Dumitrașcu Mara-Georgiana

Specializarea: limba și literatura română-limba și literatura germană

Fiind băiet păduri cutreieram
Această poezie alcătuită din 4 strofe a fost scrisă de Mihai Eminescu. Sunt de
părere că Fiind băiet păduri cutreieram este o poezie galantă Eminesciană,
deoarece motivul naturii și cel al iubirii se regăsesc aici. Totodată cred că este o
poezie scrisă în perioada în care poetul nu se afla pe meleagurile natale și din
cauza dorului de casă și a vreunei iubite a și scris-o.
Consider că aceast text se încadrează în a doua etapă de creație eminesciană,
deoarece poezia este una de tip vizionar, se încadrează în curentul romantism,
este o poezie expresivă și este predominată de multe figuri de stil, metafore în
special, cum ar fi Răsare luna, îmi bate drept în față; Un rai din basme văd
printre pleoape; Pluteau în lacrimii ochii-mi plini de vise; Blând îngânat de-al
valurilor glas etc.
Prima strofă ilustrează locurile frecventate de poet în timpul șederii sale la
Ipotești, precum pădurile și izvorul la care poposea adesea. Consider că, natura
reprezenta pentru scriitor un refugiu, un loc în care acesta evada și se regăsea,
deoarece glasurile păsărelelor, mireasma florilor și a copacilor, sunetul lin a
apei care curge, lumina stelelor, a lunii îl fermecau și îi confereau un sentiemnt
de siguranță, dar și în acestea găsea totodată alinarea și liniștea de care avea
nevoie sufletul său. Regăsim adesea în poeziile lui Eminescu motivul naturii,
deoarece aceasta ca și femeile pe care le-a simpatizat de-a lungul vieții, i-a fost
muză pentru creațiile sale.
A treia și a patra strofă înfățișează o tânără care își face ca prin magie apariția
în visul poetului. Eu mă gândesc că poate fi vorba de prima lui dragoste, o
fetișcană frumoasă, cu aspect fizic plăcut care i-a furat inima poetului înainte ca
acesta să plece la Cernăuți, dar parcă blestemată de soartă și-a găsit sfârșitul
mult prea devreme. Astfel poetul cuprins de dorul ei își aduce aminte de dânsa
și o ilustrează în aceste două strofe numind-o ,,înger blând cu fața radioasă’’.
În relația pe care poetul a avut-o cu răposata Elena, natura a fost martoră la
iubirea celor doi, deoarece ei se întâlneau adesea la copacul bătrân din deal,
cutreierau desculți prin iarbă și adormeau sub clar de lună și de aceea poetul o
plasează în poezia sa predominată de motivele naturii, deoarece acest cadrul
natural îl leagă de amintirea fostei iubite.