ESEU LA FILOSOFIA LIMBAJULUI

IUNIE 2020

PODEA ALEXANDRA, GRUPA 357, AN II

- Unde se duce metaforele când mor?
- În dicționar
 Unde se duc metaforele când mor?

Abstract
În acest eseu o să analizez teoria metaforei lui Donald Davidson din tabăra non-
cognitivistă, teorie care afirmă că cuvintele nu poartă un înțeles secundar, un conținut de
natură cognitivă atunci când sunt utilizate metaforic. O să mă concentrez pe distincția
autorului cu privire la metaforele moarte și metaforele vii. Teza mea este să arăt că consecința
acestei distincții nu îi poate fi adusă ca obiecție la adresa întregii teorii, obiecție care îi este
adusă de Moran și Lycan în manualul său1, cum că moștenirea conținutului literal al unei
metafore moarte ar putea fi explicat doar printr-o teorie cognitivistă.

Argumentul
Pentru Davidson, metaforele înseamnă [means] ceea ce cuvintele lor înseamnă, în sens
literal2. Astfel, considerațiile cu privire la metaforă cum că ea ar avea un conținut cognitiv pe
care autorul (metaforei) vrea să-l exprime sunt greșite 3. Autorul neagă că metafora ar purta
asemenea conținut în sânul ei, plecând de la faptul că ceea ce provoacă pentru ascultător
alăturarea neobișnuită a cuvintelor nu doar că nu e parafrazabil, dar nu e deloc de natură
propozițională4. Metaforele nu sunt un mijloc, un vehicul pentru a exprima idei5.
Autorul distinge între metaforele moarte și metaforele vii, redau mai jos pasajul din
textul original pe care o să-l comentez:
„If metaphor involved a second meaning, as ambiguity does, we might expect to be able to
specify the special meaning of a word in a metaphorical setting by waiting until the metaphor dies. The
figurative meaning of the living metaphor should be immortalized in the literal meaning of the dead.
But although some philosophers have suggested this idea, it seems plainly wrong. “He was burned up”
is genuinely ambiguous (since it may be true in one sense and false in another), but although the
slangish idiom is no doubt the corpse of a metaphor, “He was burned up” now suggests no more than

1
William G. Lycan, Philosophy of language, Routledge Contemporary Introductions to Philosophy,
2000.
2
Donald Davidson, What metaphors mean, Critical Inquiry, vol. 5, no. 1, 1978, p. 32.
3
Idem, p. 33.
4
Idem, p. 46.
5
Idem, p. 32.
 that he was very angry. When the metaphor was active, we would have pictured fire in the eyes or
smoke coming out of the ears.”6
Astfel, pentru autor, există expresii care nu mai pot fi analizate drept metafore datorită
uzului îndelungat. În expresia „piciorul mesei”, picior nu ar fi folosit cu înțeles metaforic, ci
doar cu alt înțeles literal. Black, dimpotrivă, e de părere că asemenea cuvinte au sens
metaforic în anumite construcții: el folosește ca exemplu expresia „s-a aruncat în discuție”
[plowed], iar „aruncat” e investit cu un conținut cognitiv, cu un sens metaforic, altul decât cel
literal, e.g. din expresia „a arunca cu pietre”7. Moran punctează că, atunci când o metaforă
moare, expresia corespondentă obține un nou sens literal și o nouă intrare în dicționar 8. Lycan
pare să fie de acord cu Lakoff și Johnson care spun că distincția dintre metafore proaspete și
metafore moarte este una de grad, nu de natură, iar moartea apare treptat, după secole de
folosire, asemenea unei îmbolnăviri. Davidson ar spune că diferența dintre înțelesul literal al
unei metafore moarte și insinuarea unei metafore vii nu e de grad, ci de natură 9.
Ideea pe care Davidson o respinge e aceea că înțelesul literal al unei metafore moarte,
i.e. parafrazarea despre asemănările dintre „suportul care susține o masă” și „un picior”, mai
cu seamă noua intrare în dicționar, ar putea să dea structura prin care să identificăm
înțelesurile secundare ale metaforei vii.

Contraargument

Obiecția pe care Moran,, împreună cu Lycan 10, i-o aduce cu privire la această
distincție, în cadrul acestei teorii non-cognitiviste, e că dacă metafora moartă capătă un sens
literal, i.e. un conținut cognitiv, asta ar face inexplicabilă proveniența ei, dacă metafora,
cândva vie, n-ar fi deținut înțeles de niciun fel, cu excepția celui vechi literal:
„For it is clear that part of the meaning of the word 'mouth' is different now from what it was
prior to the development of the metaphor, and yet we would not be able to say where the difference in
meaning came from if the metaphor had no content aside from the (old) literal one when the metaphor
was alive.”11

6
Idem, p. 38.
7
Max Black, Models and Metaphors, Studies in Language and Philosophy, Cornell University Press,
1962, p. 27.
8
Richard Moran, Metaphor, in A Companion to the Philosophy of Language, Edited by BOB HALE and
CRISPIN WRIGHT, , Oxford, 1997, p. 264.
9
Marga Reimer, Davidson on Metaphor, in Midwest Studies in Philosophy, XXV, 2001, p. 149.
10
Lycan, p. 1 :„This would be inexplicable, or at least arbitrary and odd, if the metaphor had previously
had no sort of meaning at all. And there are contemporary views that reject metaphorical sentence meaning
but give more plausible accounts of metaphorical communication. Given the availability of such accounts, there
is no reason to accept Davidson’s purely causal theory.”
11
Moran, p. 264
 Dacă metafora vie nu e un mijloc pentru a exprima idei, cum se face că metafora
moartă ajunge să exprime o idee? Nu cumva împrumută ceva din conținutul cognitiv pe care
metafora vie îl posedă? Prin urmare, în lumina acestei critici, Davidson ar eșua să explice
chiar ceea ce distinge.

Scurt moment explicativ

În cele ce urmează o să reinterpretez pasajul din Davidson citat mai sus cu ajutorul lui
Reimer, care reformulează argumentul ca un modus tollens:
„If metaphors involved “second meanings,” these would be the literal meanings acquired by
metaphors upon their death. They are not. So, metaphors do not have second meanings.”12

Reimer vede astfel două posibile provocări ale acestui argument valid:
sau că cineva ar putea afirma că doar aspectul cognitiv al metaforei vii s-ar transfera
ca înțeles literal al metaforei moarte
sau
că înțelesul literal al metaforei moarte este înțelesul secundar al metaforei vii.

Aceste puncte sunt respinse de motivele pentru care Davidson face această distincție:
ca să spună că diferența dintre înțelesul literal al metaforei moarte și insinuarea unei metafore
vii e de natură, nu de grad: „Odată ce avem uzul prezent al cuvântului [gât, n.m.], cu aplicare
literală la sticle, nu mai e nimic de observat [to notice]”13. Asta pentru că metafora are un
insight care nu e parafrazabil: „Metafora ne face să vedem un lucru ca altul prin niște enunțuri
[statement] care inspiră sau face să ne sară în ochi insight-ul”.14

Răspuns la contraargument

Cu această mică expunere la îndemână o să răspund obiecției de mai sus. Astfel, în

lumina critici, teoria lui Davidson ar trebui respinsă pentru că eșuează să dea un răspuns
pentru felul în care metafora moartă moștenește sensul cu care intră în dicționar, iar pentru
autori, doar o teorie cognitivistă ar reuși să dea seama de această extensie. Iar metafora nu e o
simplă extindere a sensului unui cuvânt.

12
Reimer, p. 149.
13
Davidson, p. 37.
14
Davidson, p. 47.
 Astfel, sensul literal nou obținut, atunci când metafora se veștejește, se datorează unei
folosirii îndelungate în cadrul unei comunități. Dinamica unei metafore vii ne provoacă
gânduri sau stări, pe care dacă vrem să le păstrăm și să le exprimăm, le vom lipsi de ceva,
crezând că acolo se află un conținut cognitiv15. Ea ne provoacă să sesizăm similarități
nebănuite care nu pot fi parafrazate16, doar trăite. Nu avem un conținut care să fie extras din
acest „miez” al metaforei vii și care să fie moștenit pentru a da sensul din dicționar al
metaforei moarte. Ci acest sens din urmă se poate datora unui acord din cadrul unei
comunități, pe de-o parte, și anumitor trăsături psihologice, pe de alta. Așadar, este posibilă o
explicație pentru acest fapt din afara sferei teoriilor cognitiviste. Mai cu seamă, obiceiuri,
tradiții analizate îndeobște în antropologie sau din domeniul psihologiei sociale pot sta la baza
deciziilor comunitare prin care anumite expresii cândva metaforice ajung să exprime o idee, și
nu alta.
Să luăm, de pildă, expresia „Maria e o vulpe”. Faptul că „vulpe” e sinonim cu
„șireată”17 nu pare că s-ar datora unei trăsături proeminente ale acestui animal, pe care
metafora originală ne-ar face să o sesizăm, ci mai degrabă sensul e dat de acordul din cadrul
unei comunități și de cultura pe care membri ei o împărtășesc. Iar acordul nu are neapărat
legătură cu miezul metaforei vii, ci poate cu simple oportunități.
Atunci când înțelesul e fixat, el se datorează acestei dinamici din interiorul unei
comunități de vorbitori activi. Să folosești o metaforă în contexte fixe înseamnă să o omori 18.
Primul reproș cu „ai călcat strâmb” a fost o metaforă vie, dar la baza acordului pentru a folosi
expresia în sensul de reproș stau nebănuite caracteristici psihologice și obiceiuri culturale. Nu
știm, de asemenea nici de ce e cineva „negru de supărare” și nu „verde”. Expresia „m-ai
călcat în picioare” reprezintă tot un reproș care nu ne face să ezităm asupra sensului, dar
gândindu-ne la versurile lui Gellu Naum, „călcând în picioare umbra arborilor care tresar” nu
ne-ar explica, cu aluzia [intimation] metaforei vii în minte, de ce am ales această expresie să o
folosim ca atare. Tot în nebănuite aspecte psihologice și oportunități ale membrilor unei
comunități am găsi explicația pentru – de ce atunci când n-avem chef, n-avem „tragere de
inimă” – ci nu în provocarea (aluzia, insinuarea) pe care o lansa metafora originală.
Chiar dacă metafora nu este un vehicul pentru a exprima idei, în spiritul teoriei lui
Davidson, ea rămâne totuși un mod prin care aplicarea cuvintelor e extinsă 19, i.e. metafora

15
Davidson, p. 45.
16
Davidson, p. 46.
17
John Searle, Metaphor, Cambridge, 1979,p. 93: idee inspirată de autor cu „Man is a wolf”.
18
Davidson, p. 38.
19
Moran, p. 164.
sugerează expresii (în care ea apare) pe care să le investim cu sensuri în comunitățile noastre,
și uzându-le, le adăugăm în dicționar. Moartea unei metafore și generarea altora noi ne face să
ne simțim vii.

Closing time

Am arătat că obiecția care i se impută lui Davidson cu privire la distincția dintre

metafore vii și metafore moarte și la felul în care cea pe cale de a muri capătă un conținut
cognitiv își poate găsi explicația în alte teorii, exterioare celor cognitiviste. Astfel, noua
încărcătură de sens nu afectează teoria acestuia, în care predomină distincția ontologică dintre
înțelesul literal al unei ex-metafore și aluzia celei vii.

Bibliografie:
1. Richard Moran, Metaphor, in A Companion to the Philosophy of Language, Edited
by BOB HALE and CRISPIN WRIGHT, , Oxford, 1997.
2. Donald Davidson, What metaphors mean, Critical Inquiry, vol. 5, no. 1, 1978.
3. Max Black, Models and Metaphors, Studies in Language and Philosophy, Cornell
University Press, 1962, p. 27.
4. William G. Lycan, Philosophy of language, Routledge Contemporary
Introductions to Philosophy, 2000.
5. John Searle, (1979): Metaphor . In: Ortony, A . (ed .): Metaphor and Thought .
First Ed ., Cambridge: Cambridge University Press.
6. Marga Reimer, Davidson on Metaphor, in Midwest Studies in Philosophy, XXV,
2001.