Bilet 1

3. Reabilitare medicală a vârstnicului cu afecțiuni cardiace. Evaluare funcțională a manifestărilor clinice

subiective și obiective. Selectarea mijloacelor fiziofuncționale aplicate simptomatic în raport cu starea
generală, stadiul și procesul patologic, vârsta pacientului, tratamentul chirurgical. Prevenirea și
ameliorarea diagnosticelor asociate.

Reabilitarea cardiacă la pacienții vârstnici implică unele particularități datorate

modificărilor fiziologice asociate îmbătrânirii și riscului cardiovascular crescut. Iată
câteva dintre aceste particularități:

1. Evaluare medicală cuprinzătoare: Pacienții vârstnici trebuie să beneficieze de o

evaluare medicală amănunțită pentru a identifica comorbiditățile și factorii de risc
cardiovascular specifici vârstei, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul și bolile
renale.
2. Monitorizare atentă: Deoarece pacienții vârstnici pot prezenta o toleranță redusă la
efort și o fragilitate crescută, monitorizarea continuă a semnelor vitale, cum ar fi
tensiunea arterială, ritmul cardiac și saturarea de oxigen, este esențială pe parcursul
sesiunilor de reabilitare.
3. Personalizarea exercițiilor: Programele de exerciții fizice trebuie adaptate la
nivelul de condiție fizică și capacitatea fiecărui pacient vârstnic. Acestea trebuie să
fie mai blânde și mai gradual progresive pentru a evita suprasolicitarea și riscul de
leziuni.
4. Managementul medicamentelor: Medicamentele pentru controlul factorilor de risc
cardiovascular, precum antihipertensivele sau anticoagulantele, trebuie ajustate și
monitorizate cu atenție pentru a se asigura că pacienții vârstnici beneficiază de un
tratament adecvat.
5. Educație și consiliere: Pacienții vârstnici pot avea dificultăți în înțelegerea și
gestionarea schimbărilor necesare ale stilului de viață și ale dietei. Educația și
consilierea adecvată sunt importante pentru a-i ajuta să înțeleagă importanța
respectării recomandărilor medicale.
6. Abordare multidisciplinară: Reabilitarea cardiacă la pacienții vârstnici implică
adesea o echipă multidisciplinară de profesioniști, inclusiv cardiologi, terapeuți
fizici, nutriționiști și psihologi, pentru a aborda complexitatea nevoilor individuale.
7. Monitorizarea mentală și emoțională: Vârsta poate aduce cu sine preocupări legate
de anxietate, depresie și izolare socială. Sprijinul psiho-emoțional și evaluarea
stării mentale sunt esențiale în procesul de reabilitare.
8. Reintegrare socială: Pentru pacienții vârstnici, reintegrarea în viața socială și
menținerea independenței pot fi obiective importante ale reabilitării. Acest aspect
trebuie abordat în planul de reabilitare.
9. Prevenirea recidivelor: Deoarece pacienții vârstnici au un risc crescut de
evenimente cardiovasculare recurente, educația și consilierea privind prevenirea
sunt esențiale pentru a-i ajuta să evite factorii de risc și comportamentele
nesănătoase.
SUMARUL RECOMANDĂRILOR

 Reabilitarea cardiovasculară este indicată la pacienții după sindrom coronar acut, după revascularizare
coronariană prin angioplastie primară sau electivă, la pacienții după intervenții chirurgicale la cord: by-pass aorto-
coronar sau corecții valvulare, la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică, după implantare de dispozitive
cardiace și după transplant de cord.

 Componentele de bază ale reabilitării cardiovasculare sunt: evaluarea și educația pacientului, consilierea
activității fizice, antrenamentul fizic, consiliere despre dietă/nutriție, managementul și controlul greutății
corporale, managementul lipidelor, managementul tensiunii arteriale, renunțarea la fumat, consilierea psiho-
socială.

 Scopul principal al evaluării pacientului constă în elaborarea obiectivelor personalizate, individuale pentru
fiecare pacient ale programului de reabilitare cardiovasculară.

 La toți pacienții trebuie evaluate tipul și nivelul activității fizice cotidiene și toleranța la efort fizic prin
efectuarea testului cu efort fizic dozat.

 Exercițiile fizice trebuie prescrise individualizat după evaluarea clinică minuțioasă a pacientului, stratificarea
riscului individual, determinarea caracteristicilor sale comportamentale, determinarea obiectivelor personale și
ținând cont de preferințele pacientului către unul sau alt tip de exerciții fizice.

 Volumul de antrenament, care trebuie recomandat, este cel puțin 150 de minute pe săptămână de intensitate
moderată sau 75 de minute pe săptămână de activitate fizică aerobă de intensitate viguroasă sau o combinație
echivalentă a acestora.

 Se recomandă ca frecvența antrenamentelor fizice să fie cel puțin 3 zile pe săptămână (preferabil 6 - 7 zile pe
săptămână) pentru antrenament aerob și de 2 ori pe săptămână pentru antrenament de rezistență/de forță, iar
intensitatea la nivelul unui efort fizic submaximal în ședința de antrenament (începând cu 50% din FCC maximală
sau VO2max cu majorarea treptată până la 70% din FCC maximală sau VO2max, obținute în test cu efort fizic
dozat).

 Pentru antrenamentele de rezistență/de forță se recomandă 30-70% din efortul maxim pentru partea superioară a
corpului și 40-80% din efortul maxim pentru exercițiile din partea inferioară a corpului, cu 12-15 repetări într-un
singur set și cu durata cel puțin 20 – 30 min (de preferință 45 - 60 min) pe sesiune.

 Pacienții trebuie interogați despre cantitatea de calorii consumate zilnic, conținutul de grăsimi, inclusiv cele
saturate, sare și alte componente nutritive în dieta zilnică, de apreciat obiceiurile alimentare și de educat în așa fel,
încât ei să adere la o dietă sănătoasă, ce ar reduce riscul cardiovascular.

 Scăderea ponderală este recomandată la persoanele obeze (IMC ≥30 kg/m2 sau cu circumferința taliei ≥102 cm
la bărbați și ≥88 cm la femei) și trebuie avută în vedere la persoanele supraponderale (IMC ≥25 și cardiopatie
ischemică sau HADS (Hospital Anxiety and Depression Scale) - pentru depistarea anxietății și depresiei. Scopul
consilierii psiho-sociale constă în dobândirea abilității de control al stresului și reluării muncii și/sau activităților
zilnice importante.

 Fragilitatea trebuie evaluată cu instrumente adecvate la toți pacienții cu vârsta >75 ani și la cei cu insuficiență
cardiacă cronică.

Fazele de reabilitare cardiacă:

1. Perioada de reabilitare precoce (până la 6 luni de la debutul evenimentului cardiovascular acut – SCA, IMA,
postchirurgie cardiacă, postangioplastie coronariană, după exacerbarea insuficienţei cardiace).
1.1. Faza I - acută a RC după un eveniment acut (primele 1-14 zile)
1.2. Faza I-intermediară a RC după un eveniment acut
1.3. Faza a II-a reabilitării cardiace (de la 1 la 6 luni)
1.4. Faza a treia (de menţinere) a reabilitării cardiace (de la 6 luni la 12 luni de la debutul evenimentului cardiac
acut și în proces continuu)