În momentul în care am publicat Orpheu trebuia să găsim, în ultima clipă, ceva

pentru a completa numărul paginilor cerute. Mi-a venit atunci ideea, pe care i-am împărtăşit-o
lui Sá-Carneiro, să scriu un poem „vechi” al lui Álvaro de Campos – un poem care arăta cum
putea să fie Álvaro de Campos înainte de a-l cunoşte pe Caeiro şi de a începe să fie influenţat
de el. În aceste condiţii am scris Opiarium, în care am încercat să indic toate tendinţele latente
ale lui Álvaro de Campos aşa cum se revelau pe parcurs dar fără să existe încă nici cea mai
mică urmă a unui contact cu maestrul său Caeiro. Acesta, dintre toate poemele mele, a fost cel
a cărui scriere m-a solicitat cel mai mult din cauza dublei puteri de depersonalizare pe care a
trebuit să o pun în aplicare. În fine, cred că nu mi-a reuşit prea rău şi că ni-l oferă pe Álvaro în
toată splendoarea…
Cred că v-am explicat astfel originea heteronimelor mele. Dacă rămâne totuşi vreun
aspect asupra căruia aveţi nevoie de explicaţii suplimentare – pentru că vă scriu cu cea mai
mare viteză şi, în această situaţie, nu sunt întotdeauna foarte explicit – spuneţi-mi-o şi vi le
voi oferi bucuros. Iată, de fapt, un indiciu veridic evident de natură isterică: în timp ce scriam
anumite pasaje din Note în amintirea maestrului meu Caeiro, revizuite de Álvaro de Campos,
am vărsat lacrimi adevărate. Asta ca să ştiţi cu cine aveţi de-a face, dragul meu Casais
Monteiro!
Câteva precizări în plus în legătură cu acest subiect… Văd în faţa mea, în acest spaţiu
incolor dar cât se poate de real al visului, chipurile, gesturile lui Caeiro, ale lui Ricardo Reis şi
ale lui Álvaro de Campos. Eu le-am clădit viaţa şi traiectoria. Ricardo Reis s-a născut în 1887
(nu îmi amintesc nici ziua nici luna, dar le-am notat undeva) la Porto, este medic, şi se află în
momentul de faţă în Brazilia. Alberto Caeiro este născut în 1889 şi mort în 1915; este născut
la Lisabona, dar şi-a petrecut aproape toată viaţa la ţară. Nu avea profesie şi practic nici un fel
de instruire. Álvaro de Campos s-a născut la Tavira pe data de 15 octombrie 1890 (la ora unu
şi jumătate după-amiaza, îmi spune Ferreira Gomes; şi este adevărat pentru că horoscopul
făcut în funcţie de această oră exactă s-a dovedit corect). Acesta este inginer naval, după cum
ştiţi, dar se află actualmente la Lisabona, fără ocupaţie. Caeiro era de statură mijlocie şi, deşi
fragil (a murit de tuberculoză), nu părea atât de delicat pe cât era în realitate. Ricardo Reis
este puţin mai scund, dar numai o idee, mai robust dar totuşi slab. Álvaro de Campos este
înalt (1,75 m, cu vreo doi centimetri mai înalt decât mine), slab şi cu tendinţa de a sta puţin
încovoiat. Acum nu poartă barbă – cât despre Caeiro el are părul de un blond pal şi ochii
albaştri; Reis are părul de un brun tern şi mat; Campos are pielea mai degrabă deschisă şi de
un tip care aminteşte vag de cel al evreului portughez dar părul drept şi separat de o cărare
într-o parte; monoclu… Caeiro, cum am mai spus, a primit o instruire aproape nulă pentru că

1
ea nu a depăşit ciclul primar; el şi-a pierdut, tânăr fiind, tatăl şi mama şi a trăit, retras între cei
patru pereţi ai săi, din venituri modeste. Locuia cu o mătuşă deja în vârstă. El, Ricardo Reis, a
fost crescut într-un colegiu iezuit şi, cum am mai spus, este medic; locuieşte din 1919 în
Brazilia unde s-a expatriat voluntar fiind monarhist. Este un latinist datorită educaţiei pe care
a primit-o şi un semi-elenist graţie celei căreia i s-a dăruit. Álvaro de Campos a primit
educaţia obişnuită de liceu; apoi a fost trimis în Scoţia pentru a se forma ca inginer, la început
în mecanică apoi în inginerie navală. A profitat de vacanţele sale pentru a face o călătorie în
Orient de unde a venit cu poemul Opiarium. Unchiul său, preot în Beira, a fost acela care l-a
învăţat latina.