Curs postuniversitar de specializare în reabilitarea patrimoniului construit

UBB – Cluj-Napoca

Intervenții la ruine

arh. Laurențiu Komaromi-Gheorghe

februarie 2018
 Introducere
Lucrarea de față dorește analizarea modului adecvat adecvat de abordare a
intervențiilor asupra ruinelor, din punctul de vedere al tratatelor internaționale din domeniu
și al pericolelor care caracterizează acest tip de construcții. Concluziile acestei analize vor
fi exemplificate în cadrul unui studiu de caz.

Definiții
În conformitate cu dicționarul explicativ al limbii române - „Dicționarul Explicativ al
Limbii Române" „ruina" este “ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată;
dărâmătură”1, conform Wikipedia definiția este puțin mai nuanțată, aceasta precizând că
ruina este un “termen care se referă la o construcție părăsită care a ajuns într-o stare de
paragină, fiind prezente numai resturi din construcția inițială” 2, precizându-se, în plus, că
acestea au ajuns în paragină datorită “lipsei de întreținere sau distrugeri intenționate” 3.
O altă definire a „ruinei" o putem găsi în proiectul „RUINS" - elaborat de ICOMOS-
Polonia4, prin care este definit ca „locul care în prezent este neutilizat și incomplet,
datorită abandonării, redundanței sau a stării în care se află, care de regulă nu mai este
întreținut și pare puțin probabil să își recâștige utilizarea, funcțiunea sau scopul original
sau unul înlocuitor altul decât interpretarea” (cercetarea istorică).

Pericole identificate
Ruinele sunt în pericol din două motive:
-„în primul rând toate ruinele istorice se află într-o stare perpetuă de distrugere
(rezultată din lipsa unor sisteme adecvate de protecție împotriva condițiilor
meteorologice). De aceea protecția lor tehnică – presupunând o minimă intervenție de
formă și conținut – este dificilă și costisitoare, și în plus este un proces continuu. Un astfel
de proces este dificil de realizat, de aceea pentru multe ruine procesul de distrugere
înaintează;
- în al doilea rând, stadiul ruinelor deseori nu este considerată o formă propice de
întreținere a obiectivelor istorice. În ultima vreme tot mai des proprietarii, utilizatorii, opinia
publică, jurnaliștii și comunitățile locale solicită reconstrucția ruinelor. Ruinele reconstruite
sunt transformate în hoteluri, restaurante, muzee, birouri etc. Aceste tipuri de
reconstrucție distrug ireversibil ruine istorice autentice”5

Conservare vs. restaurare/reconstruire

“Ruinele, și în special cele ale castelelor, care au jucat un rol important în
dezbaterile de la începuturile sec. al XIX-lea privind ruinele, oferă o perfectă ilustrare a
conservării, la care Carta de la Atena deja se referă: În cazul ruinelor, conservarea strictă
este necesară … Aici valoarea monumentelor derivă de la stadiul fragmentat, ruinat ce ne
aduce aminte de trecut, istoria făcându-și simțită prezența prin «rănile timpului». Oscilând
între ideea reconstrucției, care mai apare câteodată și în zilele noastre, și idea lăsării
ruinei «să piară în frumusețe» care își are și ea adepții (cea din urmă fiind o reacție de
înțeles la distrugerea efectivă a monumentelor istorice ca rezultat al primei abordări),
ideea conservării trebuie să caute calea corectă pentru fiecare caz în parte: de exemplu
stabilizarea pereților – dar doar stabilizarea acestora, fără falsificarea caracterului ruinei
prin adăugiri inutile.”6

1
***, „Ruină”, Dexonline, dictionary al limbii române, https://dexonline.ro/definitie/ruina, accesat în
09.02.2018
2
***, „Ruină”, ro.Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruin%C4%83, accesat în 09.02.2018
3
***, „Ruins”, en.Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Ruins, accesat în 09.02.2018
4
Chris Jonson, Ian Travers, Jessie Briggs, Ruins. A guide to conservation and management, Commonwealth
of Australia, 2013, p.9 ,https://www.environment.gov.au/system/files/resources/e4e0fb1f-2553-4a3c-b454-
2f7d630cdd6a/files/ruins.pdf, accesat în 09.02.
5
***, Ruins. Sustainable re-use, preservation and modern management of historical ruins in Central Europe -
elaboration of integrated model and guidelines based on the synthesis of the best European experiences,
ICOMOS-POLAND, http://www.icomos-poland.org/en/projekty-pkn-icomos-2/89-ruins/232-about-
project.html, accesat în 09.02.2018
6
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation
and Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and
 „Reconstrucția nu este interzisă expres prin Carta de la Veneția, chiar adesea este
menținută: pasajul în cauză fiind art. 15 – «Orice intervenție de reconstrucție trebuie
exclusă a priori. Doar anastiloza poate fi acceptată, adică recompunerea părților existente
dar dezmembrate poate fi acceptată» – referindu-se exclusiv la săpăturile arheologice. În
contrast Carta de la Atena menționează metoda anastilozei ca fiind o formă specială de
reconstructie a ruinelor de toate tipurile: «În cazul ruinelor (…) trebuie luate măsuri pentru
reintegrarea fragmentelor originale care mai pot fi recuperate (anastiloză) acolo unde este
posibil. Sunt motive întemeiate pentru aprecierea anastilozei în conservarea arheologică,
printre altele și motive didactice, lucrările de conservare arheologică implică câteodată
reconstrucții parțiale, pentru interpretarea și explicarea contextului istoric… Însă, în
general putem concluziona că autorii Cartei de la Veneția, bazându-ne pe atitudinea
generală foarte restrictivă cu privire la adiții (care conform art. 12 «trebuie să se distingă
față de original»), au fost foarte sceptici cu privire la lucrările de reconstrucție”7.
O abordare mai prudentă asupra schimbărilor este enunțată de Carta de la Burra, al
cărui moto este: „fă cât este necesar pentru a face utilizabil locul, dar schimbă cât de puțin
posibil, pentru ca valoarea culturală să se păstreze”8. Astfel , „materialele și tehnicile
tradiționale sunt preferate pentru conservarea elementelor esențiale”9, iar „conținutul de
dispozitive și obiecte care contribuie la valoarea culturală a unui sit trebuie să fie păstrate
in situ. Mutarea lor este interzisă cu excepția cazurilor în care: scopul este asigurarea
securității si a păstrării; temporar pentru conservare sau expuneri; din motive culturale;
pentru sănătate și siguranță; sau pentru protejarea sitului. Aceste obiecte și dispozitive
trebuiesc reașezate când circumstanțele o permit și când este adecvat din punct de
vedere cultural.”10 Dar de cele mai multe ori ruinele sunt cele mai convenabile surse de
materiale de construcție utilizate de comunitățile locale, astfel nici măcar șansa unei
anastiloze nu mai există.
„Deși nici o clădire nu se poate opune total îmbătrânirii, neglijenței și vandalismului,
nici argumente estetice sau dovezi arheologice nu pot justifica reproducerea unor părți
lipsă sau uzate.”11 Astfel existând riscul a fi realizate „schimbări inutile de elemente sau
reconstrucții parțiale sau totale ale unor elemente lipsă”12 pentru readucerea construcției
la o „stare perfectă.”13
Dar dacă totuși o „adăugire se dovedește a fi necesară, aceasta nu trebuie să
depășească estetic sau din punctul de vedere al trăiniciei pe cel original. Lucrările noi
trebuie să exprime nevoi moderne într-un limbaj modern.”14
În toate cazurile restaurarea/reconstrucția (parțială sau de completare) poate fi
acceptată „doar dacă sunt suficiente dovezi asupra unui stadiu anterior al sitului”15, adică
ar trebui să aibă la bază un proiect detaliat, păstrat din momentul construirii sau a - proiect
al releveului - unui releveu întocmit înainte de ruinare. În cele mai multe cazuri aceste
proiecte nu există sau nu se pot găsi, iar ilustrațiile și pozele de epocă sunt de regulă
puține sau surprind monumentul doar din anumite unghiuri, interioarele lipsind cu
desăvârșire.

restoration. I Monuments and sites, ICOMOS, 2004, p. 10

http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat în 11.02.2018
7
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation
and Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and
restoration. I Monuments and sites, ICOMOS, 2004, p. 19,
http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat în 11.02.2018
8
***, The Burra Charter (The Australia ICOMOS Charter for Places of Cultural Significance), Australia
ICOMOS Incorporated, 2013, „Preamble”, p. 1, http://australia.icomos.org/wp-content/uploads/The-Burra-
Charter-2013-Adopted-31.10.2013.pdf, accesat în 11.02.2018
9
Ibidem, „Article 4. Knowledge, skills and techniques”, p. 4
10
Ibidem, „Article 10. Contents”, p. 5
11
***, The Society for the Protection of Ancient Buildings. Principles and Philosophy, SPAB, p. 2
12
Ibidem, p. 1
13
Ibidem, p. 1
14
Ibidem, p. 2
15
***, The Burra Charter (The Australia ICOMOS Charter for Places of Cultural Significance), Australia
ICOMOS Incorporated, 2013, „Article 18. Restoration and reconstruction”, p. 7,
http://australia.icomos.org/wp-content/uploads/The-Burra-Charter-2013-Adopted-31.10.2013.pdf, accesat în
11.02.2018
 Totuși , înainte de orice intervenție asupra ruinelor , trebuie avut în vedere că „orice
formă de reconstrucție se bazează în primul rând pe certitudinea că istoria nu este
reversibilă: în anumite circumstanțe o stare fragmentată conferă un argument artistic valid
și autentic”16, precum și faptul că restaurarea sau conservarea monumentelor istorice „nu
vizează doar salvarea lor ca opere de artă ci și ca documente istorice”.17

Importanța socio-economică
„Protejarea ruinelor este problematică datorită procesului continuu de degradare, iar
utilizările actuale ale acestora sunt limitate”18, ori „abordarea tradițională a conservării
ruinelor s-a aplecat cu precădere asupra unui singur subiect – cum să păstrăm ruinele
istorice din punct de vedere tehnic”19, motiv pentru care trebuie avut în vedere și aspectul
socio-economic al acestora, aspect care este favorizat „de atribuirea unei folosințe utile
societății20, alta pe lângă cea culturală.
Astfel, „moștenirea culturală reprezintă un mare potențial de creștere economică,
generând valoare adăugată și prin aceasta cetățenii beneficiind direct. (Dar) este necesar
a se găsi un echilibru între păstrarea moștenirii culturale și realizare unei dezvoltări socio-
economice sustenabile a regiunii.”21
Una dintre puținele șanse de viabilizare a ruinelor este turismul. În cazul celor intens
mediatizate, ca cele din Roma, Athena, Egipt etc., asigurarea afluxului de vizitatori nu
constituie o problemă, dar în cazul altora , nu neapărat mai puțin importante , persistă
riscul marginalizării. Cele mai puțin frecventate ar putea fi incluse în cadrul unor trasee
tematice, în acest mod putându-se conferi o utilitate nouă unor ruine dintr-un anumit areal,
dar trebuie avut în vedere faptul că „conservarea și planificarea turistică pentru siturile
patrimoniale trebuie să asigure vizitatorilor o experiență valoroasă/bogată, mulțumitoare și
agreabilă”22, iar relația dintre acestea și turism „este una dinamică dar poate include valori
conflictuale.”23
În România, o altă problemă, a monumentelor în general și a ruinelor în special,
este statutul juridic. Astfel, proprietarul fie nu este cunoscut, sau imobilul este revendicat
și nu s-a soluționat cazul, sau chiar acesta a fost redobândit de proprietarii de drept, dar
aceștia nu au mijloacele financiare de a-l întreține. Motiv pentru care lucrări de
conservare/restaurare/reabilitare în vederea protejării și viabilizării acestora nu por fi
întreprinse.
Nici varianta trecerii lor în domeniul public nu este întotdeauna o soluție potrivită,
datorită cheltuielilor pe care aceste construcții le implică, bani de care nu toate autoritățile
dispun sau nu sunt dispuse să le aloce (unele autorități chiar preferând să nu se implice în
administrarea unor asemenea obiective).

Studiu de caz Castelul Kornis din Mănăstirea

„Clădirea principală a castelului a fost construită de către Kristóf Keresztúri intre anii
1573-1593, în stilul renascentist. În cursul timpului, castelul a fost mereu completat cu

16
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation
and Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and
restoration. I Monuments and sites, ICOMOS, 2004, p. 19,
http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat în 11.02.2018
17
***, The Venicen Charter. International Charters for the Conservation and Restauration of Monuments and
Sites (1964), ICOMOS, Article 3, p. 2, https://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf, accesat în 11.02.2018
18
***, Ruins. Sustainable re-use, preservation and modern management of historical ruins in Central Europe -
elaboration of integrated model and guidelines based on the synthesis of the best European experiences,
ICOMOS-POLAND, http://www.icomos-poland.org/en/projekty-pkn-icomos-2/89-ruins/232-about-
project.html, accesat în 09.02.2018
19
Ibidem
20
***, The Venicen Charter. International Charters for the Conservation and Restauration of Monuments and
Sites (1964), ICOMOS, Article 5, p. 2, https://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf, accesat în 11.02.2018
21
***, Ruins. Sustainable re-use, preservation and modern management of historical ruins in Central Europe -
elaboration of integrated model and guidelines based on the synthesis of the best European experiences,
ICOMOS-POLAND, http://www.icomos-poland.org/en/projekty-pkn-icomos-2/89-ruins/232-about-
project.html, accesat în 09.02.2018
22
***, International cultural tourism charter. Managing tourism at places of heritage significance (1999),
ICOMOS, Principle 3.4, p. 5, https://www.icomos.org/charters/tourism_e.pdf, accesat în 11.02.2018
23
Ibidem, Principle 2, p. 3
clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere. După ce domeniul devine proprietatea
familiei Kornis, în jurul anului 1673 Gáspár Kornis (1641-1683) ridică etajul al doilea al
clădirii principale, pe latura sudică. Fiul său Sigismund Kornis a renovat castelul în anul
1680. Tot el a reparat castelul și la începutul secolului al XVIII-lea, după ce acesta fusese
deteriorat în timpul revoltei Curuților. În 1720 adaugă două noi bastioane octogonale în
partea nordică, este refăcut turnul de la intrarea în castel, pe latura de vest, turn care mai
există și astăzi. În această perioadă are loc și redecorarea încăperilor castelului cu fresce
pe tavane. Sunt refăcute lucrările din lemn ale ancadramentelor ultimului etaj și scara
ornamentată cu motive populare și sunt aduse decorațiuni din piatră de tuf vulcanic de
Dej.”24 „Renovări mai semnificative la castel a făcut gróf Kornis Viktor în 1886. Gróf Kornis
Károly a renovat Bastionul Verde în 1906.”25
„În cel de al doilea război mondial o parte din castel a fost distrus, iar după
naționalizare, colecțiile sale au fost arse de comuniști sau au fost furate (…) După 1944 a
fost reclădită numai o parte a zidăriei în perioada 1975-1976, iar capela Kornis a fost
preluată de biserica ortodoxă. Nu au existat însă lucrări serioase de refacere a castelului
și domeniului, castelul ajungând astăzi în ruine. Castelul a rămas cunoscut și pentru
statuile celor doi inorogi care îi păzeau intrarea, până recent, când aceștia au fost
demontați datorită unei tentative eșuate de furt.”26

Ruinele Castelul Kornis – Clădirea principală. Imagine din arhiva proprie

„În partea nord-estică a domeniului există un pavilion ridicat în 1825, dispus pe două
laturi ale sale cu coloane dorice”27, construită de Kornis Karily28, care a funcționat ca
școală până în anii 2004-200629, după care a început un proces rapid degradare și
vandalizare a întregii clădiri.

Fosta școală. Imagine din arhiva proprie

24
***, „Castelul Kornis”, ro.Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Kornis, accesat în 09.02.2018
25
Peter Lengyel, „Castelul-cetate Kornis, Szentbenedek – Mănăstirea”, Peterlengyel. Despre oameni și
natură,
https://peterlengyel.wordpress.com/2013/08/03/castelul-cetate-kornis-szentbenedek-manastirea/, accesat
în 11.02.2018
26
***, „Castelul Kornis”, ro.Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Kornis, accesat în 09.02.2018
27
Ibidem
28
Radu Oltean, „Castelul cu inorogi de la Mănăstirea”, Art Historia, http://art-
historia.blogspot.ro/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html, accesat în 11.02.2018
29
Ibidem
 Conform definițiilor "ruinelor", Castelul Kornis din Mănăstirea și a școala de lângă
aceasta pot fi încadrate amândouă la categoria ruine. Dar poate ar fi necesar a se
introduce o delimitare între "o ruină" și "un monument ruinat". De exemplu, castelul ar
putea fi considerat "o ruină", dar școala de lângă doar "o clădire aflată într-o stare
avansată de ruinare", deci "un monument în ruină".
Poate este doar o problemă de semantică, dar poate, din diferențierea celor două
stadii ale unei construcții, ar putea rezulta și modul de abordare a intervenției asupra
acestora. Pe când asupra unei ruine ar trebui intervenit doar pentru conservarea acesteia,
împiedicarea avansării degradărilor (precum stipulează majoritatea tratatelor
internaționale de specialitate), iar monumentele în ruină , care mai au încă șansa stopării
fenomenul de ruinare, să fie restaurate.
Drept urmare reconstrucția ruinelor Castelului Kornis nu o consider a fi oportună,
recomandând păstrarea lui în forma actuală, iar cu privire la fosta școală de secol XIX din
apropiere, recomandarea ar viza restaurarea acesteia și atribuirea unei funcțiuni
adecvate, care să susțină „castelul ruină-monument”.
Asupra clădirilor sunt necesare a se realiza următoarele:
- întocmirea studiilor și expertizelor necesare pentru o mai bună cunoaștere a
ansamblului și a tuturor problemelor cu care se confruntă construcțiile (expertize
structurale, biologice, de fizica construcțiilor, cercetări arheologice, studii istorice,
de istoria artei și peisagistice);
- întocmirea proiectelor de conservare și respectiv de restaurare/reabilitare a
clădirilor, având în vedere utilizarea viitoare, în scop turistic (aplicarea soluțiilor
stabilite în studiile și expertizele elaborate pentru punerea în siguranță și
conservarea ruinelor castelului, realizând adiții minimale la nivelul acestora;
aplicarea soluțiilor de reabilitare a pavilionului alăturat, propuse prin studiile
realizate pentru adaptarea acestuia la noile funcțiuni pe care le va găzdui, dar fără
a leza integritatea monumentului);
- execuția lucrărilor de conservare și respectiv de restaurare/reabilitare
(implementarea tuturor prevederilor din proiectele tehnice elaborate, având în
vedere caracterul special al lucrărilor și importanța construcțiilor asupra cărora se
intervine, precum și starea avansată de degradare a acestora);
- execuția lucrărilor de punere în valoare a ansamblului și a zonei, inclusiv la nivelul
infrastructurii de acces (deparazitării de construcțiile improvizate din jur, aducerea
utilităților în zonă, facilitarea accesului auto și pietonal, realizarea lucrărilor
peisajere necesare etc.);
- dotarea sitului cu instalațiile și echipamentele necesare introducerii în circuitul
turistic (panouri de informare, iluminat arhitectural, instalații pentru facilitarea
accesului tuturor categoriilor de vizitatori etc.).

În loc de concluzii
“Nu numai din exemplul ruinelor ne este clar că a conserva înseamnă a păstra
monumentul chiar și într-o stare fragmentară: fragmentele unei fresce, a unei sculpturi, a
unei vaze sau a unui epitaf sunt toate obiecte a căror statut istoric nu ar trebui «falsificat»
prin adăugiri în sensul restaurării sau a renovării. Cu alte cuvinte, pentru anumite categorii
de monumente conservarea este prima și singura metodă!”30

30
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation
and Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and
restoration. I Monuments and sites, ICOMOS, 2004, p. 10,
http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat în 11.02.2018
 Bibliografie
Jonson Chris, Travers Ian, Briggs Jessie, Ruins. A guide to conservation and
management, Commonwealth of Australia, 2013,
https://www.environment.gov.au/system/files/resources/e4e0fb1f-2553-4a3c-b454-
2f7d630cdd6a/files/ruins.pdf, accesat în 09.02.
Lengyel Peter, „Castelul-cetate Kornis, Szentbenedek – Mănăstirea”, Peterlengyel.
Despre oameni și natură,
https://peterlengyel.wordpress.com/2013/08/03/castelul-cetate-kornis-szentbenedek-
manastirea/, accesat în 11.02.2018
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters
for Conservation and Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International
charters for conservation and restoration. I Monuments and sites, ICOMOS, 2004,
http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat
în 11.02.2018
Oltean Radu, „Castelul cu inorogi de la Mănăstirea”, Art Historia, http://art-
historia.blogspot.ro/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html, accesat în
11.02.2018
***, „Castelul Kornis”, ro.Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Kornis, accesat
în 09.02.2018
***, „Ruină”, Dexonline, dictionary al limbii române, https://dexonline.ro/definitie/ruina,
accesat în 09.02.2018
***, „Ruină”, ro.Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruin%C4%83, accesat în
09.02.2018
***, „Ruins”, en.Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Ruins, accesat în 09.02.2018
***, „Ruins. Sustainable re-use, preservation and modern management of historical ruins
in Central Europe - elaboration of integrated model and guidelines based on the
synthesis of the best European experiences”, ICOMOS-POLAND, http://www.icomos-
poland.org/en/projekty-pkn-icomos-2/89-ruins/232-about-project.html, accesat în
09.02.2018
***, International cultural tourism charter. Managing tourism at places of heritage
significance (1999), ICOMOS, https://www.icomos.org/charters/tourism_e.pdf, accesat
în 11.02.2018
***, The Burra Charter (The Australia ICOMOS Charter for Places of Cultural
Significance), Australia ICOMOS Incorporated, 2013, http://australia.icomos.org/wp-
content/uploads/The-Burra-Charter-2013-Adopted-31.10.2013.pdf, accesat în
11.02.2018
***, The Venicen Charter. International Charters for the Conservation and Restauration of
Monuments and Sites (1964), ICOMOS, https://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf,
accesat în 11.02.2018
***, The Society for the Protection of Ancient Buildings. Principles and Philosophy, SPAB