5.

Montarea sondei de aspiraţie gastrică

Sondajul naso-gastric reprezinta o manevra neinvaziva prin care se introduce un tub de cauciuc
(sonda Faucher sau sonda Einhorn) prin faringe si esofag în lumenul stomacului. Calea de
acces pentru sondajul nasogastric poate fi pe gură sau pe nas. Manopera permite evacuarea
stomacului, recoltarea unei probe din cotinutul gastric (explorator), precum si lavajul gastric sau
introducerea unor substante în lumenul gastric (terapeutic).

Materiale necesare:

 sort de plastic, aleza, prosop, (de protectie)

 tub naso-gastric (sonda), o seringa de 50 ml care poate fi adaptata la tubul pentru sondaj,
pense hemostatice, eprubete (sterile)
 manusi, lubrifiant hidro-solubil, leucoplast, punga de drenaj, un pahar cu apa

 o tavita renala (pregatita pentru eventualitatea varsaturii)

Tehnica:
Dupa informarea despre manopera si obtinerea consimtamantul pacientului, pacientul se aseaza
pe un scaun sau pat cu spate cat mai drept si protejam cu sortul si prosopul. Medicul se asează în
dreapta pacientului, fixează cu mana stangă capul pacientului. Pacientul este rugat sa deschidă
gura și să respire adanc. Medicul ia sonda sterila, prinzand ca pe un creion, umezește/lubrifiaza
capatul și introduce sonda, pana la peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de rădăcina
limbii. Pacientul este rugat să înghită prin deglutiție, sonda patrunde în esofag, și prin mișcari
blande de împingere se ajunge pana în stomac (la marcajul 40-50cm la arcada dentara). Prin
sonda apare suc gastric, iar daca nu apare nimic, medicul aspira cu seringa pentru a se asigura că
sonda a ajuns în stomac. Pacientul e rugat să își contracte pereții abdominali pentru o golire mai
eficienta. Dupa acesta, se fixeaza tubul cu leucoplast pe nasul pacientului.

7. Transfuzia de sânge

Transfuzia este o metodă terapeutică, care constă în introducerea de sânge în sistemul

circulator al bolnavului. Există patru tipuri comune de transfuzii de sânge:

1. transfuzii de globule roșii: o persoană poate primi o astfel de transfuzie atunci când a
suferit pierderi de sânge, dacă are anemie sau dacă suferă de o afecțiune a sângelui;
2. transfuzii de trombocite: poate ajuta persoanele care au valori reduse ale acestor celule;
diferite afecțiuni sau chimioterapia pot avea ca efect trombocitopenia;
 3. transfuzii de plasmă: o persoană poate primi o transfuzie plasmatică dacă a suferit
arsuri, infecții sau dacă are o insuficiență hepatică severă;
4. transfuzii cu sânge integral: acest tip de transfuzie poate fi necesar în cazul persoanelor
care au suferit hemoragii severe (ex: în cazul traumatismelor).

Transfuzia se poate face:

– direct – cu sânge proaspăt;
– indirect – cu sânge conservat

Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog ( A cu a, B cu b), nu pot exista

indivizi posesori de aglutinogen A si aglutinine sau posesori de aglutinogen B si aglutinine b.
Intalnirea celor doua duce la un conflict imun, de tipul antigen-anticorp, cu distrugerea
hematiilor si consecinte grave pentru individ.

Transfuzia de sânge se execută în salon la patul pacientului si se face pe nemancate ( în caz de

urgență nu ținem cont de starea de umplere a stomacului). Pacientul își va evacua vezica și
intestinul gros și va fi așezat în decubit dorsal, învelindu-l bine pentru a evita frigul și frisoanele.
Brațul pacientului va fi imobilizat într-un jgheab special. Scoatem aerul din punga cu sânge de
transfuzat și punem punga pe un stativ. Puncționăm vena și fixăm acul și amboul tubului cu
leucoplast. Se controlează ritmul de scurgere de 10-15 picături/minut. Acoperăm brațul
bolnavului cu un câmp steril. Urmărim numărul picăturilor la 30-60 minute.