Absolvenţii recenţi de

învăţământ
superior şi integrarea
lor pe piaţa muncii

1
 COORDONATE PROMOTOR
UNITATEA EXECUTIVĂ A
CONSILIULUI NAŢIONAL AL
CALIFICĂRILOR ŞI AL FORMĂRII
PROFESIONALE A ADULŢILOR
UECNCFPA

Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1 - 3, Intrarea B, etaj 2,

cam. 164-166, Sector 1, 010155, Bucureşti
Tel: + 40 (21) 315 78 46,
Fax: + 40 (21) 315.78.55
Secretariat proiect DOCIS
Bd. Schitu Măgureanu nr. 1, Sector 5, 050025, Bucureşti
Tel.: +40(21) 313 00 50
Fax: +40(21) 313 00 53
Pentru mai multe informaţii vă recomandăm contactarea
managerului de proiect:
Prof.dr. Sorin Eugen ZAHARIA

E-mail-uri:docis@acpart.ro

sorin.zaharia@acpart.ro

“Dezvoltarea unui sistem operaţional al

calificărilor din învăţământul superior
din România - DOCIS”

Editor: UECNCFPA

Data publicării: noiembrie 2010

“Conţinutul acestui material nu

“Dezvoltarea unui sistem operaţional al
reprezintă în mod obligatoriu poziţia
calificărilor din învăţământul superior din
oficială a Uniunii Europene sau a
România - DOCIS”
Guvernului României”
2
Editor: UECNCFPA

Data publicării: noiembrie 2010

Absolvenţii recenţi de învăţământ superior
şi integrarea lor pe piaţa muncii
-rezumat-

Autori Raport: Bogdan Voicu, Claudiu Tufiş, Mălina Voicu

Consultanţi: Mircea Miclea, Lazăr Vlăsceanu,
Sorin Eugen Zaharia, Maria Apostol

3
Cuprins

I.Ce este esenţial? 5

II. Ce aduce nou acest studiu? 7

III. Câteva rezultate importante 10

IV. Proiectul DOCIS 38

Instrumente comune pentru învăţământul superior şi piaţa muncii

4
I. Ce este esenţial?

1. În găsirea primului job, competenţele transversale

sunt mult mai importante decât cele specifice. Atât pentru
absolvenţi cât şi pentru recrutori, competenţele specifice,
dobândite în cadrul programelor de studii, sunt importante, însă
ocupă un loc secundar faţă de cele transversale.

2. La nivelul întregului eşantion, absolvenţii

consideră că mai mult de jumătate (55%) dintre
cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de
muncă au fost dobândite sau deprinse chiar la locul de
muncă, aproximativ o treime (32%) au fost dobândite în
facultate, iar 14% au fost dobândite în alte împrejurări.

3. Majoritatea angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să fie deja specializaţi în momentul

obţinerii diplomei de licenţă.

4. Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar diplomă de licenţă
sau are şi diplomă de master.

5. 74% dintre angajatori declară că au angajați studenţi la nivel de licenţă şi 55% că au studenţi
la master.

6. Atât angajatorii cât şi absolvenţii consideră că, în momentul de faţă,

sistemul de învăţământ superior reuşeşte să furnizeze absolvenţilor
cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu însă şi abilităţile
practice. Există o diferenţă între ceea ce oferă facultăţile şi cerinţele
de la locul de muncă.

7. Angajatorii sunt de acord cu afirmaţia că în învăţământul românesc actual există prea multe
programe de studii.

5
8. Angajatorii sunt mai degrabă interesaţi de competenţele pe care le au absolvenţii şi de
experienţa anterioară de lucru şi mai puţin de specializarea absolvită sau de prestigiul
universităţii.

9. Venitul lunar mediu net al unui absolvent de studii superioare

din ultimii 5 ani este de 1087 Ron.

10. Trei sferturi dintre absolvenţii recenţi intervievaţi (72%) au simţit nevoia să urmeze „cursuri
de formare / pregătire profesională / specializare”.

11. În medie, aproape două treimi dintre respondenţi au urmat un curs de formare continuă,
altul decât cel de tip formare iniţială de nivel universitar (master, doctorat) sau de tip autodidact.

12. Aproape jumătate dintre angajatorii intervievaţi raportează comportamente de implicare în

formarea continuă, prin organizarea de traininguri pentru proprii lor angajaţi.

13. Piaţa de formare continuă post-universitară este însă

aproape complet neexplorată de universităţi, extrem de puţin
interesate în a oferi astfel de servicii.

14. 18% dintre angajatori cred că în cursurile de formare ar

trebui reluate lucruri ce ar fi trebuit studiate mai temeinic în
facultate. 43% spun că ar trebui studiate lucruri suplimentare
faţă de ceea ce se poate studia în facultate, iar 14% optează
pentru specializarea într-o calificare nouă.

15. Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia
absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să fie mai
mare, în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.

6
 II. Ce aduce nou acest studiu?

II.1 Context

Raportul de faţă îşi propune să discute despre absolvenţii recenţi de învăţământ superior
din România. În centrul atenţiei stau traiectoriile pe care aceştia le au pe piaţa muncii, tipul de
munci pe care le prestează, legătura dintre activitatea profesională și cele studiate în facultate,
atât din punct de vedere al nivelului de calificare necesar, cât și în ce priveşte domeniul de
activitate și specializarea îngustă.

Raportul răspunde unui context mai larg care include expansiunea până la masificare a
învățământului universitar, discuţia despre relevanţa diplomelor universitare și relativa rămânere
în urmă a societăţii româneşti în ce priveşte accesul la formarea terţiară. Expansiunea curentă a
învăţământului superior este adesea etichetată drept benefică pentru societate. Ea conduce la o
populaţie competentă profesional, cu o productivitate crescută, împărtăşind orientări valorice
către autonomie și creativitate, capabilă să contribuie la un progres tehnologic și social
accelerat. Pe de altă parte însă apar controverse legate de calitatea specializării și, implicit, de
eficienţa utilizării resurselor financiare alocate către educaţia superioară. (Garcia-Espejo &
Ibañez, 2006; Karakaya et al, 2007; Korka, coord., 2009; Kyvik, 2009; Müller & Gangl, eds.
2004; Machin & McNally, 2007; di Pietro & Urwin, 2006; Sloane et al., 1999; Teichler, ed. 2007;
Vlăsceanu et al, 2009)
Faţă de alte studii sociologice realizate în România, cercetarea de faţă aduce în plus
ideea nevoii de a compara între programe de studii (specializări). Am dorit să aflăm în ce
măsură apare variaţie în ce priveşte angajabilitatea absolvenţilor celor 325 de specializări de la
nivelul licenţă specificate de HG 625/2008. Prin urmare am dorit ca, pe de o parte, să dispunem
de un eşantion care să includă cât mai multe specializări posibile, iar pe de altă parte numărul
de respondenţi proveniţi din aceste programe de studii să fie cât mai mare.

II.2 Principalele întrebări

 Ce se petrece cu absolvenţii după finalizarea studiilor?

 În ce măsură folosesc pe piaţa muncii achiziţiile din facultate?
 Sunt banii (publici și privaţi) cheltuiţi în aşa fel încât absolvenţii să constituie
o resursă umană care să pună în mişcare o economie de calitate?

7
 II.3 Principalele surse de date exploatate în acest raport

 Studiu cantitativ realizat prin aplicarea de chestionare unui

eşantion naţional de absolvenţi recenţi

 Studiu cantitativ realizat prin aplicarea de chestionare unui

eşantion naţional de angajatori

 Studiu cantitativ realizat prin aplicarea de chestionare unui

eşantion de disponibilitate de recrutori

 Două discuţii de grup cu recrutori

Datele colectate permit descrierea situaţiei curente a absolvenţilor recenţi, schiţarea

modului în care studiile universitare contribuie la integrarea pe piaţa muncii, precum și
realizarea de mini-proiecţii despre tendinţele următorilor ani.

II.4 Metodologie de lucru

Raportul de faţă valorifică rezultatele a trei sondaje realizate la nivel naţional. Prima
cercetare implică absolvenţi de universitate din ultimii cinci ani (2004-2009), a doua se referă la
angajatori de absolvenţi de învăţământ superior, iar a treia este o investigaţie a opiniilor
angajaţilor din agenţii de recrutare a personalului şi plasare a forţei de muncă (etichetaţi la
modul general drept „recrutori”). Informaţiile cantitative furnizate de eşantionul de recrutori sunt
dublate de cele produse prin două sesiuni de interviuri de grup.

A. Proiectarea cercetării: realizarea efectivă a eşantionului

1. Caracteristicile eşantionului de angajatori

Iniţial a fost selectat un eşantion de angajatori, iar aceştia au fost solicitaţi să ofere date
de contact pentru absolvenţii recenţi care se aflau printre angajaţii lor. Acestora din urmă li s-a
aplicat chestionarul, fiind totodată solicitaţi să ofere alte adrese de contact ale colegilor. Pentru
specializările în care erau puţine răspunsuri primite, AB Research, agenţia de colectare a
datelor ce a realizat cercetarea, a apelat la liste furnizate de universităţi. În plus, pentru a
completa numărul de chestionare până către 5000 de răspunsuri valide şi a numărului
programelor de studiu cu minim 12 răspunsuri până la minimum 250 de specializări, AB
Research a apelat şi la alte surse de contacte, furnizate de operatori de telefonie mobilă, bănci,
asociaţii studenţeşti şi de alumni.

8
 Structura eşantionului după modul de recrutare al respondentului

Mod recrutare subiect Număr chestionare valide* Procent

De la angajator 907 16%
Recomandat de alt subiect 2346 42%
De la facultate 1462 26%
Alte surse 861 15%
Total 5576 100%
*cifrele constituie frecvenţele absolute neponderate.

În total au fost chestionaţi 5576 absolvenţi recenţi. Pentru aceasta însă au fost contactaţi
peste 26.000, rata de răspuns plasându-se în jurul a 25%.

2. Caracteristicile eşantionului de angajatori

Eşantionul de angajatori include 4000 de respondenţi, selectaţi probabilistic din liste ale
firmelor înregistrate în România.

Eşantionul rezultat are o structură similară cu cea a altor eşantioane de angajatori

realizate în aceeaşi perioadă, reflectând prin urmare distribuţiile probabile ale populaţiei de
angajaţi în funcţie de dimensiunea angajatorului şi modul de organizare (public/privat),
încrucişări ale acestora, precum şi localizarea geografică. Pe ansamblu, aceste caracteristici fac
eşantionul de angajatori să fie socotit ca fiind unul reprezentativ la nivel naţional.

Pentru aplicarea celor 4.000 de chestionare, raportul AB Research a raportat apelarea a

„30.000 de companii, rata medie de succes fiind de 1 chestionar din 8 firme apelate.”

3. Caracteristicile eşantionului de recrutori

Conform raportului tehnic al AB Research, la ONRC sunt înregistrate în total 2137 de
firme cu activităţi de tipul recrutării de personal (cod CAEN 7810, 7820). Dintre acestea însă,
doar 478 pot fi identificate prin date de contact (telefon, adresă completă sau mail).

Estimarea AB Research este că maxim 300 dintre aceste firme realizează în realitate
activitate de recrutare de forţă de muncă: „27% au declarat că nu mai activează în domeniu sau
şi-au încetat definitiv activitatea. De asemenea aproximativ 25% din firme nu au putut fi
contactate telefonic sau pe mail. Au fost realizate interviuri cu 120 de agenţii de recrutare.

B. Discuţiile de grup cu recrutori

În afara celor trei cercetări cantitative, o echipa de experţi din cadrul proiectului a realizat
şi două discuţii de grup cu recrutori, menite să aducă informaţie suplimentară despre
reprezentările acestora în ceea ce priveşte integrarea pe piaţa muncii a absolvenţilor recenţi.
Discuţiile au fost realizate cu recrutori din Bucureşti, respectiv Sibiu.

9
III. Câteva rezultate importante

C. Situaţia curentă

1. Integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii

Integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii are loc în primele luni după absolvire, timpul
mediu necesar pentru găsirea primului job fiind de 4 luni. Există domenii în care absolvenţii
îşi găsesc un loc de muncă mai rapid, cum ar fi arhitectura sau ştiinţele economice. Intrarea
cea mai lentă pe piaţa muncii o au absolvenţii de ştiinţele naturii şi silvicultură.
Figura 1 Numărul mediu de luni necesare pentru găsirea primului loc de muncă în conformitate cu nivelul de studii,
după absolvirea facultăţii, în funcţie de domeniu

Total esantion

Arhitectura si urbanism

Stiinte economice

Stiinte sociale si politice

Stiinte ingineresti

Stiinte umaniste

Educatie fizica si sport

Sanatate

Arte

Medicina veterinara

Drept

Stiinte exacte

Stiinte agricole si silvice

Stiinte ale naturii

0 1 2 3 4 5 6 7

1. Competenţe transversale vs competenţe profesionale. Importanţa lor la locul de

muncă

Competenţele care se dovedesc utile pentru prima angajare sunt cele de tip transversal,
atât absolvenţii cât şi recrutorii subliniind importanţa acestora pentru intrarea pe piaţa muncii.
Numai în cazul ştiinţelor medicale absolvenții consideră competenţele specifice mai importante
decât cele transversale pentru încadrarea în muncă. Absolvenţii din ultimii cinci ani consideră
că modul de prezentare la interviu şi personalitatea sunt factorii care au importanţa cea mai
mare pentru a obţine primul job, acestea fiind urmate de specializare şi domeniul de studii, aşa
cum rezultă din Figura 2. Recrutorii plasează competențele transversale de tipul cunoaşterea
unei limbi străine şi abilităţile de lucru cu calculatorul ca având importanţă aproximativ
egală cu modul de prezentare la interviu şi cu tipul de personalitate, conform datelor prezentate
în Figura 3.
! Imaginea generală care rezultă din date indică faptul că, în găsirea primului job,
competenţele transversale sunt mult mai importante decât cele specifice. Atât pentru
absolvenţi cât şi pentru recrutori, competenţele specifice, dobândite în cadrul

10
programelor de studii, sunt importante, însă ocupă un loc secundar faţă de cele
transversale. Inclusiv în timpul discuţiilor de grup cu recrutori, aceştia par să plaseze
competențele transversale şi tipul de personalitate în plan superior faţă de abilităţile dobândite
în cursul programelor de studii.

Figura 2 Percepţia angajaţilor asupra importanţei acordate de angajatori diferitelor competenţe, la prima angajare

Modul de prezentare la interviu

Personalitatea

Domeniul de studii

Specializarea

Recomandările de la ter ți

Utilizarea calculatorului

Cunoa șterea de limbi străine

Experien ța de lucru din timpul facultăţii

Rezultatele la examenul de licen ța

Stagiile de practica

Experien ța de lucru anterioara facultăţii

Reputa ția universităţii

Experien ța de studii in străinătate

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Deloc important Putin important Nici important, nici neimportant Important Foarte important

Figura 3 Importanţa diferitelor competenţe pentru angajarea absolvenţilor în opinia recrutorilor

Reputaţia universităţii

Rezultatele la examenul de licenţă

Experienţa de studii în străinătate

Stagiile de practică

Experienţa de lucru anterioară facultăţii

Experienţa de lucru din timpul facultăţii

Recomandările de la terţi

Domeniul de studii

Specializarea

Personalitatea

Modul de prezentare la interviu

Utilizarea calculatorului

Cunoaşterea de limbi străine

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Deloc important Putin important Nici important, nici neimportant Important Foarte important

11
 Conform datelor prezentate în Figura 4, pentru toate domeniile de studii investigate, cu
excepţia medicinii umane, competenţele transversale par să fie considerate mai importante de
către absolvenţi la prima angajare, decât cele specifice. Mai mult, pentru domenii precum
dreptul, ştiinţele economice, ştiinţele sociale şi politice, precum şi cele umaniste, datele
sondajului indică o diferenţă mare între importanţa acordată competenţelor transversale şi cea
acordată celor specifice. Domeniul sanitar are un specific aparte dat de faptul că prima angajare
a absolvenţilor de medicină umană se face în baza unui examen de admitere la rezidenţiat în
care se testează numai competenţele specifice dobândite în cadrul anilor de studii.

Figura 4 Percepţia angajaţilor asupra importanţei acordate de către angajatori, la prima angajare, competenţelor
transversale şi specifice, în funcţie de domeniu

Medicina veterinara

Arhitectura si urbanism

Stiinte economice

Stiinte ale naturii

Stiinte ingineresti

Stiinte exacte

Drept

Stiinte sociale si politice

Stiinte umaniste

Sanatate

Stiinte agricole si silvice

Arte

Educatie fizica si sport

10 20 30 40 50 60 70 80

competente transversale competente specifice

2. Opiniile absolvenţilor despre pregătirea pentru locul de muncă

3.1 Sursa cunoştinţelor şi abilităţilor necesare la locul de muncă

Tabelul 1 prezintă date despre cum percep absolvenţii modul în care au fost pregătiţi de
facultate pentru intrarea pe piaţa muncii. La nivelul întregului eşantion, 55% dintre absolvenţi
consideră în mare sau în foarte mare măsură că au obţinut abilităţile necesare pentru
îndeplinirea responsabilităţilor de la locul de muncă. Jumătate dintre absolvenţi consideră că
stagiile de practică desfăşurate în timpul facultăţii le-au fost utile în activitatea de după
absolvire. Majoritatea absolvenţilor (86%) consideră că au învăţat meserie mai degrabă la locul
de muncă şi nu la facultate.
Raportat la domeniul în care şi-au obţinut licenţa, se remarcă, şi în acest caz, cei din
domeniile ştiinţelor economice, care sunt mai nemulţumiţi decât restul absolvenţilor de calitatea

12
pregătirii primite în timpul facultăţii. Absolvenţii din domeniile arte, arhitectură şi urbanism sau
sănătate sunt, şi în acest caz, mai mulţumiţi decât restul de modul în care facultatea urmată i-a
pregătit pentru cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească la locul de muncă actual.

Tabelul 1 Opiniile absolvenţilor privind pregătirea pentru locul de muncă (% de acord în mare sau foarte mare
măsură)
Am obţinut Am învăţat
abilităţile Stagiile de meserie mai
necesare practică mi- degrabă la
pentru locul au fost utile locul de
de muncă muncă
Sub 25 ani 49% 48% 85%
Vârsta 25-30 ani 57% 52% 86%
Peste 30 ani 68% 56% 88%
Sub 230 lei 51% 48% 81%
240-990 lei 62% 52% 84%
Venit
1000-1475 lei 61% 58% 87%
Peste 1500 lei 56% 53% 88%
De stat / bugetar 75% 64% 83%
Privat românesc 53% 48% 89%
Tip firmă Privat internaţional 46% 40% 90%
ONG 53% 55% 93%
Alt tip 45% 51% 71%
Job în specializarea Nu 45% 42% 84%
absolvită Da 66% 60% 87%
Job în domeniu conex Nu 56% 51% 85%
specializării Da 52% 46% 91%
Ştiinţe exacte 52% 52% 80%
Ştiinţe ale naturii 53% 51% 82%
Ştiinţe umaniste 51% 48% 88%
Drept 64% 51% 87%
Ştiinţe sociale şi
56% 51% 84%
politice
Ştiinţe economice 49% 44% 90%
Arte 71% 69% 73%
Domeniu licenţă Arhitectură şi
76% 63% 61%
urbanism
Educaţie fizică şi
47% 45% 76%
sport
Ştiinţe agricole şi
65% 56% 82%
silvice
Ştiinţe inginereşti 55% 52% 86%
Medicină veterinară 61% 63% 86%
Sănătate 81% 91% 86%
Total 55% 51% 86%

13
 Absolvenţii au fost rugaţi să indice ce proporţie din cunoştinţele şi abilităţile care le sunt
necesare la locul de muncă au fost deprinse la locul de muncă, în facultate sau în alte
împrejurări. Răspunsurile la această întrebare sunt prezentate în Tabelul 2.
! La nivelul întregului eşantion, absolvenţii consideră că mai mult de jumătate
(55%) dintre cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă au fost
deprinse chiar la locul de muncă, aproximativ o treime (32%) au fost deprinse în
facultate, iar 14% au fost deprinse în alte împrejurări.

Comparativ cu restul absolvenţilor, cei care lucrează în domeniul privat, cei care
lucrează în firme mari şi cei care au diplomă de licenţă în ştiinţe economice consideră că au
deprins mai multe cunoştinţe şi abilităţi la locul de muncă. Printre cei care consideră că o
proporţie mai mare de cunoştinţe şi abilităţi necesare la locul de muncă au fost deprinse în
timpul facultăţii se numără absolvenţii care lucrează în firmele de stat / bugetare şi cei care au
diplomă de licenţă în domeniile: ştiinţe exacte, arte, arhitectură şi urbanism, educaţie fizică şi
sport, medicină veterinară sau sănătate.

Tabelul 2 Opiniile absolvenţilor privind sursa cunoştinţelor şi abilităţilor necesare la locul de muncă
La locul de În În alte
muncă facultate împrejurări
Sub 25 ani 52% 34% 15%
Vârsta 25-30 ani 55% 32% 14%
Peste 30 ani 58% 31% 13%
Sub 230 lei 45% 38% 18%
240-990 lei 55% 33% 13%
Venit
1000-1475 lei 56% 33% 12%
Peste 1500 lei 60% 29% 12%
De stat / bugetar 53% 37% 11%
Privat românesc 59% 29% 12%
Tip firmă Privat internaţional 60% 27% 14%
ONG 54% 32% 17%
Alt tip 43% 33% 24%
Microîntreprindere 55% 32% 14%
Firmă mică 57% 31% 13%
Mărime firmă
Firmă mijlocie 56% 33% 12%
Firmă mare 60% 28% 13%
Ştiinţe exacte 52% 37% 13%
Ştiinţe ale naturii 53% 33% 15%
Ştiinţe umaniste 53% 34% 15%
Drept 54% 33% 13%
Domeniu licenţă Ştiinţe sociale şi
53% 33% 15%
politice
Ştiinţe economice 59% 28% 14%
Arte 44% 40% 18%
Arhitectură şi 45% 48% 9%

14
 urbanism
Educaţie fizică şi
44% 38% 17%
sport
Ştiinţe agricole şi
56% 34% 13%
silvice
Ştiinţe inginereşti 56% 31% 14%
Medicină veterinară 53% 39% 13%
Sănătate 53% 41% 9%
Total 55% 32% 14%

2.2 Cunoştinţe teoretice, abilităţi practice

Dacă datele din tabelul anterior privesc, în general, sursa cunoştinţelor dobândite şi
abilităţilor dobândite, datele din Tabelul 3 arată măsura în care absolvenţii consideră că
abilităţile practice şi cunoştinţele teoretice pe care le deţin în prezent au fost dobândite prin
programul de studii urmat. La nivelul întregului eşantion, absolvenţii consideră că două
treimi din cunoştinţele teoretice şi o treime din abilităţile practice pe care le deţin au fost
dobândite sau deprinse prin programul de studii urmat. Aceste date confirmă imaginea
prezentată anterior, cea a unui sistem de învăţământ superior care îi pregăteşte mai
degrabă teoretic decât practic pe studenţi.
Tabelul 3 Opiniile absolvenţilor privind măsura în care programul de studii i-a ajutat să obţină cunoştinţele
teoretice şi abilităţile practice pe care le deţin în prezent
Cunoştinţe
Abilităţi practice
teoretice
Sub 230 lei 68% 29%
240-990 lei 67% 31%
Venit
1000-1475 lei 64% 33%
Peste 1500 lei 62% 32%
De stat / bugetar 63% 35%
Privat românesc 65% 30%
Tip firmă Privat internaţional 63% 29%
ONG 56% 35%
Alt tip 59% 35%
Microîntreprindere 64% 30%
Firmă mică 65% 31%
Mărime firmă
Firmă mijlocie 64% 33%
Firmă mare 63% 31%
Ştiinţe exacte 64% 34%
Ştiinţe ale naturii 61% 38%
Ştiinţe umaniste 66% 30%
Domeniu licenţă Drept 70% 25%
Ştiinţe sociale şi
64% 32%
politice
Ştiinţe economice 66% 28%

15
 Arte 46% 54%
Arhitectură şi
64% 41%
urbanism
Educaţie fizică şi
53% 42%
sport
Ştiinţe agricole şi
59% 33%
silvice
Ştiinţe inginereşti 65% 31%
Medicină veterinară 68% 32%
Sănătate 58% 40%
Total 65% 31%

! Atât angajatorii cât şi absolvenţii consideră că, în momentul de faţă, sistemul de

învăţământ superior reuşeşte să furnizeze absolvenţilor cunoştinţele teoretice de care
aceştia au nevoie, nu însă şi abilităţile practice.

Reprezentările absolvenţilor sunt diferite în ce privește cele deprinse în facultate și ceea

ce se cere pe piaţa muncii (Figura 5). Practic, pentru majoritatea celor 18 elemente testate,
absolvenţii evaluează o nevoia mai mare decât gradul de formare a acestora.

Figura 5. Nevoia de a stăpâni abilități, competenţe, cunoștințe la locul de muncă și gradul în care programele de studiu
contribuie la formarea acestora: reprezentări ale absolvenților recenţi

A fi pregătit în specializarea îngustă a postului 3,7 3,1

Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea limbajului specific 4,0 3,1
Cunoaşterea altor domenii conexe 3,7 3,2
a înţelege procedurile folosite la locul de muncă 3,1 2,8
a aplica procedurile folosite la locul de muncă 3,9 3,2
a învăţa din experienţa de la locul de muncă 3,8 2,8
a sintetiza informaţiile primite 4,1 3,4
Gândirea analitică 4,5 3,5
Spiritul critic 3,3 3,1
Creativitatea 2,9 3,0
a argumenta convingător 3,1 2,9
Capacitatea de comunicare 2,9 3,2
a lucra în echipă 3,5 3,3
a conduce o echipă 4,1 3,3
a se organiza la locul de muncă 4,0 3,3
a acţiona autonom 4,1 3,0
computerul şi tehnologia contemporană 3,2 2,8
limbă străină 3,7 3,0
indicele general 3,6 3,2

5,0 4,0 3,0 2,0 1,0 ,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0

necesitate formare

3. Cine este responsabil pentru asigurarea corespondenţei dintre pregătirea

studenţilor şi cerinţele locului de muncă?

16
 Figura 6 prezintă opiniile angajatorilor şi ale recrutorilor cu privire la actorul care ar trebui
să fie principalul responsabil pentru deţinerea de către absolvenţi a tuturor cunoştinţelor,
abilităţilor şi competenţelor necesare pentru a corespunde cerinţelor de la locul de muncă.

!Doar aproximativ un sfert dintre angajatori (27%) şi recrutori (23%) consideră că

principala responsabilitate ar trebui să aparţină angajatorilor.

Restul de trei sferturi dintre respondenţi împărţind responsabilitatea între facultăţi şi

studenţi, o proporţie ceva mai mare (în special în cazul recrutorilor) considerând că facultăţile ar
trebui să aibă responsabilitatea corelării pregătirii studenţilor cu cerinţele locului de muncă.

Figura 6 Opinii privind responsabilitatea pentru asigurarea corespondenţei dintre pregătirea studenţilor şi cerinţele locului
de muncă

4. Ce fel de pregătire îşi doresc angajatorii pentru absolvenţi?

1.1 Preferinţa pentru o anumită facultate

17
 În tabelul 4 este prezentat procentul angajatorilor care declară că ar prefera ca
absolvenţii pe care vor să îi angajeze să provină de la o anumită facultate sau universitate. La
nivelul întregului eşantion, aproape 20% din firme au o astfel de preferinţă, în timp ce 80%
declară că nu au nicio preferinţă legată de facultatea sau universitatea din care provine
studentul.

Tabelul 4 Preferinţa pentru o anumită facultate

Da Nu
De stat / bugetară 26% 74%
Privată românească 16% 84%
Tip firmă
Privată internaţională 19% 81%
Alt tip 24% 76%
Microîntreprindere 17% 83%
Firmă mică 16% 84%
Mărime firmă
Firmă mijlocie 22% 78%
Firmă mare 25% 75%
Nici unul 17% 83%
1 - 2 absolvenţi 17% 83%
Absolvenţi angajaţi în
3 - 5 absolvenţi 19% 81%
ultimii trei ani
6 - 10 absolvenţi 22% 78%
11+ absolvenţi 28% 72%
Bucureşti Ilfov 21% 79%
Centru 19% 81%
Nord Est 15% 85%
Regiune de Nord Vest 28% 72%
dezvoltare Sud Est 12% 88%
Sud Vest Oltenia 20% 80%
Sud Muntenia 19% 81%
Vest 17% 83%
Angajatori 19% 81%
Total
Recrutori 33% 67%

1.2 Preferinţa pentru nivelul de studii

! Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar
diplomă de licenţă sau are şi diplomă de master. 17% dintre angajatori declară că dintre doi
candidaţi similari l-ar angaja pe cel cu diplomă de master, în timp ce 7% declară că l-ar angaja
pe cel cu diplomă de licenţă.

18
Tabelul 5 Preferinţa pentru nivelul de studii

Master Indiferent Licenţă

De stat / bugetară 25% 69% 6%
Privată românească 15% 77% 8%
Tip firmă
Privată internaţională 18% 73% 9%
Alt tip 10% 79% 12%
Microîntreprindere 16% 76% 9%
Firmă mică 16% 78% 6%
Mărime firmă
Firmă mijlocie 18% 73% 9%
Firmă mare 22% 70% 8%
Nici unul 16% 78% 7%
1 - 2 absolvenţi 15% 78% 8%
Absolvenţi angajaţi
3 - 5 absolvenţi 20% 74% 6%
în ultimii trei ani
6 - 10 absolvenţi 22% 72% 6%
11+ absolvenţi 21% 64% 15%
Bucureşti Ilfov 18% 75% 8%
Centru 19% 74% 7%
Nord Est 15% 76% 9%
Regiune de Nord Vest 19% 70% 11%
dezvoltare Sud Est 10% 82% 8%
Sud Vest Oltenia 17% 78% 5%
Sud Muntenia 21% 72% 7%
Vest 19% 75% 5%
Angajatori 17% 76% 7%
Total
Recrutori 26% 71% 3%

Tabelul 6 Preferinţa pentru nivelul de studii, în funcţie de domeniu

Mast Indifere Licen

er nt ţă
Agricultură, silvicultură, pescuit 20% 71% 9%
Industria extractivă şi prelucrătoare 15% 77% 8%
Producţie şi distribuţie energie, gaze,
4% 85% 11%
apă
Construcţii 17% 74% 9%
Comerţ 15% 76% 9%
Transport 19% 74% 7%
Hoteluri şi restaurante 12% 78% 10%
IT&C 20% 69% 11%
Financiare, asigurări, imobiliare 10% 82% 8%
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi
15% 80% 5%
tehnice
Servicii administrative şi de suport 13% 81% 6%
Administraţie publică, educaţie,
19% 80% 1%
sănătate, cultură
Alte servicii 22% 76% 3%
Total 17% 76% 7%

Datele arată că aproximativ trei sferturi dintre angajatori nu au preferinţe legate de tipul
de facultate, de nivelul de studii sau de facultatea absolvită. Pe de altă parte, majoritatea
angajatorilor care au astfel de preferinţe se îndreaptă, în mod clar, către absolvenţii facultăţilor

19
de stat şi către absolvenţii programelor de master, în defavoarea absolvenţilor facultăţilor
private sau a celor care au doar o diplomă de licenţă.
! Datele prezentate în această secţiune arată un prim conflict între piaţa muncii şi
sistemul de învăţământ superior.
! Deşi sistemul de învăţământ superior actual este construit astfel încât studenţii să fie
specializaţi în domeniul de studiu doar la momentul absolvirii masterului, majoritatea
angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să fie deja specializaţi la momentul obţinerii
diplomei de licenţă.

D. Evaluare globală a studiilor

1. Evaluarea sistemului de învăţământ superior din România

În această secţiune sunt prezentate opiniile angajatorilor, ale recrutorilor şi ale absolvenţilor
cu privire la calitatea sistemului de învăţământ. Figura 7, reprezintă modul în care cele trei
categorii de respondenţi (absolvenţi, angajatori şi recrutori) evaluează, în general, calitatea
sistemului de învăţământ superior din România.1 Recrutorii sunt cei mai critici cu privire la
calitatea sistemului: 13% dintre aceştia consideră că sistemul de învăţământ superior din
România este slab şi doar 22% consideră că acesta este bun. Spre deosebire de recrutori, doar
5% dintre angajatori consideră că sistemul de învăţământ superior este slab, în timp ce 29%
consideră că acesta este bun. Evaluările studenţilor se situează între cele ale recrutorilor şi cele
ale angajatorilor: un sfert dintre studenţi consideră că sistemul este bun şi doar puţin sub 10%
consideră că sistemul este slab. Media evaluărilor date de recrutori este 6, cea a evaluărilor
absolvenţilor este 6,3, iar cea a evaluărilor angajatorilor este 6,6.

Figura 7 Evaluarea sistemului de învăţământ superior din România

1.2 Opiniile angajatorilor

1
Variabila a fost măsurată pe o scală de zece puncte, de la 1 – „foarte slab” la 10 – „foarte bun.” Valorile 1-3 au
fost recodificate în categoria „slab,” valorile 4-7 au fost recodificate în categoria „mediu,” iar valorile 8-10 au fost
recodificate în categoria „bun.”

20
 Datele din Tabelul 7 prezintă scorurile medii ale opiniei angajatorilor cu privire la diferite
aspecte ale sistemului de învăţământ superior din România
Tabelul 7 Opiniile angajatorilor privind aspecte ale sistemului de învăţământ

Studiile universitare sunt bune

Programele de studiu ar trebui

10 – sunt calificaţi într-un job

0 – se adaptează la orice job
Atenţie acordată de facultăţi
Învăţământul românesc are:

10 – prea multe specializări

0 – prea puţine specializări

pregătirii pentru locul de

să ofere o pregătire:

când absolvenţii:
10 - specializată
10 – prea multă
0 – prea puţină

0 – generalistă
muncă:
De stat / bugetară 6,5 3,2 7,6 6,6
Privată românească 6,1 2,6 7,5 6,1
Tip firmă
Privată internaţională 5,7 2,7 7,2 6,0
Alt tip 5,7 2,9 7,6 6,5
Microîntreprindere 5,8 2,6 7,3 6,4
Firmă mică 6,3 2,7 7,6 6,3
Mărime firmă
Firmă mijlocie 6,2 2,7 7,5 6,0
Firmă mare 5,7 2,6 7,3 6,4
Nici unul 6,6 2,8 7,6 6,3
1 - 2 absolvenţi 6,2 2,7 7,5 6,1
Absolvenţi angajaţi în
3 - 5 absolvenţi 6,1 2,5 7,7 6,3
ultimii trei ani
6 - 10 absolvenţi 6,0 2,6 7,4 6,2
11+ absolvenţi 5,7 3,0 7,0 6,1
Bucureşti Ilfov 5,6 2,6 7,3 6,2
Centru 6,6 2,6 7,3 6,3
Nord Est 6,0 2,9 7,6 6,2
Nord Vest 6,5 3,7 6,9 6,1
Regiune de dezvoltare
Sud Est 6,3 2,5 7,8 6,0
Sud Vest Oltenia 6,3 2,8 7,8 6,4
Sud Muntenia 6,1 2,8 7,3 6,1
Vest 6,3 2,3 7,7 6,3
Total 6,2 2,7 7,5 6,2

! Cu un scor mediu de 6,2 angajatorii tind să fie de acord mai degrabă cu afirmaţia
că în învăţământul românesc actual există prea multe programe de studii.

Astfel, datele prezentate în acest două tabele arată că angajatorii consideră că :

21
  Sistemul de învăţământ superior actual are prea multe specializări.
 Facultăţile acordă prea puţină atenţie pregătirii pentru activitatea la locul de muncă.
 Programele de studii ar trebui să ofere o pregătire specializată.
 Ar fi mai bine ca absolvenţii să fie specializaţi pentru un loc de muncă specific.

1.3 Opinia absolvenţilor

Dacă până acum am discutat despre opiniile recrutorilor şi ale angajatorilor, restul
datelor prezentate aici se referă la modul în care absolvenţii percep calitatea sistemului de
învăţământ superior din România şi pregătirea pe care au obţinut-o în timpul studiilor
universitare.

Un prim set de date (Tabel 8) se referă la modul în care absolvenţii evaluează sistemul
de învăţământ superior din România şi facultatea pe care au absolvit-o. Ambele evaluări se fac
pe o scală de zece puncte, de la 1 – „foarte slab/ă” la 10 – „foarte bun/ă”. La nivelul întregului
eşantion, sistemul de învăţământ superior din România este evaluat uşor pozitiv (scor mediu
6,3), în timp ce facultatea absolvită primeşte un scor mediu uşor mai mare: 7,2. Astfel,
absolvenţii par să fie mai degrabă mulţumiţi, dar nu foarte mult, de calitatea educaţiei primite.

Tabelul 8 Evaluările studenţilor privind sistemul de învăţământ superior şi facultatea absolvită

Sistemul de învăţământ Facultatea absolvită
Masculin 6,1 7,0
Sex
Feminin 6,4 7,3
Sub 25 ani 6,2 7,1
Vârsta 25-30 ani 6,2 7,1
Peste 30 ani 6,8 7,8
De stat / bugetar 6,9 7,8
Privat românesc 6,1 7,0
Tip firmă Privat internaţional 5,9 6,8
ONG 5,6 7,1
Alt tip 6,3 7,2
Microîntreprindere 6,1 7,0
Firmă mică 6,4 7,3
Mărime firmă
Firmă mijlocie 6,5 7,3
Firmă mare 6,1 7,0
Nu 6,5 7,3
Job inferior calificării
Da 6,0 7,0
Nu 6,1 7,0
Job în specializarea absolvită
Da 6,5 7,4
0 6,4 7,3
1 6,4 7,3
Locuri de muncă de la absolvire 2 6,2 7,0
3 6,1 6,9
4+ 6,0 7,0
Ştiinţe exacte 6,3 7,3
Domeniu licenţă
Ştiinţe ale naturii 6,5 7,3

22
 Ştiinţe umaniste 6,1 7,1
Drept 6,3 7,2
Ştiinţe sociale şi politice 6,3 7,2
Ştiinţe economice 6,2 6,9
Arte 6,8 8,1
Arhitectură şi urbanism 7,1 8,3
Educaţie fizică şi sport 6,8 7,8
Ştiinţe agricole şi silvice 6,4 7,3
Ştiinţe inginereşti 6,2 7,1
Medicină veterinară 5,6 6,4
Sănătate 7,0 7,7
Total 6,3 7,2

2. Cât de căutate sunt diferite specializări pe piaţa muncii?

Programe de studiu care conduc la angajarea în specializarea absolvită sunt în

principal calculatoarele, matematica, construcţii civile şi industriale, teologie pastorală, medicină
veterinară. Absolvenţii acestor specializări lucrează în proporție de peste 60% în joburi care
sunt direct legate de specializarea absolvită. Dacă extindem lista şi la specializările pentru care
avem rezultate tendenţiale, la cele de mai sus se adaugă: farmacia şi pedagogia în
învăţământul şcolar şi preşcolar, pedagogia muzicală, informatica aplicată, instalaţii pentru
construcții, tehnologia informaţiei şi inginerie economică în construcţii.

Programe de studiu care conduc la angajare în domenii conexe celui absolvit sunt:
ştiinţe politice, relaţii internaţionale, comunicare şi relaţii publice, administrarea afacerilor,
economia comerţului, turismului şi serviciilor, informatică economică, afaceri internaţionale,
management, marketing, electronică aplicată, tehnologii şi sisteme în telecomunicaţii.
Absolvenţii acestor specializări lucrează în proporție 30-45% în joburi conexe specializării
absolvite. Dacă luăm în considerare şi declaraţiile referitoare la colegii de facultate pe listă se
adaugă şi alte specializări din domeniul ştiinţelor socio-umane: sociologie, asistenţă socială,
limbă şi literatură modernă, traducere şi interpretare, jurnalism.
Programe de studiu care conduc la angajare în domenii diferite de cel absolvit
sunt: geografia turismului, limba şi literatura română, istorie, relaţii internaţionale şi studii
europene, administraţie publică, administraţie europeană. Peste 40% din absolvenţii acestor
specializări declară că lucrează în joburi care nu au legătură cu specializarea absolvită. Pentru
această categorie de joburi nu avem informaţii referitoare la situaţia colegilor de facultate.

! Conform recrutorilor, angajatorii sunt mai degrabă interesaţi de competenţele pe

care le au absolvenţii şi de experienţa anterioară de lucru şi mai puţin de specializarea
absolvită sau de prestigiul universităţii. Departajarea candidaților pentru un anumit post se
face în primul rând pornind de la experienţa de lucru anterioară, angajatorii fiind interesaţi de
orice tip de experienţă de lucru indiferent de specializarea sau calificarea necesare jobului

23
anterior. Astfel, sunt preferaţi cei care au lucrat încă din timpul facultăţii chiar în joburi din profilul
diferite sau în poziţii slab calificate, cum ar fi cea de muncitor sau de chelner, vânzător.

E. Poziţia actuală pe piaţa muncii

1. Statusul actual al absolvenților studiilor de licenţă din ultimii 5 ani

Dintre absolvenţii incluşi în eşantionul studiului 67% sunt angajaţi şi 26% nu au un loc de
muncă (această categorie incluzându-i atât pe şomeri, cât şi pe cei aflaţi în afara pieţei muncii
din diferite motive). Conform datelor prezentate în Figura 8, doar 3%sunt probabil studenţi la o
a doua facultate.

Figura 8 Statusul actual al absolvenților din ultimii 5 ani

Angajat
67%

Fara loc de
munca
26%
Patron
1%
Liber-
profesionist
Student 3%
3%

Pe total eşantion ponderea celor care îşi continuă studiile într-un program de master
este de 27% (Figura 9), în timp ce doar 1% sunt patroni. Datele indică o pondere destul de
ridicată a şomerilor în rândul absolvenţilor din ultimii 5 ani, 17% declarându-se şomeri. Dacă
raportăm ponderea şomerilor într-o generaţie la momentul în care au absolvit facultatea,
constatăm că după un an de la terminarea studiilor universitare ponderea şomerilor scade la
aproximativ 10%.

Figura 9 În prezent sunteţi într-una din situaţiile următoare:

24
 Aveti mai multe locuri de munca

Sunteti somer

Urmati un program de master

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%

Aşa cum rezultă din Tabelul 9, există diferenţe semnificative între diferitele domenii de
studiu în ceea ce priveşte statusul actual. Astfel, absolvenţii de ştiinţe exacte, economice şi
inginereşti înregistrează rate mai mari ales participării la un program de master, dar şi ale
şomajului autodeclarat, ceea ce ne face să credem că mare parte dintre cei care se declară
şomeri urmează un program de master şi rămân în afara pieţei muncii pentru că îşi continuă
studiile.
Tabelul 9 Statusul actual al absolvenţilor în funcţie de domeniu absolvit

Urmați un program Sunteți Aveți mai multe

de master șomer locuri de munca
Științe exacte 39% 20% 2%
Științe ale naturii 32% 19% 0%
Științe umaniste 26% 16% 6%
Drept 16% 12% 3%
Științe sociale şi politice 31% 19% 4%
Științe economice 35% 20% 3%
Arte 22% 14% 10%
Arhitectura şi urbanism 14% 13% 14%
Educație fizica şi sport 10% 18% 0%
Științe agricole şi silvice 26% 18% 1%
Științe inginerești 32% 22% 2%
Medicina
9% 0% 0%
veterinara
Sănătate 8% 4% 0%

2. Specializare şi domeniu de activitate

Integrarea pe piaţa muncii în specializarea absolvită sau într-o specializare conexă
depinde de domeniul de studii absolvit. Astfel, absolvenţii de arhitectură, medicină umana şi
veterinară diferă semnificativ de restul eşantionului, fiind mult mai probabil să îşi găsească un

25
loc de muncă în specializarea absolvită. Restul absolvenţilor sunt omogeni din punctul de
vedere al specializării în care îşi găsesc loc de muncă. Absolvenţii de ştiinţe economice este
mai probabil să îşi găsească de lucru într-o specializare conexă, în timp ce cei de medicină se
află la polul opus. Cei care au absolvit ştiinţele naturii, ştiinţe umaniste şi educaţie fizică şi sport
îşi găsesc în măsură mai mare loc de muncă într-o specializare diferită, comparativ cu ceilalţi
absolvenţi, aşa cum rezultă din Tabelul 10.

Tabelul 10 Număr mediu de locuri de muncă în specializarea absolvită, într-o specializare conexă sau într-una
diferită de cea absolvită, în funcţie de domeniul de studii
Număr mediu de locuri de Număr mediu de locuri de Număr mediu de locuri de
muncă în specializarea muncă într-o specializare muncă în altă specializare
absolvită conexă decât cea absolvită
Științe exacte 0,49 0,24 0,38
Științe ale naturii 0,47 0,16 0,63
Științe umaniste 0,43 0,29 0,62
Drept 0,45 0,25 0,55
Științe sociale şi politice 0,47 0,24 0,52
Științe economice 0,47 0,41 0,47
Arte 0,59 0,36 0,27
Arhitectura şi urbanism 1,04 0,16 0,20
Educație fizica si sport 0,46 0,13 0,64
Științe agricole şi silvice 0,55 0,22 0,51
Științe inginerești 0,55 0,26 0,46
Medicina veterinara 1,04 0,21 0,13
Sănătate 1,00 0,07 0,16

Motivele pe care le invocă absolvenţii, legate de ocuparea unui post într-o specializare
diferită de cea absolvită,sunt legate în cea mai mare parte de lipsa de disponibilitate a unui post
în domeniul specializării. Conform datelor din Tabelul 11, aproape 80% dintre absolvenţii care
lucrează în alt domeniu invocă acest motiv, celelalte motive având mai degrabă o influenţă
marginală asupra deciziei de angajare într-un anumit job.
Tabelul 11 Motive pentru care nu lucrează în domeniul absolvit, conform declaraţiilor absolvenţilor care nu
lucrează în domeniul absolvit

Motiv Procent
Nu am găsit un loc de muncă corespunzător acestei specializări. 78%
Am găsit un loc de muncă cu un salariu mai bun 17%
Am găsit un loc de muncă cu un program de lucru mai lejer 3%
Am găsit un loc de muncă în domeniul în care doream să muncesc 5%
Era greu de îmbinat programul de lucru cu viaţa de familie 1%
M-am înscris la un program de master / doctorat 2%
Nu îmi aducea nici o satisfacţie 4%
Nu aveam nici o şansă de a promova / avansa. 2%
Am fost concediat 2%
Total 114%
Notă: întrebare cu răspuns multiplu (totalul răspunsurilor depăşeşte 100%)

26
Tabelul 12 Motive pentru care nu lucrează în specializarea absolvită în funcţie de domeniu de studiu

Locul de muncă în
Nu am găsit un loc de
Am găsit un loc de specializarea absolvită
muncă corespunzător
muncă mai convenabil nu era conform
acestei specializări
aşteptărilor mele
Științe exacte 63% 29% 8%
Științe ale naturii 84% 14% 2%
Științe umaniste 59% 31% 11%
Drept 74% 14% 12%
Științe sociale şi politice 74% 17% 9%
Științe economice 76% 14% 9%
Arte 70% 21% 9%
Arhitectura şi urbanism 55% 27% 18%
Educație fizica si sport 57% 27% 16%
Științe agricole şi silvice 80% 12% 8%
Științe inginerești 75% 19% 6%
Medicina veterinara 58% 42% 0%
Sănătate 63% 38% 0%

3. Salariu

! Venitul lunar mediu net al unui absolvent de studii superioare din ultimii 5 ani este de
1087 Ron. Conform celor afirmate de către recrutori, imediat după absolvire tinerii vin cu
așteptări mult peste ce poate piaţa muncii să ofere în ceea ce priveşte salariul, însă îşi
ajustează ulterior aşteptările în funcţie de ofertă. Conform recrutorilor, proaspeţii absolvenţi ar
dori la angajare un salariu de cel puţin 1500 Ron, suma destul de mare în comparaţie cu ceea
ce se oferă în realitate. Vechimea în muncă are un rol covârşitor în creşterea salariului, salariul
fiind mai mare pe măsură ce vechimea creşte. De asemenea, rezultatele prezentate în Tabelul
13 indică existenţa unor diferenţe statistic semnificative între veniturile absolvenților în funcţie
de domeniul absolvit. Absolvenţii de educaţie fizică şi sport au veniturile cele mai scăzute, în
timp ce cei de la arhitectură şi ştiinţe inginerești au veniturile cele mai mari.
Tabelul 13 Caracteristici ale locului de muncă actual în funcţie de domeniul de studii: venitul lunar şi relaţia cu
specializarea absolvită
Lucrează în specializarea pe
Venitul mediu lunar (lei)
care a absolvit-o
Științe exacte 58% 1134
Științe ale naturii 51% 928
Științe umaniste 45% 1098
Drept 57% 1188
Științe sociale şi politice 51% 985
Științe economice 54% 1043
Arte 68% 1142
Arhitectura si urbanism 71% 1877
Educație fizica si sport 58% 826
Științe agricole si silvice 54% 1040
Științe inginerești 56% 1220
Medicina veterinara 75% 1097
Sănătate 89% 1270

27
 Total eşantion 55% 1087

4. Siguranţă şi planuri de viitor

Nu există o opinie dominantă în rândul absolvenţilor angajaţi în ceea ce priveşte

siguranţa locului de muncă şi nici în ceea ce priveşte intenţiile de viitor. Aproape jumătate dintre
absolvenţii care au un loc de muncă afirmă că acesta este nesigur sau foarte nesigur, în timp ce
44% intenţionează să îşi schimbe locul de muncă în următorul an, aşa cum rezultă din Figura
10 şi din Figura 11. Rezultatele confirmă ideea unei dinamici crescute a pieţei muncii în
rândurile proaspeților absolvenţi, subliniată anterior.

Figura 10 Siguranţa actualului loc de muncă în următorul an (pentru cei angajaţi)

Foarte nesigur
12% Foarte sigur
25%

Nesigur
30% Sigur
33%

Figura 11 Intenţia de schimbare a locului de muncă în următorul an (pentru angajaţi)

Intentioneaza
sa schimbe
Nu locul de
intentioneaza munca
sa schimbe 44%
locul de
munca
56%

Locurile de muncă cele mai nesigure sunt întâlnite în rândul absolvenţilor de ştiinţe exacte şi
umaniste. Jumătate dintre aceştia îşi manifestă dorinţa de a-şi schimba locul de muncă în
următorul an, fiind printre cei mai mobili dintre grupul ţintă.

5. Dinamica ocupaţională

28
 În primii 5 ani după angajare, dinamică ocupaţională este destul de ridicată în rândul
absolvenţilor. Principalul motiv invocat pentru schimbarea jobului este găsirea unei slujbe cu
salariu mai bun.De asemenea, datele indică faptul că jumătate dintre absolvenţi nu sunt foarte
siguri de joburi şi mai bine de jumătate doresc să îşi schimbe locul de muncă în următorul an.
Conform propriilor declaraţii, 30% dintre proaspeţii absolvenţi au schimbat cam 1 job pe an, în
timp ce 7% schimbă câte două joburi în fiecare an şi 20 % schimbă un loc de muncă la doi ani.
Imaginea de ansamblu este cea a unei dinamici destul de crescute a locurilor de muncă în
primii ani după absolvire. Declaraţiile recrutorilor susțin ideea unei mobilități crescute, pe piaţa
muncii, în primii ani de după absolvire. 40% dintre recrutori declară că un absolvent schimbă în
medie 3 locuri de muncă în primii 5 ani, iar 21% declară că absolvenţii schimbă 5 astfel de locuri
de muncă în primii ani de activitate, conform datelor din Figura 12.

Figura 12 Numărul mediu de locuri de muncă schimbate de un absolvent în primii 5 ani conform recrutorilor

10 locuri de munca 5%

7 5%

6 6%

5 21%

4 12%

3 40%

2 9%

un loc de munca 3%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%

Conform recrutorilor, principalul motiv pentru care absolvenţii îşi schimbă locul de muncă
în primii 5 ani după absolvire este găsire unui loc de muncă cu un salariu mai bun. Conform
rezultatelor prezentate în Tabelul 14, aproape 90% dintre recrutori afirmă că principalul motiv de
schimbare a jobului în primii 5 ani este legat de salariu. Al doilea motiv în ordinea importanţei
invocat de către angajatori este dorinţa de a lucra într-un domeniu anume, însă doar 35% dintre
recrutori îl includ pe listă.

Tabelul 14 Principalele motive pentru schimbarea locului de muncă în primii 5 ani după absolvire, conform
recrutorilor
Motiv Procent
Găsesc un loc de muncă cu un salariu mai bun 89%
Găsesc un loc de muncă în domeniul în care doreau să muncească 35%

29
Nu aveau nici o şansă de a promova / avansa 28%
Au plecat din ţară 28%
şi-au găsit un loc de muncă în specializarea absolvită 27%
Găsesc un loc de muncă cu un program de lucru mai lejer 16%
Nu le aducea nici o satisfacţie 16%
Au fost concediaţi 13%
Au avut conflicte la locul de muncă 9%
Alt motiv 9%
S-au înscris la un program de master / doctorat 8%
Li s-a terminat contractul 5%
Concediu de maternitate / paternitate 4%
Notă: întrebare cu răspuns multiplu (totalul răspunsurilor depăşeşte 100%)

6. Satisfacţia cu locul de muncă

În general, absolvenţii recenţi sunt mai degrabă satisfăcuţi cu toate domeniile vieţii
pentru care am realizat măsurarea. Viaţa de familie, educaţia şi viaţa socială sunt domeniile
cele mai apreciate. La polul opus se plasează nivelul de trai și locul de muncă. Pentru
satisfacţia cu locul de muncă în general, absolvenţii recenţi sunt mulţumiţi de locurile lor de
muncă din majoritatea punctelor de vedere luate în considerare. Lucrurile stau mai rău în ce
priveşte posibilitățile de promovare, dar și recompensele financiare pentru munca prestată
Am căutat să identificăm principalii determinanţi ai diferenţelor dintre respondenţi în ce priveşte
satisfacţia cu locul de muncă, utilizând analiza de regresie. Rezultatele sugerează următoarele
relaţii2:
 A avea master în domeniu, a lucra la o companie internaţionale, a lucra în specializarea
absolvită, a avea venituri mai mari, și a avea subalterni sunt factorii care cresc
probabilitatea de a avea un punctaj mai mare.
 La polul opus, a fi angajat la stat, a avea un job inferior calificării deţinute, a proveni din
domenii precum ştiinţele umane, educaţia fizică sau dreptul, scade probabilitatea de a te
plasa spre valorile mari ale satisfacţiei cu locul de muncă.
! A lucra în specializarea absolvită are efect pozitiv asupra satisfacţiei cu viaţa și
asupra satisfacţiei cu locul de muncă. Mult mai important este însă lucrul la nivelul
calificării, nu în poziţii inferioare.

7. Oferte de angajare

Cei mai mulţi absolvenţi declară că au avut o singură ofertă de angajare când au optat
pentru actualul loc de muncă, conform rezultatelor din Figura 13. Ideea este susţinută şi de
afirmaţiile recrutorilor care arată că intrarea absolvenţilor pe piaţa muncii se face cu dificultate,
pentru că toţi angajatorii caută personal cu experienţă.

2
Şi în acest caz, din motive de precizie, am optat ca variabilă dependentă să nu fie calculată ca medie simplă, ci ca
scor factorial. Acesta variază de la -4,1 la +1,8. Valorile respective nu au nicio semnificaţie in sine, ele sunt utile
doar pentru a ordona respondenţii şi a calcula distanţele dintre ei in funcţie de factorul de satisfacţie cu locul de
muncă.

30
Figura 13 Număr de oferte disponibile la angajare pentru absolvenţi

mai multe
oferte de
angajare o singura oferta
34% de angajare
66%

Datele susțin ideea că piaţa muncii nu are oferte foarte generoase în primii ani după absolvirea
facultăţii, însă anumiţi absolvenţi au mai mult oportunităţi. Datele din Tabelul 15 arată că există
diferenţe între numărul de oferte pe care le-au avut absolvenţii în funcţie de domeniul studiat.
Astfel, este mai probabil ca un absolvent de ştiinţe umaniste sau de ştiinţe economice să
declare că a avut mai multe oferte la prima angajare, în timp ce este puţin probabil ca un
absolvent de arte sau de ştiinţe agricole să fi avut mai multe oferte la angajare.

Este posibil că absolvenţii de ştiinţe umaniste să aibă mai multe oferte de angajare
tocmai datorită faptului că şi-au format în facultate o serie de competenţe transversale, iar nişa
pe care aceştia o ocupă pe piaţa muncii le oferă mai multe posibilităţi tocmai datorită marii
flexibilități pe care o au. În acest context, faptul că intră în competiţie pe o piaţă puţin
specializată reprezintă de fapt un avantaj.

31
Tabelul 15 Număr de oferte pe care le-au avut absolvenţii la angajare în funcţie de domeniul de studii

o singura oferta de angajare mai multe oferte de angajare

Științe exacte 72% 28%
Științe ale naturii 68% 32%
Științe umaniste 59% 41%
Drept 69% 31%
Științe sociale şi politice 69% 31%
Științe economice 63% 37%
Arte 82% 18%
Arhitectura şi urbanism 78% 22%
Educație fizica si sport 68% 32%
Științe agricole şi silvice 76% 24%
Științe inginerești 64% 36%
Medicina veterinara 69% 31%
Sănătate 69% 31%

8. Recrutarea absolvenţilor: Metode şi dificultăţi

Recrutarea de personal, respectiv angajarea în muncă se face în principal prin două

mecanisme (tabelul 16). Declaraţiile angajatorilor şi ale absolvenţilor sunt pe deplin convergente
în această privinţă. Modalitatea cea mai frecventă de recrutare de tineri absolvenţi este aplicaţia
din partea absolvenţilor pentru un loc de muncă anunţat liber de către angajator. Trebuie sa
menţionăm şi faptul că atât în declaraţiile angajatorilor, cât şi în cele ale absolvenţilor utilizarea
de contacte personale reprezintă o practică relativ frecventă, deşi ea este mult mai puţin
invocată decât aplicarea pentru un post liber.

Tabelul 16 Metode utilizate de către angajatori, în ultimii ani, pentru recrutarea absolvenţilor de facultate
Metode utilizate Procent
Au aplicat pentru un loc de muncă anunţat liber 71%
Am utilizat alte contacte personale (părinţi, rude, prieteni) 25%
Am contactat Agenţia Forţelor de Muncă 22%
Ne-au contactat fără a ştii despre vreun loc de muncă liber 13%
Am contactat o agenţie de resurse umane 9%
Angajăm studenţi, încă din în timpul studiilor 8%
Absolvenţii au dat anunţ că sunt în căutarea unui job 3%
Am fost ajutaţi de biroul de plasare a absolvenţilor, de la facultate/universitate 3%
Am fost ajutaţi de un cadru didactic de la facultate 2%
I-am abordat pe fiecare în parte, la facultate sau în alte locuri 1%
Altele 8%
Total 167%

32
 F. Formarea continuă

1. Investiţia absolvenţilor recenţi în dezvoltarea personală postuniversitară: nevoia de

formare

Investiţia individuală în formare continuă este un element important al dezvoltării

personale. Am chestionat respondenţii asupră măsurii în care, după terminarea facultăţii, au
simţit nevoia de a urma „cursuri de formare / pregătire profesională / specializare”.
! Trei sferturi dintre absolvenţii recenţi intervievaţi (72%) au simţit nevoia de a
urma „cursuri de formare / pregătire profesională / specializare”.

Tabelul 17 prezintă modul cum sunt aceştia distribuiţi pe promoţiile luate în calcul,
precum şi domeniul în care a apărut nevoia de formare. Pe ansamblul eşantionului, un sfert
dintre respondenţi spun ca au simţit nevoia de a suplini lucruri ce ar fi fost util să fie studiate în
facultate. 11% afirmă că au căutat să suplinească acele lucruri studiate în facultate, dar pentru
care ei nu au manifestat interes la momentul respectiv. Aproape două treimi au căutat în
formare lucruri complet noi faţă de facultate, iar un sfert au căutat să se specializeze în altă
calificare.
Tabelul 17. Interesul faţă de formarea continuă şi direcţia către care s-a îndreptat acesta pe promoţii de
absolvenţi recenţi
Ponderea răspunsurilor pozitive
promoţia: 200 200 200 200 200
2009 total
4 5 6 7 8
După terminarea facultăţii aţi simţit vreodată că este necesar să 76 79 70 74 72
urmaţi cursuri de formare / pregătire profesională / specializare? 70% 72%
% % % % %
Dintre următoarele, de ce credeţi că ar fi utile cursuri de formare / pregătire profesională / specializare*:
 Pentru a suplini lucruri pe care ar fi fost util să le studiaţi
în facultate, dar nu aţi avut acest prilej 27 23 25 27 23
26% 25%
% % % % %

 Pentru a suplini lucruri pe care ar fi fost util să le studiaţi

în facultate, dar nu aţi făcut-o, deşi ele au fost oferite prin 10 16 14
9% 9% 11% 11%
programul de studii % % %

 Pentru a învăţa alte lucruri noi, suplimentare faţă de ce se

poate studia în facultate 54 61 60 57 60
60% 59%
% % % % %

 Pentru a mă specializa într-o altă profesie

26 26 23 26 26
25% 25%
% % % % %
Notă: A fost permisă bifarea mai multor variante de răspuns, suma procentelor NU este în mod necesar 100%.

33
 ! În medie, aproape două treimi dintre respondenţi au urmat un curs de formare continuă,
altul decât cel de tip formare iniţială de nivel universitar (master, doctorat) sau de tip
autodidact.

Figura 14. Participarea la cursuri de formare profesională continuă in funcţie domeniul licenţei absolvite

Sanatate
42%
Stiinte ale naturii
34%
Educatie fizica si sport
33%
Stiinte sociale si politice
30%
Stiinte umaniste
30%
Medicina veterinara
29%
Stiinte exacte
29%
Drept
27%
Stiinte economice
26%
Stiinte agricole si silvice
26%
Arte
24%
Stiinte ingineresti
Arhitectura si urbanism 23%
18%
0% 5%
10%
15%
20%
25%
30%
35%
40%
45%

2. Investiţia angajatorilor în formarea continuă a angajaţilor: training pentru angajaţi și

internship

Angajatorii consideră că absolvenţii recenţi sunt predispuşi să înveţe la locul de muncă.

! Aproape jumătate dintre angajatorii intervievaţi raportează comportamente de implicare
în formarea continuă, prin organizarea de traininguri pentru proprii lor angajaţi (Figura
15). Aceasta creează un spaţiu mare de manevră pentru furnizorii de formare continuă, mai ales
în contextul în care mai mult de jumătate dintre angajatorii care sunt preocupaţi de formarea
angajaţilor apelează la consultanţă exterioară firmei pentru a realiza acest lucru.

! Piaţa respectivă este însă aproape complet neexplorată de universităţi, extrem de puţin
interesate de firave în a oferi astfel de servicii.

Interviurile de grup cu recrutori au adus și ele informaţie ce confirmă această realitate. Adesea,
când caută absolvenţi recenţi, angajatorii nu sunt interesați de altceva decât de pregătirea
generală a acestora, de deţinerea de competenţe transversale, propunându-şi formarea
specifică și nu numai direct la locul de muncă.

34
Revenind la datele de natură cantitativă (sondajul cu angajatori), este util de observat că
organizarea de formare continuă apare mai frecvent la companiile de stat și la cele private cu
capital internaţional, în timp ce la cele private cu capital românesc trainingurile au loc mult mai
rar. Angajatorii bugetari apelează mai des decât alţii la cursuri de formare continuă furnizate de
universităţi (10%), în timp ce companiile internaţionale preferă mai frecvent decât celelalte
organizaţii să furnizeze training în regie proprie (29%) sau apelând la firme specializate (32%).

Figura 15. Organizarea de cursuri de formare pentru angajaţi (declaraţii ale angajatorilor)

Organizaţi cursuri de formare / pregătire profesională pentru angajaţi?

Nu
50%

Da, prin resursele

noastre proprii, fără
a apela la alte firme
18%

Da, facem training

apelând la
Da, la firme
universităţi
specializate din
2% afara universităţilor Nu ştiu
27% 1%

Nu răspund
2%

Două treimi din firmele mici nu oferă angajaților astfel de oportunităţi de formare.
Procentul scade pe măsură ce creşte dimensiunea companiei, ajungând la 32% în cazul celor
cu mai mult de 250 de angajaţi. Procentul angajatorilor ce organizează cursuri de formare prin
resursele proprii, fără a apela la alte firme creşte odată cu mărimea companiei, însă doar în
cazul companiilor mari proporția respectivă este apropiată de cea a celor ce apelează la training
extern organizaţiei.
Companiile care angajează mai mulţi absolvenţi recenţi și cele care au angajaţi studenţi
la nivelul undergraduate sunt mai predispuse la organizarea de training. Conţinutul trainingului
nu este foarte variat. El priveşte în principal competenţele specifice, ţintind deopotrivă
dezvoltarea de abilităţi și însuşirea de cunoştinţe (Figura 16). Sunt diferenţe mici intre tipuri de
firme, remarcabil fiind și faptul că nu există deosebiri date de domeniul de activitate al
angajatorului.

În ce privește tipul de dezvoltare dorită prin formarea continuă, răspunsurile angajatorilor sunt
similare celor ale absolvenţilor.

! 18% dintre angajatori cred că în cursurile de formare ar trebui reluate lucruri ce ar fi

trebuit studiate mai temeinic în facultate. 43% spun că ar trebui studiate lucruri
suplimentare faţă de ceea ce se poate studia în facultate, iar 14% optează pentru
specializarea într-o profesie nouă.

35
 Figura 16. Tipuri de competențe, abilităţi si cunoştințe formate de către acei angajatori care organizează
cursuri de formare pentru angajaţi

Abilităţi,
cunoştiinţe,
Nu ştiu
competenţe de 0,5%
nivel general
Nu răspund
8% 3%
Abilităţi, Atât cunoştiinţe
cât și abilităţi Cunoştiinţe
cunoştiinţe, (Stăpânirea de
79%
competenţe informaţii)
specifice locului 8%
de muncă
89%
nu stiu
0,4% Abilităţi
(Capacitatea de a
nu răspund utiliza informaţiile
3% pentru a rezolva
diferite sarcini)
10%

În toate categoriile de firme, nevoia de formare este îndreptată mai ales către completarea celor
deprinse în facultate. Între domeniile de activitate, firmele din IT&C, precum şi cele din
administraţie publică, educaţie, sănătate, cultură resimt mai acut decât altele nevoia de a forma
lucruri ce ar fi trebuit să fie studiate în timpul facultăţii.

3. Mecanisme alternative de recrutare şi training

Inserţia pe piaţa muncii poate să apară şi înaintea finalizării studiilor de licenţă, prin
angajarea propriu-zisă a studenţilor sau prin programe de internship (personal care lucrează
benevol, fără să fie plătit). Astfel de situaţii reprezintă moduri de formare în sine și ancore pentru
a stimula implicarea angajatorilor în formarea absolvenţilor.

Participarea timpurie la piaţa muncii reprezintă un avantaj pentru absolvenţi şi îi ajută să

îşi găsească un loc de muncă mai convenabil după terminarea studiilor, aşa cum a rezultat din
discuţiile de grup cu recrutorii care subliniază faptul că absolvenţii care au dobândit ceva
experiență în timpul studiilor au şanse mult mai mari să îşi găsească un job mai convenabil
comparativ cu cei care nu au avut contacte cu angajatorii în timpul studiilor.

Aşa cum rezultă din informaţiile culese de la angajatori, inserţia timpurie se face
preponderent în "joburi pentru studenţi".

! 74% dintre angajatori au declarat că au angajați studenţi la nivel de licenţă şi 55% că au

studenţi la master. (Tabel 18). În schimb, mecanismul internship-ului este foarte rar întâlnit,
doar 16% dintre angajatori declarând că folosesc interni în companie.

36
Tabelul 18 Ponderea angajatorilor care declară că au în firmă angajaţi studenţi (la licenț ă, master sau
doctorat)

La licența 74%
La master 55%
La doctorat 8%

G. Predicţii privind piaţa muncii

Recrutorii care au participat la cercetare au fost rugaţi să aproximeze proporţia de

absolvenţi de studii superioare pe care îi plasează în firme din România, din Uniunea
Europeană sau din afara Uniunii Europene. Conform răspunsurilor oferite, 58% dintre absolvenţi
sunt plasaţi în firme din România, 30% sunt plasaţi în firme din Uniunea Europeană şi 12% sunt
plasaţi în firme din afara Uniunii Europene. Astfel, doar 60% dintre absolvenţii de studii
superioare care apelează la serviciile unei firme de recrutare sunt angajaţi în România, restul de
40% găsindu-şi un loc de muncă în afara ţării.

Figura 17 Estimările recrutorilor privind plasarea absolvenţilor în diferite firme peste 5 ani

Figura 17 prezintă estimările recrutorilor cu privire la modul în care plasarea

absolvenţilor de studii superioare în diferite firme va evolua în următorii cinci ani.
! Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia
absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să
fie mai mare în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.
Luând în calcul eliminarea restricţiilor privind accesul românilor pe piaţa muncii în
interiorul Uniunii Europene, precum şi tendinţa persoanelor cu educaţie superioară de a-şi căuta
un loc de muncă bine plătit şi în care munca să le fie apreciată, este posibil ca previziunile
recrutorilor să nu fie foarte depărtate de realitatea viitorului apropiat.
Raportat la caracteristicile firmelor, în majoritatea cazurilor diferenţele sunt minore.
Singurele diferenţe care merită menţionate sunt următoarele:

37
  Firmele de stat / bugetare consideră găsirea unui absolvent sau a unui absolvent bine
pregătit o problemă în mai mică măsură decât alte tipuri de firme.
 !Cu cât o firmă a angajat mai mulţi absolvenţi în ultimii trei ani, cu atât consideră în mai
mare măsură că există anumite dificultăţi în găsirea unui absolvent sau a unui absolvent
bine pregătit.
 !Firmele din domeniul IT&C şi din domeniul activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice
consideră că au dificultăţi în găsirea unui absolvent sau a unui absolvent bine pregătit în
mai mare măsură decât firmele din celelalte domenii de activitate.

IV. Proiectul DOCIS

Instrumente comune pentru învăţământul superior şi piaţa muncii

1. Cerinţele pieţei muncii – competenţe necesare la locul de muncă

Deşi absolvenţii declară că în găsirea primului job, competenţele transversale sunt cele mai
importante, sistemul de învăţământ superior reuşeşte în continuare să furnizeze absolvenţilor
cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu însă şi abilităţile practice. Dintre
cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă absolvenţii declară că doar o
treime (32%) au fost dobândite în facultate.

Ce am reuşit prin DOCIS?

Proiectul DOCIS reuneşte, în cadrul celor 72 de consorţii, reprezentanţi ai universităţilor,

studenţi şi angajatori, pentru ca ei să poată transmite universităţilor în mod clar şi nemijlocit care
sunt aşteptările lor în materie de cunoştinţe şi competenţe (profesionale şi transversale) pe care
absolventul, viitor angajat, ar trebui să le posede la sfârşitul perioadei sale de formare iniţială
universitară. Astfel, în consorţiile organizate pentru toate cele 325 de programe de studiu de
nivel licenţă, angajatorii îşi pot exprima punctul de vedere, pot face modificări, adăugiri,
observaţii, contribuind astfel la îmbunătăţirea grilelor de descriere a calificărilor din învăţământul
superior. De asemenea în realizarea descrierii calificărilor corespunzătoare programelor de
studiu de licenţă, experţii responsabili au pornit de la consultarea a minim 3 angajatori pentru
fiecare program de studiu. Nevoia primordială a angajatorilor este aceea de a primi oamenii
potriviţi pentru posturile potrivite. Mai buna adecvare a calificărilor şi competenţelor cu
necesităţile pieţei muncii, precum şi capacitatea de adaptare rapidă a universităţilor la nevoile în
continuă schimbare ale acesteia, sunt nevoi comune universităţilor şi angajatorilor.

2. Diferenţa dintre diploma de licenţă şi diploma de master

Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar diplomă de
licenţă sau are şi diplomă de master. Majoritatea angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să
fie deja specializaţi în momentul obţinerii diplomei de licenţă.

Ce am reuşit prin DOCIS?

38
 Descrierea programelor de studiu prin rezultate ale învăţării şi implementare Bologna
(Licenţă- Masterat- Doctorat) obligă universităţile să-şi adapteze oferta educaţională astfel încăt
specializarea să se facă gradual. Prin urmare, competenţele dobândite după absolvirea unui
program de studiu, nivel licenţă, trebuie să difere de cele dobândite prin absolvirea unui
program de master. În RNCIS angajatorii vor putea vedea exact nivelul de competenţe pentru
fiecare ciclu (licenţă, masterat) evitând astfel încadrarea absolvenţilor pe posturi inferioare
nivelului de pregătire sau invers. În concluzie, RNCIS oferă posibilitatea angajatorilor de a
vedea diferenţa dintre pregătirea unui absolvent de licenţă şi pregătirea unui absolvent de
masterat şi de a alege persoana potrivită pentru postul oferit.

3. Cunoştinţe teoretice vs abilităţi practice

Atât angajatorii cât şi absolvenţii consideră că, în momentul de faţă, sistemul de învăţământ
superior reuşeşte să furnizeze absolvenţilor cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu
însă nu şi abilităţile practice. Există o diferenţă între ceea ce oferă facultăţile şi cerinţele de la
locul de muncă.

Ce am reuşit prin DOCIS?

Grilele pentru descrierea programelor de studiu prin rezultate ale învăţării (cunoştinţe,
abilităţi, competenţe transversale) acţionează ca un standard de pregătire profesională care îi
va determina pe furnizorii de formare universitară să echilibreze această proporţie. Totodată,
prin studiului sociologic realizat în cadrul proiectului DOCIS, universităţile pot vedea ce fel de
competenţe (profesionale sau transversale) sunt mai importante pe piaţa muncii şi în ce
proporţie, pentru fiecare dintre cele 325 de programe de studiu.

3. Numărul mare de programe de studiu oferite de universităţi

Angajatorii sunt de acord cu afirmaţia că în învăţământul românesc actual există prea multe
programe de studii.

Ce am reuşit prin DOCIS?

În proiectul DOCIS, după ce s-a realizat o inventariere a programelor de studiu oferite de

fiecare universitate s-a observat că sunt programe de studiu care, deşi apar în HG 625/2008, nu
mai există în oferta educaţionalală a niciunei universităţi. Astfel CNCIS este un instrument util
pentru formularea de propuneri de eliminare a unor programe de studiu care nu mai corespund
nevoilor angajatorilor, dar şi pentru elaborarea şi implementarea unor noi programe de studii
universitare care să răspundă necesităţilor şi cerinţelor în schimbare ale pieţei muncii.

4. Formare continuă

Aproape jumătate dintre angajatorii intervievaţi raportează comportamente de implicare în

formarea continuă, prin organizarea de traininguri pentru proprii lor angajaţi.

Ce am reuşit prin DOCIS?

39
 Prin consultarea RNCIS, angajatorii pot să îşi structureze training-urile astfel încăt conţinutul
acesora să difere de informaţia furnizată în universităţi, pot afla nivelul de pregătire al
absolvenţilor după finalizarea studiilor de licenţă, respectiv masterat, astfel încât trainingul să fie
realizat la un nivel adecvat.

5. Mobilitate europeană

Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia
absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să fie mai
mare, în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.

Ce am reuşit prin DOCIS?

Proiectul DOCIS, prin CNCIS si RNCIS, va facilita demersul implementării documentelor

Europass în România la nivelul învăţământului superior prin faptul că vor stabili structura
calificărilor şi implicit recunoaşterea naţională, precum şi compatibilitatea şi comparabilitatea
internaţională a calificărilor dobândite la nivelurile licenţă, masterat şi doctorat. În acest fel, este
favorizată mobilitatea studenţilor, a absolvenţilor şi se asigură oportunităţi sporite pentru
participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă şi flexibilă.

40
41