Proiect didactic

Grupa 5-17
Profesor: Zabornii Iulian
Data 03.09.2018
Dirigenţie
Şcoala Profesională Nr.1 mun. Bălţi
Tema: „Limba, istoria si pămantul sunt cei trei piloni care ţin o naţiune - Ion
Druţă la cei 90 de ani împliniţi”.

Tipul lecţiei: reactualizarea cunoştinţelor, dobîndirea noilor cunoştinţe.

Tehnici de organizare: dezbaterea, discuţia dirijată, problematizarea, exerciţii
creatoare, cincinel etc
Obiective operaţionale:
 Să numească operele lui Ion Druţă;
• Să descopere temele druţiene;
• Să respecte valorile materiale şi spirituale ale poporului;
 Demersul lecţiei
Mersul Activitatea profesorului - elevului Strategii
orei didactice
1 2 3
Evocare Bună dimineaţa! Bine aţi revenit pe băncile şcolii. Mă Activitatea
bucur să vă văd plini de energie,dornici de a face carte. frontală
Aş dori sa încep mica noastră lecţie cu un motto

„Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe

care se ţine neamul.” Ion Druţă Comentarea
motto-ului

Care este patria noastră?

Ce cunoaşteţi despre scriitorul Ion Druţă?
Stiţi ce sarbatorim astăzi, 3 septembrie? Chestionar
(întrebări
Vom vorbi azi la prima temă de discuţii aniversarea a 90 de răspunsuri)
ani de la naşterea scriitorului Ion Druţă.
Propun elevilor un video despre viaţa şi activitatea
scriitorului.
https://www.youtube.com/watch?v=bZQi50qVl9E Video
Descoperirea
Realizarea
sensului Propun elevilor 10 cărţi ale lui Ion Druţă care merită citite
toamna aceasta. În perechi lecturează rezumatele operelor. Lectura
Lucrul in
(anexa) perechi

–Ce teme aţi dedus din aceste rezumate?

Fiecare elev lipeşte câte o raza pe care este scris Activitate
răspunsul la întrebare. frontală
Argumentare,
dezbatere.
 Activitate
Reflecţia Vă propun spre vizionare un o variantă modernizata a operei frontală
«Frunze de dor».
https://www.youtube.com/watch?v =iJIlUn0H9Z4

Extensia Lumânarea recunoştinţei: Monumentul Lumânarea

Recunoştinţei ,amplasat la intrarea în oraşul Soroca are o Audierea
înălţime de 24 de metri. El a fost ridicat în anul 2004, dar Descoperirea
ideea a fost lansată de Ion Druţă cu mult timp înainte. Mii de Brainstorming
vizitatori din diferite colţuri ale lumii vin, în fiecare an, să
viziteze sculptura.
"Maestrul Ion Druţă, pe lângă faptul că este un scriitor
talentat, s-a dovedit că are şi o extraordinară intuiţie istorică.
Monumentul este construit din piatră de cosăuţi. Vizitatori vin Discuţia
foarte mulţi, mai ales că zona are şi un peisaj foarte frumos", ghidată
a spus muzeograful la Muzeul de Istorie şi Etnografie din
Soroca, Victor Botnaru.
Pentru a ajunge la Lumânarea Recunoştinţei din Soroca,
vizitatorii trebuie să urce 600 de trepte.
https://www.youtube.com/watch?v=HgA_rDIvtco
Părerea scriitorului despre radăcinile limbii materne.
https://www.youtube.com/watch?v=8VCBTfCnr5M
 Anexa

„Ultima lună de toamnă” este nuvela despre rostul omului pe

pământ, cuprinsă de un lirism profund. Tata, capul familiei aflat în
toamna vârstei, plecă să-şi viziteze copiii. Aceştia au cam uitat de
casa părintească, iar bătrânul le duce dorul. Cei şase copii îşi
trăiesc viaţa departe de părinte, iar tatăl prin această călătorie
reuşeşte să viziteze toate locurile de care-l leagă soarta.

„Horodişte”. Nuvela scoate în evidenţă imaginea tatălui, care este

tipicul ţăran dornic de pământ. Naratorul îşi admiră tatăl găsindu-l
dur, voinic, dar, în acelaşi timp, enigmatic. Acesta lasă şi obiceiul
de a juca cărţi pentru a nu-şi pierde averea, dar deprinderea de „a-i
înţepa” pe oameni îi rămâne.

„Clopotniţa”. Horia este protagonistul operei, fiind un bun

gospodar şi un soţ iubitor. Din cauza Clopotniţei ajunge a fi
duşman cu Balta, deoarece acesta are un rol esenţial în viaţa lui.

„Frunze de dor”. Pentru cei visători propunem frumoasa poveste

de dragoste dintre Gheorghe şi Rusanda. Mugurii iubirii s-au
înfiripat între cei doi în anul 1945, la sfârşitul războiului şi apariţia
primelor licăriri de pace. Memorii, aşteptări, frica războiului,
teamna de noul care vine, toate acestea se regăsesc în roman.

„Povara bunătăţii noastre”. Satul Ciutura din Câmpia Sorocii şi

destinul localnicilor sunt descrise în timpul regimului sovietic.
Atunci când pădurile Basarabiei erau doldora de soldaţi, în satele
Moldovei era secetă, foame şi colhozuri. Protagonistul Onache
Cărăbuş încântă prin bunătate şi înţelepciune. Acesta este
prizonierul sistemului, dar cu gândurile şi ideile mereu la copii şi
familie.
„Păsările tinereţii noastre”. Opera este o dramă profundă a
protagoniştilor. Pavel Rusu este un sclav al timpurilor, iar măuşa
Ruţa - păstrătoarea de tradiţii. Aceştia şi-au trăit drama vieţii în
satul Valea Cocorilor, au agonisit multe, au avut bucurii, dar şi
tristeţi. Mătuşa este femeia cu experinţă, acea bunicuţă ce ştie
toate „doftoriile”. Ciocârliile şi cocorii sunt păsările îndragite ale
amândurora, aceasta relevând temperamentul visător al
peronajelor.

„Samariteanca”. Reîntoarcerea la cele sfinte, la suflet şi la firul

ce vine de la Adam şi Eva este cheia acestei opere druţiene. Aici
regăsim filozofia vieţii şi realitatea dură, care ne dictează să fim
nişte materialişti. Samariteanca este fata pură, ce protejează casa
lui Dumnezeu. Acesta s-a jertfit mănăstirii, după ce a văzut un vis.

„Biserica albă”. Acţiunea are loc în timpul instaurării Regimului

Fanariot în Ţările Române. Biserica din sat se ruinează, iar
Ecaterina încearcă să repare lăcaşul sfânt. Dragostea faţă de
Dumnezeu a făcut ca biserica să se înalţe pe malul Nistrului şi să
minuneze toată lumea, chiar şi pe soldaţii sovietici.

„Toiagul păstoriei”. Ciobanul singuratic care locuieşte în vârful

dealului este protagonistul romanului. Acesta are puternice
rădăcini în pământul strămoşesc, de aceea îşi construieşte o casă
în vârf de deal. Toate aceste s-au întâmplat în urma deportării
cibanului în Siberia, dar munca şi tăria de caracter i-au ajutat să
reziste şi să se reîntoarcă acasă.

„Sania”. Moş Mihail este cuprins de trecerea timpului şi dorinţa

de a făuri ceva deosebit. Munca îi aduce simţul împlinirii, chiar
dacă soţia nu-i înţelege visul şi necesitatea împlinirii acestuia.
Viaţa este trecătoare, iar lucrurile valoroase rămân mereu aceleaşi
pentru oamenii cu verticalitate, exemplu elocvent fiind Moş
Mihail.