SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos reprezintă ansamblul tuturor organelor

alcătuite predominant dinţesut nervos specializat în
recepţionarea, transmiterea şi prelucrarea excitanţilor din
mediul extern sau intern. Trebuie menţionat faptul că
excitabilitatea nu este o caracteristică exclusivă a
sistemului nervos. Şi un animal primitiv, fără sistem
nervos, recepţionează şi prelucrează informaţii din mediu.
Excitabilitatea este o caracteristică generală a lumii vii.
Sistemul nervos reprezintă însă acea parte strict
specializată, în urma unui îndelungat proces evolutiv,
pentru a îndeplini această funcţie. Dezvoltarea sa este
îndreptată tocmai în direcţia realizării cât mai optime a
acestei funcţii.
Sistemul nervos, prin intermediul encefalului, a devenit
organul conştiinţei. Funcţionarea sa generează starea de
conştiinţă, capacitatea unei fiinţe vii de a înţelege lucrurile
înconjurătoare, fiind în acelaşi timp sediul personalităţii
individului. Aceste funcţii au atins un nivel maxim la
encefalul de om. Encefalul este o formă de organizare a
materiei
prin care materia se cunoaşte pe ea însăşi. Encefalul nu
trebuie considerat echivalentul personalităţii sau a
conştiinţei. Este în schimb suportul material al acestora,
funcţionarea sa generându-le.
Sistemul nervos realizează legătura dintre organism şi
mediu. În acelaşi timp sistemul nervos coordonează
activitatea tuturor ţesuturilor, organelor, etc. Ca urmare a
faptului că sistemul nervos îndeplineşte aceste două tipuri
de funcţii, este împărţit, dintr-o perspectivă fiziologică, în
două componente: sistemul nervos somatic şi cel
vegetativ.
Sistemul nervos somatic, sau al vieţii de relaţie, realizează
integrarea organismului în mediul ambiant. Sistemul
nervos vegetativ coordonează funcţionarea organelor
interne, numindu-se şi autonom, ca urmare a faptului că
activitatea sa nu este coordonată conştient, fiind astfel
autonomă. Din alte puncte de vedere nu este autonom,
cele două componente ale sistemului nervos fiind
interconectate morfologic şi funcţional.
Din punct de vedere anatomic sistemul nervos se împarte
în două componente:
-sistemul nervos central - alcătuit din encefal şi măduva
spinării.
-sistemul nervos periferic- cuprinde nervii cranieni şi cei
spinali

Măduva spinării
Este un segment al sistemului nervos central situat în
canalul vertebral. Se întinde de la nivelul primei vertebre
cervicale până la a doua vertebră lombară. Se termină
printr-o porţiune conică numită con medular. Are 43 - 45
cm lungime şi aproximativ 1 cm în diametru. Conul
medular se continuă cu o formaţiune filiformă numită filum
terminale, care ajunge până la baza coccisului Măduva
corespunde ca lungime cu canalul vertebral până la a treia
lună de viaţă intrauterină. La noul născut se termină la
nivelul vertebrei lombare 3, iar la adult la vertebra lombară
2.

Configuraţia externă:
- formă de cilindru uşor turtit antero – posterior
- prezintă curburile coloanei (cervicală, toracală, lombară)
- nu are aceeaşi grosime pe toată lungimea, prezentând
regiunei mai subţiri şi regiuni mai groase. În regiunea
cervicală şi lombară prezintă câte o umflătură. corespund
funcţiei mai complexe ale măduvei de la acest nivel
anume coordonarea activităţii
motorii a membrelor
- pe faţa anterioară a măduvei se află un şanţ adânc
numită fisură mediană anterioară
- pe partea posterioare se află un şanţ mai puţin adânc
numită şanţ median posterior
 Coloana vertebrala
Măduva este împărţită în 4 regiuni:
cervicală între vertebrele C1 – C6
toracală C6-T9
lombară T9-T12
sacrală T12-L2
Din aceste regiuni pornesc 31 perechi de nervi spinali: 8
cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali, 1 nerv coccigian.
Fiecare segment din măduvă, care prezintă o pereche de
nervi spinali se numeşte segment spinal.
Din cauza lipsei de corespondenţă dintre lungimea
coloanei şi a măduvei şi ca urmare a faptului că fiecare
nerv părăseşte canalul vertebral prin orificiul intervertebral
corăspunzător, rădăcinil nervului spinal au o dispoziţie din
ce în ce mai oblică în regiunea lombară şi sacrală
ajungând vertical. Rădăcinile nervilor spinali din zona
lombară, sacrală şi coccigiană coboară vertical alături de
fillum terminale, formând coada de cal.

Structura internă a măduvei

În centru prezintă canalul ependimar. Este alcătuită din 2
feluri de substanţe: albă şi cenuşie.
Substanţa cenuşie este alcătuită din corpi neuronali. Este
situată la interior având forma literei H sau a unui fluture
cu aripile desfăcute. Prezintă două porţiuni: laterală şi una
transversală numită comisură cenuşie care le uneşte pe
cele laterale. Porţiunile laterale corespund aripilor de
fluture. Fiecare prezintă trei porţiuni sau coarne: anterior,
posterior şi lateral. Cornul anterior este mai voluminos,
scurt şirotunjit, conţine neuroni somato-motori.
Cornul posterior este subţire, lung, ascuţit, ajungând până
aproape de suprafaţa măduvei. Conţine neuroni senzitivi
somatici. Coarnele laterale conţin neuroni vegetativi
simpatici. În partea anterioară a cornului lateral se află
neuroni viscero-motori, în partea posterioară vor fi neuroni
viscero-senzitivi.
Substanţa albă este format din axoni înconjuraţi de o
teacă de mielină. Majoritatea fibrelor sunt dispuse de-a
lungul măduvei în fascicule ascendente şi descendente.
Cele ascendente urcă prin măduvă spre encefal, iar cele
descendente coboară dinspre encefal.
Unele fascicule sau fibre trec dintr-o parte în alta a
măduvei (din dreapta în stânga) formând comisura albă
situată înaintea celei cenuşii. Substanţa albă se împarte în
trei perechi de cordoane: anterioare, posterioare, laterale.
Cele anterioare se află între fisura mediană
anterioară şi cornul anterior, cele posterioare între şanţul
median posterior şi cornul posterior.
Coarnele laterale se află între cornul anterior şi cel
posterior.

Nervii spinali
Nervul = mănunchi de fibre nervoase în afara sistemului
nervos central
Fibra nervoasă=axon
Fibrele nervoase care alcătuiesc nervii spinali sunt atât
motori cât şi senzitive, somatice şi vegetative, deci nervii
spinali sunt nervi mixşti.
Fiecare nerv spinal (31 perechi) are 2 rădăcini: una
anterioară (motoare) şi una posterioară, care prezintă
ganglionul spinal (senzitivă).

Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central situată în
cutia craniană.
Este alcătuit din:
- trunchiu cerebral
- cerebel
- diencefal
- telencefal (creierul mare)

Trunchiul cerebral

Este format din următoarele componente:

1. bulbul rahidian,
2. puntea lui Varolio,
3. Mezencefalul.

Bulbul rahidian
Este segmentul inferior a trunchiului. Între bulb şi măduvă
nu există o demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi
măduvă prelungită. Are formă de trunchi de con, cu baza
mare orientată în sus şi baza mică orientată în jos, spre
măduvă. Limita superioară a bulbului este reprezentat de
şanţul bulbo-pontin (şanţul dintre bulb şi punte).

Configuraţia externă:
Bulbul prezintă două feţe: antero – laterală şi posterioară
Faţa antero-laterală. Prezintă elementele de configuraţie
externă a măduvei astfel: fisura mediană anterioară se
întinde până la şanţul bulbo-pontin. Coarnele anterioare
ale măduvei sunt mai voluminoase, dezvoltate, numite
piramide bulbare. Cordoanele laterale
prezintă o ridicătură ovoidă numită olivă bulbară.
Faţa posterioară. Canalul ependimar al măduvei rămâne
nemodificat în partea inferioară a bulbului. În partea
superioară a bulbului devine superficial şi se lărgeşte, se
dilată, formând ventriculul 4 care se conturează şi pe faţa
posterioară a punţii. Prezintă pedunculii cerebeloşi
inferiori, cu ajutorul cărora se leagă de cerebel.
Structura internă:
Bulblul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă
albă.
Substanţa cenuşie este situată la interior. În jumătatea
inferioară a bulbului dispoziţia este ca în măduvă, dar în
jumătatea superioară nu mai este dispusă sub formă de
coloane, ci se fragmentează în grămezi de celule
nervoase care alcătuiesc nucleii bulbului. Această
fragmentare are loc datorită încrucişării fasciculelor
substanţei albe. Nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi şi
proprii. Nucleii motori corespund coanelor anterioare ale
măduvei.
Reprezintă originea fibrelor motori care alcătuiesc anumiţi
nervi cranieni. Nucleii senzitivi corespund coanelor
posterioare a măduvei. Nucleii vegetativi corespund
coanelor laterale ale măduvei. Sunt centri ai unor reflexe
vegetative. Nucleii proprii nu au echivalent la nivelul
măduvei. Substanţa albă este alcătuită din fibre
ascendente, descendente şi proprii sau de asociere,
carefac legătura între diferiţi nuclei ai bulbului

Puntea lui Varolio

Reprezintă segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, fiind
situată între bulb şi pedunculii cerebrali. Are forma unei
benzi de substanţă nervoasă, lată de 3 cm, dispusă
transversal între emisferele cerebeloase. Este delimitat
inferior de şanţul bulbo-pontin, iar superior de şanţul ponto
peduncular (care o separă de pedunculii cerebrali ai
mezencefalului).
Configuraţia externă:
Puntea lui Varolio prezintă două feţe: antero-laterală şi
posterioară. La nivelul feţei posterioare se obervă
continuarea ventriculului 4 de pe bulbul rahidian.
Structura internă
Puntea lui Varolio este alcătuită din substanţă cenuşie şi
substanţă albă. Substanţa cenuşie se află la interior,
formând grămezi de celule nervoase care formează nucleii
punţii.
La fel ca şi în cazul bulbuli, nucleii sunt motori, senzitivi,
vegetativi şi proprii. Substanţa
albă predomină din punct de vedere cantitativ. E formată
din fibre longitudinale şi transversale. Fibrele longitudinale
pot fi ascendente şi descendente. Fibrele transversale
alcătuiesc pedunculii cerebeloşi mijlocii, leagând puntea
de cerebel.

Mezencefalul
Este situat între punte şi diencefal, fiind străbătut de
apeductul cerebral sau al lui Sylvius, care reprezintă un
canal strâmt care leagă ventriculul 4 de ventriculul 3.
Configuraţia externă:
Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi
posterioară.
Faţa antero-laterală reprezentat în cea mai mare parte de
pedunculii cerebrali. Aceştea sunt două cordoane de
substanţă nervoasă, situate între puntea lui Varolio şi
diencefal, continuându-se spre creierul mare. Faţa
posterioară prezintă corpii sau coliculii cvadrigemeni (2
superiori şi 2 inferiori).
Structura internă a mezencefalului
Mezencefalul este format din substanţă albă şi substanţă
cenuşie, aflată la interior sub formă de grămezi care
formează nucleii mezencefalului (motri, senzitivi, vegetativi
şi proprii). Substanţa albă este formată din fascicule
ascendente şi descendente, precum şi din fibre nervoase
care leagă diferiţi nuclei ai mezencefalului între ei.
Nervii cerebrali (cranieni)

Sunt nervi perechi şi simetrici inervând extremitatea

cefalică. Suntanalogii nervilor spinali, alcătuind împreună
cu aceştia sistemul nervos periferic. La om sunt 12
perechi de nervi cranieni, notate cu cifre romane. După
funcţie se împart în trei grupe: senzitivi, motori
şi mixşti.

Cerebelul (creierul mic)

Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra

trunchiului cerebral sub lobii occipitali ai creierului mare.
Configuraţia externă
Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare dispus
transversal. Prezintă o porţiune mediană numită vermis şi
două porţiuni laterale numiţi emisfere cerebeloase.
Cerebelul are trei feţe: superioară în raport cu cortul
cerebelului; inferioară în raport cu fosele cerebeloase ale
occipitalului; anterioară în raport cu trunchiul cerebral.
Feţele cerebelului sunt brăzdate de 2 feluri de şanţuri:
profunde care despart lobii şi lobulii; superficiale care
separă lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de un
şanţ orizontal în 2 porţiuni: superioară sau corp al
cerebelului şi inferioară sau lobul floculondular
sau arhicerebral. Corpul cerebelului are un lob anterior şi
unul posterior. Cerebelul este legat de trunchiul cerebral
prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori leagă
cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leaga cerebalul cu puntea,
iar cei superiori realizează legătura cu
mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul
delimitează ventriculul 4.
Structura internă
Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând
cortexul sau scoarţa cerebeloasă.
Există substanţă cenuşie şi în interiorul celei albe
formează nucleii cerebeloşi. Cortexul cerbelos este format
din 3 straturi de celule dispuse uniform pe toată suprafaţa
cerebelului.
Nucleii cerebelului sunt perechi situaţi atât în vermis cât şi
în emisferele cerebeloase.
Substanţa albă este formată din 3 feluri de fibre: de
asociere care leagă diferitele zone ale substanţei cenuşii
din cadrul aceleaşi emisfere, comisurale care leagă cele
două emisfere cerebeloase între ele şi fibre de proiecţie,
leagă cerebelul de alte etaje ale sistemului nervos.
Fibrele de proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel şi
eferente care pleacă de la cerebel

Diencefalul (creierul intermediar)

Este interpus între mezencefal şi creierul mare. Se află în

prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele creierului
mare. Este alcătuit din mai multe mase de substanţe
nervoasă: talamusul, metatalamusul, epitalamusul,
hipotalamusul şi subtalamusul. În interiorul diencefalului
se află ventriculul 3.
Configuraţia externă: Are două feţe: bazală vizibilă la
exterior şi posterioară acoperită de emisferele cerebrale.
Faţa bazală prezintă chiasma optică care este un cordon
de substanţă albă formate din fibrele nervoase ale nervilor
optici. Tot pe faţa bazală se află şi
glanda hipofiză. Faţa posterioară prezintă epifiza sau
glanda pineală sub forma unui corpuscul culcat pe coliculii
cvadrigemeni superiori.
Structura internă Substanţa cenuşie este dispusă la
interior sub formă de nuclei, iar susbtanţa albă la exterior.

Creierul mare ( Telencefalul sau Emisferele cerebrale)

Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului

nervos central, motiv pentru care este numit creierul mare.
Este împărţit în 2 emisfere cerebrale, una dreaptă şi una
stângă separate printr-un şanţ adânc numit fisură
interemisferică sau longitudinală. În partea bazală
a acestei fisuri, emisferele sunt unite printr-o lamă de
substanţă albă numită corpul calos.

Configuraţie externă
Creierul mare are formă ovoidă, cu axul mare orientat
antero-posterior. Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi
sau poli, 3 feţe şi 3 margini. Extremităţile sunt: anterioară
(pol frontal); posterioară (pol occipital) şi latero-inferioară
(pol temporal). Feţele sunt: dorso-
laterală aflată în raport cu bolta craniană; medială
orientată spre fisura interemisferică şi bazală în raport cu
baza craniului. Marginile sunt: laterală, supero-medială şi
infero-medială.
Feţele emisferelor cerebrale prezintă numeroase şanţuri
numite scizuri sau fisuri.
Şanţurile adânci delimitează între ele lobi cerebrali, iar
cele superficiale delimitează circumvoluţiile sau girusurile.
Astfel, având suprafaţa cutată, creierul mare al omului
este un girencefal (encefal cu girusuri), în opoziţie cu
creirul animalleor inferiare care are suprafaţa
netedă, numindu-se lisencefal.
Cele mai importante şanţuri sunt:
• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa
dorso-laterală şi inferioară.
• Şanţ central sau scizura lui Rolando situată pe faţa
dorso-laterală şi medială
• Şanţ calcarin pe faţa medială a părţii posterioare
• Şanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe
faţa medială şi dorso-laterală
• Şanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos
Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi după oasele cutiei
craniene cu care se află în raport. Fiecare emisferă este
împărţită prin şanţurile mai adânci în patru lobi: frontal în
raport
cu osul frontal situat înaintea şanţului central; parietal în
raport cu osul parietal; temporal în raport cu osul temporal
situat sub şanţul lateral; occipital în raport cu osul
occipital. Fiecare
lob prezintă mai multe circumvoluţiuni delimitate de
şanţurile cele mai superficiale.
Pe faţa bazală a emisferelor cerebrale se află bulbul şi
tractul olfactiv. Pe faţa inferioară a lobului frontal se află
cel mai vechi segment al creierului mare, anume creierului
olfactiv care prelucrează informaţiile legate de miros.
Creierul olfactic are suprafaţă netedă fără circumvoluţii,
alcătuied paleocortexul.

Structura internă:
Creierul mare este alcătuit din substanţa cenuşie şi albă.
Substanţa cenuşie este dispusă la suprafaţa formând
scoarţa cerebrală sau cortexul cerebral, dar este prezentă
şi la baza emisferelor, unde alcătuieşte nucleii bazali sau
corpul striat. Scoarţa cerebrală este alcătuită din neuroni
de tip, formă şi mărimi diferite, dispuşi pe mai multe
straturi repartizate neuniform. În afară de celulele
nervoase, scoarţa mai conţinenevroglii, fibre nervoase şi
vase sangvine.
Sistemul nervos
Sistemul nervos vegetativ

Este format la fel ca cel somatic dintr-o parte centrală şi

una periferică. Partea centrală este alcătuită din neuroni
vegetativi situaţi în trunchiul cerebral şi măduvă, alcătuind
nucleii sau centrii nervoşi vegetativi. Partea periferică
formează ganglioni vegetativi, fibre nervoase şi plexuri.
Toate fibrele nervoase care părăsesc măduva şi trunchiul
cerebral fără să inerveze musculatura scheletică aparţin
sistemului nervos vegetativ. Fibrele eferente vegetative nu
inervează direct organele efectoare. Fibrele vegetative
care părăsesc măduva şi trunchiul cerebral fac sinapsă cu
neuronii din ganglionii vegetativi periferici. Ele se numesc
fibre preganglionare. Fibrele care părăsesc ganglionii se
numesc postganglionare distribuindu-se la organele pe
care le inervează (ganglionii = grupare de corpi neuronali
situaţi în afara sistemului nervos central).
După funcţia pe care o îndeplineşte, sistemul nervos
vegetativ se împarte în două componente: sistem nervos
vegetativ simpatic şi sistem nervos vegetativ parasimpatic.

Sistemul nervos vegetativ simpatic

Porţiunea centrală este alcătuită din neuronii vegetativi
situaţi în coarnele laterale ale măduvei spinale, toracale şi
lombare unde formează centrii nervoşi vegetativi simpatici.
Porţiunea periferică este alcătuită din neuroni vegetativi
situaţi în ganglionii simpatici latero-ventrali şi în ganglionii
simpatico-viscerali. Ganglionii simpatici latero-ventrali sunt
situaţi
de-o parte şi alta a coloanei formând 2 lanţuri ganglionare.
Ganglionii simpatici viscerali se află aproape de organele
pe care le inervează. La om sunt trei ganglioni mai
importanţi: ganglionul celiac, ganglionul mezenteric
superior şi ganglionul mezenteric inferior.

Sistemul nervos vegetativ parasimpatic

Porţiunea centrală este alcătuită din neuronii vegetativi ai
trunchiului cerebral şi ai măduvei sacrale. Aceşti neuroni
sunt grupaţi în nuclei vegetativi parasimpatici. Nucleii
vegetativi parasimpatici din trunchiul cerebral sunt: nucleul
accesor al nervului oculo-motor din mezencefal; nucleul
lacrimal şi salivator superior din punte; nucleul salivator
inferior; nucleul dorsal al vagului din bulb. În măduva
sacrală se află centrul vezico-spinal al micţiunii, centrul
ano-spinal şi centrul genito-spinal. Porţiunea periferică
este alcătuit din neuroni vegetativi grupaţi sau nu în
ganglionii viscerali parasimpatici. Aceştia sunt situaţi
periferic, în imediata vecinătate sau în pereţii organelor pe
care le inervează.