Rolul activităţilor extraşcolare în procesul

instructiv-educativ

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

(Maria Montessori – “Descoperirea copilului”)

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea
realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea
personalităţii preşcolarilor și școlarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă depinde de
gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde, de
asemenea, şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest
cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o
integrare socială cât mai uşoară. Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea
activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine
o necesitate. În opinia mea, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece,
contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul
acestora se pot dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un
caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de
activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.

Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât
mai variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O
activitate desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite, de asemenea, şi dezvoltarea unor
aptitudini speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar. Trebuie să ţinem cont că, indiferent
ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv
primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele de
operă comică, atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau
Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera
cunoştinţelor prin vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de
creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în
desfăşurarea sezătorilor literare. Copiii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o
gândire independentă, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a
găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate este însă
important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia
copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia
şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare
contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei,
respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.

Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv–educative să

primeze, dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi
de relaxare. Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

Propunător,

Prof. …………………………….