9. Moartea subită, factorii favorizanţi în declanşarea ei.

Prin moarte subită înţelegem o moarte neviolentă, provocată de procese patologice din
organismul omului într-un timp scurt. Ea survine pe neaşteptate, adesea la persoane
considerate sănătoase sau la care boala decurgea lent.

De obicei, moartea subită este condiţionată de afecţiuni cronice, dar evaluarea lor decurge cu
perioade de reconvalescentă, când omul se simte sănătos. Aceste boli se acutizează şi
provoacă moartea subită. Omul poate muri subit şi în urma unei boli instalate în scurt timp
sau din cauza dereglării func- ţionale a organismului.

Cadavrele oamenilor, care au decedat subit, devin obiectul examinării medico-legale în
scopul excluderii morţii violente. Dar adevărata cauză a morţii este determinată de expert nu-
mai după autopsia cadavrului.

Pentru excluderea sau confirmarea morţii violente, este necesară examinarea la faţa locului şi
a cadavrului în locul găsit. Uneori, după asasinarea victimei, localul este curăţit, materialele
delicte, hainele cadavrului sunt ascunse, după care se comunică instituţiilor medicale sau
organelor de anchetă penală despre o moarte neviolentă. Deseori, leziuni produse intenţionat
pe faţă şi alte părţi ale corpului sunt explicate prin „căderea” victimei. Cercetarea cadavrului
confirmă acţiunea agentului traumatizant. Dar pot exista şi cazuri când în timpul morţii sau a
pierderii cunoştinţei omul căzând îşi provoacă leziuni (mai ales pe părţile proeminente ale
corpului).

Moartea subită poate surveni şi la bolnavii spitalizaţi, când starea sănătăţii lor nu prezintă
pericol pentru viaţă. La agravarea stării sănătăţii pot contribui emoţiile negative (şi pozitive),
efortul fizic, factorii meteorologici etc. Moartea subită poate coincide cu pregătirea
bolnavului pentru operaţie. De menţionat că moartea subită poate surveni drept motiv pentru
plângerile rudelor despre o tratare insuficientă sau incorectă a bolnavului, solicitând astfel
efectuarea expertizei medico- legale a cadavrului.

Moartea subită poate avea loc la orice vârstă, fiind condiţionată de diferite boli şi stări
patologice.

Bolile cardiovasculare cel mai des provoacă moartea subi- tă la oamenii adulţi. Pe primul loc
sunt boala hipertonică şi ateroscleroza, care contribuie la instalarea infarctului cardiac sau a
insuficienţei cardiace acute. Moartea poate fi subită la viciile cardiace (înnăscute sau
căpătate), miocardite, tumori ale cordului, endocardite, flebite etc.

Bolile organelor respiratorii cauzează moartea subită în majoritatea cazurilor la copii sau
bătrâni. Dintre acestea se evidenţiază pneumoniile, bronhopneumoniile etc. La oamenii
bătrâni aceste boli evoluează fără manifestări evidente sau cu o simptomatică redusă.

Bolile sistemului digestiv rareori duc la moarte subită. Se pot evidenţia apendicitele
nediagnosticate, coma zaharată la diabetici, hemoragii imense la perforarea ulcerului gastric
etc. De asemenea, pot cauza moartea subită bolile rinichilor şi organelor genitale feminine,
bolile contagioase etc.

Autopsia cadavrelor începe cu stabilirea circumstanţelor morţii, care pot fi aflate din foile de
observaţie clinică, in- scripţiile medicilor în alte documente medicale. Anchetatorul este
obligat să clarifice circumstanţele morţii: cât timp şi cu ce a fost tratat, ce evoluţie a avut
boala, cât de des se adresa medicului etc.

La autopsie cauza morţii subite se determină relativ uşor după modificările stabilite în
organele interne. În scop de di- agnostic se practică diferite metode de laborator.

Problemele principale înaintate pentru soluţionarea exper- tizei medico-legale în caz de
moarte subită:

1. Ce procese patologice s-au stabilit la autopsie şi care este cauza morţii?
2. Ce leziuni corporale există pe cadavru, care este meca- nismul de producere şi timpul
formării lor?
3. Care din factorii externi au contribuit la instalarea mor- ţii?
4. Dacă persoana a consumat băuturi alcoolice înainte de deces şi care putea fi gradul de
ebrietate?

Medicului expert îi pot fi puse şi alte întrebări.