Pentru a înțelege povestea, ați construit un puzzle din alte amintiri similare.

Ați ținut în mână o

scoică, așa că știți ce senzație vă dă. Știți cum miros algele. Dar poate că nu v-ați plim- bat niciodată
pe o plajă la asfințit și nu aveați o astfel de amintire pe care să o puteți folosi, așa că ați creat-o din
imagini pe care le-ați văzut, din poveștile altor oameni, din scene de film și alte impresii care v-au
ajutat să recreați experiența. Într-un fel, ați creat o experiență nouă în mintea dumneavoastră, care a
devenit la fel de reală de parcă ați fi trăit-o cu adevărat. Întotdeauna ne folosim astfel impresiile
senzoriale când gândim. Uneori facem acest lucru în minte, intern, așa cum ați procedat adineauri,
când ați rătăcit prin povestea aceea. Alteori, ne folosim impresiile sen- zoriale extern, ca atunci când
percepem lumea din jurul nostru. Trecem în permanență de la o stare la alta, de la folosirea internă a
simțurilor (în mintea noastră) la folosirea lor externă (când experimentăm mediul în care ne aflăm).
Cu cât ne concentrăm mai mult pe ceea ce ne spune cineva sau pe conținutul unui text pe care îl
citim, cu atât devenim mai interiorizați. De exemplu, în momentul acesta nici nu aveți habar cum se
simte degetul mare de la piciorul stâng. Asta până vi s-a amintit de el și, în mod automat, v-ați
orientat spre exterior, ca să vă asigurați. Degetul mare? Îmi aduc aminte, am și eu! Creierul nostru nu
face distincția foarte bine între utilizarea internă și cea externă a simțurilor noastre și în ambele
cazuri sunt activate mai mult sau mai puțin aceleași zone din creier.

PREFERĂM DIFERITE TIPURI DE IMPRESII SENZORIALE

Ce vreau eu să spun este că impresiile noastre senzoriale constituie o parte importantă din conținutul
gândurilor noastre. 74 Arta de a citi gândurile HENRIK FEXEUS De asemenea, preferăm anumite
impresii senzoriale în detri- mentul altora. Preferințele variază în funcție de oameni, dar un mare
număr de persoane preferă impresiile vizuale pentru a se gândi (intern) sau a experimenta (extern)
lumea. Alții preferă impresiile auditive. Un al treilea grup preferă impresiile chi- nestezice, adică toate
impresiile fizice, precum atingerea, tem- peratura și așa mai departe. Elementele interne care
corespund 75 impresiilor senzoriale chinestezice sunt emoțiile noastre. Din acest grup fac parte
oamenii foarte emotivi. („Cum te simți?“ se poate referi atât la starea emoțională, cât și la o gleznă
luxată.) Un număr mic de oameni preferă senzațiile gustative și olfac- tive. Însă, din motive practice,
sunt adesea incluși în categoria chinestezicilor. În fine, există un grup de oameni care nu preferă
niciuna dintre impresiile senzoriale menționate când raționează despre lume. Aceștia folosesc
deducția logică și principii logice și le place să delibereze cu grijă, chiar când dezbat cu ei înșiși. Sunt
numiți adesea gânditori digitali sau binari, întrucât, pentru ei, totul este corect sau greșit, da sau nu,
negru sau alb. Rar există compromis pentru ei. Pe ei îi consider neutri, deoarece nu sunt așa de
dependenți de stimulii externi ca grupurile vizual, auditor sau chinestezic. Sigur că toți folosim aceste
impresii senzoriale, dar într-o mă- sură mai mare sau mai mică. Unul dintre simțurile noastre este
dominant și îl folosim cel mai mult. Celelalte sunt folosite pen- tru a verifica dacă informațiile pe care
ni le-a dat simțul nostru dominant sau primar sunt corecte. De asemenea, ne diferențiem și prin
modul în care stabilim care simțuri sunt prioritare și prin ponderea pe care le-o acordăm. Unii
oameni sunt extrem de vizuali, de exemplu. Se bazează aproape în exclusivitate pe experiențele lor
vizuale și abia dacă folosesc și alte simțuri. Alții sunt, în cea mai mare parte, auditivi, dar își folosesc și
impresiile vizuale aproape la fel de mult. Alții sunt în principal vizuali, dar își folosesc amintirile, mai
întâi pe cele emoționale și apoi pe cele auditive, pentru a-și susține și verifica experiențele vizuale. Și
așa mai departe…