Obreja Bianca

Clasa a IX-a F

Eseu argumentativ

În literatură, tema călătoriei este foarte des întâlnită, încă din cele mai vechi
timpuri. Operele care străbat această temă propun cititorului trasee care presupun
atât aventura, cât şi cunoaşterea – fie acestea interioare sau fizice.
Dacă în literatura română operele care mi-au captat atenţia au fost ,,Balta
Albă” de Vasile Alecsandri (care prezintă o calatorie plină de peripeţii, a unui tânăr
pictor francez, pe teritoriul Valahiei, în care protagonistul se avântă datorită
spiritului de aventură şi curiozitate.) şi ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte”, basm cules de Petre Ispirescu (în care se abordează o călătorie a idealului
omenesc, a nemuririi), în literatura străină alte două opere literare m-au surprins
într-un mod plăcut. Poezia ,,Spre Ithaca” de Constantinos Kavafis şi romanul
poliţist ,,Cei patru mari” de Agatha Christie mi-au stârnit plăcerea de a gusta
tainele temei călătoriei.
În opera lirică a lui Kavafis, se pune în lumină protagonistul, adică cititorul
ori ascultătorul, care devine personajul principal al unui drum încă nestrăbătut, cu
un puternic impact asupra vieţii şi a condiţiei psihologice, fapt care îl va dezvolta,
maturizându-l şi iniţiindu-l, de asemenea, în tainele aventurii şi ale cunoaşterii.
Tema călătoriei este evidenţiată de anumite structuri, precum aluzia culturală la
care se rezumă poemul, perspectiva narativă, dar şi mesajul transmis. Textul este
inspirat din călătoria pe mare, pe care a săvârşit-o eroul Ulise în drumul său spre
casă, spre Ithaca, eveniment care apare şi în mitologia greacă. Monologul liric pe
care îl abordează autorul este adresat unui destinatar necunoscut. Autorul
concentrează conţinutul poemului asemenea unui sfat îndreptat către viitorul
călător pe mare, adică publicului. Mesajul poeziei este conturat cu ajutorul figurilor
de stil şi ale imaginilor artistice regăsite în operă: ,,Urează să-ţi fie drumul lung/şi
Obreja Bianca
Clasa a IX-a F

plin de aventuri, de cunoştinte”, ,,bogat de tot ce-ai câştigat pe drum”; acestea

introduc publicul în universul călătoriei.
De cealaltă parte, Agatha Christie, cunoscută în întreaga lume ca ,,Regina
crimei”, apare cu personajul Hercule Poirot, (cel mai celebru detectiv creat de la
Sherlock Holmes), care începe o luptă ce îl pune în pericol de moarte pe prietenul
său de-o viaţă, dar, totodată, şi pe el însuşi. În această călătorie neaşteptată, acesta
devine adversarul unui cartel criminal, cu puteri nelimitate, decis să cucerească
lumea. Acesta este cunoscut sub numele de ,,Cei patru mari”, fiind format din 4
membri: ,,Numărul 1” – un chinez foarte inteligent, supranumit
“creierul”, ,,Numărul 2” – un milionar american, ,,Numărul 3” – o cercetătoare
ştiinţifică franţuzoaică şi ,,Numărul 4” – ,,Distrugătorul”, un englez priceput la
deghizări. Călătoria pe care o iniţiază Poirot, alături de prietenul său, Arthur
Hastings, pentru elucidarea cazului, în Franţa, Belgia, Italia şi Anglia, reprezintă
cel mai important mijloc prin care se introduce tema călătoriei în roman. De
asemenea, un alt aspect ar fi micile mistere, fără legătură între ele, dar, care, totuşi,
conduc la ,,Cei patru mari”. Aceste mistere sunt rezolvate şi cu tehnicile
neaşteptate la care decurge protagonistul, adică o brichetă care detonează, îi cere
ajutorul fratelui său geamăn, Achille, dar şi alte deghizări la care este dispus să
apeleze personajul.
Nu în ultimul rând, deşi abordează stiluri diferite, aceste doua opere străine
au şi asemănări, şi deosebiri. Se concretizează în ambele texte importanţa
dezvoltării personale: în primul text, călătorul se descoperă pe sine în parcurgerea
traseului, iar în al doilea text, aflat la sfârşitul carierei, Poirot hotărăşte să rezolve
cazul vieţii sale profesionale, care îi va demonstra de ce este, cu adevărat, capabil.
Totuşi, Kavafis antrenează un singur caracter în opera sa, în timp ce Christie
doreşte să demonstreze importanţa prieteniei şi a sprijinirii aproapelui la vreme de
încercare.
Obreja Bianca
Clasa a IX-a F

În esenţă, consider că ambele opere modelează perspectiva umană,

convingându-l pe cititor să fie atent la trecerea vieţii şi la dezvoltarea acestuia,
întrucat poezia ,,Spre Ithaca” sugerează o Ithacă personală, sufletească, care
sporeşte datorită efortului şi perseverenţei, fapt conducător la aflarea tainei
înţelepciunii, iar romanul ,,Cei patru mari” ne transpune în pielea detectivului,
făcându-ne martori la călătoria acestuia, din care rezultă că fiecare dintre noi îşi are
de rezolvat propriul caz, din care înfloreşte, apoi, recunoştinţa interioară.