în colaci sau pe tambure de lemn în lungime de 50-200 m şi masa de
max. 50 kg.Colacii se înfăşoară în hârtie rezistentă şi se leagă în min.3 locuri cu bandă
de pânză.Se depozitează în încăperi acoperite,întunecoase şi la umiditatea nor-mală a
__________________________________________________________________ 256
_____________________________________________________________________
mediului.Aparataj electric de joasă tensiune.Aparataj de conectare, comutare şi
întrerupere.
Întrerupătoare şi comutatoare.
Întrerupătoarele sunt dispozitive electrice cu 2 poziţii(închis-deschis).Comutatorul este
un dispzitiv electric cu 3,4 sau mai multe poziţii care schimbă succesiv sau simultan,un
circuit cu altul,prin acţionare manuală.Aceste dispozitive sunt alcătuite din:parte
metalică ce constituie calea de curent;partea izolantă,formată din soclu,
capac şi dispozitiv de manevră;sistem de fixare în doze.
Sortimentul comercial:
-după modul de manipulare:cumpănă,basculante,rotative,cu buton prin apăsare,cu
acţiune prin tracţiune.
-după modul de montare:aparente,îngropate,montate pe aparatul consumator şi montate
pe cordon electric.
-după modul de protecţie împo-triva agenţilor externi(umezeală):protejate şi neprotejate.
-după natura materialului izolant:din aminoplaste,bachelită,porţelan.
-după caracteristicile curentului la care pot fi folosite:tensiunea nominală-250V,380V şi
la intensităţi de 6,10 şi 25A./-după felul instalaţiei electrice:monofazate şi trifazate.
Prize şi fişe.Priza este un dispozitiv eletric folosit în instalaţiile electrice pt. alimen-
tarea consumatorilor mobili direct de la reţeaua de curent electric.Fişele(ştecher) sunt
dispozitive electrice prevăzute cu 2 sau mai multe ştifturi exterioare care,prin
introducerea în priză primesc şi transferă curentul consumatorului mobil prin inter-
mediul unui cordon electric.
Sortimentul comercial de prize:
-după modul de instalare:prize fixe,aparente sau îngropate şi prize mobile,montate la
capătul unui cordon,priză pt. aparatele electrocasnice şi cupele care ajută la reali-zarea
prelungitoarelor ce au o fişă la un ca-păt şi o cupă la celălalt -după nr. polilor prizele
sunt bipolare,bipolare cu contact de protecţie şi tripolare cu contact de protecţie Prizele
se construiesc pt. curenţi de 6,10,16 şi 25A,iar tensiunea de 250-280V.
Sortimentul comercial de fişe:
-fişe normale:în execuţie uşoară,fără contact de protecţie,în execuţie semigrea fără
contact de protecţie şi în execuţie masivă fără contact de protecţie şi cu contact de
protecţie(schuko)
__________________________________________________________________ 257
_____________________________________________________________________
-fişe triple (tripluştecher)
-fişe de aparat
-fişe speciale (radioficare,auto,etc.).
Fişele se construiesc pt. tensiuni de 250-380V şi curenţi de 6,10,25A.
Marcarea se face pe partea vizibilă sau pe soclu şi cuprinde:marca întreprinderii
producătoare,tensiunea nomi-nală,curentul nominal,simbolul pt. natura curentului.
Ambalarea aparatajului de co-nectare,comutare şi întrerupere se face în lăzi şi cutii de
carton sau mucava,conţinând max.50 de buc.din acelaşi produs.
Cordoanele complete sunt legate câte 5-25 buc.cu sfoară sau bandă de material plastic.
Depozitarea se face în spaţii curate, fără umezeală,ferite de lumina directă a soarelui şi
de rozătoare.
Aparataj de protecţie.Siguranţe automate-relee.Pentru protecţia unor aparate electrice

sau pt.reglarea temperaturii se folosesc relee termice de tip bimetal.Siguranţele
automate-relee electromagnetice-înlocuiesc fie patroanele fuzibile,înfiletându-se în
corpul elementului,fie întreg elementul,montându-se în locul acestuia pe tablou.
Aparatajul de semnalizare se compune din:
-transformatorul de sonerie,un dispo-zitiv electric care reduce tensiunea reţelei de
distribuţie la tensiunea de lucru a sone-riilor.
-semnalizatorul acustic,numit sonerie,care poate fi de mai multe
feluri:obişnuită,muzicală şi buzzer.
-butonul de sonerie,compus dintr-un corp izolator din bachelită sau aminoplaste.
Butoanele,după formă,pot fi:rotunde,pătrate,dreptunghiulare şi se pot executa pt. montaj
aparent sau îngropat.
MĂRFURI ELECTROCASNICE
Clasificare:
După principiul de acţionare sunt:
-aparate şi maşini electrocasnice care funcţionează pe baza efectului caloric al
curentului electric(plite, radiatoare,termoplonjoare).
__________________________________________________________________ 258
_____________________________________________________________________
-aparate şi maşini electromotrice care,folosind un motor electric acţionează asupra unor
dispozitive efectuând lucru mecanic ca spălarea rrufelor,aspirarea prafului,ventilarea
aerului,etc.
-aparate şi maşini mixte(termice şi motrice) care au ca părţi componente şi elementul
încălzitor şi motorul electric(uscător de păr,radiator cu suflantă).
-aparate şi dispozitive radiante(lămpile de raze ultraviolete,infraroşii sau de ionizare).
-aparate cu dispozitive vibrante(aparat de masat,de ras).
După gradul de protecţie împotriva electrocutării:
-aparate de clasa 0 care nu sunt protejate decât prin izolaţia de bază(nu sunt legate la
pământ).
-aparate de clasa I care,pe lângă izolaţia de bază prezintă protecţie prin legare la pământ
de obicei prin sistemul de conectat la reţea (prin priza cu contact de protecţie)
-aparate de clasa a II-a care prezintă izolaţie dublă fără a fi necesară legarea la pământ/-
apara-te de clasa a III-a care funcţionează la tensiune scăzută(max.50 V) şi nu prezintă
pericol de electrocutare.
După gradul de protecţie contra pătrunderii apei:
-aparate şi maşini neprotejate(fier de călcat)
-aparate şi maşini protejate contra picăturilor(plite electrice).
-aparate şi maşini protejate contra stropilor(maşina de spălat).
-aparate etanşe(fierbătoarele electrice).
După durata funcţionării:
-aparate şi maşini cu funcţionare continuă (ventilatoare,radiatoare)
-aparate cu func-ţionare de scurtă durată;după o perioadă de timp au nevoie de repaus
pt. răcire(râşniţa de cafea).
-aparate cu funcţionare intermitentă,care prin construcţie nu necesită funcţionare
continuă(frigider,fier electric cu termoregulator).
După posibilitatea de manevrare:
-aparate şi maşini staţionare-nu se deplasează din locul unde au fost instalate(frigiderul).
-aparate mobile-se deplasează în timpul utilizării după trebu-inţele de lucru(aspiratorul).
-aparate portabile-pot funcţiona fiind ţinute în mână(uscător de păr).
După destinaţie:
-aparate pt. prepararea şi păstrarea alimentelor(plite,maşini de gătit,frigidere).
__________________________________________________________________ 259
_____________________________________________________________________
-aparate pt. spălarea şi întreţinerea îmbrăcămintei(maşină de spălat,fier de călcat).
-aparate pt. igiena corporală,terapie şi cosmetică(uscător de păr,aparat de masat,
etc.).
Părţile constructive ale maşinilor şi aparatelor electrocasnice

Părţile componente se pot grupa astfel:
-componente care asigură transformarea energiei electrice în lucru mecanic(motoa-
re,vibratori),în energie calorică(element încălzitor) sau radiaţii(lămpi,tuburi).
-componente care adaptează lucrul mecanic sau energia furnizată la diferite operaţii
casnice.
-carcase şi alte elemente de protecţie şi fixare.
-dispozitive de punere în funcţiune,de comandă,control şi suprave-ghere.
-sitem de legare la sursele de energie.
Motoare electrice care se folosesc pt. aparatele electrocasnice:

Motorul electric asincron monofazat cu rotorul în scurtcircuit:D.p.d.v constructiv,acest
motor se compune din 2 subansambluri electro-magnetice distincte:statorul şi rotorul.
Statorul fixat de carcasa motorului este format din miezul de tole feromagnetice şi
bobinajul de Cu sau Al.El are rolul de a produce câmpuri electromagnetice.
Axul motor primeşte mişcarea de la rotor şi o transmite printr-o roată de transmisie.Pt.
crearea câmpului învârtitor,la motorul asincron monofazat,se folosesc diverse soluţii
constructive:fază auxiliară,condensator,poli ecranaţi,etc.
Motorul monofazat serie cu colector(universal) are statorul asemănător celui
asincron,rotorul este însă bobinat ca pt. motorul de curent continuu. Prin reacţiunea
dintre câmpurile statorului şi rotorului se produce rotirea rotorului. Acest tip de motor
are un cuplu mai bun,şi poate dezvolta puteri mari la turaţii ridicate fiind corespunzător
pt.aspiratoare,centrifuge de stors rufe,aparate de lustruit parchetul,etc.Motoarele se
caracterizează prin dimensiuni,putere,turaţie.Motoarele trebuie să fie silenţioase,să nu se
încălzească excesiv,să asigure o funcţionare stabilă fără trepidaţii.
Vibratorul electromagnetic,folosit la maşinile electrice de ras,la pompele acvariilor,etc.
se compune dintr-un electro-magnet alimentat la reţeaua de c.a.127 sau 220V şi 50Hz.
__________________________________________________________________ 260
_____________________________________________________________________
Elementele încălzitoare con-fecţionate din aliaje cu rezistenţa mare şi stabilă la
încălzire(Kanthal,Nichelină) sunt specifice fiecărui produs şi se carac. prin felul
execuţiei(deschisă sau inclusă),putere, durata de funcţionare,randament.
Întrerupătoarele şi comutatoarele pot fi pe cordonul de alimentare(de trecere) sau pe
aparat.
Carcasele aparatelor constituind de obicei partea exterioară,confecţionate din tablă sau
materiale plastice au rolul de a asigura protecţia în timpul exploatării,de a permite
montarea şi funcţionarea celorlalte părţi componente având şi rol estetic şi
ergonomic.Pe carcase se montează mânere pt. manevrare,dispozitivele de conectare şi
comandă,picioare de sprijin,role pt. depla-sare.
Sistemul de alimentare.Alimentarea cu energie electrică se realizează de obicei prin
intermediul unui cordon flexibil,care este fixat printr-unul din următoarele moduri:
-fixare tip X-prin care un cablu potrivit poate fi fixat pe aparat.
-fixare tip M-cablul flexibil se fixează uşor,fără scule speciale,dar este special pregătit
cu un dispozitiv de protecţie turnat.
-fixare tip Y-cablul este fixat de producător şi nu poate fi înlocuit decât cu scule
speciale.
-fixare de tip Z-fixare prin care cablul nu poate fi înlocuit decât prin distrugere.
Condiţii generale de calitate.Prescripţiile privind condiţiile de securitate sunt:

-caracteristicile nominale ale surselor de alimentare cu energie electrică
-clasele de protecţie împotriva electrocutării,a pătrunderii corpurilor solide sau a apei
-rezistenţa izolaţiilor la solicitări normale şi în suprasarcină
-rezistenţe maecanice şi anduranţă
-execuţia bornelor şi a legăturilor la căile de curent
-respectarea distanţelor de conturnare şi de scurgere a curentului
-protecţia împotriva coroziunii,etc.
Aptitudinea de funcţionare se referă la stabilirea precisă a operaţiilor şi performanţelor
care se aşteaptă a fi realizate de maşinile şi aparatele pt. uz casnic.Identificarea
aparatelor şi a maşinilor electrocasnice se face după marcarea lor.Datele care se
marchează sunt:denumirea produsului sau simbolul său;emblema fabricii
producătoare;tensiunea(înV) la care funcţionează;simbolul pt.natura curentului(continuu
__________________________________________________________________ 261
_____________________________________________________________________
c.c. sau -,alternativ c.a. sau~);frecvenţa curentului de alimentare(în Hz);puterea
nominală în W sau KW sau curentul nominal în A;curentul nominal al siguranţelor(dacă
aparatele sunt prevăzute cu siguranţe);marca de fabrică a întreprin-derii
producătoare;timpul nominal de func-ţionare sau timpii nominali de funcţionare şi
pauza de răcire în ore,min.sau sec.; simbolul clasei de protecţie(obligatoriu numai
pt.aparatele din clasa a 2-a);simbolul gradului de protecţie contra pătrunderii
apei:obişnuite nu se marchează,protejate împotriva picăturilor;împotriva stropilor;
etanşe.
Elementele încălzitoare trebuie să fie marcate cu:tensiunea nominală sau domeniul de
tensiuni nominale în V;puterea nominală în W sau KW,dacă ea depă-şeşte 25 W;marca
de fabrică a întreprin-derii producătoare;tipul sau simbolul elementului;simbolul
gradului nominal de protecţie contra pătrunderii apei,dacă este cazul.Bornele prevăzute
exclusiv pt. conductorul de legare să fie marcate cu litera N.
Maşini şi aparate pentru prelucrarea termică a alimentelor

Părţile constitutive.
Componenta activă este partea care asigură efectuarea operaţiilor de prelucrare termică
a alimentelor.Piesa principală a componen-tei active este elementul încălzitor.
După modul de construcţie elementul încălzitor poate fi
-în execuţie deschisă(care vine în contact cu aerul şi se oxidează uşor)
-cu rezistenţă în pastă ceramică şi presată în disc metallic
-cu rezistenţă în mărgele ceramice şi montate în disc metalic
Componenta activă se diferenţiază după tipul aparatului astfel:
-ochiul de gătit, grătarul,cuptorul,vas fierbător,tub spiralat
-Carcasa aparatului
Principalele tipuri de aparate şi maşini pentru prelucrarea termică a alimentelor
Termoplonjonul este cel mai simplu aparat pt. prelucrarea termică,fiind construit dintr-
un element încălzitor electric în înveliş metalic destinat pt. încălzirea apei prin
imersiune.Deoarece aproape toată căldura produsă de elementul încălzitor este absorbită
de apă randamentul termoplon-jonului este foarte mare.Termoplonjoanele se
diferenţiază sortimental după puterea absorbită de la reţea de la 200W la 2000W.
__________________________________________________________________ 262
_____________________________________________________________________
Vasele fierbătoare sunt confecţionate din aluminiu,alamă nichelată sau cromată,din
tablă inoxidabilă sau emailată,iar elementul încălzitor este încorporat în fundul sau
capacul vasului.
Plitele sau reşourile electrice sunt aparate de gătit cu 1 sau 2 ochiuri destinate a fi
folosite pe o masă sau un plan de lucru.Ele nu sunt prevăzute nici cu cuptor,nici cu
grătar.Plitele electrice se clasifică:-după elementul electric încălzitor:plite electrice cu
placa ceramică;cu element încălzitor în tub metalic;cu placă metalică./-După reglajul de
temperatură se disting:plite fără reglaj;cu limitator;cu termoregulator./-plite electrice în
execuţie deschisă sau închisă
Grătarele şi rotisoarele .Grătarele prin contact direct dispun de 1 sau 2 plăci metalice
încălzite.Puterea normală este de 1800W.Prăjitoarele de pâine sunt alcătuite dintr-un
element încălzitor închis în grilaj paralelipipedic susţinute de capace metalice laterale
rabatabile.Maşina electrică de gătit este un produs apreciat datorită utilizării comode şi
igienice, posibilităţilor de reglare a temperaturii.
Maşinile electronice de gătit cu microunde sunt generatoare electronice de oscilaţii
respectiv de unde electromagnetice de înaltă frecvenţă.Ele funcţionează pe baza
efectului termic produs de pierderile în dielectrici ale curenţilor electrici de înaltă
frecvenţă. Maşini şi aparate pt. prelucrarea mecanică a alimentelor Părţile
componente:motorul electric,dispozitivul de transmisie a rotaţiei direct prin axul
rotorului,carcasa,dispozitivele de alimetare cu energie electrică,dispozitivele active de
lucru.
Tipuri de aparate şi maşini pentru prelucrarea mecanică a alimentelor

Râşniţa de cafea.Capacitatea de măcinare este de circa 50 g.
Mixerul este aparatul care se foloseşte pentru amestecarea sau baterea alimentelor.Ele
pot fi:cu pahar mixat,cu palete de batere şi amestec.Mixerul cu pahar,cu capacitate de
500-100 ml are la baza mică un cuţit rotativ,iar în baza mare are un capac etanş.
Robotul de bucătărie poate efectua succesiv mai multe operaţii culinare prin folosirea
unor anexe interschimbabile care se cuplează la motorul electric,fie direct pe axul
rotorului,fie prin intermediul unor reductori de turaţie. Clasificarea răcitoarelor electrice
de uz caznic.Răcitoarele şi congelatoarele electrice se pot clasifica:-după temperatura
realizată:răcitoare electrice realizând un regim de temperatură în compartimentele de
__________________________________________________________________ 263
_____________________________________________________________________
păstrare a alimentelor de la 0 la 10 C,frigider electric= aparat de răcire tip
dulap,frigider cu congelator ,congelator/-după regimul termic al regiunii în care se
folosesc frigiderele se realizează în următoarele clase:clasă temperată extinsă
subnormală pt. temperaturi de 10-32 C;clasa temperată normală pt. temperaturi 16-
32 C; clasa subtropicală(18-38 C);clasa tropicală(18-43 C). Părţile componente şi
principiul de funcţionare.
Dulpaul frigorific este alcătuit din:dulapul propriu-zis,cuva,uşa,izolaţia dintre pereţii
interiori şi exteriori,anexele.
Agregatul frigorific este aparatul care generează temperaturile scăzute prin vaporizarea
într-o instalaţie închisă a unui agent frigorigen.Aparatul frigorific care funcţionează pe
principiul vaporizării are ca subansamble principale:vaporizatorul.
Instalaţia energetică este compusă astfel:
-la frigiderul cu compresor din motor electric şi compresor,întrerupător termo-
static,cordon de alimentare trifilar,lampă pt. iluminat interior şi întrerupătorul de uşă.
-la frigiderul cu absorbţie din elementul încălzitor,fierbătorul,circuitul de absorbţie şi
de schimb de căldură.
Dintre caracteristicile tehnico-funcţionale ale frigiderelor se menţionează:
-tipul constructiv:cu compresor sau cu absorbţie
-capacitatea cuvei:de 100-250 l dar se comercializează şi frigidere cu capacităţi mici 20-
40 l.
-temperatura de răcire minimă în zona vaporizatorului este cuprinsă între –18 C la cele
cu compresor şi de C la cele cu absorbţie;în dulapul frigorific se crează
compartimente de joasă temperatură care se garantează prin marcarea cu steluţe de
zăpadă,o steluţă * pt. fiecare –6 C şi o stea mare pt.congelare.
-puterea frigorifică(căldura evacuată din cuvă în timp de 1 oră,exprimată în Kcal/oră sau
J) este cuprinsă între 50-300 Kcal/oră
-încărcarea maximă în alimente exprimată în kilograme 3-50 kg.
-puterea absorbită de la reţea necesară obţinerii puterii nominale a motorului electric sau
căldurii
-pierderile frigorifice determinate de conductibilitatea termică a pereţilor,deschiderea
uşilor, neetanşării,etc.
__________________________________________________________________ 264
_____________________________________________________________________
-coeficientul de utilizare a frigiderului dat de raportul dintre durata de lucru şi durata
totală de funcţionare,fiind cu atât mai mic cu cât puterea frigorifică a frgiderului este
mai mare decât pierderile frigorifice
-consumul max. de energie electrică în 24 de ore kWh pt. frigiderele cu compresor cu
capacitate de 120 l
-durata de conectare a compresorului la reţea este de max. 75% din timp.
Aparate şi maşini pt. curăţirea şi întreţinerea vestimentaţiei
Maşina de cusut electrică este un agregat care asamblează prin coasere mecanică
confecţii,din ţesături,tricouri,piele.
Părţile componente principale ale acestor maşini sunt:maşina propriu-zisă,masa cu
mecanismul motor,mecanismele auxiliare şi diverse accesorii.
Maşina propriu-zisă se compune din:corpul maşinii,mecanismele superiaore de
antrenare a acului şi de întindere a aţei precum şi din placa de bază cu mecanismele
inferioare ale suveicii şi transportul materialului.
Masa maşinii este din lemn şi poartă mecanismul motor compus
din:talpă,pedală,tijă,roată şi o curea de antrenare.Cele cu acţionare electrică au motorul
încorporat în corp sau ataşat de acesta.
Mecanismele auxiliare sunt:butonul pt. reglarea pasului cusăturii, pt. mersul
înapoi,dispozitivul de bobinat aţa pe mosorul suveicii,lampa de iluminare locală cu sau
fără transformatorul de ali-mentare,cordonul de alimentare cu fişa bipolară,cu contact de
protecţie.
Accesoriile mai frecvente constau în:
ace diferite:simple(duble),mosoarele,ungătorul,2 şurubelniţe,tivitor stopat,cheie,etc.
Marcarea.Se marchează prin gravare,poansonare,prin etichetare,prin înscrierea

emblemei sau numelui pe corp.
Ambalarea-corpul se introduce în husă de polietilenă,accesoriile se învelesc împreună
cu instrucţiunile de folosire,certificatul de garanţie,cel de calitate şi lista
accesoriilor.Cele portabile se ambalează apoi în carton ondulat;cele cu masă se învelesc
în carton ondulat şi în lăzi de lemn.Se transportă şi se manipulează cu atenţie iar pt.
depozitare se aleg încăperi închise,ferite de umezeală,de căldură excesivă şi de razele
solare. Maşina de spălat rufe execută spălarea prin agitarea rufelor într-un bazin cu
__________________________________________________________________ 265
_____________________________________________________________________
emulsie de spălat, realizând încălzirea şi formarea emulsiei, limpezirea şi stoarcerea
rufelor.Operaţiile legate de introducerea apei în bazin,golirea bazinului,
stoarcerea,oprirea şi pornirea maşinii se pot programa,participarea gospodinei la spălat
constând doar în introducerea rufelor,a agentului de spălare,stabilirea programului de
lucru al maşinii în funcţie de felul rufelor şi gradul de murdărire,pornirea maşinii şi
descărcarea de rufe spălate şi stoarse.
După modul de funcţionare sunt:

➢ maşini de spălat rufe cu agitator(are în bazin o mişcare alternativă);
➢ maşini de spălat rufe cu pulsator(mişcare continuuă);cu tambur.
➢ Maşini de stors rufe:prin centrifugare; maşini de stors mecanic cu rulouri.
După numărul de bazine se deosebesc:cu un singur bazin sau cu 2 bazine.
După sistemul de încălzire:cu încălzire completă,fără încălzire.
După destinaţie:maşini de spălat rufe;de stors rufe;maşini de spălat şi stors rufe.
Părţile componente ale maşinilor de spălat rufe:maşinile de spălat cunoscute în RO
sunt de 2 tipuri constructive:maşini cu pulsator şi maşini cu tambur orizontal.
Maşinile de spălat cu pulsator au ca părţi principale:bazinul de spălare,pulsatorul,
motoare electrice,mecanismul de transmitere a puterii la pulsator şi centrifugă,
centrifuga de stors,pompa de evacuare, racordul electric cu tablou de comandă şi
programare,element încălzitor şi carcasă.
Bazinul de spălare se confecţionează din oţel inoxidabil sau din masă plastică.În
peretele bazinului sunt 2 orificii:unul pt. amplasarea pulsatoriului şi altul pt. scurgerea
apelor uzate.
Motorul electric pt. antrenarea pulsatoriului este de 300-600W şi 1000-1500
rpm.Maşinile combinate pot avea un al 2-lea motor pt. centrifugă.
Elementul încălzitor de circa 2000W,în tub metalic,este prezent numai la anumite
modele de maşini.
Carcasa maşinii este montată pe un cadru metalic confecţionat din tablă emailată,bine
protejată împotriva coroziunii şi din materiale plastice.
Maşina de spălat cu tambur se pretează mai bine la automatizarea operaţiilor de spălare.
Spălarea cu tambur asigură un randament mai bun şi un grad redus de uzare a
rufelor.Tamburul este apoi folosit şi la stors.Maşina automată cu tambur orizontal este
__________________________________________________________________ 266
_____________________________________________________________________
compusă în principal din următoarele părţi:instalaţia de spălare,instalaţia electrică de
comandă şi acţionare şi carcasa maşinii.
Instalaţia de spălare cuprinde:bazinul de spălare,tamburul orizontal şi filtru cu
electropompă.
Instalaţia electrică de comandă şi acţionare este formată în principal
din:electrovalvă,presostat, termostat,element încălzitor şi programator
Bazinul de spălare este confecţionat din tablă de oţel protejată împotriva corozi-
unii.Electrovalva închide şi deschide alimentarea cu apă.Presostatul în funcţie de nivelul
apei în bazin transmite prin contract electric comanda de oprire a alimentării cu apă prin
electrovalvă.Electropompa este legată de bazin prin intermediul unui filtru pt. reţinerea
reziduurilor de la spălare.
Tamburul orizontal este de formă cilindrică cu diametru mare pt. a permite încărcarea
unei cantităţi apreciabile de rufe(5kg uscat)
Programatorul este dispozitivul care asigură executarea programului de spălare ales în
funcţie de felul rufelor.
Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale maşinii de spălat rufe sunt:
-capacitatea de spălare(în kg),respectiv cantitatea max. de rufe uscate ce se pot spăla
într-o singură încărcare este cuprinsă între 1,5-5 kg.
-capacitatea bazinului(în l) este dată de cantitatea de apă cu care se încarcă bazinul de
spălare(20-60 l)
-capacitatea de centrifugare(1,5-2 kg)
-raportul de flotă de spălare sau limpezire (kg/l) este raportul între masa de spălare şi
cantitatea de soluţie necesară/-durata de funcţionare a maşinii conectată pt. spălare,
uscare sau după programul complex.
-puterea motoarelor cu care este dotată maşina este exprimată în W
-eficacitatea spălării
-gradul de uzare a rufelor în timpul spălării
-eficacitatea stoarcerii/-puterea rezistenţei încălzitoare(cca.2000W)
-turaţiile motoarelor(1500-3000 ture pe min.)
-consumul de energie pt. 1kg rufe spălate(1 kWh-3kWh) fiind mai mic la maşinile de
spălat cu tambur.
Marcarea,ambalarea,depozitarea.
__________________________________________________________________ 267
_____________________________________________________________________
Pe partea frontală a maşinii se marchează denumirea maşinii sau emblema între-
prinderii.Maşinile se ambalează bucată cu bucată în carton apoi în cadru de lemn.
Depozitarea se efectuează în magazii uscate.Fierul electric de călcat este mult
perfecţionat permiţând tratamentele umidotermice.Fiarele electrice de călcat se
clasifică:
-după destinaţie:de uz casnic,având masa între 1,25-3 kg;de voiaj (<0,75 kg);pt. ateliere
-după servciile care le pot executa: cu încâlzirea tălpii,fiare cu încâzirea şi reglarea
temperaturii tălpii(cu termoregulator);cu încălzirea,reglarea temperaturii şi umezirea
rufelor.
Părţile componente sunt:
-rezistenţa electrică înglobată într-o placă ceramică având valori între 300-1000W
-termostatul cu butonul de regalare a temperaturii pe talpa de călcat
-placa cu conexiuni şi cordonul de legătură la reţea
-placa de bază sau talpa din metal inoxi-dabil(oţel,fontă,aluminiu) bine lustruite spre a
aluneca pe suprafaţa textilelor cu uşurinţă.
-sitem de umidificare/-carcasă metalică,de obicei cromată spre a rezista la coroziune şi
pt. aspectul plăcut al fierului de călcat
-mânerul de prindere izolat termic şi electric
-becul de control/-suportul fierului confecţionat din metal sau în prelungirea
mânerului,fără a se atinge cu talpa.
Aptitudinea de funcţionare se determină conform standardelor prin următoarele
măsurători:
-determinarea masei fierului
-măsurarea lungimii cordonului flexibil
-măsurarea puterii absorbite
-măsurarea timpului de atingere a temperaturii de 180 C
-determinarea repartiţiei temperaturii pe talpa fierului
-măsurarea temperaturii tălpii
-măsurarea variaţiei ciclice a temperaturii celui mai cald punct
-determinarea scăderii temperaturii în sarcină
-măsurarea stabilităţii termoregulatorului,etc.
Caracteristici tehnice:
__________________________________________________________________ 268
_____________________________________________________________________
-masa totală cuprinsă între 200-2500 g,fiind determinată de tip şi modul de utilizare.
-durata în care talpa atinge temperatura de lucru(3-20 min.)
-durata de funcţionare a rezistenţei
-protecţia împotriva căldurii şi a electrocutării
-alte performanţe tehnice ca:termoreglarea la cât mai multe trepte de
temperatură,umidificator,indicator optim de conectare,etc.
-execuţia fiarelor de călcat trebuie să fie îngrijită,piesele şi mânerul să fie curate,să
permită apucarea,prinderea lor,suportul să asigure o bună stabilitate iar regulatorul să se
rotească uşor dar să-şi păstreze poziţia fixată pt. toată durata folosirii.
Sortimentul fiarelor electrice de călcat realizate în Ro cuprinde următoarele categorii de
produse:
-pt. uz general:fier cu funcţionare uscată,fără termoregulator;cu funcţionare usctă cu
termoregulator;cu producere de vapori şi termoregulator.
-pt. voiaj:cu sau fără termoregulator.
Maşini şi aparate pt. confort şi igienă în locuinţă

Ventilatoarele sunt aparate care,realizând o circulaţie forţată a aerului în încăperi
determină accelerarea evaporării apei şi astfel coborârea temperaturii.
Părţile componente ale ventilatorului sunt:
-micromotor electric
-carcasa se confecţionează din material electroizolant
-ventilatorul propriu-zis sau elicea cu palete
-sistemul de montare
-sistemul de conectare,reglare şi control,regulatoarele de viteză trebuie să reducă viteza
până la 50% din viteza nominală
-dispozitive de protecţie constituite din grătare de protecţie a paletelor.
Caracteristicile tehnico-funcţionale ale ventilatoarelor se referă la:
-mărimea ventilatoarelor(200-400mm masă;900-1800mm-tavan)
-numărul vitezelor(1-3)
-viteza aerului(2-8 m3/min)
-turaţia(1400-3000 rpm)
-felul ventialţiei
__________________________________________________________________ 269
_____________________________________________________________________
Aparatele electrice pt. încălzit în locuinţe

După modul de funcţionare şi de distribuire căldurii pot fi:
-încălzitoare cu radiaţie directă;cu suflantă de aer cald;cu acumulare de căldură.
Încălzitoarele cu radiaţie directă se compun din:
-elementul încălzitor cu o rezistenţă deschisă de 500-2000W
-carcasa cu ecran reflectorizant metalică
-sistem de fixare
-racord la reţea
Încălzitoarele cu suflantă de aer cald se compun din:
-elementul încălzitor (rezistenţă deschisă spiralată de 1000-2000W)
-carcasa metalică cu orificiu de absorbţie a aerului rece şi deschidere cu grătar pt.
refularea aerului cald
-întrerupător şi microîntrerupător cu revenire
-motor electric
-turbină sau ventilator
-racord la reţea
-sistem de fixare
Radiatoarele cu acumulare de căldură cuprind:

-elementul încălzitor
-carcasa
-element de acumulare a căldurii
-termoregulator
-întrerupătoare şi racord la reţea
-sistem de rulare pt. deplasarea în locuinţă.
Construcţia aparatelor de încâlzit trebuie astfel concepută încât:
-elementele încălzitoare în cazul când se rup să nu cadă pe părţile metalice provocând
scurtcircuitări
-aparatele care conţin lichide la supraîncâlzire acestea să nu se răspândească în încăpere
ci să iasă printr-o supapă de siguranţă
__________________________________________________________________ 270
_____________________________________________________________________
-în cazul în care apar materiale topite acestea să nu se scurgă pe suprafeţele de sub
aparat provocând incendii
-nu trebuie să fie posibilă atingerea cu mâna a elementelor încălzitoare şi nici
pătrunderea unor eventuale materiale textile inflamabile
-racordarea la reţea se realizează prin cordoane care au conductori cu secţiunea bine
stabilită.
Încâlzitoarele electrice cu radiaţie directă se compun din suportul de
susţinere,elementul încălzitor,reflector, apărător
Încălzitoarele electrice cu suflantă de aer se caracterizează prin antrenarea cu ajutorul
unui electromotor a unui curent de aer care este aspirat prin ferestrele de
aspiraţie.Termosuflantele sunt construite în difserite tipuri având rezistenţele de 1000-
2000W care se pot conecta în trepte
Încălzitoare electrice cu acumulare nu cedează căldura direct aerului din încăpere ci
încălzesc un agent intermediar cu capacitate mare de acumulare a căldurii care apoi este
cedată într-un interval de timp mai lung.Ca agent de acumulare se folosesc:lichide-
apă,ulei-sau material ceramic-teracotă.Aspiratoarele de praf electrice sunt destinate
colectării prafului şi a impurităţilor de pe diferite obiecte casnice şi din încăperi.Unele
pot efectua şi alte operaţiuni:de pulverizare,de spălare,de vopsire.Aspiratoarele
funcţionează prin crearea unei depresiuni în interiorul corpului aparatului în care aerul
este aspirat cu praful şi impurităţile detaşabile.Aspiratoarele se calsifică astfel:
-după forma constructivă şi fluxul de aer:cu flux orizontal;cu flux ascedent
-după modul de utilizare:de mobilitate redusă,mobile,de mână-
-după modul de colectare a prafului:cu colectarea prafului pe filtru;cu colectarea
prafului exterior filtrului(în sac).
Părţile componente ale unui aspirator de praf sunt:carcasa,filtrul de praf,turbina,motorul
electric,accesoriile de absorbţie,piesele de alimentare.
Carcasa poate fi metalică sau din material plastic şi conţine piesele principale ale
aspiratorului.Forma carcasei determină aspectul exterior şi posibilitatea de manevrare.
Turbina în formă de disc cu palete
.Motorul electric de mare turaţie 10000-20000 rpm are o putere de 200-600W.
__________________________________________________________________ 271
_____________________________________________________________________
Filtrul de praf reţine impurităţile care se pot colecta într-un filtru-sac sau să cadă de pe
filtru într-un alt sac colector.
Accesoriile de aspirare constau din racorduri flexibile şi piese de diferite forme.Se mai
verifică:
-capacitatea recipientului de colectare a prafului
-cantitatea de praf emisă de aspirator
-rezistenţa la deplasare
-încercarea de durată
-nivelul de zgomot.
Caracteristici tehnico-funcţionale care determină aptitudinile de funcţionare sunt:
-puterea motoarelor
-turaţia motorului
-depresiunea realizată de aparat
-debitul de aer refulat
-durata de funcţionare fără oprire pt. răcire
-masa totală
-sistemul de deplasare pt. aspirat.
Aparate şi maşini electrice pt. igienă corporală,cosmetică şi terapie.

Uscătorul de păr este un aparat de construcţie simplă adaptat ca formă dimensiuni şi
greutate la posibilităţile de utilizare în mână.
-micromotorul de cca. 2000 rpm
-ventiltor cu debit de aer
-element încălzitor din nichelină
-carcasă din material plastic
-dispozitive de conectare şi reglare
Cerinţele generale de calitate şi cele privind condiţiile de securitate a uscătoarelor de
păr sunt legate de evitarea unui flux de aer supraîncălzit.Uscătoarele de păr se realizează
în clasa de protecţie 2.
Caracteristicile tehnico-funcţionale:
-tensiunea de alimentare(220V)
__________________________________________________________________ 272
_____________________________________________________________________
-puterea absorbită de la reţea(300-600W)
-debitul de aer(0,2-2 m3/min.)
-temperatura de refulare la diferitele trepte de încâlzire
-sistemul de siguranţe împotriva supraîncălzirii
-masa totală
Aparate electrice pt. masaj.Masajul electric se realizează prin aplicarea unor vibraţii pe
diferite părţi ale corpului.
Acţionarea aparatelor de masat se realizează cu ajutorul unui electromanet,motor

electric sau impulsuri electrice.
-electromagnet
-carcasa din material plastic care asigură manevrarea cât şi protecţia aparatului
-placa vibratoare care preia vibraţiile produse de elctromagnet şi asigură fixarea
anexelor
-anexele pt.masat specializate pt. diferite părţi ale corpului
-cordon de alimentare la curent şi dispozituvul de reglaj şi comandă.
Condiţiile de calitate şi cele privind securitatea vizează evitarea supraîncălzirilor,a
scurgerilor de curent şi apariţiei unor defecţiuni mecanice.Aparatele se realizează în
clasa de protecţie 2.
MARFURI ELECTRONICE
Rezistoarele sunt componente electronice pasive a căror proprietate principală o
constituie rezistenţa electrică.Au rolul de a reduce tensiunile electrice la legarea în serie
când pot interveni ca atenuatoare într-un circuit de ieşire.
Particularităţi constructive:
-un element rezistiv
-suportul izolant
-terminalele
__________________________________________________________________ 273
_____________________________________________________________________
-elemente de protecţie carcasa metalică,lac de protecţie,răşini termodure.
Caracteristicile funcţionale:
1.Valoarea nominală se exprimă în ohmi.
2.Toleranţa reprezintă abaterea posibilă de la valoarea nominală.Ea se exprimă în
procente
3.Puterea disipată reprezintă puterea electrică pe care rezistenţa o absoarbe,o
transformă şi o transferă mediului ambiant sub formă de căldură fără a se încălzi peste
limitele admisibile.
Tensiunea nominală se exprimă în volţi şi reprezintă tensiunea care se poate aplica unui
rezistor.
Alte caracteristici:tensiunea şi factorul de zgomot,domeniul nominal de temperatură.
Clasificarea rezistoarelor:
-după particularităţile constructive sunt:
-rezistoare bobinate cu elementul rezistiv format dintr-un conductor izolat sau neizolat.
-rezistoare peliculare cu pelicula de carbon,metalică,oxizi,pe suport ceramic
-rezistoare de volum au forma de bare obţinută din praf de grafit şi material izolant
metal,cermaică.
-după caracte-ristica tensiune-curent se disting:
rezistoare liniare cu valoare fixă sau variabilă şi
neliniaretermistoare,varistoare,fotorezistoare.
-după funcţia lor pot fi:rezistoare cu rezistenţă fixă şi rezistoare cu rezistenţă variabilă-
se numesc potenţiometre.
Potenţiometrele sunt prevăzute cu carcasă,ax şi facilităţi de montare.

Marcarea şi codificarea rezistoarelor se face folosindu-se 2 sisteme: „în clar” şi prin
„codul culorilor”.Se înscriu pe corpul său
:-în mod obligatoriu:rezistenţa nominală,unitatea ei de măsură şi toleranţă,valori
nominale
-în mod obligatoriu pt. unele tipuri-se mai marchează:puterea disipată nominală,
coeficientul de temperatură,tensiunea nominală.
Marcarea în clar:rezistoarele sunt marcate indicându-se valoarea nominală,toleranţa şi
puterea disipată
__________________________________________________________________ 274
_____________________________________________________________________
Marcarea prin codul culorilor se utilizează pt. marcarea rezistoarelor miniatură.
Condensatoarele electrice sunt dispozitive compuse din 2 conductoare:conductoare
separate printr-un dielectric care au proprietatea de a acumula sarcini electrice sub
formă de câmp electric.
Particularităţiconstructive:
-2 armături metalice:foiţă de staniol aluminiu sau argint,electrolit
-dielectricul care separă armăturile şi poate fi solid(hârtie impregnată),lichid,gaze
-terminalele de conectare din sârmă de cupru cositorită
-protecţia-carcasa din carton.
Parametrii funcţionali ai condensatorilor.
Capacitatea nominală =mărimea capacităţilor electrice marcate pe corpul
condensatorului,se exprimă în :  F,pF,nF.
Toleranţa = deviaţiile max. admisibile ale valorii reale a capacităţii de la valoarea

nominală.Se exprimă în procente.
Tensiunea nominală = tensiunea continuă max. sau valoarea de vârf a tensiunii în
impulsuri.
Temperatura nominală = temperatura ambiantă la care se poate aplica tensiunea
nominală în mod permanent.
Rigiditatea electrică = tensiunea max. pe care o poate suporta condensatorul fără a se
străpunge.
Alte caracteristici se referă la coeficientul de temperatură,rezistenţa la izolaţie,
tangenta unghiului de pierderi.
Clasificarea condensatoarelor:
-după natura dielectricului:hârtie,materiale plastice,cermică,aer,oxizi,etc.
-după posibilităţile de modificare a capacităţii sunt:fixe;reglabile
-după toleranţă şi valori nominale pot fi :nominalizate până la 1  F şi nenominalizate
peste 1  F.
Marcarea condensatoarelor se face „în clar” sau codificat prin culori-inele
benzi,puncte-cod internaţional sau prin simboluri alfanumerice.
-în mod obligatoriu:capacitatea nominală şi toleranţa valorii nominale
-în mod facul-tativ:firma producătoare,data fabricaţiei, tipul constructiv,tipul
dielectricului.
__________________________________________________________________ 275
_____________________________________________________________________
Marcarea în codul culorilor se face mai ales a condensatoarelor ceramice dar şi a celor
cu hârtie poliester.
Bobinele şi transformatoarele sunt subansamble electronice a căror carac.de bază o
constituie înmagazinarea electrică sub formă de câmp magnetic.Acestea nu păstrează
energia înmagazinată decât în timpul cât rece curentul prin circuit.
Bobinele sunt componente electronice constituite dintr-un sistem de spire,în serie,care
înlănţuie acelaşi circuit magnetic.
Particularităţile constructive.
Carcasa sau suportul de înfăşurare de regulă cilindrică,paralelipipedică,motor simplu
sau în galeţi.
Înfăşurarea-firul se caracterizează prin nr. de spire,pasul,nr. de straturi,secţiunea
conductorului.
Miezul poate fi magnetic sau nemagnetic.
Ecranarea la unele bobine se realizează din cutie metalică închisă,se conectează la
masă pt.înlăturarea cuplajelor parazite.
Transformatoarele electrice sunt componente(statice-pasive) electronice bazate pe
fenomenul de inducţie electro-magnetică.Orice transformator cuprinde:
circuit magnetic,bobinajul şi sistem de fixare.
Clasificarea transformatoarelor:
-după nr. de faze ale tensiunii aplicate: monofazate şi polifazate(mai frecvent trifazate)
-după destinaţie:de intrare,de ieşire,cuplaj,etc.
-după domeniul de frecvenţe:de joasă frecvenţă(audio-frecvenţă),de
radiofrecvenţă(medie şi înaltă frecvenţă).
Sortimentul – cuprinde o gamă largă de transformatoare,specifică dife-ritelor scheme

electronice ale aparatelor.
Transformatoare de alimentare-pt. etajele de alimentare,sunt de regulă ridicătoare de
tensiune.
Transformatoare de intrare-utilizate pt. conectarea de semnal simetrică la un etaj
asimetric.
Transformatoare de ieşire-cuplează etajul final al ampli-ficatorului cu difuzorul.
Transformatoare de cuplaj-utilizate pt. cuplarea inductivă a 2 circuite.
__________________________________________________________________ 276
_____________________________________________________________________
Transformatoare de impulsuri-au inductanţe parazite reduse.
Transformatoare de RF-pt. amplificarea semnalelor recepţionate în toate gamele de
undă.
Transformatoare de medie frecvenţă sau HiFi-folosite în radioreceptoare şi televizoare.
Componente active a.tuburi electronice sau lămpile de radio au la bază în funcţionare
fenomenul „emisiei termoelectrice” în vid.Cel mai simplu tub electronic este dioda (cu
2 electrozi,catod şi anod) cu funcţie de detecţie şi redresare.Prin adăugare de noi
electrozi s-a obţinut trioda,etc.
Clasificarea tuburilor electronice:
-domeniul de folosinţă:tuburi pt. radioreceptoare alimentate de la reţea,cu
baterie,televizoare,magnetofoane,etc.
-funcţia tubului:detector,redresor amplificator(de tensiune,de frecvenţe foarte înalte,etc.)
-elemente constructive cu funcţii mecanice şi electronice.
-nr. de electrozi:diodă,triodă,pentodă,dublă-diodă,etc.
-dispunerea contactelor la soclu:contacte laterale,picioruşe cu şi fără cheie de
ghidaj,soclu octal,noval,etc.
-materialul balonului,forma şi dimensiunile tuburilor şi a ecranelor cinescoapelor
-felul încălzirii filamentului:direct şi indirect
-mărimi şi parametri electronici specifici
-tensiunea şi curentul de încălzire al filamentului
-tensiunea anodică
-tensiunea şi curenţii celorlalţi electrozi
-parametrii şi caracteristicile funcţionale ale tuburilor.
b.Dispozitive semiconductoare.
Semiconductoarele constituie materialul de bază al componentelor active moderne.
Materialele semiconductoare cele mai uzuale sunt Ge şi Si.
Dioda semiconductoare este constituită dintr-o joncţiune PN la care s-au ataşat
contacte,introdusă într-o capsulă din sticlă,metal sau material plastic.
Parametrii diodelor semiconductoare:
__________________________________________________________________ 277
_____________________________________________________________________
-parametrii caracteristici în polarizare directă:tensiunea directă şi curentul
continuu;tensiunea de vârf,circuitul direct de vârf,curentul de vârf repetitiv şi nere-
petitiv;curentul mediu redresat,etc.
-parametrii în polarizare inversă
-alţi parametri:rezistenţa dinamică,capacitatea joncţiunii,randamentul de
detecţie,raportul tensiunii continue de sarcină şi tensiunea de vârf,timpul de comutare în
sens invers; tensiunea nominală de stabilizare,puterea disipată;circuit de întuneric sau
de ilumi-nare.
Tranzistorul este un dispozitiv semiconductor compus din 2 joncţiuni p-n,plasate
aproape una de alta pe acelaşi cristal semiconductor,formând astfel 3 regiuni
distincte:bază(B),emitor(E) şi colector(C).
Clasificarea tranzistoarelor:
-după modul în care se realizează trecerea curentului electric:tranzistoare bipolare;
unipolare.
-după puterea disipată
.-după frecvenţa de lucru:tranzistoare de joasă frecvenţă şi tranzistoare de înaltă
frecvenţă.
c.Circuite integrate.
Circuitul integrat reprezintă un grup de elemente electronice, conectate inseparabil pe
sau în interiorul unui substrat continuu,îndeplinind funcţiile mai multor etaje sau
module în aparate de radio,TV,magnetofoane,amplificatoare,etc.
Circuitele integrate au dimensiuni mici şi se realizează prin diferite tehnici de integrare:
tehnica monolită-toate componentele se realizează simultan;
tehnica hibridă-componentele sunt fixate separat pe substrat şi capsulate împreună.
Clasificarea circuitelor integrate:
-în funcţie de gradul de integrare:circuite integrate cu nivel mic de integrare,circuite
integrate pe scară medie,circuite integrate pe scară largă,circuite integrate pe scară
foarte largă.
-D.p.d.v. funcţional:-circuite digitale (logice);circuite lineare(analogice).
-în funcţie de tehnologia de realizare: circuite integrate polare şi circuite integrate MOS.
-în funcţie de timpul de răspuns: ultrarapide,de mare,medie şi mică viteză
__________________________________________________________________ 278
_____________________________________________________________________
Componente electrocasnice
a.Microfoane.Microfonul este un traductor electroacustic ce realizează transformarea
undelor sonore captate în curenţi sau tensiuni electrice.
Clasificarea microfoanelor:
-d.p.d.v. acustic:microfoane de presiune(unidimensionale) şi de viteză
(bidirecţionale);
-după particularităţile constructive şi principiul de funcţionare: microfoane cu
rezistenţă variabilă;electrodinamice;cu bobină mobilă şi cu bandă;
electrostatice;piezoelectrice.
-după caracteristica de directivitate
-după impedanţa de ieşire:mică(50-200  ),mare peste 20 k.
-după performanţe:microfoane de amatori,HiFi şi de studiou.
Caracteristicile tehnico-funcţionale ale microfonului sunt:
Mărimea,forma care poate influenţa estetica dar şi sensibilitatea.
Directivitatea arată variaţia curentului la borne în funcţie de direcţia semnalului sonor.
Sensibilitatea exprimă calitatea unui microfon de a transforma cât mai eficient energia
acustică în energie electrică.
Domeniul de frecvenţă arată în ce domeniu din banda de radio frecvenţă(20-20000 Hz)
poate funcţiona normal un microfon.
Distorsiunile neliniare se referă la deformarea sunetului prin apariţia de alte armonici în
semnal.
Raportul semnal-zgomot exprimă raportul între tensiunea utilă şi de zgomot la o
presiune stabilă.
Rezistenţa internă depinde de principiul de funcţionare şi tipul constructiv.
Difuzoare.
Difuzorul este un conductor electroacustic care transformă curentul din
audiofrecvenţă,furnizat de un amplificator de putere în unde acustice.
Caracteristicile tehnico-funcţionale ale difuzoarelorCaracteristici fizice:diametrul şi
forma membranei,masa difuzorului influenţează domeniul de utilizare prin
funcţionalitatea acustică.
__________________________________________________________________ 279
_____________________________________________________________________
Caracteristicile electroacustice:
Puterea nominală,exprimată în VA(W).
Impedanţa de intrare(Z) reprezintă impedanţa electrică măsurată la borne şi este
influenţată de frecvenţă.
Banda de frecvenţe acustice pe care le poate reproduce(Hz).
Presiunea acustică reprezintă presiunea obţinută la distanţa de 1 m când difuzorului î se
aplică 0,1 W.
Sortimentul de difuzoare:
-difuzoare ca piese de schimb pt. montare în incinta aparatelor electronice.
-difuzoare montate într-o gamă largă de tipuri.
APARATE ELECTRONICE PT. REDAREA ŞI ÎNREGISTRAREA SUNETELOR

1.Amplificatoare electroacustice
Amplificatorul electroacustic sau de joasă frecvenţă este un dispozitiv electronic care
furnizează la ieşirea sa un semnal electric cu o putere mai mare decât semnalul de
intrare,conform principiului care stă la baza amplificării.a.Particularităţi constructive.
Partea electronică sau lanţul electronic sau electroacustic
-sursa(sursele) de semnal;intrările de la aceste surse sunt separate şi adaptate după
parametrii acestora prin:
-preamplificator care conţine mai multe etaje funcţionale cu rol de amplificare a
semnalelor slabe de AF,de la sursă şi face corecţii de ton acestor semnale
-amplificator de putere sau final care cuprinde de asemenea mai multe etaje:de
fază,etaje amplificatoare de putere.
Partea electromecanică cuprinde carcasa,şasiul, sistemul de alimentare,dispozitive de
conectare,comandă şi reglaj.
b.Parametrii funcţionali.Parametrii fundamentali ai amplificatoarelor sunt: puterea şi
tensiunea nominală de ieşire, impedanţa de ieşire,raportul semnal-zgomot,impedanţa de
intrare,distorsiunea de frecvenţă,caracteristica de frecvenţă şi plaje de reglare a
acesteia,sensibilitatea, amplificarea în tensiune,etc.
Puterea nominală de ieşire este puterea pe care o poate furniza amplificatorul
impedanţei nominale de sarcină la o frecvenţă dată şi la o mărime anumită a
distorsiunilor.
__________________________________________________________________ 280
_____________________________________________________________________
Impedanţa de ieşire este impedanţa internă a amplificatorului măsurată întere bornele
sale.
Impedanţa nominală de sarcină este impedanţa pe care debitează amplificatorul.
Raportul semnal-zgomot este raportul exprimat în decibeli dintre tensiunea nominală de
ieşire şi tensiunea de zgomot.
Distorsiunea de frecvenţă este variaţia amplificării cu frecvenţa semnalului aplicat la
intrarea amplificatorului.
Distorsiunea armonică este schimbarea formei semna-lului de amplificat,care la intrare
are forma sinusoidală iar la ieşirea amplificatorului apar frecvenţe armonice.
Plaja de reglare a caracteristicii de frecvenţă reprezintă abaterile .
Aparate pt. redarea sunetelor

Picupul este un aparat electromagnetic conceput şi constiuit pt. redarea electronică a
sunetelor care sunt înregistrate pe discul fonografic.
a.Particularităţi constructive.
Picupul este alcătuit din părţi mecanice şi electrice care,prin asamblare,permit realizarea
funcţiei de bază.Partea mecanică asigură susţinerea elementelor componente,a dozei
fonocaptoare,precum şi susţinerea şi rotirea discului;capacul din material plastic este de
regulă transparent;alimentarea se asigură cu un cordon de alimentare;cordon de ieşire a
semnalului prevăzut cu mufă.
Dispozitivele de comandă automată sau semiautomată:-butoane de reglare a vitezelor de
rotaţie/-buton stop şi pârghia lift de coborâre braţ/-dispozitivul de reglare a forţei de
alunecare/-motorul de rotire a platoului/-dispozitiv automat de întrerupere la terminarea
redării.
Lanţul electronic cuprinde:doza fonocaptoare,preamplificator,adaptor la sistemele
DECK,amplificatorul de audio-frecvenţă la unele tipuri.Doza fonocaptoare are rolul de
a citi discurile.
b.Caracteristicile tehnico-funcţionale
-tensiunea de alimentare(220 V);puterea instalată(W sau VA);vitezele nominale de
rotaţie ale platonului;fluctuaţia vitezei nominale;presiunea acului;sensibilitatea
__________________________________________________________________ 281
_____________________________________________________________________
dozei;diafonia între canale;banda de frecvenţă a dozei;protecţia contra electrocutării la
aceste aparate este de tip II
c.Clasificarea şi sortimentul de picupuri

-după performanţe tehnice şi utilizări:pt. larg consum,semiprofesionale(HiFi),profe-
sionale;
-după modul de construcţie:fără amplificator-DECK şi cu amplificator incorporate
-după modul de redare a sunete-lor:monofonice şi stereofonice
-după modul de schimbare a discurilor:cu schimbare manuală sau automată
-după modul de prezentare:independente cu echipamentul,tip DECK individual,
DECK-componentă a unui sistem.
Discurile reprezintă accesoriile de bază ale picupurilor.
Clasificarea discurilor fonografice:-după mărimea şanţului,după diametru, după viteza
de rotaţie, după nr.de canale de audiţie,după conţinutul tematic. Magnetofonul şi
casetofonul
Magnetofonul este un aparat destinat înregidtrării şi redării sunetului pe bandă
magnetică.
Casetofonul este un magnetofon care foloseşte bandă magnetică în casetă.
Construcţia unui magnetofon(casetofon) modern trebuie să permită acestuia următoarele
funcţii:
-înregistrarea monofonică sau stereofonică de la microfon,etc.
-indicarea separată şi reglajul nivelului de înregistrare;
-redarea înregistrărilor prin liniile de ieşire şi în căşti.
-ştergerea înregistrărilor.
-rularea şi derularea rapidă a benzii
-oprirea temporară şi automată la terminarea sau ruperea benzii.
Îndeplinirea acestor funcţii se realizează cu ajutorul unor dispozitive electro-
mecanice:mecanismele de antrenare a benzii;sistemul de alimentare cu energie
electrică;dispozitivele de comandă şi reglaj;şasiul şi carcasa de protecţie.
Lanţul electronic al magne-tofonului trebuie să asigure prelucrarea semnalului
acustic,înregistrarea lui pe bandă magnetică şi redarea în condiţii optime.
__________________________________________________________________ 282
_____________________________________________________________________
Capetele magnetice au o con-strucţie specială,fiind nişte bobine cu miez magnetic foarte
permeabil.
Caracteristicile tehnico-funcţionale
-caracteristici de frecvenţă la înregistrare şi redare;raportul semnal-zgomot;atenuarea de
ştergere.
Clasificarea mărfurilor electronice
A)d.p.d.v. comercial:
-aparate elctronice
-accesorii pt. aparate electronice
-componente active şi pasive
B)-pt. componente active:
după modul de construcţie:
-tuburi electronice,circuite integrate,microprocesoare.
C)după modul de utilizare:-staţionare sau portabile
D)după nivelul performanţelor:-de uz general sau profesionale
E)după condiţiile de securitate-clasele 0,I,II,III.
Clasificarea elementelor pasive:

-condensatoare(creează câmp electric şi păstrează curentul electric.)
-rezistoare
(împiedică trecrea curentului)
-bobinele (creează câmp magnetic şi nu păstrează curentul electric)
-transformatoarele (transformă curentul de la tensiune mai mare la tensiune mai mică.)
TEHNICI PROMOŢIONALE LA NIVELUL MAGAZINULUI

Publicitatea: orice forma impersonala de promovare si prezentare a unor idei,
bunuri, servicii sau chiar întreprinderi, prin intermediul cuvintelor, imaginilor sau
sunetelor, care este platita de un sponsor precis identificat. Ea ofera o mare flexibilitate,
existând posibilitatea de a se adresa atât unei audiente foarte largi cât si posibilitatea de
concentrare pe un segment de piata îngust. Întreprinderea (sponsorul) poate controla
continutul mesajului transmis si locul de transmitere. Obiectivul principal este sa se
__________________________________________________________________ 283
_____________________________________________________________________
ajunga la o audienta cât mai mare, cu un cost rezonabil, pentru a informa publicul de
existenta întreprinderii sau produsului si pentru a crea atitudini favorabile.
Desi, de obicei, reclama era privita ca instrument promotional distinct,
cercetarile mai recente o includ în cadrul publicitatii, precizându-se totusi si aspectele
care o diferentiaza de aceasta. Reclama este o forma impersonala de comunicare prin
care se mentioneaza favorabil un produs, serviciu sau întreprindere. Ea poate fi o simpla
mentiune sau stire în mass-media, scopul sau fiind sa ofere informatii publicului larg, sa
creeze si sa mentina o imagine favorabila (aceste stiri pot sa contina .si unele referiri
negative si de aceea necesita o atentie sporita).
Promovarea vânzarilor reprezintă acordarea de stimulente pe termen scurt cu
scopul de a încuraja clientii sa încerce si sa achizitioneze un anumit produs sau serviciu.
Aceasta modalitate promotionala utilizeaza cupoanele, mostrele gratuite, reducerile de
pret, vânzarile grupate, jocuri, concursuri si demonstratiile s.a. si câstiga o popularitate
tot mai mare printre consumatori. Costul pe consumator este moderat, flexibilitatea
medie, dar întreprinderea controleaza în totalitate mesajul transmis si locul de plasare.
Acest instrument urmareste cresterea vânzarilor pe termen scurt prin stimularea
impulsului de cumparare.
Vânzarile personale (vânzari profesionale) reprezintă comunicarea directa, nemijlocita
cu unul sau mai multi clienti potentiali pentru a-i informa si convinge sa cumpere un
produs sau serviciu. Marile companii aloca pentru vânzarile personale mult mai multi
bani decât pentru oricare alt element al mixului promotional. Datorita faptului ca pune
în contact direct agentii de vânzare cu cumparatorii, vânzarile personale pot fi un
instrument promotional mult mai convingator decât publicitatea, dar mesajul
promotional ajunge la un numar mult mai mic de posibili cumparatori. Costul este mare
pe consumator, dar mesajul este specific în functie de consumatorul vizat, flexibilitatea
acestui instrument fiind foarte ridicata. Obiectivul principal este de a intra în contact
direct cu consumatorii, de a rezolva problemele si întrebarile puse de acestia pentru ca
în final sa se încheie vânzarea.
Relatiile publice, ca instrument de comunicare, includ planificarea, organizarea
si controlul tuturor actiunilor desfasurate de o întreprindere pentru a atinge obiectivele
de comunicare stabilite si pentru a dezvolta o relatie de încredere si întelegere cu piata.
Obiectivele relatiilor publice se refera atât la mentinerea unor relatii publice pozitive cu
__________________________________________________________________ 284
_____________________________________________________________________
toti colaboratorii, concurentii si cu publicul, asigurând astfel si o imagine favorabila
întreprinderii, cât si la neutralizarea si contracararea informatiilor si atitudinilor
negative. Activitatile de relatii cu publicul cuprind: colaborarea cu presa (conferinte si
declaratii de presa, rapoarte despre produse destinate mass-media), masuri ale dialogului
personal (cultivarea relatiilor cu liderii de opinie, reprezentantii presei, prelegeri în
universitati), activitati cu grupele-tinta (prezentarea întreprinderii vizitatorilor,
sponsorizarea activitatilor sportive si social-culturale ale comunitatii, expozitii), actiuni
interne ale întreprinderii etc.
Desi mixul promotional poate fi construit cu ajutorul acestor patru instrumente,
marketerul poate opta pentru unul sau mai multe din aceste modalitati pentru a promova
un produs. De asemenea, daca întreprinderea ofera pe piata mai multe produse sau linii
de produse, atunci va cauta sa promoveze fiecare produs sau linie de produs printr-un
mix distinct. Mai multi factori influenteaza structura unui mix promotional: obiectivele
urmarite, specificul pietei tinta, caracteristicile produsului, costul fiecarui element
promotional etc.
1 Publicitatea
Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor şi
ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este
stimularea dorinţelor clienţilor potenţiali, şi formarea asociaţiilor pozitive în legătură
cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosinţa metodelor de
manipulare psihologică mai mult sau mai puţin subtile.
Vânzătorii văd reclama ca o parte constituentă a strategiei generice de
promovare a acestora. Alte componente ale promovării sunt reclamele, relaţiile publice,
vânzările personale şi promovarea de vânzări.
Scopul firmelor nu trebuie să se limiteze la oferirea bunurilor sau servicilor de calitate.
Ele trebuie să-i informeze pe consumatori în legătură cu avantajele acestora. Pentru
aceasta, este necesar ca firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de
promovare în masă ale publicităţii, promovării vânzărilor şi relaţiilor publice.
Publicitatea, de asemenea, o putem defini ca fiind orice formă plătită de
prezentare şi promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace
de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio, de televiziune şi Internet) de
__________________________________________________________________ 285
_____________________________________________________________________
către un sponsor bine precizat. Multe organizaţii folosesc publicitatea pentru a
transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele şi serviciile
lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea
acestuia. Răspunsul poate fi de natură perceptuală: de exemplu, consumatorul îşi
formează anumite păreri în legătură cu un produs sau o marcă, ori acestea pot fi
schimbate de către reclamă. El poate fi de natură comportamentală: de exemplu,
consumatorul cumpără produsul sau sporeşte cantitatea cumparată. La publicitate nu
apelează numai firme, ci şi organizaţii cu scop nelucrativ si instituţii sociale, cum ar fi
instituţiile filantropice, muzeele si organizaţiile religioase care îşi promovează cauza în
rândul unui public divers. Publicitatea este o bună metodă de a informa şi a convinge,
cu scopul de a crea preferinţe pentru un anumit produs sau de a-i motiva pe consumatori
să consume un anumit produs.
Ţările Uniunii Europene cheltuiesc anual cu publicitatea aproximativ 45.4
miliarde EURO. Pe măsură ce recesiunea se apropie de sfârşit şi economiile naţionale
ale ţărilor membre se înviorează, se prognozeză o creştere a cheltuielilor cu publicitatea
în majoritatea ţărilor Uniunii Europene.
Sponsorii, cei care susţin financiar acţiunile de publicitate, rămân precauţi în
privinţa utilizării optime a bugetului de publicitate, astfel încât să fie atinse obiectivele
de comunicare propuse. Organizaţiile se ocupă de publicitate în diverse moduri. În
cadrul firmelor mici şi mijlocii de acestea se poate ocupa cineva din compartimentul
comercial sau de marketing. În marile companii pot exista compartimente specializate,
care să aibă drept atribuţii stabilirea bugetului publicitar, colaborarea cu agenţii de profil
şi derularea de acţiuni de publicitate prin poştă, expoziţii cu vânzare şi alte forme de
care nu se ocupă agenţiile respective.
Agenţiile de publicitate oferă anumite avantaje cum ar fi‫׃‬
a) au specialişti care pot desfăşura activităţi specifice (cercetare, muncă de creaţie) în
condiţii mai bune decât personalul firmei;
b) vin cu un punct de vedere obiectiv în privinţa rezolvării problemelor unei firme, dar
şi cu ani de experienţă câştigată din colaborarea cu diverşi clienţi ce s-au aflat în
situaţii diferite;
__________________________________________________________________ 286
_____________________________________________________________________
c) au o putere de cumpărare a spaţiului de publicitate mai mare decât cea a unei firme.
De asemenea, ele beneficiază de o reducere de preţ, ceea ce face ca şi cheltuielile
firmei să fie mai mici;
d) clientul poate renunţa oricând la serviciile agenţiei sale. O agenţie va depune toate
eforturile pentru a oferi servicii foarte bune şi a-l determina pe client să mai apeleze la
ea.
Dar agenţiile de publicitate prezintă şi câteva dezavantaje‫׃‬
a) pierderea controlului total asupra activităţii respective;
b) reducerea flexibilităţii publicităţii;
c) apariţia unor conflicte în momentul în care agenţia îşi impune metodele de lucru;
d) incapacitatea clientului de a exercita un control sau o coordonare mai mare asupra
publicităţii;
e) cresterea costurilor pe produs prin cheltuielile cu publicitatea.
Publicitatea se clasifică astfel‫׃‬
I.Publicitatea de informare→ este folosită în special atunci când se lansează pe piaţă o
nouă categorie de produse. În acest caz, obiectivul îl constituie crearea unei cereri
primare. Astfel, producătorii de aparate pentru compact-discuri i-au informat iniţial pe
consumatori despre avantajele oferite de CD-uri în privinţa sunetului şi comodităţii.
II Publicitatea de convingere→ devine tot mai importantă pe masură ce concurenţa se
intensifică. În această situaţie, obiectivul firmei este acela de a crea o cerere selectivă.
De pildă, când aparatele cu CD au fost acceptate de marea masă a consumatorilor, Sony
a încercat să-i convingă pe aceştia că marca sa oferea cel mai bun raport calitate-preţ.
Publicitatea de convingere s-a transformat parţial în publicitate comparativă, prin care o
firmă îşi compară direct sau indirect produsul cu unul sau mai multe produse ale altor
firme. Unul dintre cei mai frecvenţi utilizatori ai publicităţii comparative se găsesc în
industria automobilelor. În Marea Britanie, producătorul coreean Hyundai a încercat să
sporeasca gradul de cunoaştere al maşinilor sale printr-o serie de eforturi sub sloganul :
„Chiar şi un ceainic are o garanție mai mare decât un Rover“.
III. Publicitatea comparativă→ utilizarea publicităţii comparative este uneori riscantă,
mai ales atunci când comparaţiile nu sunt corecte şi se transformă în denigrări la
adresa mărcii rivale. Metoda respectivă este admisă în SUA şi Marea Britanie, dar în
unele ţări europene ea este interzisă. În Belgia şi Germania, publicitatea comparativă
__________________________________________________________________ 287
_____________________________________________________________________
este considerată o formă de concurenţă neloială. Nici chiar relativ inofensiva reclamă la
berea Carlsberg, purtând sloganul „Cea mai bună bere din lume“, n-a putut fi lansată în
aceste ţări. În mod similar, reclama cu sloganul „Ne străduim din răsputeri“ aparţinând
firmei Avis specializată în închirierea automobilelor, nu a fost admisă în Germania
pentru că, deşi nu s-a dat nici un nume, se presupunea că firma Hertz - numărul unu în
domeniul respectiv - era singurul concurent serios al acesteia.
Eforturile de a elabora o directivă europeană care să armonizeze regulile
existente la nivelul UE în privinţa publicităţii comparative au eşuat până în prezent. Dar
până când va fi adoptată o astfel de directivă, firmele regionale care apelează la
publicitate trebuie să respecte în continuare legislaţia şi codurile naţionale. Acest stil de
comunicare va exista probabil întotdeauna, sub o formă sau alta, deoarece publicitatea
are, în esenţă, un caracter comparativ; în definitiv scopul celui care-şi face publicitate
este de a convinge consumatorul să raspundă la oferta sa şi nu la oferta altuia.
IV. Publicitatea de reamintire→ este importantă pentru produsele ajunse în etapa de
maturitate, pentru că ea menţine interesul consumatorilor faţă de produs. Reclamele
costisitoare difuzate, de exemplu, de Coca-Cola la televiziune au scopul de a reaminti
oamenilor despre existenţa sa, nu doar de a-i informa sau convinge.
Generarea mesajul reprezintă ideea care stă la baza comunicării. Atunci când
concep mesajul, specialiştii trebuie să ţina seama de publicul vizat căruia îi este adresat)
şi de obiectivele publicităţii (felul raspunsului sugerat de mesaj celor care-l
receptionează). Firmele pot adopta una din urmatoarele strategii creative: mesajul se
concentrează pe poziţionarea mărcii ("Let's make things better"-Philips); mesajul atrage
atenţia asupra uneia sau alteia din motivaţiile consumului individual, de exemplu: un
avantaj funcţional ("Totul este sub control"- Compaq), o plăcere ("Un dar adus fiecărei
atingeri"-Dove), identitatea de sine ("Vorbeşte despre tine"-Rimmel ), o imagine
("Atitudinea creeaza viitorul"-Kent), admiraţia şi altruismul ("Noi nu tăiem copacii
pentru a ne scoate publicaţia").
Ideea ar putea fi exploatată prin formularea modalităţilor de creştere a vânzărilor
produsului: utilizatorii actuali trebuie să fie încurajaţi să folosescă mai mult produsul
respectiv, iar cei care nu-l utilizează să fie încurajaţi să-l cumpere. De exemplu firma
Reebok a venit cu o idee originală, informându-şi clienţii că pantofii de sport sunt făcuţi
__________________________________________________________________ 288
_____________________________________________________________________
pentru a se asorta cu îmbrăcămintea de zi cu zi, creând astfel o nouă utilizare pentru a-şi
atrage noi clienţi.
Mesajul comunică diferenţele existente între produsul promovat şi oferta
concurenţilor astfel ca ideea mesajului s-ar putea desprinde din cunoaşterea în
profunzime a experienţei acumulate de consumator în utilizarea produsului, mai ales a
procesului de cumpărare, a consumului şi a efectului produsului asupra acestora şi a
avantajelor căutate de consumator.
Specialistul în publicitate trebuie să se apropie cât mai mult de consumator şi să
urmărească modul în care acesta foloseşte produsul, apelând de regulă la cercetări
calitative de durată, cum ar fi observaţii şi analize la punctele de vânzare. El abordează,
aşadar, în mod diferit problema găsirii mesajului care ar trebui să atraga atenţia
publicului vizat. Se începe prin a se discuta cu consumatorii, distribuitorii, experţii şi
concurenţii. Alţi experţi încearcă să-şi închipuie consumatorii utilizând produsul, aflând
astfel avantajele pe care aceştia caută să le obţină prin cumpărarea şi folosirea lui.
În general, specialiştii în publicitate creează mai multe variante de mesaj. Din punct de
vedere logic, este normal ca la început să se genereze temele alternative ale mesajului,
acestea să fie evaluate si dintre ele să se aleagă soluţia preferată.
Impactul produs de mesaj depinde nu doar de ce se spune, ci şi cum se spune. Execuţia
mesajului vizează tocmai aceste aspecte. Ea este o operatiune dificilă pentru motivele pe
care le-am menţionat anterior: atenţia scăzută pe care consumatorii o acorda de obicei
reclamelor, aglomeraţia mijloacelor publicitare şi saturaţia cu mesaje concurente.
Specialistul în publicitate trebuie să prezinte mesajul într-un mod care să atragă atenţia
şi interesul publicului vizat, adică să creeze un mesaj care să "capteze". Cei care
apelează la publicitate încep, de regulă prin a menţiona obiectivul şi abordarea
corespunzătoare reclamei dorite: De exemplu, firma Hopen König şi-a propus să
utilizeze publicitatea cu scopul de a creşte gradul de cunoaştere şi familiaritatea marcii,
precum şi pentru a-i crea o imagine de bere pentru care faci orice la care se adaugă
calitatea intrinsecă a sa (ingrediente, procesul de fabricaţie, singura bere cu tradiţie
adevarat germană). Segmentul vizat este format din consumatorii tineri, dinamici, cu o
viaţa socială activă, care au un statut social şi profesional bine definit. Ceea ce a ieşit a
fost un spot de 30 secunde difuzat pe micile ecrane: Patru prieteni doresc să bea o bere
Hopfen König la o terasă. Toate mesele sunt ocupate. Atunci, prin cascadorii
__________________________________________________________________ 289
_____________________________________________________________________
ingenioase, cei patru îşi improvizează din navetele de bere o masă. Specialiştii în
publicitate trebuie să gasească stilul, tonul, cuvintele şi formatul cel mai potrivit pentru
executarea mesajului. Prezentarea lui se poate face respectând mai multe stiluri de
execuţie, cum ar fi:
1.Crâmpei de viaţă→ reclama prezină unul sau mai multi oameni utilizând produsul
într-un mediu real (de exemplu, reclamele la Persil cu mama care rezolvă problema
rufelor pătate)
2.Mod de viaţă→reclama prezintă modul în care produsul se încadrează într-un anumit
stil de viaţă (reclamele la bomboanele Suchardine)
3.Fantezie→ reclama creează o imagine fantastică în jurul produsului sau al destinaţiei
sale. De exemplu, mesajul "Preludiul unei aventuri" la şampania Angelli
4.Dispoziţie sufletească sau imagine→ reclama creează o anumita dispoziţie sau o
imagine în jurul produsului, cum ar fi: frumuseţe, dragoste sau seninătate. Despre
produs nu se face nici o afirmaţie, ci se face numai aluzie la acesta. Şamponul Timotei
beneficiază de o imagine simplă şi naturală, strategie care a fost aplicată cu succes în
multe ţări ale lumii.
5.Muzica→ partea centrală a reclamei o constituie un cântec sau o melodie
binecunoscută, astfel încât reacţiile emotionale ale consumatorilor la aceasta sunt
asociate cu produsul respectiv. Multe din reclamele la băuturile răcoritoare (Coca-Cola,
Pepsi-Cola) utilizează acest stil
6.Personaj-simbol→ produsul este reprezentat în reclamă de un personaj care poate fi
animat (Balaurul-pentru Dicarbocalm) sau real.
Experienţa tehnică. Reclama evidenţiază experienţa firmei în fabricarea produsului (De
exemplu reclama la calculatoarele Compaq-"Totul este sub control")
7.Dovezi ştiinţifice→ reclama prezintă rezultatele unor studii sau dovezi ştiinţifice ale
faptului că marca respectivă este mai bună sau de preferat altor mărci. Astfel, firma
producătoare foloseşte pentru reclama la pasta de dinţi Blend-a-med dovezi ştiinţifice
care să-i convingă pe cumpărători că aceasta este mai bună decât alte mărci la capitolul
combaterea cariilor. Atunci când firma Elida Fabergé a relansat pe piaţă produsele de
îngrijire a pielii purtând marca Pond's, reclama respectivă făcea referire la "Institutul
Pond's", unde era analizată pielea femeilor, scoţându-se în evidenţă calităţile mărcii de
rezolvare a problemelor pe baza ştiinţifică.
__________________________________________________________________ 290
_____________________________________________________________________
8. Mărturii→ reclama prezintă declaraţiile unei persoane credibile sau atrăgătoare, care
vine în sprijinul produsului respectiv. Aceasta poate fi o celebritate sau o persoană
obişnuită care spune cât de mult îi place un anumit produs. (reclama la Head and
Shoulders)
Creatorul reclamei trebuie, de asemenea, să aleagă un anumit ton pentru aceasta.
Mesajele pozitive care evocă fericirea, sentimentul realizării, veselia tind să fie mai
eficiente decât mesajele pe un ton negativ. De asemenea, creatorul reclamei trebuie să
utilizeze cuvinte memorabile şi atrăgătoare. În sfârşit, formatul reclamei influenţează
atât impactul acesteia cât şi costul ei. O unică schimbare a designului reclamei poate
avea o influenţă hotărâtoare asupra efectului său. Ilustraţia este primul lucru pe care-l
observă cititorul şi de aceea ea trebuie să fie suficient de expresivă pentru a-i atrage
atenţia. Apoi titlul trebuie să-l determine efectiv pe om să citească reclama. În fine,
textul, care este partea principală a reclamei, trebuie să fie simplu dar convingător. În
plus, toate aceste elemente trebuie combinate într-un mod eficient. Chiar şi asa, o
reclamă într-adevăr deosebită va fi observată de mai putin de 50% din totalul
persoanelor expuse la ea, dintre care: aproximativ 30% îşi vor aminti ideea principală
formulată în titlu, circa 25% îşi vor aminti numele firmei care-şi face publicitate, iar mai
puţin de 10% vor citi cea mai mare parte a textului. Din păcate, reclamele care nu se
remarcă prin ceva nu vor reusi să obţina nici măcar performanţele menţionate anterior.
9.Experienţa tehnică→reclama evidenţiază experienţa firmei în fabricarea
produsului (De exemplu reclama la calculatoarele Compaq-"Totul este sub control")
Publicitatea nu are rolul de a promova bunurile si serviciile de aceea în lumea

din vest, şi în special în ţările Comunităţii Europene, există în momentul actual o
dezbatere foarte activă asupra protejării copiilor împotriva efectelor nefaste ale
campaniilor publicitare.
Putem aduce şi câteva argumente care pot întări acest lucru‫׃‬
→publicitatea subminează autoritatea părinţilor;
→publicitatea induce tinerii - care nu au abilitatea intelectuală să se protejeze de
manipulări psihologice - în actiuni dăunatoare (băutul alcoolului, fumatul tutunului,
consumul mâncărilor nesănătoase, precum "fast food" stil american; relaţii sexuale la o
vârstă fragedă etc)
__________________________________________________________________ 291
_____________________________________________________________________
→publicitatea duce la o filozofie materialistică
Se are în vedere nu numai protejarea copilului dar şi a întregii societăţi de asemenea, au
apărut mişcări împotriva efectelor publicităţii asupra calităţii vieţii, precum poluarea
spaţiului public cu reclame stradale, în multe localităţi aceste reclame sunt strict
controlate, pentru a evita haosul estetic.
În anumite state din SUA se discută taxarea publicităţii, pentru ca în acest fel
publicul să fie oarecum compensat pentru aceasta invaziune mentalăacestea ducând la
faptul că interese comerciale ajung să controleze conţinutul programelor de radio şi
televiziune prin folosirea puterii lor de cumpărare. Acest efect este vizibil, de exemplu,
prin cenzura efectivă a programelor de ştiri televizate în Statele Unite (subventionate de
mari companii cu interese economice de protejat) care au avut ca efect, printre altele,
influenţarea alegerilor prezidenţiale din anii 2000 şi în special 2004. În momentul de
faţă nici o soluţie nu a fost prezentată pentru rezolvarea acestui grav conflict de interese.
2.Promovarea vânzărilor
Ansamblu de acţiuni de comunicare având drept scop "împingerea" ofertei
firmei pe piaţă (strategie push); activitate promoţională pusă în aplicare de firma în
cadrul planului sau de acţiune comercială, constând în acordarea de avantaje temporare
clientelei, în vederea creării/schimbării favorabile a comportamentului de achiziţie
(stimularea cumparării produsului). Exemplu: acordarea de stimulente sub forma de
reduceri de preţ, prime şi cadouri promoţionale pentru încurajarea clienţilor potenţiali să
testeze şi să achiziţioneze o noua marcă de articole de voiaj.
Putem distinge anumite obiective ale promovării vânzărilor:
→atragerea ateţiei consumatorilor privind oferta firmei, caştigarea de noi clienţi;
→crearea unor noi ocazii de cumpărare, incitare la achiziţie imediată sau dintr-un
anumit magazin, aducerea mărcii în atenţia consumatorilor;
→lansarea unei noi varietăţi de produs (sprijinirea campaniei de publicitate media);
→îmbunătăţirea vitezei sau volumului desfacerilor firmei;
→creşterea loialităţii: confirmarea alegerii făcute şi încurajarea cumpăratorilor să
sporească numărul şi cantitatea achiziţiilor;
→lărgirea distribuţiei: atrage atenţia unor noi detailiţti sau angrosiţti asupra
produsului;
__________________________________________________________________ 292
_____________________________________________________________________
→îmbunătăţirea imaginii produsului, menţinerea mărcii în atenţia consumatorilor,
întărirea legăturii între marca şi consumatori ş.a.
Exemple - tehnici de promovare a vânzărilor produselor de larg consum: încercare
gratuită, reduceri de preţ, cupoane sau bonuri de reducere, prime, oferte-pachet, vânzări
grupate, recompense (remize, premii, cadouri ş.a.), oferte de rambursare, concursuri,
jocuri, tombole, loterii autorizate, merchandising, promovarea la distribuitor, promovare
prin ambalaj, garanţii, service, credit gratuit etc.
Pe piaţa afacerilor, principalele instrumente de promovare sunt: târgurile şi
manifestările comerciale internaţionale, naţionale şi locale, concursurile de vânzări între
distribuitorii firmei sau între membrii forţei de vânzare, obiecte promoţionale
personalizate etc.
Se pot distinge şi alte modalităţi de promovare a vânzărilor:
→ promovare prin personalităţi (artişti cunoscuţi, sportivi, vedete);
→ premii pentru ambalaje refolosibile;
→ premii de fidelitate (engl. - patronage awards);
→ vânzările experimentale (de probă) - cu posibilitatea returnării produsului în caz de
insatisfacţie;
→finanţare, leasing, garanţii, piese de schimb, consumabile, transport la domiciliu,
instalare, instruire etc.
3. Relaţii publice
Cea mai cunoscută şi mai acceptată definiţie a Relaţiilor Publice este cea a lui Rex
Harlow →funcţia managerială distinctă care ajută la stabilirea şi menţinerea unor limite
reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă şi la cooperarea dintre o organizaţie şi
publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie
informaţi asupra opiniei publice şi să raspundă cererilor opiniei publice; ele definesc şi
accentuează obligaţiile managerilor de a anticipa tendinţele mediului; ele folosesc ca
principale instrumente de lucru cercetarea şi comunicarea bazate pe principii etice.
Putem găsi şi alte definiţii ale relaţiilor publice
Institutul Britanic de Relaţii Publice:
“Efortul planificat să influenţeze opinia publică prin buna reputaţie şi performanţa
responsabilă, bazat pe acte satisfacătoare de comunicare bidirecţională”.
__________________________________________________________________ 293
_____________________________________________________________________
Asociaţia Relaţiilor Publice Internaţionale:

“Relaţiile publice sunt funcţia managerială care evaluează atitudinea publicurilor,
identifica politicile şi procedurile unui individ sau ale unei organizaţii faţă de interesul
public, elaborează şi execută un program pentru a dobândi înţelegerea şi acceptarea
publicului.”
Cu alte cuvinte, relaţiile publice reprezintă acel element al mixului promoţional,

care se bazează în principal pe comunicarea nonverbală şi nonpersonală, care urmăreşte
evaluarea atitudinii publicului, identificarea acelor aspecte care pot să trezească
preocuparea consumatorilor şi elaborarea unor programe care să atragă înţelegerea şi
atitudinea favorabilă a publicului faţă de firmă şi produsele ei, informarea potenţialilor
clienţi cu privire la natura şi caracteristicile bunurilor, în vederea încurajării clienţilor să
cumpere produsele sau serviciile sale, a investitorilor să cumpere acţiunile sale, precum
şi cu scopul convingerii acestora de a repeta procesul de cumpărare.
În acest context, relaţiile publice apar sub forma contactelor directe realizate, în
mod constant şi sistematic, de către firme cu diferite categorii de public, cu persoane
influente din conducerea altor instituţii din ţară sau străinătate, cu lideri de opinie, în
scopul obţinerii sprijinului lor pentru comercializarea produselor sale. Relaţiile publice
sunt importante şi în scopul de a limita potenţiale atacuri din partea concurenţilor sau de
orice altă natură.
Relaţiile publice se pot manifesta şi cu prilejul desfăşurării unor congrese,
simpozioane, reuniuni internaţionale în cadrul cărora, pe lângă evocarea şi transmiterea
unor informaţii cu privire la întreprindere şi produsele sale, se urmăresc şi contactele
între specialiştii din sectoarele de producţie şi comercializare, reprezentanţii presei etc.
Cele şapte principii asumate de practicianul german de relaţii publice, care

reprezintă un adevărat ghid al profesiei de specialist în Relaţiile publice din Germania
sunt:
1. Prin munca mea servesc interesului public. Sunt conştient de faptul că nu pot să
induc în eroare publicul sau să-i influentez în mod negativ comportamentul. Trebuie să
fiu sincer şi cinstit.
__________________________________________________________________ 294
_____________________________________________________________________
2. Prin munca mea servesc interesele celui care m-a angajat. Sunt dedicat muncii mele
cu responsabilitate şi urmşresc interesul lui ca şi cum ar fi propriul meu interes.
3. Prin ceea ce fac sunt legat de o organizaţie căreia îi sunt loial. Cunosc şi îmi
însuşesc politica şi cultura organizaţională pe care o reprezint, atât timp cât acestea
sunt în concordanţă cu demnitatea umană, cu respectarea drepturilor fundamentale ale
omului şi cu legislaţia în vigoare.
4. Dacă organizaţia pentru care lucrez încalcă demnitatea umană şi drepturile
fundamentale în comunicare, voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a îndrepta
greşelile şi a corecta comportamentul comunicaţional.
5. În mod conştient şi intenţionat voi fi sincer, transparent şi clar cu jurnaliştii şi cu alte
medii de comunicare cu publicul. Nu le voi oferi acestora nici un fel de recompensă
materială sau financiară.
6. Voi respecta libertatea şi independenţa interlocutorilor mei. În acest sens nu voi
apela la nici o formă de constrângere sau coerciţie asupra lor.
7. Cred că relaţiile publice reprezintă o modalitate de a genera încredere publică, de a
armoniza diferite interese şi de a corecta anumite comportamente. Astfel, nu voi face
nimic pentru a dăuna credibilităţii şi reputaţiei profesiei mele.
Activitatea de relaţii publice reprezintă o formă de promovare credibilă,

informaţiile furnizate fiind considerate mai veridice decât cele oferite în reclame. În
general, trebuie să distingem, pe de o parte, între relaţiile publice ca disciplină ştiinţifică
şi activitatea de relaţii publice ca aplicaţie practică. Dacă prima componentă are un
caracter teoretic, a doua are un caracter aplicativ, fiind fundamentată prin prima.
În România s-a înfiinţat Asociaţia Română a Profesioniştilor în Relaţii Publice
(ARRP) care are ca principal obiectiv promovarea codului deontologic al specialistului
în Relaţii Publice şi principiile etice privitoare la activitatea de comunicare agreate prin
codurile de la Atena şi Lisabona. Succesul în relatiile publice este definit de câştigarea
şi menţinerea unei reputaţii bune.
În acelaşi timp, o a doua asociaţie profesională este Clubul Companiilor de
Relatii Publice (CCRP) .Clubul Companiilor de Relaţii Publice (CCRP), înfiinţat în
octombrie 2003, este o asociaţie non-profit formată exclusiv din persoane juridice -
firme specializate în relaţii publice. Clubul îşi propune să promoveze activitatea şi
__________________________________________________________________ 295
_____________________________________________________________________
interesele industriei de relaţii publice şi să contribuie la dezvoltarea unui mediu
profesional etic şi competent care să se alinieze normelor internaţionale.
4 Vânzările personale (vânzări profesionale)

Comunicarea directă, nemijlocită cu unul sau mai mulţi clienţi potenţiali pentru
a-i informa şi convinge să cumpere un produs sau serviciu. Marile companii aloca
pentru vânzările personale mult mai mulţi bani decât pentru oricare alt element al
mixului promotional. Datorită faptului că pune în contact direct agenţii de vânzare cu
cumpărătorii, vânzările personale pot fi un instrument promoţional mult mai
convingător decât publicitatea, dar mesajul promoţional ajunge la un număr mult mai
mic de posibili cumpărători. Costul este mare pe consumator, dar mesajul este specific
în funcţie de consumatorul vizat, flexibilitatea acestui instrument fiind foarte ridicată.
Obiectivul principal este de a intra în contact direct cu consumatorii, de a rezolva
problemele şi întrebările puse de aceştia pentru ca în final să se încheie vânzarea.
5 Strategii de promovare
După stabilirea obiectivelor urmărite de politica promoţională şi după elaborarea
bugetului promoţional, marketerul trebuie să decidă asupra strategiei de promovare. În
funcţie de scopul urmărit prin activitatea de promovare întreprinderea poate utiliza
variate strategii promotionale.
În cazul în care se urmareşte promovarea imaginii se pot avea în vedere două variante:
strategia de promovare a imaginii şi strategia de extindere a imaginii, care cuprind mai
multe optiuni strategice:
-strategia de informare în cadrul pieţei;
-strategia de stimulare a cererii ;
-strategia de diferenţiere a ofertei;
-strategia de stabilizare a vânzărilor.
Modul de desfăşurare în timp a activităţii promoţionale conduce la diferenţierea
opţiunilor strategice în:
-strategia activităţii promoţionale permanente;
-strategia activităţii promoţionale intermitente.
__________________________________________________________________ 296
_____________________________________________________________________
În cazul în care întreprinderea urmareşte pătrunderea pe piaţă sau cucerirea unei
pieţe, ea are următoarele variante strategice:
-strategia concentrată -întreprinderea îşi concentrează efortul promoţional spre un
singur segment de piaţă;
-strategia diferenţiată -întreprinderea va adopta un mix promoţional pentru fiecare
segment de piaţă deservit;
-strategia nediferenţiată - întreprinderea se adresează întregii pieţe cu acelaşi mix
promoţional.
Cea mai cuprinzatoare clasificare împarte strategiile promoţionale în:
A.strategii de împingere (push strategy);
B.strategii de tragere (pull strategy) .
A.Strategia push (de împingere) presupune ca marketerul să promoveze produsul doar
către următorul participant la procesul de distribuţie, care va continua această strategie
cu următorii membri ai canalului de distribuţie până ce produsul va fi promovat direct
potenţialilor clienţi. Este strategia utilizată de producătorii care îşi trimit personalul de
vânzare să descopere noi puncte de desfacere şi noi clienţi. Prin urmare, fiecare membru
al canalului de distribuţie împinge produsul către urmatorul participant, pâna ce acesta
ajunge la client.
B.Strategia pull (de tragere) implică activităţi de marketing, mai ales publicitate şi
promovare pe piaţa de consum, direcţionate către utilizatorul final şi menite să-l facă pe
acesta să solicite produse de la intermediari, determinându-i astfel pe aceştia din urma
să comande produsele la producători.
6 Alte forme de promovare

A.Marketing direct
Este o formă de publicitate care se adresează unui set de ţinte bine definit cu scopul de a
genera un rezultat măsurabil, folosind instrumente media adresabile, ca poşta sau e-
mailul. Marketingul direct foloseşte intensiv baze de date. Instrumente comune pentru
marketingul direct sunt mailing-ul (denumit şi direct mail, mailing direct sau direct
mailing), telemarketing-ul, etc.
Orice canal media care poate fi folosit pentru a transmite un mesaj direct unui
consumator este folosit în marketingul direct. Aceste canale de media sunt "adresabile",
__________________________________________________________________ 297
_____________________________________________________________________
diferenţiindu-se astfel de media "de masă", cum ar fi televiziunea, radioul. Unul poate fi
cartile de vizita cu mesaj publicitar pe verso distribuite gratuit de yourbusinesscard.
Direct mail este probabil cel mai folosit canal de media din marketingul direct este
direct mail-ul - trimiterea de materiale publicitare adresate folosind serviciile poştale. În
multe ţări dezvoltate direct mail-ul reprezintă o cantitate foarte mare din volumul total
de expedieri poştale, astfel încât există tarife speciale, mai mici, pentru aceste expedieri.
Pentru a se putea încadra în această categorie de expedieri, companiile de publicitate îşi
formatează şi sortează materialele expediate în anumite feluri definite de companiile
poştale, care reduc timpul de manipulare al acestora, scăzând astfel costurile.
Avantajele direct mail-ului
→targetarea - cel mai important aspect al acestui tip de acţiuni este abilitatea sa de a
ţinti precis clienţi deja existenţi. Dacă există o listă, poate fi folosit eficient şi pentru a
prospecta piaţa. Însă odată cu apariţia e-mailului, a site-urilor web şi a cookie-urilor,
organizaţiile pot avea un dialog cu clienţii lor prin internet, într-un mod mult mai ieftin
şi facil.
→personalizare - acţiunile de Direct mail se pot adresa personal clientului şi pot fi
adaptate necesităţilor acestuia pe baza unor tranzacţii anterioare şi a datelor adunate.
→optimizare - datorită măsurabilităţii sale, direct mail poate fi testat pentru a obţine
lista optimă; oferta optimă; periodicitatea optimă (şi mulţi alţi factori). Apoi rezultatele
cele mai bune pot fi aplicate asupra unei audienţe mai largi pentru a se obţine
rezultatele cât mai bune.
→acumulare de date - răspunsul, ca şi lipsa acestuia pot fi adăugate unei baze de date,
permiţând ca viitoarele expedieri să fie şi mai bine targetate.
Între dezavantaje se află:
→costul -costul la mie este mai mare decât orice altă formă de promovare "de masă"
(deşi rata pierderilor (risipei) este mult mai mică).
→risipă -cantităţi mari de hârtie sunt aruncate.
→alienare -unii destinatari percep marketingul direct ca fiindu-le forţat şi pot boicota
companiile care procedează astfel.
PLV reprezintă ansamblu de mijloace promoţionale, care vizează o prezentare şi punere
în valoarea activ, cât mai adecvată a produselor şi serviciilor firmei, la punctele de
vânzare; acestea sunt menite să conducă la transformarea motivaţiei de cumpărare a
__________________________________________________________________ 298
_____________________________________________________________________
clientelei în achiziţie efectivă. Factor dinamizator al vânzărilor şi de comunicare între
produs şi consumator (ca ultima punte de legătura), rolul PLV este primordial în
stimularea încercării şi cumpărării produsului (prima achiziţie), în popularizarea şi
"împingerea" mărcii către consumator (în 55% din cazuri clientul se decide să cumpere
în ultimul moment, chiar la locul de prezentare a mărcii).
Exemple de mijloacele de publicitate comercială utilizate la punctele de vânzare:
- reclama grafică (afişe, postere, pliante, cataloage de prezentare, broşuri, autocolante
etc.);
- reclamă sonoră (efectuată de vânzător cu prilejul vânzării, difuzarea de
anunţuri/spoturi publicitare în magazin, folosirea de teme muzicale - cu prilejul unor
demonstraţii practice etc);
- reclama video (prezentarea de filme video publicitare - Q-TV);
- promovarea prin marcă (imaginea şi notorietatea mărcii);
- promovare prin ambalaj (V. dummy pack), punct de informare comercială,
- expoziţii în magazin (stand de prezentare privilegiată, amplasament special, alee a
mărcii etc), demonstraţii practice, sampling (stand de degustare), cadouri, obiecte
promoţionale, uniforma personalului etc.
Merchandising este un termen cu care ne-am obişnuit în ultimii 10 ani. El a pătruns pe
piaţa noastră puţin după management şi marketing. Despre un anumit tip de
management se cunoştea şi înainte suficient de mult, despre marketing unii auziseră câte
ceva, despre merchandising nu se ştia nimic pentru simplul motiv că are sens doar într-
un context de abundenţă şi nu în unul de penurie cronică.
Ca şi în alte situaţii legate de know how, şi în domeniul merchandisigului
multinaţionalele au avut onoarea de a deschide jocul. Coca Cola a încercat şi prima
asimilare a termenului în limba română. Mercantizarea, precursoare cu 10 ani Legii
Prutianu, era percepută în strânsă legatură cu ineditele pe atunci frigidere stradale, cu
omuleţii discreţi care aranjau de zor sticle, etichete şi varii abţibilduri. În acea perioada,
post penurie şi cu încă suficienţi bani la populaţie, pentru vinderea unei răcoritoare de
calitate singură condiţie obligatorie era să existe pe piaţa.
Câţiva ani mai târziu când concurenţa a pus faţă în faţă competitori de forţe
apropiate, tot multinaţionalele au declanşat şi acţiunile masive de merchandising. Mii de
omuleţi aranjau cu obstinenţă pachetele de ţigări pe tarabe, în chioşcuri, tonete şi
__________________________________________________________________ 299
_____________________________________________________________________
consignaţii. De mii de ori şi timp de ani de zile au aranjat pachet după pachet, marcă
dupa marcă, câte unul, câte două sau câte trei la rând, de fiecare dată în acelaşi loc. Până
când proaspeţii patroni, şefii de magazin şi vânzătorii n-au mai stricat "fixurile baieţilor
de la ţigări". Lor le datorăm primul standard de mercantizare, un efort uriaş care a
schimbat în primul rând mentalităţi.
Intră astăzi într-un chioşc modern, într-un supermarket, cash & carry sau
hipermarket. Nu trebuie să-ţi propui să cumperi nimic, dar dacă ai ieşit cu mai puţini
bani în buzunar şi cu mai multe bonuri înseamnă ca merchandisingul şi-a făcut datoria.
Din punct de vedere teoretic, merchandisingul este o activitate de marketing care ţine de
promovarea vânzărilor, fiind specifică punctului de vânzare (POS). Practic, se urmareşte
influenţarea comportamentului de cumpărare al consumatorului aflat în magazin, astfel
încât să achiziţioneze produsul promovat.
O definiţie simplă pe care o aştept de la un absolvent de marketing la un interviu ar
putea fi:
În concluzie, merchandisingul este specific punctului de vânzare şi reprezintă un
complex de acţiuni menite să pună un produs în cel mai mare pericol de a fi vândut.
SFATURI DIN PARTEA EXPERTILOR

Pentru a obţine avantaje maxime de pe urma publicităţii, o firmă trebuie să
creeze şi să menţină un program de publicitate continuu şi sistematic. De aceea este
important ca firma să realizeze şi să păstreze relaţii bune cu angajaţii din domeniul
mass-media. Ar trebui ca eficacitatea publicităţii să fie măsurată.
Din păcate, există şi publicitate negativă. Pentru a proteja imaginea firmei, este
de preferat ca aceasta să fie evitată sau cel puţin să fie minimizate efectele ei. Dar acest
lucru nu înseamnă împiedicarea transmiterii ştirilor privind anumite accidente sau
aspecte negative. Dacă este împiedicată transmiterea lor, veştile şi amplificarea acestora
prin transmiterea cu ajutorul unor canale informale s-ar putea să fie mult mai grave
decât evenimentul în sine. Evitarea publicităţii negative se poate face în primul rând
prin acţionarea în vederea evitării evenimentelor nedorite şi prin instituirea unor politici
şi proceduri de acţiune şi de contactare a mass-mediei în cazul unor evenimente.
Alegerea elementelor mixului promoţional şi intensitatea cu care sunt utilizaţi
depind de mai mulţi factori , cum sunt:
__________________________________________________________________ 300
_____________________________________________________________________
→resursele alocate promovării, obiectivele şi politicile firmei. Dacă obiectivele firmei
se referă la obţinerea cunoaşterii de masă a unor noi bunuri de larg consum de uz curent,
mixul de promovare va conţine reclamă, promovarea vânzărilor şi relaţii publice. Dacă
firma speră să educe consumatorii despre caracteristicile unor bunuri de folosinţă
îndelungată, mixul de promovare poate combina o “cantitate” limitată de reclamă,
eventual promovarea vânzărilor, dar în principal va conţine vânzare prin agenţi,
deoarece acesta este un mod excelent de a informa clienţii despre produse. Dacă
obiectivul firmei este de a avea vânzări imediate, va trebui să folosească promovarea
vânzărilor şi reclama;
→caracteristicile pieţei ţintă care afectează alegerea elementelor mixului promoţional
sunt dimensiunea pieţei, distribuţia geografică şi caracteristicile socio-economice ;
→caracteristicile produsului; produsele industriale sunt promovate în special prin
agenţii de vânzări, în timp ce dintre cele de larg consum sunt promovate în acest mod
cele de folosinţă îndelungată – mobilier, case, maşini, etc. Tot prin agenţi sunt
promovate produsele cu preţ ridicat, în timp ce produselor cu preţ scăzut li se face
reclamă. Un alt element referitor la produs care influenţează alegerea componentelor
mixului promoţional este stadiul în ciclul de viaţă al acestuia. În perioada de lansare pe
piaţă produsul are nevoie de reclamă pentru a fi cunoscut de către viitorii consumatori.
În perioada de declin a produselor, de obicei producătorii nu mai fac reclamă, ci
utilizează promovarea vânzărilor;
→costul şi disponibilitatea metodelor promoţionale; este posibil ca anumite segmente
ţintă să nu fie atinse de nici un fel de mediu promoţional.
MODULUL VII
ÎNTOCMIREA SITUAȚIEI VÂNZĂRILOR ȘI RAPORATAREA ACESTEIA
CLASIFICAREA DOCUMENTELOR
1.DUPA NATURA SAU CONTINUTUL OPERATIILOR consemnate,documentele
pot fi:
a) documente care privesc operatiuni banesti;(ex: Chitanta,Monetar,Registru de
casa,etc);
__________________________________________________________________ 301
_____________________________________________________________________
b) documente privind operatii cu activele fixe; (Proces verbal de receptie,Fisa
mijlocului fix etc);
c)documente privind operatii cu stocuri; (Factura fiscala,Aviz e insotire a marfii);
d)documente privind operatii cu salariile; (Lista de avans chenzinal,Stat de salarii);
e)documente privind inventarierea; (Declaratii de inventar,Lista de inventariere);
2. DUPA MOMENTUL INTOCMIRII:

a) DOCUMENTE PRIMARE,intocmite in momentul efecturii operatiei
economice.Ele fac dovada efectuarii acestor operatii,indeplinind rolul de documente
justificative (ex.Bon fiscal,Chitanta,Bon de consum etc.);
b)DOCUMENTE SECUNDARE,intocmite pe baza documentelor primare si care
asigura pregatirea datelor in vederea prelucrarii lor; (Jurnal pentru cumparari,Jurnal
pentru vanzari);
3.DUPA LOCUL INTOCMIRII si circuitul lor:

a)DOCUMENTE INTERNE,intocmite in cadrul intreprinderii si care circula in
interiorul acesteia (Bon de consum,Stat de salarii);
b)DOCUMENTE EXTERNE,intocmite in cadrul intreprinderii si expediate sau primite
din afara sa.Ele reprezinta relatiile intreprinderii cu furnizori,clienti,banca si alti terti
(Factura fiscala,Aviz de insotire a marfii,Extras de cont);
4.DUPA FORMA DE PREZENTARE:

a)DOCUMENTE TIPIZATE,intocmite pe formulare tip,cu un model,forma si format
prestabilit.Informatiile tiparite,prestabilite sunt informatii fixe.Informatiile care se
completeaza pe spatiile cu linii punctate sunt informatii variabile.Continutul
formularelor tipizate este stabilit de Ministerul Finantelor Publice in baza unor acte
normative legislative; (Aviz de insotire a marfii,Factura fiscala,Nota de receptie etc.);
b) DOCUMENTE NETIPIZATE,intocmite pe formulare care nu au date
prestabilite,continutul fiind elaborat in functie de operatia economica
consemnata;(Situatie calcul preturi);
5.DUPA REGIMUL DE FOLOSIRE,documentele pot fi:
__________________________________________________________________ 302
_____________________________________________________________________
a)DOCUMENTE CU REGIM SPECIAL,cu un regim deosebit de tiparire
,numerotare,folosire,justificare,pastrare.Ele sunt inseriate si numerotate la tipografia
emitenta si contin mentiunea ,,regim special,,.Documentele cu regim special sunt
evidentiate separat in documentul ,,Fisa de magazie a formularelor cu regim special ,,
si sunt justificate ca formular atat cele folosite cat si cele nefolosite.exemple: Factura
fiscala,Aviz de insotire a marfii,Chitanta,Monetar etc.
Conform noilor reglementari,formularele cu regim special vor fi personlizate si se
vor executa prin imprimarea urmatoarelor date de identificare:
-denumirea unitatii;
- numarul de inmatriculare la Oficiul Registrului Comertului;
-codul unic de inregistrare;
-atribut fiscal;
-sediul social;
-contul bancar;
-capitalul social;
-seria si numarul fiscal;
De asemenea,formularele cu regim special pot fi personalizate complex adica vor avea
imprimate in modelul formularelor sigla,emblema sau elemente grafice de identificare
in diferite culori.
b)DOCUMETE FARA REGIM SPECIAL
COMPLETAREA DOCUMENTELOR PENTRU PRINCIPALELE

TRANZACTII ECONOMICE
1.DOCUMENTE PRIVIND OPERATII CU ACTIVE FIXE
a)Factura fiscala este un document tpizat cu regim special care atesta transferule
proprietate al produselor si marfurilor cu ocazia vanzarii-cumpararii.Pe baza facturii se
efectueaza la banca plata furnizorului si incasarea clientului.
Se intocmeste manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul in 3 exemplare de catre

compartimentul vanzarii al furnizorului.
__________________________________________________________________ 303
_____________________________________________________________________
Circula: exemplarul nr 1 la cumparator si exemplarele nr 2 si 3 raman la furnizor.
Se arhiveaza: exemplarul 2 la compartimentul vanzari al furnizorului,exemplarul 3
la compartimentul financiar-contabil,exemplarul 1 la compartimentul financiar-contabil
al cumparatorului.
Operatia inregistrata:Achizitie mijloace fixe.
b)Proces-verbal de receptie,document in care se consemneaza concluziile comisiei de

receptie cu ocazia achizitiei mijloacelor fixe.
Se intocmeste:in 3 exemplare;
Circula:compartimentul investitii-dezvoltare,exemplarul 2 si la compartimentul
financiar-contabil exemplarul 1 si 3.
Se arhiveaza:la compartimentele investitii si financiar-contabil.
Operatia inregistrata:receptie mijloace fixe.
c)Registrul numerelor de inventar este un document care serveste la atribuirea

numerelor de inventar mijloacelor fixe in vederea identificarii lor.
Se intocmeste intr-un singur exemplar sub forma de registru:

Nu circula fiind document de inregistrare contabila;
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
Operatia inregistrata:Receptie mijloace fixe.
d)Fisa mijlocului fix este un document de evidenta analitica a mijloacelor fixe si se

pastreaza pe toata durata folosirii mijlocului fix,oferind informatii tehnice si contabile
privind mijlocul fix.
Se intocmeste intr-un singur exemplar.
Nu circula,fiind un document de inregistrare contabila.
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil unde fisele se structureaza pe grupe
de mijloace fixe iar in cadrul lor pe locuri de folosinta.
Operatia inregistrata:receptie mijloace fixe.
__________________________________________________________________ 304
_____________________________________________________________________
e)Nota de receptie si constatare de diferente,este un document care evidentiaza
operatia de receptie a materiilor prime aprovizionate pe baza facturii sau avizului de
insotire a marfii.Se confrunta datele din factura sau aviz cu cele din nota de
receptie,constatandu-se sau neconstatandu-se diferente,in plus sau in minus.
Se intocmeste in 2 exemplare daca nu se constata diferente sau in 3 exemplare daca

apar diferente constatate de catre comisia de receptie.
Circula,la gestiunea depozitului in toate exemplarele dupa care exemplarul numarul 1
se preda contabilitatii.
Se arhiveaza la compartimentul aprovizionare si compartimentul financiar contabil.
Operatiunea inregistrata:Aprovizionare materii prime.
f)Fisa de magazie este un document folosit pentru evidenta sortimentala a materiilor

prime la locul de depozitare si stabilirii scriptice a stocului prin diferenta intre intrari si
iesiri.Evidenta se tine in etalon natural.
Se intocmeste intr-un singur exemplar pentru fiecare fel de materie prima de catre
gestionar.Compartimentul contabilitate verifica periodic inregistrarile in ,,Fisa de
magazie ,, si consemneaza efectuarea confruntarii datelor intre contabilitate si gestiune
la rubricile:numar,data si semnaturi de control.
Nu circula,fiind document de inregistrare gestionara.
Se arhiveaza la compartimentul contabilitate.
Operatie inregistrata:Consemnarea in ,,Fisa de magazie,, a operatiei de primire in
gestiunea depozitului de materii prime.
2.DOCUMENTE PRIVIND OPERATIILE CU MATERII PRIME

Bon de consum document de inregistrare a eliberarii din magazie a materiilor prime
si scaderea din gestiunea depozitului.
Se intocmeste in doua exemplare de catre compartimentul productie (la rubrica

cantitate necesara) si de catre gestionar la rubrica cantitatea efectiva.
__________________________________________________________________ 305
_____________________________________________________________________
Circula la compartimentul productie,gestiune materii prime si compartiment
contabilitate.
Operatie inregistrata:Eliberarea de materii prime pentru consumul productiv.
3.DOCUMENTE PRIVIND OPERATII CU MARFURI

a) Factura fiscala
Operatia inregistrata:Achizitie marfuri in magazin.
b)Nota de receptie.Este un document similar cu ,,Nota de receptie si constatare de

diferente,, de la materii prime cu deosebirea ca la activitatea de aprovizionare marfuri
intervine o structura specifica a calculului pentru vanzare.
c)Raport de gestiune este un document de evidenta operativa a gestiunilor global-

valorice.Structura formularului permite stabilirea zilnica a soldului scriptic final dupa
formula:
SOLD PRECEDENT + INTRARI - VANZARI = SOLD FINAL.
Calculul se face separat pentru marfuri si ambalaje.
Se intocmeste in doua exemplare de catre gestionar.

Circula la gestionar si compartimentul contabilitate.
Operatia inregistrata: Stabilirea situatiei scriptice a gestiunii magazinului alimentar.
d)Monetar,document de operatiuni banesti folosit pentru centralizarea numerarului pe

unitati monetare.Este un formular cu regim special care presupune urmarirea si
controlul circulatiei si arhivarii documentului.
Se intocmeste in doua exemplare de catre casier si verificat de catre gestinar.

Circula la gestionar si contabilitate.
Operatie inregistrata:Stabilirea incasarilor in numerar din vanzarea zilei.
__________________________________________________________________ 306
_____________________________________________________________________
4.DOCUMENTE PRIVIND OPERATII BANESTI

a) Registrul de casa este un document de evidenta operativa privind operatiile prin
casierie.
Se intocmeste zilnic de catre casier in doua exemplare.La sfarsitul zile exemplarul

nr.1 se preda compartimentului financiar-contabil iar exemplarul nr.2 ramane ca carnet.
Circula exemplarul nr.1 la compartimentul financiar-contabil iar exemplarul nr.2 la
casierie.
Operatii inregistrate: Incasari si plati casierie.
b) Extras de cont este un document de evidenta operativa a operatiilor banesti

efectuate in contul agentului economic de catre banca.
Se intocmeste cu ajutorul tehnicii de calcul in 2 exemplare de catre banca.

Circula exemplarul nr 1 la compartimentul financiar-contabil si exemplaru 2 la
banca.
Operatii inregistrate: Incasari si plati din contul de la banci.
c)Ordin de deplasare este un document de decontare intre agentul economic si

salariatul care efectueaza deplasarea in interes de serviciu.
Se intocmeste din dispozitia conducerii intreprinderii la compartimentul resurse

umane,in 2 exemplare,din care exemplarul nr 1 se preda delegatului iar exemplarul nr.2
la carnet.
Circula la delegat si compartimentul financiar-contabil.
Se arhiveza la compartimentul financiar-contabil.
Operatia inregistrata:Acordare avans de deplasare.
__________________________________________________________________ 307
_____________________________________________________________________
d) Dispozitie de incasare/plata catre casierie,este un document justificativ al
operatiilor de incasare sau plata din casierie.
Se intocmeste intr-un exemplar de catre compartimentul financiar-contabil.In cazul

utilizarii ca si dispozitie de plata se intocmeste cand nu exista alte documente prin care
se dispune plata.In cazul utilizarii ca si dispozitie de incasare se intocmeste pentru
operatii determinate de situatia cand nu se intocmeste documentul chitanta.
Circula la compartimentul financiar-contabil.
Operatia inregistrata: Eliberarea numerarului pentru avans de deplasare.
e) Lista de avans chenzinal este un document de evidenta a drepturilor salariale

acordate cu ocazia chenzinei A a lunii curente.
Se intocmeste in 2 exemplare de catre compartimentul resurse umane.

Circula la compartimentul resurse umane,la casierie pentru plata sumelor aferente,la
compartimentul financiar-contabil.
Operatie inregistrata:Acordare avans chenzinal.
f) Cec pentru ridicare de numerar este un document de dispozitie folosit pentru

justificarea operatiei de ridicare a numerarului de la banca la care agentul economic are
deschis contul curent.Este un formular tipizat cu regim special la care se foloseste hartie
imprimata cu elemente de siguranta.
Se intocmeste intr-un exemplar de catre compartimentul financiar-contabil si care se

preda apoi casierului.Fiecare fila a documentului are 2 parti:partea care se detaseaza si
se preda bancii pentru a i se elibera numerarul si partea care ramane la cotor pentru
evidentierea si controlul operatiunilor banesti.
Circula la casier,banca si compartimentul financiar-contabil.
Operatie inregistrata: Ridicare de numerar de la banca.
__________________________________________________________________ 308
_____________________________________________________________________
g) Ordin de plata este un document de dispozitie prin care agentul economic da ordin
bancii unde are deschis contul sa plateasca din contul sau o suma de bani catre
beneficiar.Este un formular tipizat cu hartie autocopiativa in trei culori.
Se intocmeste in trei exemplare de catre compartimentul financiar-contabil.

Circula la banca (exemplarul nr 2),la beneficiarul de suma prin intermediul bancii
sale (exemplarul nr 1),la platitor (exemplarul nr 3);
Operatie inregistrata: Achitare furnizor prin contul de la banca.
h)Monetar este un document de evidenta a numerarului realizat din operatiuni

banesti.
i) Foaie de varsamant este un document care consemneaza operatia de depunere a

numerarului de catre agentul economic la banca.Este un formular tipizat imprimat cu
elemente de siguranta.
Se intocmeste in 2 exemplare,manual de catre casier sau in sistem informatic de

catre banca.
Circula la casierie,banca,compartimentul financiar-contabil.
Operatie inregistrata:Depunere numerar la banca.
AVIZ DE INSOŢIRE A MARFII
__________________________________________________________________ 309
_____________________________________________________________________
Furnizor SC SIMACO SA Cumpărător SC Izoterm SA
(denumire, forma juridica) (denumire, forma juridica)
Nr.ord.registru com./an J/22/324/1992 Nr. de inregistrare fiscala R5200247
Nr. de inregistrare fiscala R1983111
Localitatea IASI Localitatea IASI
Nr. facturii 024547
Judeţul IASI Judeţul IASI
Data (ziua,luna,anul) 07.04.2011
Nr SPECIFICAŢIA UM Cantitatea Preţ unitar Valoare

crt (produse,ambalaje,etc) livrata (fara TVA) -lei
0 1 2 ........... .............. ..............
1 Ciment kg ........... ............ .................
Semnătura şi ştampila Date privind expediţia

Furnizorului Numele delegatului Vlad Ilie
........................................ Total ..........
mijlocul de transport auto
nr. IS 03 BTC
__________________________________________________________________ 310
_____________________________________________________________________
SC Izoterm SA FISA DE MAGAZIE Pagina
Materialul (produsul), sort, calitate, marca, profil, dimensiune

Magazia 02
AMORSA GV/MS
Pret unitar
COD U.M. Stoc normat Stoc de siguranta
Lei B
kg 115.000
Document Numar de Semnatura

INTRARI IESIRI STOC
Data Numar Felul control de control
17.06 1210 NIR 30 30
20.06 325 BC 20 10
MODULUL VIII
ACTUALIZAREA STOCURILOR DE PRODUSE
Stocul de etalare din sala de vânzare
Stocul de etalare se impune a fi avut în vedere, în primul rând din necesitatea asigurării
unei suprafeţe minime pentru prezentarea asortimentului de mărfuri, ştiut fiind faptul că
există un raport între numărul de exponate dintr-un anumit reper şi posibilitatea
realizării unui volum optim al vânzărilor.
Se admite, astfel, că sunt necesare minim 2 sau 3 bucăti din acelaşi articol pentru ca
acesta să aibă şansa de a opri privirea unui client. Astfel spus, se poate presupune că
unei creşteri a linearului unui raion îi corespunde o creştere a volumului vânzărilor ,
însă această creştere este limitată prin existenţa a două restricţii :
Un număr minim de bucăţi dintr-o anumită referinţă care dacă nu este atins, nu
permite realizarea unei vânzări corespunzătoare ;
Un prag de saturaţie, peste care, dacă se trece, nu se va obţine o sporire a
vânzărilor.
Linearul este “lungimea de expunere” a produselor într-un magazin.
__________________________________________________________________ 311
_____________________________________________________________________
Stocarea în depozit se face în funcţie de viteza de circulaţie a produselor depozitate.
Produsele depozitate pentru un timp scurt sunt stocate în apropierea culoarului principal
de circulaţie, cele care sunt stocate pentru mult timp sunt aşezate în zonele mai
îndepărtate.
Culoar
Zona I - se stochează mărfuri care au o viteză mare de circulaţie
Zona II - se stochează mărfuri care au circulaţie lentă
Zona III - se păstrează stocurile de rezervă
DIALOGULUI COMERCIAL
ETAPA I - etapa de primire a cumparatorului Aceasta etapa deschide actul de vanzare
si are ca scop declansarea relatiei vanzator-cumparator. Se realizeaza prin:
salutul cumparatorului cu (BUNA ZIUA) sau cu inclinarea capului (gest de politete sau
de atentionare);
zambetul comercial ce insoteste salutul: privire senina, destinsa, calma vanzatorului in
ochii cumparatorului ; vanzatorul sa nu fie posomorat, expresia fetei sa nu fie severa,
fara mutra acra, sa fie vesel, senin si bine dispus;
starea de comunicare psihica favorabila si atitudine serviabila.
ETAPA II – etapa de cunoastere a nevoii cumparatorului
In aceasta etapa vanzatorul identifica trebuintele cumparatorului si orienteaza nevoia
acestuia catre fondul de marfa din magazin. Se pun intrebarile: Ce doriti? Cu ce va
putem servi?
ETAPA III-etapa de prezentare si oferire a produselor In aceasta etapa vanzatorul pune
in valoare calitatile si parametri functionali ai produselor. Prezentarea verbala se face pe
principiile:
Individualitatii – se scot in evidenta calitatile deosebite si caracteristicile tehnice ale
produsului, iar cumparatorul va fi tratat ca un individ cu o personalitate si gusturi
deosebite – Pentru dvs., in mod special, va pot oferi produsul x de o calitate deosebita
Esteticului – se pune accent pe latura estetica a produsului – Bluza va vine perfect!
Simbolismului – imagini detaliate despre utilizare, preparare, combinare, asortare a
produselor in viata cotidiana – cliantul e interesat cum se intretine un tricotaj, cum se
poarta, cu ce –l poate asorta, ce accesorii sa-i adauge)
__________________________________________________________________ 312
_____________________________________________________________________
Realismului si adaptarii – sa nu insele cumparatorul, sa nu induca in eroare, sa nu
exagereze, sa prezinte adevarul
Aisbergului – vanzatorul sa nu accepte neconditionat motivul de necumparare declarat
de client, ci prin intrebari si contraargumente bine alese, sa caute sa afle motivul real
ETAPA IV – etapa de calcul a contravalorii produselor si intocmirea bonului. Aceasta
etapa presupune incasarea banilor si intarirea deciziei de cumparare. Mimica
vanzatorului reia zambetul comercial, miscare rapida, coordonata. La intocmirea
bonului se spune amabil – va fac imediat bonul. Bonul se inmaneaza cumparatorului cu
pozitia corpului si capului putin inclinata. Vanzatorul indica verbal si prin gesturi
pozitia casei de marcat
ETAPA V - etapa de incheiere a vanzarii si a despartirii de cumparator Aceasta etapa
consta in intarirea convingerii cumparatorului ca alegerea facuta este cea mai buna. La
primirea bonului, vanzatorul nu va lasa clientul sa astepte, va opri servirea celorlalti si
va oferi prompt pachetul. La inmanarea pachetului se va spune multumesc si alegerea
facuta de dvs. este foarte buna, folosindu-se zambetul comercial. Se incearca
transformarea cumparatorului in client permanent la despartire folosindu-se zambetul
comercial si va rugam sa mai treceti pe la noi. Pentru dvs. va rugam sa mai treceti pe la
noi. Pentru dvs. vom avea intotdeauna ceva deosebit sa va oferim. Cumparatorul va fi
condus la iesirea din magazin, daca e posibil.
Conditii imperative pentru a fi un bun vanzator:
1.Comportament adecvat fata de client:
2.Incredere in fortele proprii:
3.Trebuie sa respecte etica, sa nu vanda orice si oricui:
4.Trebuie sa fie tenace si perseverent: Vanzatorul trebuie sa informeze bine clientul,
deoarece un clint bine informat, chiar daca nu a cumparat imediet, va reveni.
Secretele celor mai buni vanzatori:
Nu neglijati niciodata infatisarea dvs.
Fiti intotdeauna amabil si zambitor!
Nu judecati clientii la prima vedere.
Nu uitati ca functia esentiala a dvs. e de a presta un serviciu clintului si de a rezolva o
problema, nu de a vinde orice.
Nu promiteti nimic daca stiti ca nu puteti sa va tineti de cuvant.
__________________________________________________________________ 313
_____________________________________________________________________
Sa stiti sa inspirati clientului dorinta de a cumpara produsul oferit.
Sa fiti la curent cu tot ce se intampla.
Concentrati-va energia asupra vanzarii produsului oferit, nu asupra denigrarii
concurentei.
Sa stiti sa spuneti nu, daca un client doreste un produs ce nu i potriveste.
Nu ezitati sa repetati clientului ca face alegerea cea mai buna cumparand prousul
respectiv.
Vindeti cele mai bune produse! Combinatia vanzator bun-produs bun e cheia
succesului.
Cerintele imbunatatirii servirii cumparatorilor:
Adu-i inapoi. Dati cumparatorilor ce doresc si ei vor reveni in magazin.Promite mai
putin si ofera mai mult. Cumparatorii se asteapta sa-ti tii cuvantul. Cumparatorii sunt
incantati cand servirea e mai buna decat s-au asteptat.
Cumparatorul e rege. Raspunde intotdeauna cu da la ceea ce doreste clientul. Daca nu
raspundem la cererile clientului el va merge in alta parte. Daca insulti clientii ei nu vor
reveni si vor spune si altora despre insatisfactia lor . Trateaza-ti clientii exact cum ti-ar
placea sa fii tratat.
Rezolva prompt nemulumirile clientilor. Daca o problema nu e rezolvata pe loc, devine
costisitoare pentru firma.
Incurazeaza relamatiile. Daca clientii iti spun ce e gresit, deficienta e imediat reparata.
Oamenii cumpara mai intai oameni. Imprezioneaza clientii. Banii investiti in pregatirea
personalului sunt eficienti.
Oamenii cumpara avantaje, nu caracteristici.
Foloseste numele clientilor ori de cate ori e posibil.
COMPORTAMENT
Fig. 1
Marketingul abordează noţiunea de comportament al consumatorului atât în sens
restrâns, cât şi în sens larg, dar cei mai mulţi specialişti se plasează cu definirea lui între
cele două extreme. Astfel, în sens restrâns comportamentul consumatorului reflectă
__________________________________________________________________ 314
_____________________________________________________________________
“ conduita oamenilor în cazul cumpărării şi / sau consumului de bunuri şi servicii iar în
sens larg el cuprinde întreaga conduită a utilizatorului final de bunuri materiale şi
imateriale.
Fig. 2. Factorii ce influenţează comportamentul consumatorului
__________________________________________________________________ 315

Suport Curs Lucrator in Comert Avrameni

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Lucrator in Comert Avrameni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRĂTOR ÎN COMERŢ

Elaborat de catre AMIRONESEI GABRIEL, Expert elaborare materiale S în cadrul

Modul Capitole Pag.

Vanzatorii din magazine si piete vand clientilor marfuri si probeaza calitatea

La sfarsitul cursului se vor dobandi urmatoarele competente:

1.Aplicarea legislației în vigoare privind sănătatea și securitatea în muncă,

Comunicarea este activitatea complexă de transmitere şi receptare inteligentă a

Cu toţii ne dezvoltăm propriul nivel de comunicare la locul de muncă. Învaţă să

1 Factorul munca – conditie generala a oricarei activitati – se asigura, ca si ceilalti

1.Evaluarea experientei de munca

3. Intrebari pentru tinerii absolventi

4. Intrebari pentru persoanele care revin in activitate

5.Intrebari pentru cei ce urmaresc o schimbare a evolutiei carierei

6. Intrebari pentru cei calificati

Ca o concluzie reclama noastră este scrisoarea de intenţie,care trebuie să aibă o

Înfiinţarea firmelor mici, persoane fizice, asociaţii familiale, societăţi comerciale

NOŢIUNI DE PIAŢĂ - MARKETING

Înfiinţarea firmelor mari

CADRUL LEGISLATIV GENERAL PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN

a. ACCIDENTE CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA

b. ACCIDENTUL CARE A PRODUS INVALIDITATEA

3. COMUNICAREA, CERCETAREA SI RAPORTAREA EVENIMENTELOR

4. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

APLICAREA NORMELOR P.S.I

PRECIZAREA UNOR EXPRESII SI TERMENI REFERITOARE LA PROTECTIA

2. SUBSTANTE SI DESEURI PERICULOASE

3. RADIATIILE SI SURSELE DE RADIATII

Surse de poluare radioactiva

Actiunea fiziologica a radiatiilor

4. PROTECTIA SURSELOR MATERIALE, A APELOR SI ECOSISTEMELOR

Substanţele cu potenţial toxic prezente în produsele alimentare

În ţara noastră se permite utilizarea urmatorilor coloraţi sintetici:

Nr CE | Denumire comuna |Nr index sau descriere culoare

La folosirea coloranţilor sintetici trebuie să se ţină seama de urmatoarele:

Igiena individuală a lucrătorului din alimentaţie publică

Igiena locului de munca si igiena circuitului de produse

Masuri de curăţenie şi întreţinere a curăţeniei

Substante chimice utilizate pentru spalare

Dezinfectia in unitatile de alimentatie publica

Epidemilogia bolilor tranmisibile

Toxiinfectia alimentara cu Salmonella

Toxiinfectia alimentara cu Shigella

Toxiinfectia alimentara cu E. Coli

Toxiinfectia alimentara cu stafilococi si streptococi

Toxiinfectia alimentara cauzate de bacilul botulinic (Clostridium botulinum)

ASIGURAREA CADRULUI GENERAL DE DESFĂȘURARE A CTIVITĂȚII

Locul şi rolul proceselor secundare şi principale în sistemul tehnologic al

Structura funcţională a magazinului

Tehnologia amenajării suprafeţei de vânzare

Implantarea raioanelor şi suprafaţa de vânzare a magazinului

Echipamentul de prezentare şi vânzare a mărfurilor Echipamentul comercial

Fluxul clienţilor în sala de vânzare

Etalarea mărfurilor în magazine

Locul şi rolul proceselor secundare în sistemul tehnologic al depozitului

În funcţie de orientarea lor, depozitele sunt :

Locul de amplasare al depozitului se alege în funcţie de:

Amenajarea depozitului este în funcţie de:

Operaţiile ce se execută în depozite sunt:

Depozitarea mărfurilor: păstrarea mărfurilor în afara spaţiilor de vânzare - cu scopul

Ca tehnici de depozitare pot fi:

Echipamentele folosite în depozit sunt:

PREZENTAREA PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR AFERENTE VÂNZĂRII

3. Distributia fizica (logistica)

Transportul produselor este componenta de baza a distributiei fizice reprezentand