Depășirea pragului dintre generații: între

narcisism, cooperare, genetic, formare și risc

„Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva
mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei” (Luca 12,52-53).

Aroneț Caesar-Silviu

2023
 Cuprins

I. INTRODUCERE: GENETIC, FORMARE, RISC

II. ISTORIA PRAGULUI DINTRE GENERAȚII

1. Istoria pragului dintre generații în general

2. Istoria pragului dintre generații la români

III. PROBLEMA IDENTITĂȚII. ANAWIM ȘI NARCISISM 10

1. Anawim

2. Narcisism grandios și vulnerabil

IV. PROBLEMA SEXUALITĂȚII; SAU CE PREȚUIM CU ADEVĂRAT 21

1. Mecanismele atracției

2. Selecția sexuală și trăsăturile dezirabile, între iubire și viol

3. Abuzul sexual în copilărie. Sex și putere

V. RISC ȘI ȘANSĂ. SAU SPIRITUALITATEA GENERAȚIILOR ÎN PRACTICĂ 37

1. Șansă și risc

2. Biserica, dinamica grupurilor și tinerii români – sau eșecul iubirii sociale

VI. SOLUȚII PRACTICE 51

VII. CONCLUZII 54
 I. Introducere: genetic, formare, risc

Viața unui om, indiferent de locul și timpul în care trăiește este guvernată de trei
elemente: moștenire genetică, formare și șansă/risc. Astăzi se pune un accent deosebit pe
formare cu tot ce înseamnă ea: educație, susținere materială, siguranță etc. Dar aspectul
genetic și aspectul riscului sau șansei (circumstanță, evenimente asupra cărora nu avem nici
un control și de care nu suntem conștienți de cele mai multe ori) sunt fie ignorate în cea mai
mare parte, fie subestimate.
În lucrarea de față vom urmări cum se îmbină aceste trei elemente în alcătuirea pragului
dintre generații și vom elabora soluții în funcție de tendințele rezultate din înțelegerea lor.
Primele două capitole ale acestei lucrări abordează problema dintr-un punct de vedere
filosofic; următoarele două transpun filosofia în practică, pe modele biologice, întrucât
considerăm că doar pornind de la tendințele biologice umane (inclusiv în domeniul
pshiologic) putem construi modele eficiente pentru depășirea pragului dintre generații. Datele
generale de la punctele II și III vor fi aplicate, pe cât posibil, societății românești de astăzi la
punctele IV și V ale lucrării, dar trebuie subliniat că încă există lacune serioase în cercetarea
pe populația României în acest sens și orice demers serios de depășire a pragului dintre
generații presupune și un proces de cercetare.
Societatea românească de azi trece printr-o mare transformare, o transformare începută
în urmă cu aproximativ 30 de ani și ale cărei efecte asupra generației Millenials (cei născuți în
intervalul 1980-1995, deși limitele nu sunt neapărat clare, ci doar niște repere) și Gen Z (cei
născuți în intervalul 1995-2010) de abia acum devin vizibile și cuantificabile. Ele reprezintă
atât efectele comunismului, cât și ale presiunii culturare internaționale, dar și o dezvoltare
naturală a spiritului românesc – prin „natural” a se înțelege că a urmat singurul curs pe care l-
a putut urma în condițiile date. Cu toate acestea, transformarea generațională poate fi urmărită
mult mai mult în istorie, mergând cel puțin până la domniile fanariote.
Majoritatea aspectelor negative sau a problemelor cu care se confruntă generațiile X, Y
sau Millenials și Gen Z în România, vizate în lucrarea de față și din care derivă problemele
secundare, constau în sentimentul de abandon din partea figurii paterne dominante sau
mentalitatea anawim, care generează la rândul ei o formă de narcisism generațional, și
confruntarea în mod neadecvat cu viața în ceea ce privește riscul și șansa. Acest sentiment de
abandon contribuie substanțial la criza masculinității, emigrarea în masă și însingurarea sau
lipsa generală de direcție (consumerism nu doar la nivel economic, ci și la nivel educațional,
politic, profesional, emoțional și religios) pe de o parte – aceasta poate fi numită problema
identității – și rata scăzută a natalității, presiunea creată de îmbătrânirea populației României
și dezechilibrul în formarea de cupluri și selecție sexuală pe de alta – aceasta poate fi numită
problema sexualității.
„Mentalitatea anawim” sau termenul „anawim” vor fi utilizați foarte des în această
lucrare. Ei definesc un sentiment de abandon pe care îl simte un om: sentimentul că a fost
abandonat într-o formă sau alta de figura paternă dominantă din viața lui – tatăl biologic,
mentorul, apărătorul, Dumnezeu. Deși aceasta este „definiția” (deși cu greu se poate defini un
sentiment) acestei expresii, ea va fi explicată la punctul III.
Chiar dacă se poate discuta aproape la nesfârșit influența unui factor sau altul asupra
acestor probleme, în lucrarea de față vom postula ideea că toate au la bază o problemă de
formare, una genetică și una de raportare la șansă și risc. Există o legătură directă între
mentalitatea iudeilor din perioada Exilului în Babilon și a majorității iudeilor din timpul lui
Iisus și mentalitateea tinerilor din aceste două generații de azi. Această mentalitate poate fi
numită mentalitatea anawim sau a omului umil, sărac, supus; vom face legătura între această
mentalitate și moralitatea de sclav sau moralitatea resentimentului postulată de Nietzsche și
vom vedea cum se manifestă aceasta inclusiv la nivel biologic.
În final, vom formula câteva soluții viabile și realiste.
Poate că unele aspecte abordate în lucrare vor părea neplăcute, controversate sau chiar
șocante la o primă vedere (de exemplu, fanteziile de supunere sau de viol). Toate aspectele
mai sensibile sunt fundamentate pe date concrete; și o analiză care evită aceste aspecte
sensibile nu poate răspunde întrebărilor incomode ale acestor generații.
Cuvintele „conflictul dintre generații” sau „pragul dintre generații” se referă la prima
vedere la o interacțiune nearmonioasă dintre părinți și copii. Definirea ei cu scopul de a o
depăși este problematică, deoarece este dificil a fixa în termeni o problemă care mereu pare a
lua alte forme în funcție de starea psihologică, socială, religioasă și economică a persoanelor
care se confruntă cu ea. De exemplu, dictionary.com, una dintre cele mai accesate resurse
online în ceea ce privește definițiile, spune că prăpastia dintre generații înseamnă „o lipsă de
comunicare între generații, mai ales între tineri și persoanele mai în vârstă, generată de
diferențe în ceea ce privește gusturile, valorile, perspectivele etc.” 1. Însă, privind problema în
profunzime, esența acestui conflict sau prag dintre generații este mult mai adâncă și simultan
mult mai simplă. Pentru început, vom urmări evoluția lui în istorie.

II. Istoria pragului dintre generații

Depășirea pragului dintre generații presupune în primul rând cunoașterea istoriei lui.
Întâi va fi discutată istoria acestui prag în general în culturile europene și învecinate vechi,
apoi vom analiza evoluția lui în spațiul românesc de astăzi.

1. Istoria pragului dintre generații în general

Precum vom vedea mai jos, mentalitatea anawim sau sentimentul de abandon se naște
într-un context destul de clar: între iudeii duși în exil în Babilon în sec. al VI-lea î.Cr. și,
datorită răspândirii iudeo-creștinismului în timp și spațiu, reapare în anumite condiții cu mai
multă sau mai puțină forță la populațiile care au îmbrățișat această moștenire. Prin urmare, se
pune întrebarea: a existat conflict între generații înafara culturii iudeo-creștine? Răspunsul
este nuanțat.

Complexul Oedip formulat de Freud2 (și echivalentul lui, complextul Electra, formulat
de Jung3) lasă să se înțeleagă la o primă vedere că aceste tendințe ale copiiilor de a se revolta
împotriva părinților lor ar fi naturale, universale și perene. Totuși, legenda lui Oedip ne este
cunoscută din surse datând din sec. al V-lea î.Cr.: el apare proeminent în lucrările lui
Euripide, Sofocle (mai ales piesele sale de teatru Oedipus Rex și Antigones) și Aeschil. Iar în
literatura ulterioară nu joacă un rol proeminent. Tot în această categorie de imagini mitologice
apare și legenda lui Kronus sau Saturn care își castrează tatăl, Uranous, și apoi își devorează

1
https://www.dictionary.com/browse/generation-gap, accesat pe 2 Octombrie, 2021.
2
Sigmund Freud, „The interpretation of dreams”, trad. A. A. Brill, The Macmillan Company, New York 1913, p.
222.
3
C. G. Jung, „The Theory of Psychoanalysis”, Nervous and Mental Disease Publishing Co., New York 1915, p.
69.
fiii de frică să nu-i fie uzurpat tronul4. Totuși, deși e foarte posibil ca legenda să fie
considerabil mai veche, ea e consemnată în scris de abia în sec. al VIII-lea sau al VII-lea î.Cr.
de către Hesiod. Cu toate acestea, se atestă o continuitate: în lumea greacă antică, cel puțin
începând cu sec. al VIII-lea î.Cr. exista ideea că tatăl se teme să nu fie uzurpat de fiul său și
fiul ajunge să-l răstoarne, intenționat sau nu. Nu există, însă, un reproș generațional: fiul se
răzbună pe tată și suportă consecințele, tatăl își distruge fiul și suportă consecințele – acțiunea
se manifestă, nu se interiorizează.

În zorii civilizației cunoscute, în Orientul apropiat antic și în Egipt, ideea de revoltă a

tinerilor împotriva celor mai bătrâni era de neconceput 5. Primul cod de conduită scris păstrat
până azi, al lui Ptah-hotep, un vizir din a cincea dinastie a Egiptului, spunea în jurul anului
2450 î.Cr. că este absolut necesar ca tinerii să fie ascultători și să transmită această tradiție a
supunerii și imitării mai departe6. Două perioade marchează această epocă aproape pierdută în
negura timpului: primul colaps civilizațional în perioada 2200-2000 î.Cr. și al doilea colaps
civilizațional în perioada 1200-900 î.Cr. (aceastea se mai numesc și perioadele întunecate ale
Epocii bronzului, când majoritatea centrelor de civilizație au picat aproape simultan și au
trecut prin transformări marcate de mari tulburări). Datorită tulburărilor din prima perioadă
întunecată din Epoca Bronzului apare primul conflict între generații atestat documentar în
istorie și este ușor de observat pesimismul din vorbele faraonului Wakare din a noua sau a
zecea dinastie: „o generație o va oprima pe alta, după cum au profețit strămoșii” 7. Acum, după
primul colaps civilizațional din mileniul al II-lea î.Cr. începe să apară în mitologiile
popoarelor din Orientul apropiat ideea de conflict generațional între zei. După al doilea colaps
civilizațional din antichitate, se conturează tot mai clar această idee și la greci. Pe lângă
Hesiod, Homer relatează mitul lui Phoenix, învățătorul lui Ahile, care fugise de acasă din
cauza conflictului cu tatăl său: din cauza geloziei mamei sale și la insistența ei, Phoenix a
sedus-o pe concubina tatălui său8. Conflictul dintre generații mută accentul de pe putere pe
aspectul sexual. Tot Hesiod deplânge faptul că în era fierului, ultima dintr-o serie de cinci ere,
s-a rupt armonia dintre tată și fiu.9 Cu toate acestea, supunerea copiiilor față de părinți era
inculcată încă. Situația se schimbă dramatic odată cu apariția filosofiei socratice, când se

4
Hesiod, Theogonia ll. 453-491.
5
Meyer Reinhold, „The Generation Gap in Antiquity” în Proceedings of the American Philosophical Society,
vol. 114, Nr. 5, 1970, pp. 347-348.
6
Idid.
7
Ibid.
8
Homer, Iliada, IX.448-477.
9
Hesiod, „Munci și zile” în The Homeric Hymns and Homerica, trad. Hugh G. Evelyn-White, Ed. William
Heinemann, Londra 1920, p. 17.
manifestă ideea de înlocuire a familiei cu binele moral în favoarea statului (polis-ul), după
cum reiese din dictonul lui Aristotel: „în general, oamenii nu caută să urmeze calea
strămoșilor lor, ci ceea ce e bine”10. În numele dreptății, rațiunii și a bunăstării orașului Atena,
cei mai tineri calcă în picioare autoritatea celor mai în vârstă (prin „vârstă” trebuie înțeles că
vârsta la care se făcea distincția era în jur de 30 de ani)11.

III. Problema identității. Anawim și narcisism

1. Anawim

Termenul anawim vine de la termenul ebraic ‫עניו‬12 care înseamnă „sărac” sau „umil”,
„blând”, fiind foarte asemănător cu ‫עני‬, care poate însemna și „suferință”, „durere”, denotând
aproape o obișnuință cu o stare de neplăcere. Termenul anawim este înrudit ca sens cu ebion (
‫)אביון‬, dar în cazul din urmă se pune mai mult accent pe lipsa materială. Tot referitor la
condiția omului umil sau sărac se referă și termenul dal (‫)דל‬, dar în cazul lui accentul cade pe
slăbiciunea fizică generată de lipsa sau strâmtorarea materială (în mod deosebit, există o
rezonanță aparte între I Sam. 2, 8 și Ps 113, 7, probabil fiind vorba de o retroversiune; în
cărțile poetice și sapiențiale, dar și la profeții scriitori 13 termenul începe să capete un sens tot
mai asemănător cu anawim).

În tabelul de mai jos sunt trecute ocurențele acestor termeni. Înaintea fiecărei cărți din
Biblie e trecut numărul de ocurențe al termenului. Un M (de la „material”) între paranteze
denotă că termenul are un sens material, se referă la o boală fizică, la sărăcia economică sau la
statura fizică neimpunătoare; un S între paranteze denotă un sens spiritual, psihologic sau

10
Aristotel, Politica, 1269A.
11
Meyer Reinhold, op. cit., p. 354.
12
Pentru traducerea termenilor din ebraica biblică, am folosit dicționarul standard Brown Francis, „The Brown,
Driver, Briggs Hebrew and English Lexicon: with an Appendix Containing the Biblical Aramaic: Coded with the
Numbering System from Strong's Exhaustive Concordance of the Bible”, Hendrickson Publishers ,Peabody
Massachusetts, 1996.
13
Cărțile poetice sunt Psalmii, Proverbele, Iob, Eclesiastul și Cântul lui Solomon. Profeții scriitori sunt cărțile
atribuite unor profeți în Biblie: Isaia, Ieremia (și Plângerile sau Lamentația lui Ieremia), Ezechiel, Daniel, Osea,
Amos, Iona, Ioel, Avacum sau Habakuk, Avdie sau Obadiah, Zaharia, Sofonia sau Țefonia, Micah sau Miheia,
Naum, Maleahi și Agheu sau Haggai. Cărțile sapiențiale includ cărțile poetice (deși nu toți psalmii sunt
sapiențiali) la care se adaugă Înțelepciunea lui Solomon și cartea lui ben Sirach.
metaforic. Dacă termenul apare într-o carte cu ambele sensuri sau care este deschis la
interpretare, este marcat cu M/S. Câmpurile marcate cu asterisk * denotă că este vorba de
perioada de sclavie în Egipt. Termenul Pre-babilon denotă cărțile care, deși e posibil să fi fost
compuse sau redactate în forma finală după Exilul în Babilon, relatează evenimente care s-au
desfășurat cu mult timp înaintea Exilului babilonic. Mențiunea „Babilon” se referă la
evenimente plasate în perioada apropiată deportării în Babilon, în timpul, sau după aceasta sau
de anvengura acestuia (de aceea e inclusă și cartea lui Amos în această categorie).

‫עניו‬ ‫עני‬ ‫אביון‬ ‫דל‬

1 (M) - 4 (2M, 2S) - Gen. 16, 11 (M); 29, 32 2 (M) - Ex. 1 (M) - Gen.
Num. 12, 3 (M); 31, 42 (S); 41, 52 (S); 23, 6; 23, 11 41, 19
4 (1M, 3S)- Ex. 3,7 (S)*; 3, 17 (S)*; 5 (M) - Deut. 2 (M) - Ex.
4, 31 (S)*; 22, 24 (M) 15, 7; 15, 9; 15, 11; 23, 3; 30, 15
2 (M) - Lev. 19, 10; 23, 22 24, 14 2 (M) - Lev.
6 (4M, 2S) - Deut. 15, 11 (M); 16, 3 1 (M/S) - I 14, 21; 19, 15
(S)*; 24, 12 (M); 24, 14 (M); 24, 15 (M); 26, Sam. 2, 8 1 (M) - Jud.
7 (S) 1 (M) - Ester 6, 15
1 (S) - I Sam. 1, 11 9, 22 1 (M) - Rut
1 (S) - II Sam. 22, 28 3,10
1 (S) - II Rg. 14, 26 1 (M/S) - I
1 (S) - I Cr. 22, 14 Sam 2,8
2 (1M, 1S) -
II Sam 3, 1 (M); 13,
4 (S) - 1 (S) - Neh 9,9* 4 (S)
Isaia 11, 4; 14 (1M, 3M/S, 10S) – Isaia 3, 14
29, 19; 32, 7; (M/S); 3, 15 (M/S) - averea poate fi
5 (1M/S, 4S) -
61, 1 simbolică aici; 10, 2 (S); 10, 30 (S); 14, 32
Isaia 14, 30 (S); 25, 4
2 (S) - (S); 26, 6 (S); 32, 7 (S); 41, 17 (M/S) – setea 5 (S) - Isaia
(S); 29, 19 (S); 32, 7
Amos 2, 7; 8, poate fi simoblică; 48, 10 (S); 49, 13 (S); 51, 10, 2; 11, 4; 14, 30;
(S); 41, 17 (M/S)
4 21 (S); 54, 11 (S); 58, 7 (M) 25, 4; 26, 6;
4 (S) - Ier. 2,
1 (S) - 1 (S) - Ier. 22, 16 2 (1M, 1S) -
34; 5, 28; 20, 13; 22,
Sof. 2, 3 Ier. 5, 4 (S); 39, 10
16
 5 (S) - Lam. 1, 3; 1,7; 1, 9; 3, 1; 3, 19 3 (S) - Ez. 16, (M)
4 (M/S – toate ocurențele pot fi 49; 18, 12; 22, 29 4 (S/M) -
interpretate în ambele direcții) - Ez. 16, 49; 5 (M/S) - Amos 2, 7; 4, 1; 5,
18, 12; 18, 17; 22, 29 Amos 2, 6; 4, 1; 5, 11; 8, 6
1 (S) - Amos 8, 4; 12; 8, 4; 8, 6 1 (S) - Sof. 3,
1 (S) - Hab. 3, 14; 12
1 (S) - Sof. 3, 12;
4 (S) - Zah. 7, 10; 9, 9; 11, 7; 11, 11

12 (4M/S, 8S) – Iov 10, 15 (S); 24, 4

(S); 24,9 (M/S – poate fi interpretat în
1 (S) - ambele feluri); 24, 4 (M/S); 29, 12 (M/S);
Iov 24, 4 30, 16 (S); 30, 27 (M/S); 34, 28 (S); 36, 6
6 (3M/S; 2S;
13 (S) (S); 36, 8 (S); 36, 15 (S); 36, 21 (S)
1M) – Iov 5, 15
- Psalmi 9, 38 (S) – Psalmi 9, 13-14; 9, 19; 10, 2;
(M/S); 24, 4 (M/S);
12; 9, 18; 10, 10, 9; 10, 12; 12, 6; 14, 6; 18, 28; 22, 25; 25,
24, 14 (M/S); 29, 16 5 (S) - Iov 5,
12; 10, 17; 22, 16; 25, 18; 31, 8; 34, 7; 35, 10; 37, 14; 40,
(S); 30, 25 (S); 31, 16; 20, 10; 20, 19;
26; 25, 9; 34, 18; 44, 25; 68, 11; 69, 30; 70, 6; 72, 2; 72, 4;
19 (M) 31, 16; 34, 19; 34,
2; 37, 11; 76, 72, 12; 74, 19; 74, 21; 82, 3; 86, 1; 88, 10;
21 (S) - 28
9; 147, 6; 149, 88, 16; 102, 1; 107, 10; 107, 41; 109, 16;
Psalmi 9, 19; 12, 6; 6 (1M/S, 5S)
4 109, 22; 119, 50; 119, 92; 119, 153; 140, 12
35, 10; 37, 14; 40, - Psalmi 41,2; 72,
3 (S) – 9 (2 M/S, 7s) - Prov. 3, 34; 14, 21
18; 49, 3; 69, 34; 70, 13; 82, 3; 82, 4;
Prov. 3, 34; (M/S); 15, 15; 16, 19 (M/S); 22, 22; 30, 14;
6; 72, 4; 72, 12-13; 113, 7 (M/S); 141,
14, 21; 16, 19 31, 5; 31, 9; 31, 20
74, 21; 82, 4; 86, 1; 3
1 (S) - Eccl. 6, 8
107, 41; 109, 16; 14 (7M/S,
109, 22; 109, 31; 1M, 6S) - Prov. 10,
112, 9; 113, 7; 132, 15 (M/S); 14, 31
15; 140, 13; (M/S); 19, 4 (M/S);
4 (3M/S, 1S) - 19, 17 (M/S); 21, 13
Prov. 14, 31 (M/S); (S); 22, 9 (M); 22,
30, 14 (S); 31, 9 16 (M/S); 22, 22
(M/S); 31, 20 (M/S) (S); 28, 3 (S); 28, 8
(M/S); 28, 11
(M/S); 28, 15 (S);
29, 7 (S); 29, 14 (S)

Total Total Pre-Babilon: Total Pre- Total Pre-

Pre-Babilon: Babilon: Babilon:
1, din
 care 1M 20, din care 9M, 11S
Total 9, din care 10, din care
Babilon: Total Babilon 1M/S, 8S 9M, 1S
7, din Total Babilon: Total
care 7S 29, din care 1M, 7M/S, 21S Babilon:
Total 17, din care
Poetic: 6M/S, 11S 12, din care
Total Poetic:
17, din Total Poetic: 1M, 4M/S, 7S
60, din care 6M/S, 54S
care 17 S. 31, din care Total Poetic:
1M, 6M/S, 24S 25, din care
1M, 8M/S, 16S

Total Total Total Total

25 109 (10M, 13M/S, 86) 57 (1M, 47 (11M,
(1M, 24S) 13M/S, 43S) 12M/S, 24S)

Total
238 (23M, 38M/S, 177S)

Precum se poate observa, în perioada de dinaintea Exilului babilonic, termenii care

desemnau sărăcia se refereau mai ales la lipsuri materiale, la boli sau la o statură fizică
neimpunătoare. Odată cu trecerea timpului și cu apropierea de evenimente devastatoare
(distrugerea Regatului de Nord de către asirieni și căderea Regatului de Sud în fața
babilonienilor și Exilul care i-a urmat), termenii capătă o valoare tot mai spirituală.

„Acest titlu, anawim, a ajuns să se refere în general la cei care nu puteau să se încreadă
în forțele proprii, ci trebuiau să aibă încredere deplină în Dumnezeu: cei săraci, cei bolnavi,
cei năpăstuiți, văduvele și orfanii. Opusul acelor anawim nu erau doar cei bogați, ci și cei
mândri și autosuficienți, care păreau că nu aveau nevoie de Dumnezeu și de ajutorul lui.
Există numeroase dezbateri între cercetători cu privire la originile pre-exilice ale grupării
Anawim și cu privire la măsura în care ei au constituit o clasă socială sau o comunitate, nu
doar o atitudine. Dar există argumente destul de solide în favoarea ideii că, în perioada post-
exilică, membrii grupării Anawim se considerau pe ei înșiși ca fiind gradul ultim de sublimare
al restului sau rămășiței credincioase din Israel. Conceptul că Dumnezeu nu-și va mântui
întreg poporul, ci doar o rămășiță, a fost redefinit de multe ori în istorie. Când Regatul de
Nord (Israel) a fost distrus în 722, Regatul de Sud (Iudeea) a ajuns să se considere a fi acea
rămășiță. Când o parte din locuitorii Regatului de Sud au fost deportați în Babilon (598 și
587) și cealaltă parte a rămas în Palestina, atât cei deportați, cât și palestinienii aveau tendința
să se identifice pe sine cu acea rămășiță. În cele din urmă, sub efectul catalizator al
înfrângerilor și al persecuțiilor, conceptul de rest sau rămășiță a fost redefinit nu în termeni
istorici sau tribali, ci prin prisma pietății și a modului de viață 14. Paralelismul la Ps. 149, 4
pune semnul egalității între poporul lui Dumnezeu și anawim: „Domnului îi place de poporul
său; îi înfrumusețează pe cei umili cu victorie” (vezi și Is 49, 13; 66, 2). De multe ori, această
pietate a dependenței de Dumnezeu era împletită cu „pietatea Templului”. Acest amestec
poate fi explicat prin prisma faptului că în psalmi se face apel la mântuirea acelor anawin de
către Dumnezeu15, fiind, așadar, vorba de un context cultic. „Săracii” își arătau încrederea în
Dumnezeu prin respectarea cu fidelitate a perioadelor și ceasurilor de rugăciune și de
sacrificiu”16.

IV. Problema sexualității; sau ce prețuim cu adevărat

Sexul și sexualitatea sunt componente esențiale ale vieții oamenilor, mai ales în cazul
tinerilor. Dar, pe lângă problemele de natură personală la nivel individual, înțelegerea
sexualității unui grup – în cazul de față, tinerii români – ilustrează și o dinamică mult mai
amplă: dinamica trăsăturilor selectate în cazul generației următoare; cu alte cuvinte,
sexualitatea (și, evident, înțelegerea ei) dictează ce trăsături fizice și predispoziții psihice
merită să fie transmise mai departe prin selecția sexuală. Precum vom vedea, selecția sexuală
favorirează astăzi o serie de trăsături pentru care nici o instituție (poate cu excepția sistemului
penitenciar) nu este pregătită la momentul actual. Nici o încercare de a înțelege și corecta
vreo problemă sau chestiune socială nu poate ignora trăsăturile considerate dezirabile astăzi
pentru că acele trăsături vor constitui fundația pe care se construiește generația următoare.

14
Sărăcia era o consecință inevitabilă a decăderii țării. Faptul că bogații și cei puternici nu au fost capabili să
prevină acea decădere i-a determinat pe supraviețuitori să-și concentreze atenția asupra lui Dumnezeu ca singura
salvare și asupra sărăciei ca mod de viață care apropie de Dumnezeu mai mult decât bogăția și puterea. În acest
fel, sărăcia a devenit un concept religios.
15
Există un corpus impresionant de literatură dedicată descrierilor și referințelor la anawim în Psalmi: A. Rahlfs,
ʿAnî und ʿAnāw in den Psalmen (Leipzig: Dieterich, 1892); H. Birkeland, ʿAnî und Anāw in den Psalmen (Oslo:
Dybwad, 1933); P. Van den Berge, „ʿAnî et ʿAnaw dans les psaumes”, în Le Psautier, ed. R. De Langhe
(Louvain University, 1962), pp. 273-295. Se spune despre Dumnezeu că îi protejează, apără, mântuiește și
salvează pe anawim, fie individual, fie colectiv; Dumnezeu nu uită de anwim, ci le face dreptate. Anawim nu
doar îl imploră pe Dumnezeu, ci îi și laudă numele.
16
Raymond E. Brown, „The Birth of the Messiah”, Doubleday, New York 1993, pp. 350-353.
 Problema sexualității de astăzi este simultan o problemă în sine, dar și un simptom al
unei probleme mai profunde: caracterul neadecvat al modului în care este abordată viața, fie
din punct de vedere genetic, fie din punct de vedere al formării, fie amândouă.

Problema identității de gen, așa-zisa „feminizare a bărbaților”, problema demografică,

problema dezbaterilor pe marginea educației sexuale în școli, cultura celibatului involuntar –
toate acestea sunt reflexii ale unei probleme de raportare ineficientă la sexualitate. Probabil
cele mai contraintuitive aspecte psihologice în rândul tinerilor români de astăzi țin de
sexualitate și ele reflectă probleme mai profunde; de exemplu, doar cei foarte săraci sau foarte
bogați se căsătoresc mai tineri, rata virginității se menține surprinzător de mare la cei între 19-
29 ani, foarte mulți tineri din acest sector de vârstă nu se simt suficient de confortabil să
răspundă unor întrebări legate de sexualitate (mai ales în comparație cu anii trecuți) 17,
natalitatea și nupțialitatea sunt în scădere18 deși tot mai mulți tineri bărbați declară că au
multiple partenere sexuale, rata infidelității în cuplu este în explozie 19 – cum pot fi aceste date
împăcate cu alte date care relevă o imagine foarte sumbră, precum faptul că majoritatea
bărbaților le consideră pe majoritatea femeilor rezonabil de atrăgătoare pe când majoritatea
femeilor consideră că majoritatea bărbaților sunt neatrăgători sau foarte neatrăgători, cu faptul
că bărbații cu caracteristici antisociale precum narcisism, psihopatie sau machiavelism sunt
considerați atrăgători de majoritatea femeilor sau că bărbații violenți au acces la o mai mare
plajă sexuală decât cei „civilizați” care, ar fi de așteptat, pot mai ușor să colaboreze în vederea
întemeierii unui cuplu stabil? Cum afectează datingul online sexualitatea tinerilor de astăzi?

17
Gabriel Badescu, Daniel Sandu, Daniela Angi, Carmen Greab, „Youth Study Romania”, Fundația Friedrich-
Ebert-Stiftung, Berlin 2019, p. 27. În total, 18,8% dintre tinerele între 14-29 ani declarau în 2018 că nu au avut
vreun partener sexual, comparativ cu 28% în 2014 și 12,3% dintre tinerii bărbați declarau acest lucru, în
comparație cu 18% în 2014. Totuși, deși se pare că rata virginității a scăzut la prima vedere, trebuie semanalat că
numărul celor care declară că au avut un singur partener sexual a scăzut atât la femei (27,8% în 2018 comparativ
cu 36% în 2014), cât și la bărbați (14,2% în 2018 comparativ cu 19% în 2014); aceeași scădere se observă și în
cazul celor declară că au avut mai mulți parteneri sexuali, atât în cazul femeilor (18,3% în 2018, 27% în 2014),
cât și al bărbaților (39,7% în 2018, 56% în 2014) – practic, singurul aspect sexual în creștere este gradul de
disconfort legat de această chestiune (dacă în 2014, 7% dintre bărbați și 9% dintre femei nu doreau să răspundă
acestor întrebări, astăzi numărul de bărbați și femei care se simt prea inconfortabil pentru a răspunde este de
33,9% și, respectiv, 35,2%). Coroborat cu faptul că în cultura vestică în general se observă o adevărată
„epidemie” a virginității (care se traduce atât în natalitatea scăzută, cât și în deprecierea calității relațiilor de
cuplu), putem presupune că sexualitatea în sine a devenit un aspect inconfortabil și tot mai absent în viața
tinerilor.
18
https://insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania.pdf, accesat
pe 28 Octombrie 2021. https://cnstv.ro/romanii-nu-se-mai-iubesc-a-scazut-rata-natalitatii-in-romania/ accesat pe
28 Octombrie 2021. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
oldid=246915#Nup.C5.A3ialitatea accesat pe 28 Octombrie 2021.
19
https://ziare.com/magazin/stiri-magazin/relatie-extraconjugala-hotel-ce-prefera-romanii-analiza-1689848
accesat pe 28 Octombrie 2021.
 Dar, înainte de a aborda problema în sine, se pune, din nou, problema materialismului:
de ce o abordare pur și strict economică a subiectului nu rezolvă problema sexualității, ci se
pare că o adâncește? Și acest aspect este relevat foarte bine de experimentele lui John
Calhoun: încercând să observe dinamica unei populații de șoareci în condiții materiale utopice
(spațiu și hrană din abundență fără necesitatea de a depune vreun efort pentru a o obține,
condiții de mediu constante și adecvate – temperatură, umiditate, lumină etc. –, lipsa
prădătorilor, eliminarea factorilor patogenici), Calhoun a construit o serie de spații închise
pentru câteva colonii de șoareci. Deși inițial s-a observat o explozie a populației, după câteva
generații s-au observat câteva aspecte tulburătoare: o parte din șoareci au devenit hiper-
agresivi, femelele au început să-și abandoneze și chiar să-și devoreze puii, mulți dintre
șoarecii masculi mai puțin agresivi au început să se adune în locuri centrale într-o stare
aproape vegetativă, alții au început să-și dedice aproape tot timpul îngrijirii aspectului exterior
(Calhoun i-a numit pe aceștia „cei frumoși”), dar fără a se implica în ciclul reproductiv și, în
cele din urmă, populația de șoareci a încetat să-și manifeste funcția sexuală și a dispărut de la
sine20. Deși nu se poate pune semnul egalității între șoareci și oameni, multe din concluziile
prezentate de Calhoun au diferite grade de aplicabilitate și în cazul oamenilor și ideea
centrală, prezentată și mai sus, este clară: o interpretare pur materialistă a sexualității nu
poate opri (și, se pare, chiar accelerează) degradarea sexualității și duce, în cele din urmă, la
degenerarea populației.

Un alt aspect cheie care trebuie foarte bine punctat încă de la început este faptul că de-a
lungul istoriei, sexualitatea și sexul nu au fost distribuite egal; cu alte cuvinte, majoritatea
bărbaților nu au avut acces la sex și nu au lăsat urmași; cu alte cuvinte, nu toate trăsăturile
sunt dezirabile, unele fiind scoase înafara selecției sexuale. Situația stă exact invers în cazul
femeilor21 (raportul bărbați:femei în trecutul nostru genetic este aproximativ 33:66 sau pentru
fiecare bărbat care s-a reprodus, s-au reprodus două femei). De aceea, în lucrarea de față, ne
vom concentra pe problema distribuției sexualității în cazul bărbaților, deși efectele se aplică,
direct sau indirect, pentru ambele sexe. Totodată, vom evita problema separației între gen și

20
John B. Calhoun, „Death Squared: The Explosive Growth and Demise of a Mouse Population” în The
Proceedings of the Royal Society of Medicine, Nr. 66, Ianuarie 1973, pp. 80-88. Este interesant și experimentul
său anterior pe o specie de șobolani norvegieni, asemănător cu experimentele sale pe șoareci, care ajunge la
concluzii asemănătoare, dar adaugă o notă foarte interesantă în încheiere: „degradarea comportamentală duce la
o stare de agregare dezordonată susținută în timp, care poate fi numită tendință comunitară patologică”. Vezi
John B. Calhoun, „Population Density and Social Pathology” în Scientific American, vol. 3, nr. 206, 1962, pp.
139-148.
21
Jason A. Wilder, Zahra Mobasher, Michael F. Hammer, „Genetic Evidence for Unequal Effective Population
Sizes of Human Females and Males” în Molecular Biology and Evolution, Vol. 21, Nr. 11, Noiembrie 2004, pp.
2047–2057.
sex, aceasta fiind o chestiune care, deși derivă din discuția de față, constituie, totuși, un
subiect diferit.

În esență, în lucrarea de față, propunem trei idei esențiale în ceea ce privește

sexualitatea: 1. majoritatea tinerilor, mai ales cei de sex masculin, nu sunt pregătiți pentru
confruntarea cu selecția sexuală și aceasta le poate zgudui concepția despre sine și despre
lume din temelii; 2. mecanismele atracției sexuale și ale formării de cuplu sunt distincte,
operează pe mecanisme diferite și generează rezultate diferite și, prin urmare, se impune
abordarea lor (inclusiv în educație) în mod adecvat și distinct; și 3. înțelegerea sexualității
unei generații explică atât caracteristicile care îi lipsesc, cât și cele pe care le dorește.

1. Mecanismele atracției

În primul rând se impune discutarea modurilor principale în care are loc selecția
sexuală.

În lumea animală, se observă în general două tipuri de mecanisme în ceea ce privește

selecția sexuală: mecanismul de tip competiție sau turnir și mecanismul de tip pereche sau
pair-bond. În cazul speciilor în care masculul și femela sunt de dimensiuni asemănătoare, au
un nivel asemănător de forță fizică și colorit, majoritatea masculilor se reproduc de mai multe
ori, sunt selectivi în ceea ce privește partenera cu care fac pui și investesc în creșterea lor;
femelele, la rândul lor, selectează masculii care denotă trăsături de „bun părinte” și
colaborator (este foarte interesant faptul că, în cazul acesta, femela este cea care în majoritatea
cazurilor își abandonează masculul și puii pentru a-și transmite genele de cât mai multe ori).
În celălalt caz, în care se observă dimorfism sexual accentuat (adică, în majoritatea cazurilor,
masculul este mai mare și mai puternic fizic decât femela și prezintă trăsături secundare
accentuate, precum colorit, coarne etc.), masculul se reproduce nondiscriminatoriu, doar un
număr foarte mic de masculi are acces la reproducere, iar femelele sunt cele care investesc
aproape toate resursele în pui, de aceea selectarea masculilor se face aproape în totalitate pe
baza genelor – dacă femela nu primește nimic altceva de la mascul decât genele lui, atunci ele
trebuie să fie cele mai bune la care are acces.
 În cazul oamenilor, selecția sexuală se face în baza ambelor mecanisme 22. Și vom vedea
mai jos cum funcționează aceste mecanisme în practică.

Majoritatea tinerilor din România declară că, pentru alegererea unui partener, factorii
cei mai importanți sunt: interesele comune (86% Femei/82% Bărbați), personalitatea (86/81),
educația (72/63), aspectul fizic (61/71), aprobarea familiei (55/50), situația economică
(53/45), credințele religioase (49/42), naționalitatea (41/36) și virginitatea (21/21)23. Este
interesant de notat că majoritatea femeilor, conform datelor disponibile, declară că, la nivel
conștient, își doresc un partener care cu care să aibă interese comune, care să fie educat, să
aibă o personalitate compatibilă; este tot interesant de notat că aspectul fizic nu este în primele
trei locuri și că situația materială nu este neapărat crucială. Dar este aceasta și situația la nivel
subconștient? Și, din nou, punem întrebarea: atracția și parteneriatul sunt sinonime?

Răspunsul este destul de clar: nu. Și astfel de date reflectă cel mult preferințele tinerilor în
ceea ce privește formarea de perechi, dar nu și în ceea ce privește trăsăturile care la nivel
subconștient sunt considerate dezirabile pentru copiii lor. Un fel mai practic de a reformula
aceasta idee este: „acestea sunt trăsăturile pe care le doresc de la un partener/o parteneră
pentru a crește copiii cu trăsăturile altuia/alteia”. Nu este întâmplător că mai multe divorțuri
sunt intentate de către femei – o trăsătură a mecanismului de selecție sexuală de tip
împerechere, în care femela își abandonează masculul și puii24. Pentru a înțelege celălat
mecanism al selecției sexuale în cazul oamenilor, vom începe cu o precizare cantitativă într-
un context în care trăsăturile de bun părinte/partener al unui bărbat nu mai sunt luate în
considerare.

V. Risc și șansă. Sau spiritualitatea generațiilor în practică

În general, în viață se pune accent pe muncă și, într-o mai mică sau mai mare măsură, pe
genetic sau talent/înclinație/vocație. Majoritatea clipurilor motivaționale de astăzi pe Youtube
și pe platformele sociale sunt suprasaturare de ideea că „dacă ești disciplinat și muncești din
greu sau tragi tare, vei reuși”. Desigur, munca și disciplina sunt aspecte importante ale
reușitei, dar există un aspect destul de incomod, care de multe ori este trecut cu vederea, și
anume, șansa - sau circumstanță, noroc, soartă, pronie, karma, hazard, orice nume i s-ar da

22
Robert Sapolsky, „Behave. The Biology of Humans at Our Best and Worst”, Penguin Press, New York 2017,
ediție ebook, pp. 367-369.
23
Gabriel Badescu et al., op. cit., p. 27.
24
„Provocările cuplurilor din România: Rezultatele studiului cantitativ, derulat de Școala pentru Cuplu, în
perioada octombrie 2020 - martie 2021”, Școala pentru Cuplu, 2021, p. 3, https://mindeducation.ro/cms/wp-
content/uploads/2021/03/Cercetare_MYSMIS-121344.pdf, accesat pe 22 Octombrie 2021. Vezi și datele INSSE
preluate de https://www.nwradu.ro/2019/09/statistici-despre-divorturi-casatorii-nasteri-si-decese-in-2018-in-
romania/, accesat pe 22 Octombrie 2021.
unui cumul de factori asupra cărora un om nu are nici un fel de control; prin „șansă”
înțelegem orice eveniment sau înșiruire de evenimente care au contribuit fără aportul nostru la
reușita sau eșecul nostru într-un demers, indiferent de cât de multă muncă am depune și oricât
de talentați am fi. Raportarea la acest aspect, al circumstanței, al riscului, al necunoscutului, a
constituit în general apanajul religiozității și a dinamicilor grupurilor.

1. Șansă și risc

Percepția la nivel subconștient în ziua de azi a rolului șansei explică și motivul pentru
care selecția sexuală încurajează o abordare mai agresivă; pentru că succesul și/sau eșecul nu
țin doar de munca noastră și de talentele noastre genetice, ci ele depind și de modul în care
abordăm factorii asupra cărora nu avem nici un fel de control (și pe care, de cele mai multe
ori, nici nu-i sesizăm, precum vom vedea mai jos). Și nimeni nu surprinde această idee mai
bine decât Machiavelli: „este mai bine să fii violent (tumultuoso) decât precaut, deoarece
soarta este ca femeia... și tot pentru că este femeie, e întotdeauna prietenă a celor tineri,
deoarece aceștia sunt mai puțin precauți, mai violenți (feroci) și i se impun cu mai multă
îndrăzneală”25.

În sistemul anawimic de azi, șansa nu mai poate fi abordată corespunzător: prin

formarea copiilor, atât în sistemul educațional, cât și în educația neformală, pe modelul
„ascultă, învață și fii respectuos”, se creează o aversiune față de risc; și mentalitatea devine o
realitate biologică, o întipărire a căilor neuronale din cortex, nu doar un aspect teoretic.
Resentimentul omului cu mental anawimic nu este dat neapărat de puterea sau bogăția sau
succesul (oricum l-am defini) al celor care au ajuns să le dețină, ci de reproșul că lor (celor
cu mentalitate de anawim) li s-a luat posibilitatea de a aborda viața în acest fel; de aceea
omul anawimic vede în roadele succesului acelui om care trăiește viața tumultuos și feroce
sau cu abandon un „hoț” și de aceea omul anawimic nu se simte niciodată bine, este mereu
nemulțumit – pentru că el nu simte dopamina generată de anticiparea recompensei specifică
riscului.

Experimentele pe șoareci și maimuțe au arătat că, dacă o activitate este urmată de o

răsplată, cea mai mare cantitate de dopamină (hormonul plăcerii) este secretată înainte de

25
N. Machiavelli, „Principele”, trad. Sorin Ionescu, Societatea Română de Filosofie, București 1943, pp. 156-
157.
primirea recompensei. Dar lucrurile devin cu adevărat interesante când recompensa este
redusă arbitrar de la 100% din cazuri la 50% din cazuri: secreția de dopamină în anticiparea
recompensei este mai mult decât dublă când în ecuație este introdusă incertitudinea26.

Secreția de dopamină în cazul incertitudinii. Sursa: Robert Sapolsky, „Behave”.

Dacă se modifică rata cu care este administrată recompensa cu încă 25%, adică subiecții
vor fi recompensați în 25% sau 75% din cazuri, secreția de dopamină scade. Desigur, lucrurile
sunt puțin mai nuanțate la oameni, precum vom vedea mai jos, dar mecanismul de bază este
același. Cu alte cuvinte, cu cât este mai sigură recompensa unui demers, cu atât de vom
bucura mai puțin de el.

Dar care e rolul șansei în viața oamenilor? Vom porni de la un studiu 27 interesant. Știm
că în sporturile de echipă, rezultatele se obțin prin muncă, talent, determinare, antrenori buni
și, în cazul hockey-ului din SUA, jucători născuți în primul trimestru al anului. Un studiu care
a evaluat performanțele jucătorilor de hockey din Liga Națională din SUA (NHL) în funție de
trimestrul în care s-au născut arată că jucătorii născuți în lunile Ianuarie-Martie au un avantaj
clar în liga de juniori, când diferențele fizice variază mai mult pe perioade mai mici (în medie,
jucătorii născuți în prima parte a anului sunt au avut timp să ajungă mai dezvoltați fizic decât
cei născuți spre sfârșitul anului), iar aceste diferențe inițiale, deși încă relativ mici, duc la
diferențe foarte mari: vor fi selectați mai des, vor primi tratament mai bun din partea
antrenorilor și a întregului personal, se vor bucura de mai multă expunere etc. Cu alte
cuvinte, deși e posibil să fie la fel de talentați și să muncească la fel de mult, copiii născuți în
26
Vezi studiile aferente în Robert Sapolky, op. cit., p. 75.
27
Robert O. Deaner, Aaron Lowen, Stephen Cobley, „Born at the Wrong Time: Selection Bias in theNHL Draft”
în PLoS ONE, Vol. 2, Nr. 8, 2013, https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0057753,
accesat pe 30 Octombrie 2021.
a doua parte a anului, mai ales în ultimele trei luni, sunt selectați în NHL în medie mai rar
decât colegii lor mai norocoși.

Dacă aplicăm aceste aspecte pe succesul material, aflăm că posibilitatea de îmbogățire

în lume ține în proporție de aproximativ 50% de doi factori: locul nașterii și distribuția
veniturilor în țara respectivă 28. Primul factor este cu totul în afara controlului nostru. Dar cum
poate fi influențat al doilea factor? Un alt studiu 29 sugerează că oamenii din păturile
superioare ale societății din punct de vedere material au o tendință de a avea un comportament
care poate fi considerat lax din punct de vedere moral: tendința de a minți într-o negociere, de
a trișa la teste, de a lua de la alții ceea ce percep ca fiind cuvenit lor.

28
Branko Milanovic, „Global Inequality of Opportunity: How Much of Our Income Is Determined by Where We
Live?” în The Review of Economics and Statistics, Vol. 2, Nr. 97, 2015, pp. 452-460.
29
Paul K. Piff et al., „Higher social class predicts increased unethical behavior” în Proceedings of the National
Academy of Sciences, Vol. 11, Nr. 109, Martie 2012, pp. 4086-4091.