ENIGMA OTILIEI

De George Calinescu
PARTICULARITATILE ROMANULUI
George Călinescu este o personalitate semnificativa a literaturii române,
care s-a manifestat ca prozator, exeget și publicist în perioada interbelică.
Călinescu este autorul lucrării monumentale ,,Istoria literaturii române de la
origine până în prezentˮ, în care studiază operele literare publicate încă din
perioada veche până în contemporanitate. Înzestrat cu intrumentele criticii,
Călinescu respinge modelul proustian al epocii, preferând un model clasic
balzacian. În acest sens, se remarcă romanele ,,Enigma Otilieiˮ, ,,Cartea Nunțiiˮ,
,,Bietul Ioanideˮ, ,,Scrinul negruˮ.
Opera literară ,,Enigma Otiliei’’ de George Călinescu prezintă
particularități ale realismului, un curent literar apărut în Franța, care presupune
imitarea realității, prin construirea unei lumi verosimile, în care personajele sunt
credibile, aflate în situații existențiale banale. Romanul prezintă societatea
bucureșteană de la începutul secolului al XX-lea, constituindu-se într-o frescă
sociala. De asemenea, se pot observa și toponimele Iași, București, Paris,
sugerând raportarea la realitatea geografică și scrierea anficalofilă.
Opera literara ,,Enigma Otiliei’’ scrisă de George Călinescu respectă
trăsăturile romanului, o scriere narativa, realizata în proză, de dimensiuni mai
mari decât nuvela,cu acțiune complexă și ramificată, organizată pe mai multe
planuri narative la care participă multiple personaje bine individualizate. Este un
roman de tip balzacian întrucât , întrucât valorifică tipologiile umane întâlnite și
în romanele lui Balzac, precum tipologia avarului (Costache Giurgiuveanu),
tipologia parvenitului (Stănică Rațiu), etc. .De asemenea, testul este un
bildungsroman, întrucât urmărește procesul de maturizare a tânărului Felix.
Tema romanului este de sorigine balzaciana vizand interferenta dintre
tema mostenirii si cea a paternitatii, marcate de eforturile clanului Tulea de a
avea acces la averea lui Mos Costache si de a o inlatura pe Otilia de la aceasta.
Romanul prezinta doua figuri paterne, Mos Costache cu statutul de tutore al
celor doi orfani si Pascalopol, care se raporteaza la Otilia cu sentimentul de
iubire paterna dar si dragoste barbateasca. Tema secundară a romanului este
iubirea adolescentină între Felix și Otilia, sortind eșecului, in profida
similitudinii statutului social.
O prima secvență narativă semnificativă a romanului este vizita celor doi
tineri la moșia lui Pascalopol de la Ciulniței. Personajul modern, Otilia
Mărculescu este caracterizată prin tehnici moderne, precum comportamentismul,
evidentiat in acest episod narativ prin energia fetei de a descoperi bucuria vietii
din universul rural. Amestecul de copilarie si feminitate ii confera personajului
un farmec aparte, semnificative in acest sens find actiunile de a se urca in pod,
de a se scalda in Helesteu precum si nascocirea unei „cavalcade nebune”.
Dialogurile dintre Felix si Otilia dezvaluie maturitatea viziunii despre iubire a
fetei. Astfel, Otilia defineste sentimentul de iubire ingloband rabdarea si
bunatatea, ca forme de manifestare a sentimentului de dragoste. Mai mult decat
atat, Otilia isi exprima vehement oprinia despre corectitudinea prioritatilor in
viata unui tanar: ,,Tu nu trebuie să te gândești la iubire înainte de ați face o
carieră strălucită’’.
O alta secvență narativă semnificativă a romanului ilustreaza festinul
grotesc al clanului Tulea, adunat in jurul lui Mos Costache, pentru a avea
certitudinea gasirii mostenirii batranului. Romanul calinescian este considerat
singrul roman teatral din literatura romana, abordand, portivit lui Eugen
Simion ,,analiza caracterelor si studiul moravurilor. Astfel, pe fondul acestui
banchet se detaseaza personajele inocente, Felix si Otilia, constuite prin intentii
curate fata de batran (,,dar pe papa il iubeam”). Personajul feminin este contruit
prin tehnica oglinzilor paralele, intru cat fiecare personaj din jurul Otiliei isi
exprima propria perspectiva asupra acesteia. In acest sens, criticul literar Ovid
Crohmalniceanu afirma: ,,In roman sunt mai multe Otilii. Una capricioasa si
dornica de lux, a lui Pascalopol, alta tandra si loiala, a lui Felix, dar si fe-fetita
lui Mos Costache, si ,,straina”, ,,stricata”, ,,dezmatata” despre care vorbeste
matusa Aglae. Criticul sustine veridicitatea acestor ipostaze ,,datorita naturii
contradictorii a sufletului feminin”.
Semnificative romanului sunt, de asemenea, conflictele. Notabil este
conflictul dintre Otilia si clanul Tulea, condus de „baba absoluta” Aglae, precum
si conflictul dintre Felix si Pascalopol, fundamentat pe sentimentul de gelozie.
Conflictul familial intre Mos Costache si reprezentantii clanului Tulea porneste
de la intentiile batranului de a-i oferi un statut legitim Otiliei.
Mai mult decat atat, titlul initial al romanului a fost ,,Părinții Otiliei’’, un
titlul metaforic, care surprinde contribuția tuturor personajelor la maturizarea
fetei , la editură, titlul a fost schimbat in „Enigma Otiliei”, aspru comentat in
epoca. Insusi Călinescu explica semnificatia paratextului, astfel: ,,Nu Otilia are
vreo enigmă, ci Felix crede că le are. Pentru orice tânăr de douăzeci de ani
enigmatică va fi în veci fata care îl refuză, dându-i totuși dovezi de afecțiune’’.
În acest sens, titlul romanului călinescian se referă la eternul mister feminin.