Jocuri de Ana Blandiana

Am putea să ne jucăm Și la capătul lor am crește

de-a căpșunile niște globuri împărătești,

Și jocul ar ține cu lunile, Atât de mari că nici nu poți sâ le urnești,

Pentru că ar trebui, mai întâi, Galbene, sau cu dungi, sau verzi și lucioase

Să răsărim, să facem frunze Învelite-n mătase.

Sub care putem sta ascunse Unde ne-am putea ascunde,

Până când creștem și ne roșim Dulci și mici,

de plăcere Ca niște zei fericiți și pititci,

Descoperind ce de mistere Înconjurați de miezul roșu sau portocaliu

Mișună prin aer și prin pământ. Cine mă ghicește, al lui să fiu.

S-au ne-am putea juca De-a câte și de-a câte ne-am putea juca

de- a morcovii și pătrunjeii. În grădina mea,

Ne-am așeza pe marginile aleii. Dar noi, de-o întreagă copilărie, ca fleții,

Unii-am fi albi, alții, portocalii, Ne jucăm numai de-a fetițele și de-a băieții.

Unii-am fi dulci, alții și mai și,

Am sta cuminți, ca niște sfinți,

Și nu am bănui defel

Că miroase-n jur a foi

de pătrunjel

Am mustăci numai de râs

în frunze când
a mustăci, vb. -a râde pe sub mustață, a
Ne-am gâdila cu rădăcinile pe sub pământ zâmbi reținut

Sau ne-am putea juca lubeniță s.f.- pepene verde

de-a pepenii și de-a lubenițele. fleț, fleți, s. m. - credul, prostuț,

nedercurcăreț
Ne-am întinde cât sm putea

Vrejurile și codițele