cursant : prof.

RADU PAULA – ALINA

S5_G6
Liceul de Arte Plastice, Timișoara
Tema 1: Problemele lumii contemporane
Tema 2: Inventarul de mesaje
Tema 3: CDȘ
Tema4: Proiect didactic Consiliere și
Orientare
Tema 5: Promovarea educației pentru
comunicare şi mass-media
Tema 1
Problematica globală actuală Grad de dificultate în abordarea
problemeticii și de înțelegere din
partea elevilor
Argumentați

scăzut ridicat

- pericolul distrugerii vieții X

planetare printr-un război nuclear
Întucât elevii dispun deja de
unele informații legate de
radioactivitate, despre
efectele negative, puerea de
distrugere. De asemeni,
dezvoltarea socio-
emotională permite
abordarea acestei probleme

- dezechilibrarea tot mai mare X

a sistemului
ecologic planetar și pericolul
distrugerii naturii
prin intervenția nechibzuită și
iresponsabilă a omului
Până la 14 ani(varsta
minima la liceu) deja copiii
au un ”bagaj”cognitiv,
capacitatea și
disponibilitatea de a aborda
aceasta problemă

- sănătatea umană și X
maladiile incurabile Dificultatea abordării
acestei teme are
originea chiar in
existența unor
asemenea cazuri în
familiile unora dintre
elevi.

- viciile distrugătoare ale X

ființei umane (narcomania,
tabagismul, alcoolismul,etc)
Este o tema usor de abordat.
Copiii sunt oricând dispuși
să discute despre această
temă, datorită mediatizării
acesteia

- sărăcia și subalimentarea a mai X

mult de o treime din populația Dificultatea acestei
planetei vs supraproducția în țările teme este greu de
dezvoltate abordat în mediile
defavorizate, unde

- exploziile demografice în
țările lumii a treia și creșterea
numărului de persoane cu
dizabilități în țările înalt
dezvoltate
- războaiele interetnice și
războaiele pe temei religios
- rasismul, totalitarismul,
tеrоrismul intеrnaţiоnal
- migrația nereglementată a
populației sărace spre țările
dezvoltate
- șomajul și sclavia camuflată
majoritatea elevilor se
confruntă cu
numeroase lipsuri
X
Se pot face legături cu
această temă la multe
discipline, în special Istorie,
Grografie și Biologie, dar și
în orele de Consiliere
X
Fiind teme care se regăsesc
în programa școlară, la
orele de Istorie(cel mai
frecvent), Educație civică
este ușor de abordat, iar
elevii sunt foarte interesați
de aceste teme
X
Actualitatea temei,
experiența personală îi fac
curioși să afle sau să
exprime cauzele și
consecințele acestui
fenomen
X
Tema 2

IMPLICARE UNITATE RESPONSABILITATE ASUMARE SOLIDARITATE DECIZIE

MAJORITATE
Tema 3
Programa şcolară pentru CDŞ

Unitatea de învăţământ: Liceul de Arte Plastice

Aria curriculară: Om și societate

Disciplina TC: Istorie/Educație socială

Denumirea disciplinei opţionale: „Drepturi asumate, drepturi cunoscute”

Tip curriculum: transdisciplinar

Durata: 1 an

Anul şcolar: 2022-2023

Clasa: a VII-a

Propunător: prof. Radu Paula Alina

Notă de prezentare

Drepturile omului reprezintă idealuri pentru care s-a luptat necontenit de-a lungul
timpului. Ele sunt rezultatul unor lungi negocieri dintre putere și supuși, iar mai apoi dintre
stat și cetățeni, cetățeni conduși pe baza unei constituții.

Cursul opţional îşi propune ca în decursul anului şcolar să ofere elevilor o imagine cat
mai clara despre drepturile omului, obligații, drepturile copilului , despre încălcarea lor,
despre documentele care inscriu aceste drepturi la nivel mondial, dar și despre organizațiile
care apără drepturile omului, despre responsabilitatea civică a fiecăruia dintre noi în ceea ce
privește respectarea acestora.

Această programă promovează drepturile omului, demersurile care le cuprind pe

acestea luând ca exemplu Holocaustul.. Prin cursul propus elevii îşi vor îmbogăţi
vocabularul, competenţele de comunicare şi interacţiune şi vor conştientiza accentul care
trebuie pus pe valoarea umană, solidaritate, egalitatea şanselor, drepturile omului.

Tinerii vor fi familiarizați cu instrumentele naționale și internaționale de protecție a

drepturilor omului pentru a putea avea un comportament activ și responsabil pe viitor ca
viitori cetățeni într-o societate democratică. Astfel se va învăța despre, pentru și prin
drepturile omului.

Parcurgerea acestei discipline va oferi elevilor cunoştinţe generale despre drepturile

lor, vor știi cum să se folosească de acestea, își vor afla îndatoririle și responsabilitățile și vor
știi unde să apeleze dacă vor trece prin astfel de problemă, după ce vor cunoaște o scurtă
istorie a acestora.
Competenţe generale

1. Aplicarea cunoștințelor specifice științelor sociale în rezolvarea unor situații problemă,

precum și în analizarea posibilităților personale de dezvoltare;

2. Manifestarea unui comportament social activ și responsabil, adecvat unei lumi în

schimbare.

Valori și atitudini:

 spirit civic;
 drepturi și responsabilități;
 înțelegere reciprocă;
 demnitatea persoanei;
 responsabilitate;
 acceptarea diferențelor;
 interculturalitate.

Competențe specifice și conținuturi

Competențe specifice
Conținuturi
Drepturile omului

 Identitatea și demnitatea ființei

1.2 . Explicarea semnificației drepturilor umane
omului pentru o societate democratică
 Ce reprezintă drepturile omului?
1.3. Generalizarea drepturilor omului în rândul  Perspectiva istorică asupra
elevilor drepturilor
 Documente privind drepturile
1.4. Analizarea unor documente care omului:
privesc drepturile omului  Declarația Universală a Drepturilor
Omului

Încălcarea drepturilor omului

2.1. Cunoașterea unor forme de încălcare  Regimuri politice care încalcă

a drepturilor omului drepturile omului
 Exemple de încălcare a drepturilor
2.3. Analiza consecințelor încălcării omului în diverse ţări
drepturilor omului  Consecinţe ale încălcării drepturilor
omului
2.6. Evaluarea atitudinilor față de problematica
Competențe specifice și conținuturi
Competențe specifice
Conținuturi
drepturilor omului

Ce este Holocaustul?

1.1 Recunoașterea unor termeni specifici culturii  Definiție. Terminologie

și civilizației evreilor  Cauze și forme de manifestare
 Statele și regimurile implicate
1.5.Recunoașterea unor evenimente istorice care
să pună în evidență consecințele Holocaustului

Apărarea drepturilor omului

1.1. Cunoașterea organizațiilor care apără
drepturile omului  Organizații care apără drepturile
omului
2.7. Implicarea în promovarea și respectarea  Responsabilitatea civică față de
drepturilor omului drepturile omului

Sugestii metodologice

Pentru formarea și consolidarea competențelor specifice pot fi folosite:

Diferite metode active așa cum sunt:

Analiza de text, Brainstormingul,Simularea, Jocul de rol, Studiul de caz; Analiza unor

cazuri de încălcare a drepturilor omului prezentate în mass-media; Portofoliul; Învățarea
problematizată; Vizionarea unor filmulețe tematice, a unor imagini Interviuri cu
supraviețuitori sau victime ale incălcări drepturilor omului, Învățarea prin descoperire.

Diferite modalități de lucru cu elevii așa cum sunt:

 Discuțiile libere în clasă în interpretarea unor cazuri;

 Argumentarea pro și contra unei idei;
 Investigații ale unor cazuri de încălcare a drepturilor omului și identificarea abuzurilor
comise;
 Campanii de promovare în școală a drepturilor și responsabilității elevilor, a egalității
de orice tip (gen, etnie, religie)
 Colaborarea cu organizații neguvernamentale pentru cunoașterea activităților inițiate
de acestea referitoare la promovarea și apărarea drepturilor omului
 Modalitățile de evaluare trebuie concepute în strânsă legătură cu specificul cursului
opțional propus. Se recomandă, în acest sens folosirea cu precădere a metodelor alternative
de evaluare, așa cum sunt:

 Elaborarea de proiecte pe teme date;

 Chestionare on-line;
 Realizarea unui kahoot;
 Analizarea unor cazuri de respectare/încălcare a drepturilor omului;
 Exerciții de argumentare și contraargumentare a respectării/încălcării drepturilor
omului, a asumării de responsabilități;
 Portofolii pe teme date;
 Realizarea unor materiale (afișe, fluturași) de promovare în cadrul școlii a drepturilor
tinerilor;
 Proiecte PPT;
 Observarea sistematică a activității și comportamentelor elevilor;
 Autoevaluarea

Bibliografie şi Webografie

1. Gabriel Almond, Sidnye Verba, Cultura civică, Editura DU Style, București, 1996;
2. Zygmund Bauman, Libertatea, Editura DU Style, București, 1998;
3. Cezar Bîrzea, Cultura civică, Editura trei, București, 1999;
4. Ion Diaconu, Drepturile omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului,
București, 1993;
5. Angela Teșileanu, Mass-media și educația civică. Ghid metodic, Editura
Sigma, București, 1999;
6. *** Declarația Universală a Drepturilor Omului;
7. Jean-Michel Lecomte, Predarea Holocaustului în secolul al XXI-lea, Fundația W.
Filderman, București, 2001;
8. Marcus Rozen, Holocaust sub guvernarea Antonescu, AERVH, București, 2004;
9. Ecouri din Holocaust în literatura universală, AERVH, București, 2005;
10. Heidi Fried, Pendulul vieții, Fragmente, experiențe, reflecții, Editura Vremea,
București, 2004;
11. *** Recomandarea R (85) 7 din 1985 a Consiliului Europei privind predarea şi
învăţarea Drepturilor Omului în şcoli;
12. *** Constituţia României, 2003;
13. *** Programa şcolară „Drepturile omului”, curriculum la decizia şcolii, aprobată prin
OMECT nr. 3744 din 22.04.2008;
14. www.unicef.ro;
15. www.ms.gov.ro;
16. www.unhcr.rog/www.unhcr.ro – Site-ul Inaltului Comisariat ONU;
17. www.hartuiresexuala.ro – Site info-legislativ;
18. www.didactic.ro - Pagina profesorului modern;
19. www.referate.ro - Referate din toate domeniile;
20. www.echr.coe.int/echr - Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
21. www.irdo.ro– Institutul Român pentru Drepturile Omului;
22. www.dadalos.org– Serverul educaţional D@DALOS/ română
 Tema 4
PROIECT DIDACTIC

Data:
Clasa : a VII-a
Profesor diriginte: RADU PAULA ALINA
Şcoala: Liceușl de Arte Plastice, Timișoara
Disciplina: Consiliere și orientare
Modulul: managementul informațiilor și al învățării
Tema: Carte versus internet
Durata : 50 minute
Competențe specifice:
 Dezvoltarea abilităților de utilizare a informațiilor în procesul de învățare
 Dezvoltarea aptitudinilor de lucru în grup, manifestând o atitudine deschisă și cooperantă în cadrul grupului;
 Formularea de argumente proprii în sprijinul susținerii opiniei personale

Obiective:
 să înţeleagă necesitatea cărţii, respectiv a informării, ca o componentă esenţială în procesul formării culturii
generale şi a personalităţii;
 să aducă argumente pro și contra temei prezentate
 să formuleze aprecieri față de datele prezentate
 să înțeleagă că atât internetul, cât și cartea, pot fi folosite împreună, pentru obținerea de informații sau pentru
petrecerea timpului liber

Strategii didactice: conversația, expunerea, brainstorming, dezbaterea, problematizarea, Sfoara

Resurse : foi flip-chart, markere, creioane colorate, cretă, tabla, ghem de ață, Sfoara

Desfășurarea activității:

Moment organizatoric:
salutul, prezența, crearea atmosferei potrivite desfășurării orei de dirigenție

Captarea atenției:
Elevii sunt provocați să creeze, în grup, o poveste, folosind metoda ghemului de ață (profesorul începe o
poveste şi solicită elevilor să continue povestea, aruncând un ghem de aţă de la unul la celălalt).
Profesorul provoacă elevii să spună de unde cunosc ei povești, de unde află informații, unde fac lectură.
Dirijarea învățării
Profesorul prezintă tema lecției, invitând elevii să se așeze la un capăt al unei sfori, în funcție de
convingerea sa: pro carte, pro internet.
Fiecare grupă primește o coală de hârtie, pe care să noteze argumente în sprijinul susținerii opiniei
personale, și să reprezinte printr-un desen ceea ce susțin.
Din partea fiecărei grupe, unul sau 2 reprezentanți vin în față să-și susțină opiniile.
Elevii discută, dezbat tema.

Feed back:
La finalul dezbaterii, elevii sunt invitați să tragă concluziile, sunt apoi întrebați dacă există în fiecare grupă,
vreun reprezentant care dorește să schimbe tabăra, justificând alegerea făcută
Pe o coală de flip-chart, se vor trece concluziile activității:
În încheiere, câte un elev din fiecare grupă este invitat să extragă un bilet dintr-o cutie, să-l citească în faţa
colegilor şi să încerce să-l explice. Pe bilete sunt scrise proverbe despre cărţi, citit, utilizarea computerului.
Este utilă doar folosirea unui singur mod de informare sau cele două, cartea și internetul pot fi folosite
împreună?
 Tema 5
TEMA

Educaţia pentru comunicare şi mass-media. De ce este necesară?

Mass-media este un factor al educaţiei, care lasă urme adânci în memoria individului. Ea
poate să mărească sau să micşoreze experienţele unei persoane. Într-o societate informatizată,
educaţia nu trebuie să rămână în urmă. Mass-media este prezentă în cadrul societăţii prin
ziare, reviste, radio, televiziune, internet. Chiar dacă informaţia parvine prin aceste canale, ea
trebuie filtrată, deoarece nu este întotdeauna veridică. Atenţia cuvenită ne ajuta să delimităm
binele de rău, originalul de neoriginal.
Prin varietatea şi bogăţia informaţiilor, prin specificul şi forţa de penetraţie a
mijloacelor de transmitere, audio-video mai ales, mass-media are o puternică forţă de
modelare a personalităţii, contribuind la instruirea şi educarea maselor de toate vârstele;
Mass-media contribuie la îmbogăţirea orizontului de cultură generală şi de specialitate, la
educarea artistică a oamenilor, la formarea de concepţii, atitudini, convingeri şi sentimente
din cele mai diverse – ştiinţifico-tehnice, profesionale, cultural-artistice, etice, juridice,
politice, religioase etc.
În societatea modernă, mass-media reprezintă una dintre cele mai utilizate surse de
informaţii. Ele fac posibilă o circulaţie fără precedent a informaţiilor de tot felul,care ajung cu
rapiditate la un mare număr de oameni, sporind considerabil accesul acestora la o lume
necunoscută, inaccesibilă sau greu accesibilă în alte condiţii. Indivizi aparţinând unor
categorii sociale diferite reuşesc să-şi asigure, pe această cale, informarea generală,
înţelegerea realităţii înconjurătoare şi orientarea socio-profesională. Prin intermediul mass-
media, ei intră în relaţie cu lumea, sunt ţinuţi la curent cu evenimentele care se petrec sau cu
tendinţele ce se manifestă la nivelul societăţii. Spectrul larg de programe şi emisiuni
constituie o sursă importantă de informare. Nu este vorba doar despre fapte, evenimente şi
întâmplări mărunte de viaţă,dimpotrivă, pot fi cunoscute, de exemplu, şi realizări ştiinţifice,
tehnologice sau culturale remarcabile. Din acest motiv, mass-media sunt considerate un
“sistem de informaţii” accesibil majorităţii indivizilor.
Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost, timp îndelungat, controlată de
familie, de şcoală şi de instituţiile religioase. Odată cu creşterea influenţei mass-media în
societate, acestea au devenit un adevărat difuzor de cultură, introducând valorile în circuitul
destinat publicului larg. Se schimbă, în acest fel, condiţiile în care se realizează
culturalizarea. Mass-media acţionează ca o “instituţie a democratizării culturale”, care face
posibilă creşterea consumului de bunuri culturale şi determină o anumită dinamică a
cerinţelor, gusturilor,aspiraţiilor, atitudinilor şi opiniilor maselor. Apare cultura de masă, ca
urmare a faptului că un număr mare de indivizi intră în contact cu valorile, fără intermedierea
şcolii sau a altor instituţii abilitate.
Prin conţinuturile distribuite, mass-media inoculează receptorilor valori, opinii,
concepţii, convingeri, atitudini, norme, reguli şi stereotipii, în general acceptate de societate.
Sistemul mass-media îşi asumă, în mod explicit, un rol din ce în ce mai mare în socializarea
indivizilor. Copiii, de exemplu, asimilează sau îşi întăresc treptat norme de comportament,
prescripţii, interdicţii, restricţii, reprezentări simbolice, altfel spus, convenţiile societăţii.
Mass-media îi sensibilizează la problemele cu care se confruntă comunităţile din care fac
parte, le dezvoltă convingerile socio-morale sau îi ajută la adoptarea unor standarde de
comportament socialmente convenabil şi dezirabil. Mesajele lor se alătură influenţelor
specifice altor instituţii cu atribuţiuni în acest sens, care funcţionează în domeniul culturii sau
al educaţiei. Circulaţia acestor mesaje contribuie la instituirea unui nou mod de interacţiune
socială. Fiecare individ poate cunoaşte şi înţelege modul de viaţă şi concepţiile celorlalţi,
marile probleme cu care se confruntă societatea, aşteptările şi aspiraţiile acesteia. În acest fel,
mass-media se afirmă şi ca un veritabil liant social, ca făuritoare de reţele sociale.
Mass-media se constituie într-o tribună de dezbatere a principalelor probleme ale vieţii
cotidiene, asupra cărora se pronunţă persoane cu concepţii dintre cele mai diferite. Un forum
în care indivizi sau diverse grupuri sociale îşi pot face cunoscute opiniile. Importante sunt, în
acest context, interpretarea şi judecata de valoare la care sunt supuse controversele apărute.
Pe baza informaţiilor primite în urma unor astfel de dezbateri, oamenii evaluează
evenimentele şi îşi cristalizează propriile opinii. Aportul adus de mass-media la formarea sau
remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi comportamentelor este semnificativ şi
indiscutabil.
Prin intermediul mass-media oamenii îşi găsesc în mod frecvent distracţia, recreerea,
relaxarea, în primul rând în faţa micului ecran. Nu puţini sunt cei care ascultă radioul în timp
ce desfăşoară alte activităţi, motivând că le asigură un anumit confort ambiental. Mass-media
nu oferă doar prilejuri de delectare şi destindere, ci crează şi o ambianţă compensatorie,
care permite refacerea echilibrului psihic al omului. Numeroşi autori(J.Stoetzel, E.Morin,
J.Cazeneuve ş.a.) au vorbit chiar despre un rol psihoterapeutic(cathartic) al mass-media:
provocarea unei reacţii de eliberare a individului, prin proiectarea şi trăirea simbolică a
unor emoţii refulate sau a unor conflicte nerezolvate, care îi perturbă viaţa psihică. Receptiv
la masiva ofertă de divertisment a mass-media, publicul larg are ocazia de a trăi prin procură,
simbolic, ceea ce îi este refuzat în înlănţuirea obişnuită a vieţii cotidiene (Ioan Drăgan,
1996). Televiziunea, cel mai ieftin, comod, accesibil şi divers mijloc de divertisment, creează
o lume în care telespectatorul poate evada, eliberându-se temporar de frustrările şi
neîmplinirile din viaţa reală. Se asigură, deci, satisfacţii compensatorii,care contribuie la
eliberarea de refulări şi la restabilirea securităţii şi echilibrului psihic ale individului.

Mass-media ocupă, alături de şcoală şi de alte instituţii implicate, un loc important în

sistemul factorilor educativi, adăugând dimensiuni noi eforturilor generale de formare şi
dezvoltare a personalităţii umane. Importanţa mijloacelor de comunicare de masă în acest
domeniu este astăzi, pretutindeni recunoscută. Aportul educativ este adus în două moduri:
implicit şi explicit(Ioan Cerghit, 1972). Elementul educativ este implicat în realizarea
informării,culturalizării sau socializării individului(funcţia educativă este, de fapt,
încorporată, presupusă întoate celelalte funcţii). În afara acestor posibilităţi educative
spontane, eterogene, mass-media sunt utilizate pentru realizarea unei educaţii explicite, a unei
acţiuni declarate în mod intenţionat ca fiind educativă.Aceste funcţii sunt, fără îndoială,
deosebit de importante în societatea modernă. Datorită lor, mass-media reprezintă o forţă a
progresului, inclusiv în plan educativ.
Atât conţinutul informaţiilor, cât şi felul în care se realizează transmiterea lor contribuie la
educarea publicului. În cazul unei emisiuni radio, de exemplu, modul de stabilire al titlului
unei ştiri, tonul folosit de spicher, contextul în care este încadrată informaţia au influenţă
asupra receptorului. În prezent, funcţia educativă se realizează explicit mai ales prin: acţiuni
de popularizare a ştiinţei ( emisiunea Teleenciclopedia, Animal Planet, Discovery, National
Geographic ); programe de educaţie la distanţă, prin care cursanţii sunt pregătiţi pentru
examene.” (Albulescu, Ion Editura: Dacia Publicat la: Cluj-Napoca, 2003 )
Mijloacele de informare în masă permit ca informaţia să ajungă foarte rapid la mulţi
oameni. Ele răspund astfel dreptului fiecărei persoane de a fi informată. În prezent, se
manifestă un proces de universalizare a informaţiei ( informaţii adesea identice se transmit
zilnic în toată lumea ). Unele posturi de radio şi de televiziune pot fi recepţionate din multe
zone ale globului, ceea ce face posibilă o informare relativ unitară a populaţiei lumii.
Mijloacele de comunicare în masă actuale transmit ştiri despre evenimente ce se produc
aproape concomitent cu relatarea lor, fapt care contribuie la dinamizarea vieţii sociale şi la
sentimentul de apartenenţă planetară.
Toate mijloacele de informare în masă funcţionează potrivit normelor unui cod etic
al utilizării informaţiei. Acest cod este bazat pe adevăr, respect pentru persoană,
corectitudine. Orice încălcare a valorilor presupuse de acest cod trebuie condamnată. Opinia
publică trebuie informată ori de câte ori se identifică acţiuni de manipulare a ei. Astfel,
cetăţenii sunt educaţi în vederea interpretării corecte a mesajelor recepţionate şi pot fi
dejucate planurile individuale ale deţinătorilor puterii de a influenţa şi de a monopoliza prin
mijoacele de informare în masă credinţele şi opiniiile unor persoane sau grupuri.
Mass-media poate acţiona asupra: indivizilor, grupurilor, instituţiilor, întregii societăţi.
Rolul ei educativ constă în constituirea unor societăţi democratice şi a societăţii civile în
apărarea drepturilor cetăţeanului, lupta împotriva abuzurilor puterii şi a corupţiei. Aflarea
adevărului şi promovarea dreptăţii, sunt atribute obligatorii, definitorii ale mass-media.
Un individ neinformat sau mai puţin informat, este un cetăţean mai uşor de manevrat de
către grupuri de interese, birocraţie. Dreptul la informare al cetăţeanului, presupune şi
posibilitatea persoanei de a avea acces neîngrădit la toate sursele de informare.
Scopul educaţiei în materie de valori îl reprezintă accederea fiinţei umane către autonomie
şi competenţă profesională.
Mass-media nu are putere de comandă asemeni instituţiilor statului, dar impactul asupra
societăţii este covârşitor, ele informează dezvoltând spiritul critic, creează curente de opinie,
lansează modele şi propulsează personalităţi. Dar nu tot ce se vehiculează prin mass-media
poartă pecetea valabilităţii şi relevanţei valorice(de exemplu: un film de prost gust, un produs
nefolositor, un medicament promovat de mass-media şi care nu este bun etc.)
Tocmai această educaţie, duce la modelarea personalităţii individului până la o fină cizelare
care permite acestuia integrarea cu succes în mediul ambiant, social, cultural, profesional.

Creşterea ponderii comunicării mediatice în existenţa cotidiană a copiilor stârneşte

nelinişti,temeri, critici uneori, deoarece, aşa cum am văzut, în afară de influenţele cu valoare
educativă seînregistrează şi influenţe deformatoare pentru personalitatea lor în curs de
formare. Efectele nu suntîntotdeauna pe măsura bunelor intenţii care le-au provocat.
Indiscutabil, mass-media oferă numeroase posibilităţi de educare, dar consumul excesiv de
mesaje mediatice poate avea consecinţe indezirabile:preferinţa pentru satisfacţiile surogat,
evadarea în stupiditate, desensibilizarea şi sporirea agresivităţii, conformismul şi
uniformizarea etc. De aceea, ţinând seama de criticile aduse mijloacelor comunicării de masă,
care pun în evidenţă efectele negative asupra personalităţii “beneficiarilor”, ne apare ca fiind
necesară o intervenţie educativă aptă să prevină întrebuinţarea dăunătoare a acestora. Este de
dorit o intervenţie educativă în această direcţie, care să-i ajute să se folosească în mod
raţional şi nu abuziv de multiplele canale de comunicare de masă ce le sunt accesibile.
Pentru a nu ignora schimbările survenite la nivelul mediului social ca urmare a
expansiunii comunicării mediatice, educaţia trebuie adaptată unor noi nevoi, care, în esenţă,
solicită o mediere a relaţiei copilului cu mass-media. Această relaţie de mediere constă în a-i
pregăti pentru un anumit mod de raportare la mesajele mediatice, îndeosebi cele audio-
vizuale, la a căror influenţă sunt supuşi în afara şcolii. Folosirea raţională a mijloacelor de
comunicare de masă, cu foloase în plan educativ, este condiţionată de o pregătire adecvată a
individului, care să-i permită să se informeze eficient, să înveţe fără profesor utilizând
numeroasele canale de comunicare disponibile, cu atât mai mult cu cât el nu mai dobândeşte
în şcoală întreaga cunoaştere de care are nevoie în viaţă.
 Despre necesitatea unei astfel de pregătiri vorbeşte şi Bertrand Schwartz: “Această
pregătire nu este numai indispensabilă având în vedere locul din ce în ce mai important al
mass-media în procesul educaţional, ci, cel puţin în egală măsură, în vederea dominării
influenţei pe care acestea o exercită asupra vieţii curente. Într-adevăr, mass-media
informează, distrează, leagănă şi în acelaşi timp violentează în permanenţă pe individ în viaţa
sa privată şi socială şi este absolut indispensabil ca el să beneficieze de timpuriu de o educaţie
care să-l pregătească să supună unei selecţii personale această masă de mesaje, să-şi exercite
spiritul critic, cu avantajele care decurg din acestea, în loc de a se lăsa alienat de ele” (1976,
p. 126). Slaba valorificare în scop formativ a mesajelor comunicării mediatice sau
incapacitatea individului de a evita impactul lor perturbator asupra personalităţii sale, se
datorează, în mare măsură, unui deficit de educaţie. Numai prin educaţie se poate ajunge la o
optimizare a relaţiei individului cu sistemul mass-media şi este prevenită transformarea
acestuia dintr-un factor de îmbogăţire a vieţii spirituale într-un factor perturbator al
personalităţii sale. O persoană care a fost educată în acest sens conştientizează implicaţiile
cognitive şi emoţionale ale consumului de mesaje mediatice, receptează selectiv şi critic,
raportează conţinutul de idei şi trăirile obţinute pe această cale la propriul sistem de valori. Ea
este mai puţin vulnerabilă la influenţele negative ale comunicării mediatice, reuşind să
direcţioneze efectele pe coordonatele dezideratelor formative, în aşa fel încât să servească
efortului de ridicare a nivelului său de cultură generală.
Școlii îi revine responsabilitatea de a-i dezvolta elevului dispoziţia şi capacitatea de a
învăţa în multiple împrejurări şi folosindu-se de surse variate de informare, situate în afara
sistemului instituţional de învăţământ. A-l înzestra pe elev cu mijloacele intelectuale care să-i
permită utilizarea raţională a mass-media înseamnă, de fapt, a-l pregăti pentru valorificarea
unei importante surse educaţionale a societăţii contemporane.

Albulescu, Ion, Educaţia şi mass-media. Comunicare şi învăţare în societatea informaţională,

Editura Dacia, ClujNapoca, 2003
Cerghit, Ioan, Mass-media şi educaţia tineretului şcolar, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1972