Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soluție La Analiza Complexă de Stein
Soluție La Analiza Complexă de Stein
Exercițiul 1.(a) Am putea scrie acest lucru în părți reale și imaginare, dar este mai ușor să ne gândim doar
la ce înseamnă asta: este mulțimea de puncte z din C astfel încât z este echidistant de z și z . Dacă 1 2
punctele z și z sunt egale, atunci această condiție este vacuă și z poate fi orice (deci obținem tot C). În
1 2
caz contrar, presupunem z 1 6= z 2 , și obținem o linie (care trece prin punctul de mijloc al segmentului de
linie care unește z 1 și z 2 ).
(b) Cel mai convenabil este să folosiți coordonatele polare, deci să scriem z = re . Putem presupune r iθ
> 0, deoarece în mod clar z = 0 nu satisface egalitatea dorită. Prin urmare, primim
r e = 1 = z = re ,
-1 -iθ -iθ
și vedem că r trebuie să fie egal cu 1. Prin urmare, mulțimea este pur și simplu cercul unitar (adică,
mulțimea de puncte z astfel încât | z | = 1).
(c) Scriind z = x + iy , condiția <( z ) = 3 implică faptul că x = 3, deci mulțimea tuturor z = 3 + iy este o
linie verticală.
(d) În mod similar, condiția <( z ) > c (resp. <( z ) ≥ c ) este mulțimea tuturor punctelor z cu x > c (resp.
x ≥ c ), pe care mulțimea punctelor din C se află la dreapta a liniei c + iy (resp. culcat la dreapta și
incluzând linia c + iy ).
(e) Rețineți că <( z 1 + z 2 ) = <( z 1 ) +<( z 2 ). Prin urmare, ecuația <( az + b ) > 0 este echivalentă cu <(
az ) > -<( b ). Acum scrieți a = a 1 + ia 2 și z = x + iy , astfel încât az = a 1 x - a 2 y + i ( a 1 y + a 2 x ). Din
aceasta, obținem ecuația
x + y = | z | = (<( z ) + 1) = x + 2 x + 1 .
2 2 2 2 2
(g) În mod analog cu (c), ecuația =( z ) = c este ecuația unei linii orizontale la înălțimea c .
r n e inθ = se iϕ .
{0 , 1 , . . . , n - 1} oferă toate soluțiile posibile fără repetare, deci toate soluțiile sunt date de z 0 = s 1 /n e
iϕ/n
z = s 1 /n e iϕ/n +2 πi/n
...
z = s 1 /n e iϕ/n +2 πi ( n -1) /n .
0≤ t ≤1
Acum considerăm punctul z ( t ). Pretindem că z ( t ) nu poate fi în Ω . Dacă ar fi, atunci ar exista o mică
∗ ∗
1
vecinătate a punctului z ( t ) care se află complet în Ω , deoarece Ω este deschis. Prin urmare, ar exista
∗
1 1
unele ε > 0 astfel încât z ( t + ε ) ∈ Ω , contrazicând definiția lui t . Prin urmare, vedem că z ( t ) trebuie
∗
1
∗ ∗
mulțimea tuturor punctelor lui Ω care pot fi unite cu Ω printr-o curbă netedă pe bucăți conținută în Ω. De
asemenea, fie Ω setul de puncte ale lui Ω care nu pot fi unite cu w într-un asemenea mod. Este clar că
2
uniunea dintre Ω și Ω este tot din Ω și că intersecția lor este goală. Trebuie să arătăm că amândoi sunt
1 2
deschiși. Fie w un punct al lui Ω 1 . Trebuie să arătăm că există un mic disc deschis D r ( w ) care este
0 0
cuprins în întregime în interiorul lui Ω 1 . Deoarece Ω este deschis, putem alege r astfel încât D r ( w ) să 0
fie conținut în întregime în interiorul lui Ω. Acum, mulțimea D r ( w ) este conectată și conectată la cale
0
(verificați asta!). Fie w orice punct al lui D r ( w ), fie z ( t ) , t ∈ [0 , 1] o cale care unește w cu w , și fie z
00 0 0
e
z e( t ) z ( t ) t ∈ [0 , 1]
= z e( t ) t ∈ [1 , 2]
definește o curbă care unește w cu w . Aceasta arată că w ∈ Ω 1 pentru fiecare punct al lui D r ( w ), și
00 00 0
Exercițiul 6. (a) Dovada că C este deschisă urmează exact așa cum demonstrația care arată că Ω a fost
z 1
deschisă în problema 5(b). Deoarece C este deschis și conectat pe cale, partea (a) a problemei 5 arată că
z
este conectată. Acum, pentru a arăta că w ∈ C definește o relație de echivalență, demonstrăm 3 lucruri:
z
(ii) Dacă w ∈ C , atunci z ∈ C : dacă γ este o cale care unește w cu z , atunci γ parcurs în direcția
z w
∅, și lăsăm w să desemneze un punct în intersecție. Dacă asociem unei componente conexe C numărul
z z
complex w , vedem că numărul componentelor conexe trebuie să fie mai mic decât cardinalitatea mulțimii
z
Exercițiul 9. Acest lucru va rezulta dintr-o simplă aplicare a regulii lanțului. Să scriem z = x + iy în termeni
de coordonate polare; Asta da
z = x + iy = x ( r, θ ) + iy ( r, θ ) = re = r cos( θ ) + ir sin( θ ) .
iθ
Prin urmare, dacă f ( z ) = u ( x, y ) + iv ( x, y ) este o funcție holomorfă, obținem (folosind regula lanțului și
ecuațiile Cauchy-Riemann)
∂u + ∂u ∂y
∂r ∂x ∂r ∂y ∂r
cos( θ ) + sin( θ )
∂x ∂y
CR echiv. ∂v ∂v
cos( θ ) ∂y -sin( θ ) ∂x
1 ∂v ∂y ∂v ∂x
r ∂y ∂θ ∂x ∂θ
1 ∂v
r ∂θ
∂v ∂v ∂x ∂v ∂y
∂r ∂x ∂r ∂y ∂r
∂v ∂v
cos( θ ) + sin( θ )
∂x ∂y
CR echiv.
cos( θ ) ∂y +sin( θ ) ∂x
1 ∂u ∂y r ∂u ∂x
∂y ∂θ ∂x ∂θ
1 ∂u
r ∂θ .
Aplicând acest lucru la log( z ) = log( re ) = log( r ) + iθ cu - π < θ < π , obținem
iθ
1 ∂v 1
r ∂θ r
1 ∂u
= 0.
r ∂θ
∂u 1,
∂rr
∂v
=0,
∂r
4 SOLUȚII LA HW2
( h 1 - ih 2 ) p | h 1 || h 2 |
= lim
h ∈ C ,h →0 h +h 2
1
2
2
( t - iαt ) p | α || t | 2 lim
lim t ∈ R ,t →0 t (1 + α ) + 2 2
t ∈ R ,t t +α t 2
(1 - iα ) √ α .
2 2
→0 + 1+α 2
Deoarece obținem valori diferite pentru diferite alegeri ale lui α , vedem că f nu este holomorf la 0.
SOLUȚII LA HW2
∂u ∂u
= 0 și ∂x
∂y
ceea ce implică faptul că v ( x, y ) este constant și, prin urmare , f este constant.
(b) Dovada este aceeași cu cea din (a).
(c) Presupunem | f | este constantă, astfel încât | f ( z )| = u ( x, y ) + v ( x, y ) este de asemenea 2 2 2
constantă. Diferențiam această relație în raport cu x și y și folosim regula lanțului și ecuațiile Cauchy-
Riemann pentru a obține următoarele ecuații:
∂u CR echiv. ∂u ∂v
2 u ( x, y ) + v ( x,y ) ∂x = ec. 2
∂y u ( x,y ) ∂y + v ( x,y ) ∂y =0
Înmulțind prima ecuație cu u(x
2
,y)
și a doua ecuație cu v(x
2
,y)
și adunând, obținem
( u ( x, y ) + v ( x, y ) ) u = 0 .
2 2
u ( x, y - v ( x, y ) 0
) v ( x, u ( x, y ) 0.
y)
Matricea din stânga are determinantul u ( x, y ) + v ( x, y ) . Prin urmare, dacă u ( x, y ) + v ( x, y ) = 0,
2 2 2 2
procedăm ca mai înainte, iar dacă u ( x, y ) + v ( x, y ) 6= 0, atunci putem inversează matricea pentru a
2 2
concluziona că ∂
∂
u
x = ∂
∂
u
y = 0.
1
2 SOLUȚII LA HW2
N N
anb a (B -B
n n n- 1 )n=M
n
n=M
anB
n
n=M
a n B n -1
n=M
NN
N -1 N
aNBN a M B M -1 + anBn a n B n -1
n=M n = M +1
N -1
a B N N a M B M -1 + ( a n - a n +1 ) B n .
n=M
N N -1
X
r a n = r A N - rA 0 - X ( r
n N n+1
- r ) A nn =1
n
n =1
N -1
=
r A N +(1 - r ) X r A n
N n
n =1
3 SOLUȚII LA HW2
N -1
=
r A N + (1 - r ) X r A n ,
N n
n =0
unde ultima linie este valabilă deoarece A = 0. Deoarece ne interesează limita pe măsură ce r se apropie
0
de 1 din stânga, putem presupune că 0 < r < 1. Sub această ipoteză, luând limita ca N merge la infinit în
ecuația de mai sus, obținem
∞∞
=
r a n = (1 - r ) X r A n .
n n
n =1 n =0
SOLUȚII LA HW2 4
n =1 n =0
∞
(1 - r ) X r n ( A n - A )
n=0
N 0 ∞
X
r | A n - A |+ ε 2 X r
n n
n =0N0 +1
_
N0
εr N 0 +1
≤ (1 - r ) r n
21- r
N0
= (1- r ) X r | A n - A |+ 2 ε r
n N 0 +1
n =0
N0
≤ (1- r ) X r | A n - A |+ 2 εn
n =0
A n - A | este un polinom în r cu coeficienți reali, care ia valoarea 0 când r = 1. Prin urmare, prin
continuitatea polinoamelor, există un δ > 0 astfel încât, dacă 1 - r < δ este valabil, avem
N0
(1- r ) X r | A n - A | ≤ 2 ε . n =0
n
n =1
2
,
Ceea ce implică
1 = lim sup 1 ≤ lim sup(log( n )) 2/n
≤ lim sup( n 1/n
) = 1 , n →∞
2
n →∞ n →∞
lim = lim n + 1 = ∞ , n →∞
Cn+1
și, prin urmare, raza de convergență este 0. (c) Când n ≥ 1, avem
4 ≤4 +3n≤2·4 ,
n n n
SOLUȚII LA HW2 5
Ceea ce implică
n 2
n 2
n 2
.
2·4 ≤4 +3n≤4 n n n
Asta da
1
4 = lim sup ( 2 n 1/n
)
· 4 ≤ lim sup ( ,n--------------) < sunt sup (n,) 1
1 /n n
4 n →∞ 2 ·4 n →∞ 4+3n n →∞ 4 4,
și
c 3 3 n +1 / 2 n 3 n +1 / 2 e -3 n ≤ (3 n )! ≤ d 3 3 n +1 / 2 n 3 n +1 / 2 e -3 n
sau, echivalent,
1
d -1 3 -3 n -1 / 2 n -3 n -1 / 2 e 3 n ≤ c -1 3 -3 n -1 / 2 n -3 n -1 / 2 e 3 n
(3
Deducem n )!
c n 3
( n !) 3
d n3
d3 3n √
3 (3 n )! c3 √3, 3n
care dă
1 /n n 1 /n ((n!)3 \'/" 1 /n n 1 /n
≤ lim sup n (3 n )!
→∞
3 √3 3 1/n
1 1
= lim sup ≤ lim sup n .
27 n →∞ →∞ 3 √3
3 1/n
27
( n - | α |)( n - | β |) ( α + n )( β + n ) ( ( n + | α |)( n + | β |)
1 = lim sup ≤ lim sup ≤ lim sup n =1,
n→∞ ( n + 1)( n + | γ |) n→∞
n + 1)( γ + n ) →∞ ( n +1)( n - | γ |)
iar raza de convergență este 1.
SOLUȚII LA HW2 7
Exercițiul 23. O funcție este diferențiabilă la infinit dacă are derivate de toate ordinele. Fie f ( x ) definit de
0 dacă x ≤ 0 ,
f ( x )=
e -1/x 2
dacă x > 0 .
Este clar că dacă x 6= 0, atunci f are derivate de toate ordinele la x , și este continuă în vecinătatea lui x ;
prin urmare, rămâne de examinat situația la x = 0. Rețineți mai întâi că putem calcula derivatele departe de
0 utilizând regula lanțului și obținem
f (x)= (n) 0
2 dacă x <
e -1 /x P ( x )
0 , dacă x
n
an
1/x 2
P n ( x ) = lim P nN=1
2
t
e
n
lim e h t →∞ t
→0 +
.
k
Expresia din interiorul limitei este o combinație liniară de funcții de
forma 2 ; punerea în aplicare
t
t
Acum trebuie să calculăm derivata la 0. Folosim definiția derivatei din stânga și dreapta:
lim - f ( h ) - f (0) = lim
0-
h →0
h h →0
-
= 0,
f ( h ) - f (0) e -1 /h 2
lim = lim
h →0 +
h h →0 +
h
= lim 2 t →∞ e t
= lim 2 t →∞ 2 te
? t
=0,
8 SOLUȚII LA HW2
lim
f ( n -1) ( h ) - f ( n -1) (0) lim - 0-0
-
h →0 h →0
0,
f ( n -1) ( h ) - f ( n -1) (0) e -1/h 2
P n -1 ( h )
lim lim
h →0 +
h →0 +
tP n -1 ( t ) -1
lim
t →∞ e t 2
0,
unde ultima linie decurge dintr-un calcul similar celui de mai sus. Prin urmare, concluzionăm că f (0) = 0 (n)
pentru toți n ≥ 1 și, prin urmare, f este infinit derivabil. Mai mult decât atât, f nu are o extindere a seriei de
putere convergentă la 0, pentru că dacă ar avea-o, am avea neapărat
∞
f (0) x n =0 (n)
f(x)=X
n!
n =0
Exercițiul 25. (a) Putem evalua direct această integrală. Fie parametrizat γ prin z ( t ) = Re , t ∈ [0 , 2 π ]. it
dt
0
2 πi.
(Dacă încă vă simțiți nesigur în legătură cu aceste calcule, împărțiți-le în părți reale și imaginare).
(b) Putem folosi Corolarul 3.3: dacă γ nu include originea, atunci f ( z ) = z are o primitivă definită în n
este o primitivă pentru f ( z ) = z (cu condiția să restricționăm domeniul lui θ ). De exemplu, dacă γ se află
-1
-a
capitolul 2
Exercitiul 1. Fie f ( z ) = e -z 2
, și fie γ = γ 1 ∪ γ 2 ∪ γ 3 , unde γ 1 este linia dreaptă de la 0 la R , γ 2 este arcul
z ( t ) = Re , t ∈ [0 ,
it π
4 ], iar γ 3 este linia dreaptă de la R √ 1
2 +i√ 1
2 la 0. Rețineți mai întâi că, deoarece f (
z ) este holomorf, teorema lui Cauchy dă
e -z 2
dz + e -z 2
dz + e -z 2
dz = e -z 2
dz = 0 .
γ1 γ2 γ3 γ
Se consideră mai întâi integrala peste γ 2 . Trebuie să arătăm riguros că această integrală merge la 0 pe
măsură ce R merge la ∞. Împărțim calea într-o parte superioară și inferioară: fixăm un număr real pozitiv h
și fie γ L să desemneze partea inferioară a lui γ 2 cu coordonata y mai mică decât √ R
2 - h și γ U să
desemneze partea superioară a lui γ 2 cu coordonata y mai mare decât √ R
2 - h (desenați o imagine pentru a
vedea cum arată). Vom folosi formula din Propunerea 3.1(iii) care afirmă
Avem | f ( z )| = | e -z 2
|=e -<(z 2 )
=e -x 2 +y 2
, iar pe γ , avem x ≥ √ 2
R
2 , și deci | e -z 2
|≤e -R 2 /2
e y 2
pe y . Acum, pe γ , funcția | e L
-z 2
| este mărginită de e -R 2 /2
e (R/√2-h) 2
=e -Rh 2+h 2
, iar
lungimea este mărginită de R π
4 (lungimea completă a lui γ ). Pe γ , | e 2 U
-z 2
| este mărginită de e -R 2 /2
e R 2 /2
=
1, iar lungimea este mărginită de π
2 h (observați că lungimea lui γ este mărginită de lungimea arcului sfert U
de cerc de raza h ).
Combinând totul, obținem
J
yL
e -z 2
dz -z 2
dz + I -z 2
dz
γ2 J YU
≤ π Re - Rh √
2+ h 2
+π
Dacă lăsăm h = √ 1
R , aceasta dă
ee -z
2 dz < TRe-V2n11/n + T_,
J "4 2 VR
care tinde spre 0 pe măsură ce R merge la infinit.
10 SOLUȚII LA HW2
dz
γ3
R
dt
- i sin( t ) dt 2
i sin( t ) dt 2
Asta implică
1
cos( t ) - i sin( t ) dt = 0
2 2
2-
comparând părți reale și imaginare arată
∞
cos( t ) dt = 2 ∞
sin( t ) dt = 2
00
funcție este holomorfă pe tot C. Lăsăm γ ε conturul pentru care - γ ε este parametrizat prin z ( t ) = εe , t ∈ it
Z1 e + Z
dz + iz -1
dz 1
e iz - 1 dz + Z 1 e iz -1
dz = 0 .
γ 2i z [ε,R] 2 iz yR2i _ z
e
ε _
1e -1iz
1e -1 iz
Rețineți că atâta timp cât ε < ε , limita pe sup 0 z∈γ ε (| f ( z )|) este independentă de ε . Prin urmare, lăsând ε
să tinde spre 0, obținem
Z 1 e iz -1
dz -→0 .
γ ε 2i z
Acum considerăm integrala peste γ , din nou prin împărțirea γ într-o parte inferioară și superioară.
R R
Fixăm din nou un număr real pozitiv h , iar γ desemnează partea lui γ cu coordonata y mai mică decât h ,
L R
iar γ desemnează partea lui γ cu coordonata y mai mare decât h . Avem | e | = e = e , și deci pe γ L
U R
iz <(iz) -y
maximul acestei funcții este 1, iar pe γ U maximul este e . Lungimea lui γ L este mărginită de πh (deoarece -h
este cu siguranță mărginită deasupra de lungimea semicercului de rază h ), iar lungimea lui γ U este
mărginită de Rπ . Prin urmare, obținem
J
1e iz Z
1e γU 1 e iz iz
dz + dz
γ 2 iz
R
z
γ 2 iz 2 iz L
Z
1e iz
1 e dz + , 212
iz
dz
γ L 2 iz
-h
1 1e
2 R πh + 2 R Rπ
πh πe -h
2R+ 2
Prin urmare, luând h = R , obținem
πe -√R
1e iz
γ π
+ 2
R 2 iz2R
care tinde spre 0 pe măsură ce R merge la infinit. Pe de altă parte, folosind parametrizarea z ( t ) = Re , it
obținem
- 1 dz 2 1 γ π
iz
R
dt
20
Z∞
1e ix
-∞ 2 i
După ce combinăm totul și lăsăm că R tinde spre infinit și ε tinde spre 0, obținem
1
dx = π ;
2
Z ∞
sin( x ) 1 Z sin( x ) ∞
dx =
0 x 2 -∞ x
Observație. Fie P ( z ) și Q ( z ) două polinoame astfel încât deg( P ( z )) + 1 ≤ deg( Q ( z )). Apoi, dovada
de mai sus arată de fapt că avem
Z P ( z )
e dz -→0
iz
γ R Q(z)
întrucât R tinde spre infinit.
Exercițiul 3. Fie a, b două numere reale pozitive (putem presupune întotdeauna că b este pozitiv), fie A = a 2
12 SOLUȚII LA HW2
+ b , și fie 0 ≤ ω ≤
2 π
2 unghiul unic pentru care cos( ω ) = A
a
. Rețineți că aceasta implică sin( ω ) = A
b
. Fie γ
= γ ∪ γ ∪ γ , unde γ este linia dreaptă de la 0 la R , γ este
1 2 3 1 2
SOLUȚII LA HW2 13
e -Az
dz + - Az dz + - Az dz = - Az
dz = 0 .
γ1 γ2 γ3 γ
- AR - R ( a + ib )
J - AR
y2
- Az
dz <
prin urmare
- Ra
+e
- la - ibt
dt
- La
dt
La ∞
t =0
A.
A e sin( bt ) dt
-at
0
A0
b ∞
a ∞
e cos( bt ) dt
-at
e sin( bt ) dt
-at
A0 A0
Scriind aceasta sub formă de matrice, obținem
A a
A b R
0 e cos( bt ) dt = A
∞ -at 1
A
b
- A
a
0
∞
e sin( bt ) dt 0 .
-at
14 SOLUȚII LA HW2
∞ bb
e sin( bt ) dt =
-at
= .
0 A 2
a +b
2 2