Curs Formator

Cod COR
242401
 Desfășurător curs
• 1 COMUNICAREA, abilitatea esenţială

• 2 PREGĂTIREA PROFESIONALĂ

• 3 MANAGEMENTUL PROGRAMELOR DE
FORMARE
 Obiective
La final, cursanții vor fi capabili să:

•pregătească
•efectueze
•evalueze
•promoveze activitatea de formare

Formatorii trebuie să dovedească

competenţele cuprinse în SO.
 Ce este formatorul?

• Specialistul în formare care

proiectează, derulează,
evaluează și revizuiește activități
teoretice, practice și/sau programe de
formare și dezvoltare a
competențelor profesionale, derulate
în instituții specializate sau la locul de
muncă.
 Ce este formatorul?
• PROIECTANT al programelor și al
activităților de formare, pe baza nevoii
și cererii de formare dintr-un anumit
sector sau domeniu de activitate

• ORGANIZATOR al programelor de
formare, asigurând toate condițiile
necesare desfășurării optime a
programelor de formare
 Ce este formatorul?
• CONCEPTOR al programelor de
formare, pe baza documentelor
normative în vigoare, a
standardelor ocupaționale de pregătire
profesională a nevoilor unui anumit
sector sau domeniu de activitate.
• FACILITATOR al procesului de învățare
și de dezvoltare prin crearea unor
situații de învățare adecvate dezvoltării
competențelor profesionale care se
constituie în ținte ale formării
 Ce este formatorul?
• EVALUATOR AL COMPETENȚELOR
formate sau dezvoltate la
participanții la formare, precum
și al propriei prestații ca formator
• EVALUATOR AL PROGRAMELOR DE
FORMARE atât al celor proprii, cât și al
programelor de formare propuse
spre evaluare în vederea
autorizării
 Cum profesezi ca
formator?
• Atât ca liber profesionist, cât
și ca angajat ca
formator/trainer
• Nivelul studiilor: superioare
• Tipul programului de
formare: perfecționare
• Baza legală pentru
eliberarea certificatului: O.G.
129/2000
 Abilități și însușiri
necesare formatorului
• Autoritate, pentru a se impune în fața
cursanților și a controla desfășurarea formării
• Competență, atât în cunoștințele pe care
trebuie să le transmită, cât și în stăpânirea
tehnicilor și modalităților de instruire
• Receptivitate, pentru a comunica eficient cu
orice tip de cursant
• Credibilitate, pentru a determina acceptarea de
către participanții la formare a informației
transmise
• Curiozitate, pentru a-și însuși și analiza situații
și informații, utile în procesul de formare
 Abilități și însușiri
• Flexibilitate, pentru a nu genera blocaje și a contribui
la calitatea procesului de formare
• Capacități de bun comunicator, pentru a se face
înțeles
• Eficacitate, pentru a atinge obiectivele propuse
• Capacitate de organizare, pentru a respecta agenda
cursului și a se încadra în timpul alocat fiecărei activități
• Răbdare, pentru a optimiza performanțele fiecărui
cursant
• Entuziasm, pentru a anima desfășurarea programului si
întreține atenția cursanților
• Încredere în sine, pentru a genera încredere
• Simțul umorului, care îl va ajuta în orice situație, în
special în cele de conflict
 Rolul formatorului
• de a ajuta participanţii să atingă obiectivele
de învăţare
• de a implica participanţii în procesul de
învăţare
• de a demonstra relevanţa materialului
• de a avea grijă ca timpul şi obiectivul să fie
respectate
• de a trezi interesul participanţilor
(entuziasm + pasiune)
• de a monitoriza înţelegerea
• de a asculta activ
• de a crea un cadru de învăţare sănătos
pentru adulţi
 Comunicarea, abilitatea
esenţială
Pentru a aprofunda noțiunile de FORMARE și
FORMATOR este necesară aprofundarea
modalităților şi tehnicilor în care trebuie să
comunice FORMATORUL

Atitudinea şi comportamentul nostru în viaţa

profesională sunt exprimate prin aprecierea
noastră faţă de noi înşine, de valoarea pe
care o avem în propriii ochi şi prin respectul
pe care îl arătăm faţă de ceilalţi.
 Comunicarea
Din punct de vedere psihologic
(Norbert Sillamy, Dicţionar de psihologie, Larousse, Bucureşti,
1996)comunicarea reprezintă o relaţie
între indivizi: „Comunicarea este în
primul rând o percepţie. Ea implică
transmiterea, intenţionată sau nu, de
informaţii destinate să lămurească sau
să influenţeze un individ sau un grup
de indivizi receptori.”
 Clasificări ale
comunicării
După criteriul mijloacelor fizice

1. Comunicare vizuală
2. Comunicare auditivă
3. Comunicare kinestezică
4. Comunicare olfactivă
5. Comunicare gustativă
 Folosește-ți toate
simțurile!
• Vizual;
VAK(OG) - NLP
• Auditiv;

• Kinestezic;

• Gustativ;

• Olfactiv.
 Clasificări ale
comunicării
După criteriul modurilor de realizare
- tehnica de trasmitere a mesajului

1. Comunicare directă
2. Comunicare indirectă
3. Comunicare multiplă, prin imprimate
4. Comunicare colectivă
5. Comunicare de masă
 Clasificări ale
comunicării
După modul în care individul
participă la procesul de
comunicare

1. Comunicarea intrapersonală: cu
sinele
2. Comunicare interpersonală (grup)
3. Comunicarea de masă: publicul larg
 Clasificări ale
comunicării
După relația existentă între
indivizi în cadrul organizației

1. Comunicarea ascendentă
2. Comunicare descendentă
3. Comunicarea orizontală
 Particularități ale
comunicării
• Are rolul de a-i pune pe oameni în
legătură unii cu alții în mediul în care
evoluează;

• Prin conținutul mesajului se urmărește

realizarea anumitor scopuri și
transmiterea anumitor semnificații;
 Obiectivele comunicării
• Comunicarea urmărește patru
scopuri principale:

- să fim receptați (auziți sau citiți);

- să fim înțeleși;
- să fim acceptați;
- să provocăm o reacție.
 Principiile comunicării
(Palo Alto)
Axioma 1 = Comunicarea este inevitabilă
Axioma 2 = Comunicarea se desfăşoară la
două niveluri: informaţional şi relaţional
Axioma 3 = Comunicarea este un proces
continuu
Axioma 4 = Comunicarea îmbracă o
formă verbală sau nonverbală
 Principiile comunicării
(Palo Alto)

Axioma 5 = Orice proces de comunicare

este simetric sau complementar, dacă se
întemeiază pe egalitate sau diferenţă
Axioma 6 = Comunicarea este ireversibilă
Axioma 7 = Comunicarea presupune
procese de ajustare şi acomodare
 3 stiluri de
comunicare
• Stilul pasiv (permisiv): evită confruntările, conflictele,
îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine
însă cont de drepturile sau dorinţele sale personale.
• O astfel de persoană nu face cereri, nu solicită ceva
anume, nu se implică în cîştigarea unor drepturi
personale sau în apărarea unor opinii.
• Această persoană se simte rănită, frustrată, iritată, fără
însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de
ceilalţi.
• Lasă întreaga libertate de decizie şi acţiune pe seama
altora;
• Se remarcă prin „roluri“ pasive ori prin minimalizarea
fenomenelor semnificative în procesul de activitate;
Stilul pasiv evită problema, ignoră drepturile proprii,
lasă pe ceilalţi să aleagă în locul său, vede drepturile
celorlalţi ca fiind mai importante.
 3 stiluri de
comunicare
• Stilul agresiv (autoritarist): blamează şi îi acuză pe ceilalţi,
încalcă regulile impuse de autorităţi (părinţi, profesori,
poliţie) este insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-şi
respectă colegii, consideră că au întotdeauna dreptate,
rezolvă problemele prin violenţă, consideră că cei din jurul
său sunt adesea nedrepţi cu el, este sarcastic şi utilizează
adesea critica în comunicare, este ostil şi furios;
• Se menţine la o anumită distanţă de grup;
• Generează tensiuni, agresivitate, stres;

Stilul agresiv atacă problema, îşi susţine drepturile fără a

ţine cont de drepturile celorlalţi, aleg activitatea lor şi pe
a celorlalţi, consideră că drepturile lor sunt mai
importante decât ale celorlalţi.
 3 stiluri de
•
comunicare
Stilul asertiv (democratic): exprimă emoţiile şi
convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi,
comunică direct, deschis şi onest cîştigînd respectul
prietenilor şi colegilor, are capacitatea de a iniţia,
menţine şi încheia o conversaţie în mod plăcut,
exprimă emoţiile negative fără a se simţi stînjenit sau
a-l ataca pe celălalt, are abilitatea de a solicita sau a
refuza cereri, îşi exprimă emoţiile pozitive, face şi
acceptă complimente, spune „NU” fără să se simtă
vinovat sau jenat, face faţă presiunii grupului şi îşi
exprimă deschis opiniile personale, îşi recunoaşte
responsabilităţile faţă de ceilalţi;
• Conducătorul asertiv prezintă criteriile comune de
apreciere, de lăudare, de criticare pe care le respectă în
comun cu colegii;
• El se comportă, într-un fel, ca un membru al grupului;

Stilul asertiv discută problema, îşi susţine drepturile, au

încredere în ei, recunosc şi drepturile lor şi ale celorlalţi.
Stilul manipulator
Comunicarea include:

 Arta de a vorbi;
 Arta de a scrie;
 Arta de a tăcea;
 Arta de a asculta;
 Arta de a acţiona.
Elementele sistemului
funcţional
al comunicării depline
 Elementele sistemului
funcţional al comunicării
depline
 Comunicarea verbală
• Depinde de:

a) experiențele personale, mentale,

fizice;
b) atitudinile imprimate de educație și
profesie;
c) percepția și concepția despre lume;
d) propriile deprinderi de comunicator;
 Arta de a vorbi
• Abilități necesare interlocutorilor
pentru a reuși o comunicare
Claritatea eficientă: Contactul vizual
Acuratețea Înfățișarea

Empatia Postura

Sinceritatea Vocea

Atitudinea Viteza/Pauzele de
vorbire
 Ascultarea
• PASIVĂ: persoana vorbeşte, dar
nu ştie dacă este ascultată.

• ACTIVĂ (eficientă): persoana este

încurajată să vorbească.
 Arta de a asculta
• Fazele ascultării:
 Calitățile unui bun
ascultător
• Disponibilitatea pentru ascultare;
• Manifestarea interesului;
• Ascultarea în totalitate;
• Urmărirea ideilor principale;
• Ascultarea critică;
• Concentrarea atenției;
• Luarea de notițe;
• Susținerea vorbitorului.
 Ascultarea activă
Formatorul

• stabileşte contactul vizual

• foloseşte încurajarea

• este atent

• nu întrerupe

• nu judecă și nu interpretează judicativ sau prematur

• adresează întrebări la final ca să se asigure că a

înțeles
 10 sfaturi
pentru o ascultare
•
eficientă
Încetează să vorbeşti – nu poţi asculta în timp ce vorbeşti.
• Uşurează situaţia vorbitorului – ajută‑l să se simtă liber să
vorbească.
• Arată vorbitorului că vrei să‑l asculţi – privirea şi comportamentul
să denote interesul; nu citi notiţele, corespondenţa sau ziarul în timp
ce vorbeşte cineva; ascultă pentru a înţelege, nu pentru a te opune.
• Renunţă la gesturi care distrag atenţia – nu mîzgăli, nu bate
„darabana” cu degetele, nu umbla cu hîrtii.
• Pune‑te în situaţia vorbitorului – încearcă să vezi din punctul lui de
vedere.
• Fii răbdător – acordă destul timp, încearcă să nu întrerupi, evită să
pleci în timp ce altul vorbeşte.
• Nu te înfuria – furia poate duce la interpretări greşite.
• Nu fi dur în dispute şi critici şi nu te impune ca atotcunoscător
– această poziţie îi face pe oameni mai defensivi, tăcuţi sau furioşi.
• Pune întrebări – acest fapt îl încurajează pe vorbitor, îi arată că îl
asculţi, că poţi şi vrei să‑l ajuţi să‑şi dezvolte / încheie demonstraţia.
• Încetează să vorbeşti – primul şi ultimul sfat, deoarece celelalte
depind de acesta.
Comunicarea nonverbală
• Prezintă interes din cel puțin două
motive:

a) rolul ei este adesea minimalizat;

b) într-o comunicare orală 50 – 70 %

din informație este percepută și
reținută prin intermediul limbajului
noverbal.
 Limbajul corpului
• Mișcările capului; • Gesturile:
• Expresia feței;
• Mișcarea ochilor; - strângerea mâinii
(poziții dominante
• Mimica; sau agresive)
• Zâmbetul; - culegerea de
• Postura corpului; scame imaginare
- slăbirea nodului
• Spațiul personal; de la cravată
• Îmbrăcămintea;
 Comunicarea
paraverbală
• Comunicarea paraverbală (paralimbajul) este
un nivel mai profund de comunicare şi operează cu
aspecte şi forme ale comunicării verbale şi
nonverbale discutate anterior (intonaţia, accentul,
timbrul vocii, tonul, postura, mimica etc.).

• La acest nivel, accentul cade, în principal:

nu pe ceea ce este spus, ci pe cum este spus;
nu pe simpla receptare a mesajului şi a
formelor de comunicare adiacente, ci pe analiza
acestora din urmă şi pe integrarea lor în mesajul
propriu‑zis.
• Comunicarea paraverbală operează cu nuanţe şi
este factorul esenţial în personalizarea comunicării
şi în perceperea autentică a mesajului.
 Paralimbajul
• Inflexiunile vocii;

• Tonul rostirii;

• Accentuarea silabelor;

• Pauzele între cuvinte sau între

propoziții.
Cum poți lăsa o impresie
pozitivă?
• Cuvinte (verbal) - 7%-10% din impactul total
• Voce (paraverbal)- 10%-30% din impactul
total
• Limbajul trupului (non-verbal)- 60%-80% din
impactul total

Aceste statistici arată că gesturile, zâmbetul,

felul în care ne îmbrăcăm și modul în care
ne mișcam are cel mai mare impact asupra
atitudinii unei alte persoane față de noi.
 Detectorul de minciuni
Indicatori nonverbali - gesturi
compromițătoare
• acoperirea gurii
• frecarea ochiului sau evitarea privirii celuilalt
• frecarea urechilor
• scărpinarea gâtului și trasul de guler
• zâmbetul
Indicatori verbali - cuvinte deconspiratoare
• „sincer”, „îți spun deschis”, „crede-mă”
• „întotdeauna”, „niciodată”, „nimeni”, „toată lumea”
• „numai”, „doar”
 Decalogul comunicării
1. Nu poţi să nu comunici.
2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă
de sine.
3. A comunica presupune cunoaşterea nevoilor
celuilalt.
4. A comunica presupune a şti să asculţi.
5. A comunica presupune a înţelege mesaje.
6. A comunica presupune a da feed-back-uri.
7. A comunica presupune a înţelege procesualitatea
unei relaţii.
8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi
sentimentele.
9. A comunica presupune a accepta conflictele.
10. A comunica presupune asumarea rezolvării
conflictelor.
 Secretele unei comunicării
eficiente
1. Empatia: pune-te în „pielea celuilalt” și
încearcă să vezi lumea prin prisma acestuia
2. Tehnica interogării: adresează pe un ton
blând și cald cât mai multe întrebări pentru a
afla ce simte și gândește interlocutorul
3. Afirmații de tipul „eu simt”: înlocuirea
afirmațiilor despre celălalt cu afirmații despre
sine
4. Întăririle pozitive: găsește ceva pozitiv să-i
spui celuilalt chiar dacă sunteți în toiul unei
dispute (acest lucru îi arată celuilalt că îl
respecți)
 Comunici asertiv dacă...
• ai convingerea că toate persoanele îți
sunt egale;
• acorzi importanţă părerilor şi intereselor
celorlalţi;
• ești congruent (concordanţă între
mesajul verbal transmis, mimică şi
gestică);
• mesajele utilizate sunt la persoana I („eu
cred că…, mi-aș dori..., mă simt…”);
• susţii privirea interlocutorului.
Cum putem avea o comunicare
asertivă
• ne exprimăm clar si concis;
• evităm să fim sarcastici;
• evităm să facem generalizari;
• evităm să folosim etichete;
• cerem feed-back;
• evităm reacţiile impulsive;
• evităm monopolizarea discuţiei;
• evităm să facem presupuneri;
• conştientizăm ce tip de comunicare folosim
(agresiv, asertiv, pasiv sau agresiv-pasiv).
 Mesaje de tip „Eu…” - Mesaje de
tip „Tu…”
Ce scop au mesajele de tip „eu”?
- De a-mi asuma responsabilitatea
pentru afirmaţiile şi sentimentele mele
- De a-i informa pe ceilalţi în legătură cu
poziţia mea.

„Mă enervezi atunci când întârzii la

birou”.
 Mesaje de tip „Eu…” - Mesaje de
tip „Tu…”
Mesaj de tip „Tu…”
„Mă enervezi atunci când întârzii la birou”.
se va decoda
„Te enervezi când ajung târziu la birou,
înseamnă că ai ceva cu mine şi nu mă placi”.
Mesaje de tip „Eu…”
„Devin nervos atunci când întârzii la birou”.
se va decoda
„Atunci când vin târziu, devii nervos”.
 Comportament ASERTIV
în 7 pași
1.Atenție
2.Situație
3.Emoție
4.Reacție
5.Test
6.Implicare
7.Valorizare

sursa: Andy Szekely

 Comportament ASERTIV
1. Atenție
în 7 pași
Captează atenția într-o manieră care să suscite
interesul celuilalt să asculte. În acest fel deschizi larg
spațiul de negociere și eviți reacția de respingere care
poate surveni chiar din momentul în care îi spui
celuilalt că vrei să îi „dai un feeddback”. Majoritatea
oamenilor detestă să primească feedback nesolicitat,
dar îl acceptă totuși.
Concret: Folosește o frază de deschidere care să
stabilească tonul propice pe care urmează să se
deruleze dialogul.

Vreau să îți spun ceva, este foarte important pentru mine.

Este un moment potrivit? Sau îmi spui tu când?
 Comportament ASERTIV
în 7 pași
2. Situație

Descrie situația pe scurt. Precizează

când, unde și în ce condiții are loc
interacțiunea.

Fii scurt și la obiect.

Atunci când îți lași toate lucrurile împrăștiate pe jos...

 Comportament ASERTIV
în 7 pași
3. Emoție

Spune care este pentru tine impactul

emoțional al situației.

Fii, de asemenea, foarte concis.

...mă simt dezamăgită...

 Comportament ASERTIV
în 7 pași
4. Reacție

Explică ce reacție comportamentală ai

ca urmare a emoției pe care o simți.

Fă referire la consecințele emoției

resimțite.

...și de aceea mă închid în mine...

 Comportament ASERTIV
în 7 pași
5. Test

Testează nivelul de preocupare al celuilalt

propunându-i o soluție la care te-ai
gândit sau cerându-i lui părerea.
Nu porni cu ideea că numai soluția ta e
cea potrivită.
De fapt, dacă soluția vine de la el, sunt
șanse mai mari să o și pună în practică.
...așa că m-am gândit să te rog să-ți lași lucrurile numai
acolo unde te schimbi...
 Comportament ASERTIV
în 7 pași
6. Implicare

Implică-te împreună cu celălalt în găsirea

unei metode de monitorizare a
progresului pentru noul comportament.
Întreabă-l ce ar putea să facă pentru ca
noul comportament pe care i-l soliciți
să fie ușor de reprodus și oferă-te să
contribui în continuare cu feedback în
acest sens.
Te pot ajuta și eu cu ceva? Ai nevoie să îți reamintesc?
 Comportament ASERTIV
în 7 pași
7. Valorizare

Mulțumește-i celuilalt pentru că te-a

ascultat și pentru că este dispus să
accepte noul punct de vedere.

Arată-i că pentru tine relația cu el este

valoroasă și importantă.
Mă bucur că m-ai ascultat.
 Drepturi personale
( asertive )
1. Să fiu propriul judecător a ceea ce spun şi
fac.
2. Să cer ceea ce vreau (recunoscând dreptul
celorlalţi de a spune „nu”).
3. Să iau decizii şi să fiu răspunzător pentru ele.
4. Să fiu independent.
5. Să nu ofer motive şi scuze pentru propriul
comportament.
6. Să nu fiu responsabil pentru descoperirea
soluţiilor la problemele celorlalţi.
7. Să mă răzgândesc.
8. Să fac greşeli.
 Drepturi personale
(asertive
9. Să spun „nu ştiu”.
)
10. Să iau propriile decizii.
11. Să spun „nu înţeleg”.
12. Să spun „nu-mi pasă”.
13. Să intru în relaţii cu ceilalţi fără să fiu
dependent de părerile, aprobările şi
confirmările lor.
14. Să am intimitatea mea.
15. Să spun NU sau DA fără să mă simt vinovat.

NU UITA: Cei din jur au aceleaşi drepturi…

sursa: Edmund Bourne
 Comunică asertiv!
• foloseşte un limbaj ferm al corpului, care să
susţină punctul tău de vedere (priveşte persoana
în faţă, păstrează un ton calm şi liniştit);
• foloseşte întotdeauna persoana „I”, concentrându-
te pe problema respectivă şi nu pe persoana
căreia îi vorbeşti („Aş vrea să îmi pot exprima
mereu opiniile până la capăt” şi nu „Întotdeauna
mă întrerupi când vorbesc”); fă mereu referire la
fapte şi nu judeca persoanele care le întreprind;
• gândeşte şi vorbeşte despre tine în termeni
pozitivi (elimină comentariile/întrebările de tipul
„Este doar părerea mea”, „Nu ştiu…”, „Cred…”,
„Este bine?”);
 Comunică asertiv!
• ai curajul să exprimi dorinţe fără a oferi explicaţii
(un simplu „Nu” este suficient, fără scuze pentru
acesta);
• asumă-ţi responsabilitatea în mod conştient
pentru ceea ce faci tu, evitând să îţi asumi faptele
altora (folosind expresii precum „Decizia mea
este…”/ „Eu vreau să…”);
• exprimă-ţi sentimentele pe care anumite
comportamente ţi le produc;
• exprimă-te clar, obiectiv, nu îi invita pe ceilalţi să
te refuze („Ai vrea, te rog, să…” şi nu „Te
deranjează dacă/să…?”, „De ce nu faci…?”).
 EMIŢĂTORUL

RECEPTOR
UL
•Cui transmite?
• Cu ce scop • Să fie atent;
transmite?
• Să asculte activ;
• Ce transmite?
• Să confirme
• Când
înţelegerea corectă.
transmite?
• Cum
transmite?
• Unde
  Să evite erorile de
emisie-recepţie;

 Să verifice dacă
mesajul a fost
AM înţeles corect;

BII  Să ia în calcul şi
eventualele
distorsiuni

 Să fie în deplină
concordanţă asupra
conotaţiei aceluiaşi
 Bariere în comunicare

Diferențe de Stereotipii
percepție

Concluzii Lipsa de
grăbite cunoaștere

Distorsiuni Etichetă
cognitive ri

Emoții
Lipsa de
interes
Dificultăți în
exprimare Personalit
atea
 Distorsiuni cognitive
1. Saltul la concluzie
2. Filtrul mental (focalizarea pe negativ/pozitiv)
3. Suprageneralizarea
4. Personalizarea (situații neutre - se referă la sine)
5. Gândirea dihotomică (extreme)
6. Etichetarea
7. Autoinjoncțiunile („trebuie”)
8. Raționalizarea
9. Gândirea emoțională (proiecții ca substitut al
realității)
Caracteristicile comunicării
ineficiente
1. Adevărul îmi aparține
2. Blamarea
3. Martirizarea
4. Descalificarea
5. Lipsa de speranță
6. Spiritul revendicativ
7. Negarea
8. Agresivitatea pasivă
Caracteristicile comunicării
ineficiente
9. Autoblamarea
10. Acordarea de soluții
11. Sarcasmul
12. Tapul ispășitor
13. Defensivitatea
14. Contraatacul
15. Diversiunea

sursa: Burns J. Hickie

 UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ

• de bază (obligatorii),
(obligatorii) care trebuie de
monstrate de către toți formatorii,
indiferent de nivelul de calificare
• opționale (managementul
programelor de formare), care
trebuie demonstrate cu precădere de
către anumite categorii de formatori
 PREGĂTIREA PROFESIONALĂ
A PERSONALULUI

1. Pregătirea formării

2. Realizarea activităților de formare

3. Evaluarea participanților la formare

4. Aplicarea metodelor și tehnicilor

speciale de formare
69
 MANAGEMENTUL
PROGRAMELOR
DE FORMARE
5. Marketingul formării

6. Proiectarea programelor de formare

7. Organizarea programelor și a stagiilor

de formare

8. Evaluarea, revizuirea și asigurarea

calității programelor și a stagiilor de
formare
70
 1. Pregătirea formării
a. Scopul și obiectivele formării
Scopul programului de formare reprezintă răspunsul
furnizorului de formare la nevoile identificate.
Orice curs are în vedere satisfacerea nevoilor unui
anumit public țintă.
Pentru a redacta obiective de performanţă,
performanţă creatorii
de cursuri trebuie să înceapă cu următoarea
propoziţie, sau o variaţie a ei: „După încheierea
formării, cursanţii trebuie să poată să...”.
Scopul cursului se menționează în primele
10 minute de la începerea acestuia.
 a. Scopul formării
Scopul unui program de formare este definit ca ceea ce se
dorește a se obține în urma aplicării programului, pentru
îndeplinirea unei nevoi a unui grup/ unei organizații/
instituții/comunități.
Exemple de formulare a scopului unui program de
formare:
- Formarea directorilor pentru activitatea de management;
dezvoltarea competențelor manageriale în domeniile de
bază ale activității X;
- Dobândirea de abilități pentru consilierii scolari în
proiectarea și coordonarea optimă a activităților de tip
nonformal;
- Creșterea calității serviciilor oferite de organizația Y, prin
formarea de competențe pentru documentarea,
implementarea și menținerea unui sistem de
management al calității.
 a. Obiectivele formării
Obiectivele generale ale unui program de formare se
definesc ca fiind acele rezultate anticipate care
urmează să fie atinse la sfârșitul unui program de
formare și prin intermediul cărora se realizeaza
scopul programului. Un program de formare trebuie
să aibă cel puțin un obiectiv general.

Exemple de obiective generale:

- Promovarea și întărirea contribuției formării
profesionale la procesul de inovare;
- Însușirea și valorificarea strategiilor utile mediului de
învățare socio-culturală;
- Formarea competențelor de marketing și dispersie a
cunoștințelor însușite.
 a. Obiectivele formării
Obiectivele operaționale ale programului de formare se
definesc ca acele obiective specifice prin intermediul
cărora sunt îndeplinite obiectivele generale și exprimă
ceea ce se dorește să poată face participantul la formare
la sfârșitul activității de formare.
Obiectivele operaţionale trebuie să fie clare/specifice,
măsurabile (să descrie comportamente observabile, nu
procese psihice interne), realizabile, realiste.
Obiectivele operaţionale vizează 3 domenii:
- cunoștințe (cognitiv) (cunoştinţe, deprinderi, capacităţi,
algoritmi, priceperi etc.)
- practică (psihomotoriu) (deprinderi, priceperi, tehnici etc.)
- atitudini (afectiv) (atenţie concentrată, voinţa de a
acţiona, manifestarea preferinţelor, argumentarea unei
opţiuni etc).
 a. Obiectivele formării

Toate obiectivele încep cu un verb care se

axează pe activitatea cursantului și nu a
formatorului; aceasta deoarece scopul
principal al obiectivelor scrise este de a
observa activitatea/performanţa ca o
dovadă a învăţării.

Exemple de verbe: să enumere, să

completeze, să efectueze, să ierarhizeze,
să identifice, să sintetizeze, să
construiască, să asambleze...
 Obiectivele - SMART
S
Specific 1. Obiectivul este clar şi bine definit?
2. Este clar ce se cere unui cursant?
3. Poate fi înţeles de toţi cursanţii?
Măsura 1. Cum va şti un cursant că obiectivul a fost
bil atins?
2. Ce dovezi sunt necesare pentru a confirma
atingerea obiectivului?
3. S-au stabilit clar criteriile pentru evaluare?
Realiza 1. Este la nivelul capacităţii cursantului? Prea
bil uşor/dificil?
2. Există resurse suficiente ca să se realizeze?
3. Poate fi realizat? Este provocator, dar şi
realizabil?
Realist 1. Este posibil ca un cursant să realizeze
obiectivul într-un interval de timp determinat?
Timp 1. Există un termen limită? Este un termen
 b. Proiectarea activităților de
formare
Activităţile de formare sunt:
• conform obiectivelor operaționale stabilite
• adaptate la caracteristicile individuale ale
participanţilor la formare
• definite în funcţie de dimensiunea grupului de
formare și de resursele disponibile ale furnizorului
de formare
Conţinuturile de învăţare sunt:
• adecvate obiectivelor urmărite şi competenţelor
ţintă ale formării
Activităţile de învăţare sunt:
• structurate de la simplu la complex pentru
a asigura atingerea obiectivelor stabilite.
 c. Construirea situațiilor de
învățare
• Situațiile de învățare - modalități
structurate de organizare și
desfășurare a unor activități de
învățare, inclusiv de evaluare.

• Elementele de bază - metodele,

tehnicile și procedeele de formare și de
evaluare formativă a rezultatelor
formării, precum și suportul de curs,
echipamente și materiale utilizate.
d. Organizarea activităților de
formare
elaborarea de programe
echipamente pentru practică
materiale

Resurse informaționale;
Resurse materiale;
Resurse umane;
Resurse financiare;
Resursa de timp.
 e. Organizarea spațiului
Locul de desfășurare a fiecărei activități de
formare - ales și organizat în funcție de
obiectivele vizate și de compentențele țintă
ale programului.
sala de curs trebuie să permită comunicarea
bună între cursanți și trainer
trebuie să se țină cont de numărul de
participanți
să se țină cont de spațiul de confort
Tipuri de aranjamente ale sălii:
în formă de “U”, tip “Bistro”, în formă de
“brad”, dreptunghi, amfiteatru, în semicerc
 f. Pregătirea suportului de
curs

este suportul teoretic care sprijină cursul

adaptat nevoilor și caracteristicilor grupului țintă
conține nici prea multe, nici prea puține
informații
adecvat pentru atingerea obiectivelor stabilite
relevant în raport cu obiectivele și competențele
țintă ale programului de formare
 7 etape de urmărit în
stagiul de
formare
1. Stabilirea unui climat pozitiv cu
interlocutorii
a)Prezentarea formatorului și a
cursanților
b)Antrenați cursanții în mici discuții
c)Incitați interesul cursanților
d)Manifestați încredere față de
abilitățile și cunoștințele cursanților
 7 etape de urmărit în
stagiul de
2.
formare
Prezentarea stagiului de formare
a)Stabiliți obiectivele stagiului și
modalitățile de evaluare
b)Reluați ideile principale ale stagiului
trecut și realizați legături cu cel prezent
c)Explicați importanța realizării obiectivelor
d)Verificați abilitățile cursanților
e)Determinați termenii noi
 7 etape de urmărit în
stagiul de
3.
formare
Demonstrarea sarcinilor ce urmează
a)Prezentarea generală a modalității de
îndeplinire a sarcinii și realizarea ei
simultană
b)Evidențiați punctele importante ale
realizării sarcinii
c)Acordați explicații la întrebările cursanților
d)Repetați demonstrația dacă este cazul
e)Reluați principalele etape de realizare a
obiectivelor
 7 etape de urmărit în
stagiul de
formare
4. Îndrumarea cursanților în
realizarea sarcinilor
a)Realizarea sarcinilor de către cursanți
b)Asigurați securitatea operațiilor și
siguranța echipamentului utilizat
c)Îndrumați cursanții în funcție de
necesități
d)Încurajați cursanții (feedback)
 7 etape de urmărit în
stagiul de
formare
5. Asistarea cursanților pentru a
realiza sarcinile în mod
independent
a)Supravegheați cursanții și nu părăsiți
sala de curs dacă nu este necesar
b)Reduceți gradul de îndrumare a
cursanților
c)Interveniți doar în caz de necesitate
 7 etape de urmărit în
stagiul de
formare
6. Testarea performanțelor
cursanților
a)Utilizați o listă de testare a
performanțelor
b)Lăsați cursanții să se desfășoare
fără a interveni
 7 etape de urmărit în
stagiul de
formare
7. Evaluarea rezultatelor obținute
a)Informați cursanții despre rezultatele
obținute
b)Dacă unii cursanți nu au trecut testul
încercați să le explicați punctele slabe
c)Adoptați o atitudine pozitivă și
încurajatoare
 1. Pregătirea formării -
aplicație
• MANAGEMENTUL TIMPULUI

• „Timpul este moneda vieții tale. Este

singura moneda pe care o ai și numai tu poți
hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu
cumva să-i lași pe alții s-o cheltuie pentru
tine.” Carl Sandburg
• Timpul înseamnă bani, înseamnă relaţii
reuşite şi o viaţa împlinită.
 Pregătirea formării -
aplicație
Identificarea nevoilor de pregătire
Această etapă trebuie să dea răspuns
următoarelor 5 întrebări:

• Cine are nevoie de pregătire?

• De ce apare nevoia de pregătire?
• Care este punctul de pornire al
participanţilor? De la ce nivel de pregatire
iniţială se porneşte?
• Ce resurse pot fi utilizate?
• Care sunt constrângerile reale?
 Pregătirea formării -
Obiective curs
aplicație
• Identificarea cauzelor care împiedică organizarea
eficientă a timpului şi dobândirea abilităţilor pentru o
gestionare eficientă a acestuia.
Beneficii: La finalul training-ului de time management,
participantii vor putea să:
• Identifice cauzele care îi fac să irosească timpul;
• Organizeze şi gestioneze în mod eficient timpul;
• Folosească un instrument de lucru performant care să-i
ajute să-şi prioritizeze activităţile în vederea atingerii
obiectivelor;
• Delege eficient sarcinile şi să refuze cererile
nerezonabile;
• Planifice în mod corect activităţile pentru a obţine
maximum de rezultate.
 Pregătirea formării -
aplicație
Competenţe acoperite:
Programul stimulează formarea de
comportamente care să ducă spre buna
gestionare a propriei activităţi şi
îmbunătăţirea modului în care îşi petrec
timpul

Cui se adresează?
• Tuturor celor care doresc să obţină o mai
bună gestionare a timpului şi, implicit, să
îşi îmbunătăţească eficienţa.
 Pregătirea formării -
aplicație
Programa / Agenda cursului
• Stabilirea obiectivelor activităţii personale
• Corelarea activităţilor personale cu obiectivele
companiei
• Sortarea şi prioritizarea sarcinilor
• Instrument de lucru: Perspectiva 3D-Tasking
(companie-client-propria persoană)
• Managementul situaţiilor de criză din perspectiva
activităţii personale
• Lucrul simultan în mai multe proiecte
• Utilizarea unui planner personal
• Tehnici şi metode de optimizare a eficienţei
• Dobândirea echilibrului între muncă şi viaţă
personală
 Pregătirea formării -
aplicație
Proiectarea programului de pregătire

• Ce aspecte trebuie abordate prin

pregătirea profesională?
• Cât timp este necesar pentru derularea
programului?
• Ce resurse ar putea fi utilizate pentru
susţinerea programului?
• Cum pot fi utilizate eficient aceste
resurse?
 Pregătirea formării -
aplicație
Organizarea activităţii de formare

• Resurse informaţionale
• Resurse materiale
• Resurse umane
• Resurse financiare
• Resursa de timp
 Agenda cursului
• Ziua:
• Data:
• Formator:
• Nr. participanți:
• Locul de desfășurare:
• Scopul cursului:
Sesiunea I: 9:00 – 10:00
DURATĂ ORA ACTIVITATEA RESURSE

Pauză de cafea: 10:00 – 10:10

Sesiunea a II-a: 10:10 – 11:00
DURATĂ ORA ACTIVITATEA RESURSE
 2. Realizarea activităților
de formare
• Accesarea informațiilor și modul în care le
procesăm depind de modalitatea de
receptare și furnizare, dar și de stilul de
învățare.
• Ținem cont de tipul de personalitate al
celor cărora ne adresăm.
• Tendința naturală a formatorului este de a
construi programele de formare astfel
încât să se potrivească stilului său
personal de învățare și predare.
 Trainerii cu charismă
Charisma - abilitatea de a influenţa oamenii şi de a genera
devotament;

Cele 7 comportamente ale efectului charismatic:

• Fluenţa (potrivire între cuvinte şi acţiuni, dicţie, ton, ritm, înălţime, volum)
• Încrederea în sine (poate fi crescută prin scenarii şi inteligenţă
emoţională)
• Prezenţa (se referă la trio-ul priveşte + ascultă + simte oamenii din
spaţiul înconjurător sau potenţarea intuiţiei)
• Autenticitatea (indică semnale ce arată că nu eşti autentic şi te ajută îm
procesul de verificare a stilului sau a mărcii personale)
• Curajul (să provoci persoana de lângă tine în sensul bun şi să pui
oamenilor întrebări deschise, dar şi să ai un punct de vedere şi să-l
exprimi)
• Pasiunea
• Ţinuta (se referă la postura corpului şi la garderoba ta)

Sursa * Andrew Leigh - Charisma. Cum să faci o impresie puternică şi

durabilă
 a. Informarea
participanților privind
activitățile de formare
Participanţii la formare sunt informaţi cu privire la:

• programul zilnic/săptămânal al cursului;

• succesiunea și durata activităţilor (agenda de
curs);
• obiectivele programului de formare;
• modalităţile de evaluare;
• spaţiile de învăţare şi facilităţile disponibile;
• condițiile SSM și PSI;
• regulile grupului.
 a. Informarea
participanților privind
activitățile de formare
• Aceste comunicări/ instruiri se fac, de regulă,
la debutul programului de formare / sesiunii
programului de formare și se reconfirmă (ex.:
agenda cursului, modalitățile de evaluare,etc.)
în diferite momente, ori de câte ori este necesar,
pe parcursul programului de formare.
• Pentru anumite comunicări (cu valoare de
instruire), cum sunt cele legate de condițiile PSI
și SSM, se mențin înregistrări ale acestora (tabele
semnate, procese verbale), cu dovada luării la
cunoștința participanților la formare a
informațiilor transmise de către formator.
b. Motivarea participanților
la formare
• Sarcinile concrete de lucru sunt clar
formulate și adaptate caracteristicilor
individuale ale participanţilor la formare;
• Comportamentul formatorului este
adaptat caracteristicilor individuale şi de
grup ale participanţilor;
• Sunt încurajate iniţiativa participanţilor
la formare şi exprimarea deschisă a
opiniilor, dilemelor şi stărilor afective;
• Experienţa proprie a participanţilor este
folosită în procesul de formare
 Motivație ->
Comportament
Dezavantajul inteligenței constă în
faptul că omul nu se poate opri
niciodată din învățat - George Bernard
Motivația Shaw
• generează acțiune, dinamizează subiectul
• orientează comportamentul spre scop
• determină implicarea activă, memorarea
temeinică și rapidă a informațiilor,
depășirea obstacolelor, participarea
frecventă la activități și nu în ultimul rând,
plăcerea de a învăța.
 Auto-formarea
Abraham Maslow (1908-1970) - primul om de ştiinţă
care a evidenţiat necesitatea dezvoltării personale la
locul de muncă.
El a stabilit „piramida necesităţilor personale”,
personale”
având în vârf necesitatea de autoîmplinire, definită
ca: „... dorinţa omului de a deveni ceea ce este el de
fapt, tot ceea ce este capabil să devină”. Maslow
credea că doar un mic număr de oameni sunt în
stare să se auto-împlinească (aproximativ 1% dintr-o
populaţie!).
De aceea, lumea a înţeles greşit că „dezvoltarea
personală” s-ar referi numai la o minoritate,
minoritate aflată la
vârful piramidei ierarhice, în timp ce pentru restul
masei de angajaţi ar fi suficiente siguranţa locului de
muncă şi condiţii bune de muncă. În realitate,
autodezvoltarea este posibilă oricui.
oricui
Piramida nevoilor
(Maslow)
 Motivația învățării la
adulți
 Relațiile sociale: cunoștințe, socializare
 Așteptările sociale: la insistența unei autorități,
recomandările prietenilor/colegilor
 Înfruntarea concurenței: în acord cu dinamica
pieței
 Refugiu: pentru a scăpa de plictiseală, de rutină
 Interes cognitiv: pentru a-și satisface
curiozitatea
 Avansare profesională: beneficii materiale
 Nevoia de stimă și recunoaștere
 c. Facilitarea activităților de
învățare (design-ul instruirii
adulților)
 Ținuta formatorului: adecvată, să impună respect
 Gesturile și alte elemente ce țin de comunicare
nonverbală: de evitat ticurile
 Poziționarea: trebuie să fie văzut de fiecare cursant,
fără să pară dominant; de evitat orice barieră
fizică
 Comportamentul: relaxat, va dovedi încredere în sine
 Programul de lucru: respectarea lui așa cum a fost
proiectat și prezentat participanților
 Atitudinea pro-activă: formatorul va stimula
procesul de învățare printr-o atitudine de anticipare a
situațiilor și de venire în întâmpinarea așteptărilor și
întrebărilor participanților; nu vor lipsi entuziasmul,
contactul vizual, zambetul si umorul.
 Caracteristicile învațării
la adulți
• Experiență de viață: au nevoie să li se
recunoască experiența și să le fie valorificată
• Orientarea spre scopuri precise: scopurile și
obiectivele finale să fie relevate în mod
transparent
• Orientarea spre relevanță: trebuie să
înțeleagă rațiunea pentru care învață ceva nou
• Urmarirea aplicabilității practice: trebuie să
li se demonstreze în ce măsură ceea ce învață le
va fi de folos în viață
• Nevoia de respect: formatorul să trateze
cursantul de pe picior de egalitate
 Aspecte ale memorării
• Reținem mai ușor partea de început
a unui material/eveniment
• Fără repetare, uităm rapid (după 24 de
ore)
• Reținem ușor lucrurile neobișnuite
• Reținem mai ușor partea de final
a unui material/eveniment
 Metode și tehnici de
învățare
• Tehnica de învățare accelerată (Colin
Rose)
• Harta nu este teritoriul - NLP
• Tehnica de citire rapidă
• Fotocitirea (Paul Scheele)
 Modelul andragogic
• Andragogia - „ştiinţa de a-i ajuta pe
adulţi să înveţe” (Malcolm Knowles)
• Poate fi definită astfel:
știința care se ocupă cu metodele de
educare a adulților
practică socială al cărei scop este
activitatea educativă destinată adulților
forma de învățare facultativă pentru
adulți
 Procesul de învățare
PEDAGOGIE
•Activitatea elevului este
dirijată de profesor;
•Profesorul este responsabil
de cunoștințele
predate, modul de
predare;
•Profesorul evaluează
activitatea elevului;
•Elevul nu are o experiență
anterioară;
•Experiența profesorului
este cea mai importantă.
ANDRAGOGIE
•Învățarea adulților este
autodirijată;
•Decid ei înșiși ce este
important de învățat;
•Își asumă răspunderea
cu privire la propria
activitate;
•Adulții își autoevaluază
performanțele și
progresul;
•Adulții au o experiență
anterioară;
•Experiența anterioară
diferită asigură
Piramida învățării
 Învățarea și scriptul
(concept AT)
Convingeri / Credinţe (i)raţionale
• Permisiuni: pot face asta, am reușit și altă
dată, oamenii mă sprijină
• Injoncțiuni: nu pot face asta, nu sunt în
stare, nu voi reuși, nu sunt bun la asta

Ex. „Nu știi despre ce vorbești.” → injoncțiunea

„Nu gândi.”
 Se recomandă:
• Sensibilizarea și crearea situației de
receptivitate;
• Posibilitatea angajării a cât mai multor
receptori;
• Crearea situației motivante;

• Stimularea participării grupului;

• Modalități de control și evaluare.

 Principiile formării
adulților
• Evaluarea nevoilor;
• Crearea sentimentului de siguranță;
• Dezvoltarea unor relații pozitive între
formator și formabil;
• Transparența obiectivelor învățării
pentru autoevaluarea cursantului;
• Secvențialitatea și feedback-ul;
• Promovarea muncii în echipă.
Atmosfera de învățare la
adulți
• Adulții învață mai eficient într-o atmosferă
relaxantă, de încredere, de prietenie
• Adulții apreciază invitația de a se exprima
cu privire la opiniile celorlalți / propriile
opinii
• Adulții au nevoie de mai mult confort
(iluminat bun, mese, scaune cu spătar)
• Adulții lucrează mai eficient în grupuri
mici - împărtășesc experiențe, reflectă
asupra celor spuse de alții
 Barierele învățării la
adulți
• Experiența anterioară („Știu deja”)
• Lipsa încrederii („Prea bătrân pentru a
învăța”) sau stimă de sine scăzută
• Lipsa motivaţiei
• Frica de eşec
• Lipsa de interes
• Participanții simt ca materialul nu este
relevant
• Frica de schimbare
 Barierele învățării la
adulți
• ostilitate deschisă la adresa formatorului ce se
manifestă prin întrebări provocatoare, fraze şi
expresii verbale ce denotă dezacord, instigarea
altor participanţi la neacceptarea elementelor de
conţinut sau proces sau, mai grav, a autorităţii
formatorului;
• ostilitate ascunsă ce se manifestă prin nedorinţa
de a participa la activităţile din care este alcătuit
evenimentul de instruire şi prin refuzul de a
exprima deschis preocupările şi dezacordul;
• indiferenţă manifestată prin încercări de a părăsi
locul evenimentului de instruire, neimplicarea în
activităţi, etc.
 Procesul învățării
etape prin care trece orice individ atunci când învață:

1. Achiziția - contactul cu informațiile,

cunoștințe noi, urmată de o prelucrare
a acestora pentru a realiza o bună
înțelegere.

2. Interiorizarea - vizează integrarea

noilor cunoștințe într-un sistem
personal, coerent, experințe anterioare.
 Procesul învățării
etape prin care trece orice individ atunci când învață:

3. Modificarea - acțiunea din

perspectiva noilor achiziții care,
dobândite și operaționalizate, pot fi
aplicate în practică.

4. Aplicarea - confirmarea realizării

unei învățări eficiente.
 Ciclul învățării - David
Kolb
A. Experiența concretă (sentimente și emoții)
B. Observație reflexivă (observare)
C. Conceptualizare/Generalizare (gândire)
D. Experimentare activă (acționare)

Tipologia dezvoltată pe baza teoriei lui David Kolb

porneşte de la intersecţia a 2 axe:
De la concret la abstract sau de la simţire la
gândire
De la reflexiv la activ sau de la privire la
acţiune
Pentru a stabili cele patru stiluri de instruire, Kolb
face referinţă la 4 procese esențiale de învăţare:
învăţare
emoţia, observarea, gândirea şi acţiunea.
 Concret
(Experienţa concretă, simţuri, emoţii)
A simți

ACTIV REFLEXI
V
Activ Reflexiv
(Experimentarea (Observarea
activă) reflexivă)
A face A observa
PRAGMATI TEORETIC
C

Abstract
(Gândire, conceptualizare)
A gândi
 Caracteristicile celor 4
procese
• Emoţiile şi simţurile (experienţa concretă) –
subiecţii „percep” informaţia.
• Observarea reflexivă (contemplarea) –
subiecţii reflectă asupra modului în care
informaţia va afecta diferite aspecte ale vieţii.
• Gândirea (conceptualizarea) – subiecţii
compară felul în care informaţia corespunde
experienţei anterioare - se creează teorii.
• Experimentarea activă (acțiunea) – subiecţii
se gândesc în ce fel informaţia nouă poate să
le ofere modalităţi inedite de a acţiona.
 Stiluri de învățare
Formatorii trebuie să fie conștienți de
faptul că, în orice moment al formării, în
sală există diferite stiluri de învățare.
În cadranele determinate de intersecţia
celor 2 axe, se regăsesc 4 stiluri
personale de instruire a adulţilor
• Reflexivul (sau Divergentul)
• Teoreticul (sau Asimilatorul)
• Pragmaticul (sau Convergentul)
• Activul (sau Acomodatorul)
Stilul de învățare preferat = învățare
eficientă
Ce înseamnă învățare eficientă?

- știm ce avem de făcut

- înțelegem de ce o facem
- avem acces la resursele pe care le
putem înțelege
- avem timp să ne dezvoltăm
capacitățile necesare
- lucrăm într-un ritm care ne convine
- avem sprijinul necesar
 Activul (sau Acomodatorul)
• Filosofia lor : voi încerca totul o dată!
• Persoanele active se implică în experiențe noi, fără
prejudecăți. Ei se bucură de prezent și au o gândire
deschisă, care îi face entuziaști la orice este nou.
Emit judecăți mai mult bazate pe sentimente și
intuiție decât pe teorie, pe care o caracterizează ca
fiind prea abstractă.
• Zilele lor sunt pline de activități. Le place să se
ocupe de situațiile de criză, le place provocarea
noului, dar se plictisesc de detalii.
• Sunt prietenoși și deschiși și le place să facă parte
din grupuri care beneficiază de activități diverse.
 Activul (sau Acomodatorul)
• Deschis către experienţe noi, concrete
• Preferă întâi să acţioneze şi apoi să analizeze
• Refuză precauţia şi rutina
• Metode preferate: brainstorming,
dezbaterea, rezolvarea de probleme, jocul de
rol
 Persoanele active învață mai bine din
cursurile unde:
- există experiențe noi, oportunități din care se simt
provocați să învețe
- se desfășoară scurte exerciții, activități de grup

- li se cere să caute esența problemelor și primesc

sarcini pe care le consideră dificile
- există o serie de lucruri ce pot fi testate

- li se oferă libertatea de a veni cu idei noi

- există ceva de făcut pentru ei special

- au ocazia de a conduce sau de a-i organiza pe alții

 Reflexivul (sau Divergentul)
• Filosofia lor: nu fi prea grăbit!
• Persoanele reflexive stau deoparte și judecă
experiențele, observându-le din diferite
perspective. Ei colectează date atât personal,
cât și prin alții și preferă să le analizeze atent
înainte de ajunge la o concluzie. Ceea ce
contează pentru ei este acest proces de
colectare și analizare a datelor și tind să
amâne concluzia finală cât mai mult.
• Sunt persoane meditative, care îi ascultă pe
ceilalți și încearcă să aibă imaginea completă
înainte de a-și spune părerea.
 Reflexivul (sau Divergentul)
• Este cel care evaluează ce s-a întâmplat
• Este precaut, preferă să analizeze, să
observe
• Refuză presiunea timpului
• Metode preferate: auto-analiza, discuţii în
grupuri mici, chestionarele, observarea,
feed-back-ul, interviul
 Persoanele reflexive învață mai bine din
cursurile unde:
- au posibilitatea să observe/reflecteze
- au posibilitatea să stea deoparte, ascultând și
privind la alții

- au la dispoziție timp de gândire și pregătire

înainte de a face un exercițiu sau comentariu
- pot lucra în propriul ritm, fără termene limită
scurte

- au posibilitatea să recapituleze evenimentele

- au ocazia de a analiza ce s-a întâmplat și de a se
gândi la ce au învățat
- au capacitatea de a efectua cercetări detaliate și
 Teoreticul (sau Asimilatorul)
• Filosofia lor: dacă este logic trebuie să fie corect!
• Teoreticienii își adaptează și integrează
observațiile în teorii care sună logic. Ei analizează
o problemă în mod logic, pas cu pas, și
asamblează toate împrejurarile într-o teorie
coerentă.
• Au tendința de a fi perfectioniști, sunt preocupați
de principii, teorii, modele.
• Au tendința de a fi detașați și analitici, mai
degrabă obiectivi decât subiectivi.
• Întrebările pe care le pun cel mai des sunt: Are
sens? Care sunt ipotezele de bază?
• Învață mai ușor de la persoane cu autoritate,
într-un mediu impersonal.
 Teoreticul (sau Asimilatorul)
• Este cel care realizează
conceptualizări abstracte
• Analizează problemele în manieră
logică, pas cu pas
• Refuză situaţiile ambigue sau cele în
care sunt exprimate emoţii
• Metode preferate: modele, statistici,
citate, aplicarea teoriilor
 Teoreticienii învață mai bine din
cursurile unde:

- ceea ce este prezent face parte dintr-un sistem

- observă că ceea ce fac se încadrează într-un tipar
logic
- au posibilitatea să chestioneze ipoteze de bază
sau metodologia
- au timp să gândească logica dintre idei,
evenimente și situații
- iau parte la activități structurate, cu scop precis
- există o organizare clară și un scop clar și știu ce
li se cere
- sunt provocați intelectual
- pot asculta cauzele succesului/eșecului
 Pragmaticul (sau
Convergentul)
• Filosofia lor este: Nu este de folos dacă nu
funcționează!
• Pragmaticii sunt oamenii dornici să încerce
idei, teorii pentru a vedea dacă funcționează
în practică. Ei caută mereu idei și profită de
prima ocazie pentru a le exprima în
practică.
• Nu au răbdare la discuții vagi și fără scop.
Sunt persoane practice care iau decizii
practice. Le place să găsească modalități
prin care să facă lucrurile să meargă.
 Pragmaticul (sau
Convergentul)
• Este cel care decide şi pune în practică
• Îi plac provocările şi rezolvarea de
probleme
• Preferă să îi fie prezentat un model pe
care să-l poată prelua
• Refuză să acţioneze atunci când nu vede
niciun beneficiu
• Metode preferate: studiul de caz,
rezolvarea de probleme, discuţiile,
aplicarea în realitate a celor învăţate
 Pragmaticii învață mai bine din
cursurile unde:
- există o legătură evidentă între subiectul discutat
și activități
- învață lucruri care prezintă avantaje practice

- sunt prezentate idei cu aplicabilitate evidentă

- li se prezintă un model util, pe care îl pot replica
- li se oferă tehnici și aptitudini care se aplică în
mod curent activității pe care o desfășoară
- li se oferă repede ocazia de a pune în practică
ceea ce învață
- li se oferă ocazia de a încerca diverse lucruri
singuri
Stilul de învățare preferat = învățare
eficientă
Învăţarea mersului pe bicicletă
• Reflexivul - se gândeşte la
ciclism şi priveşte alte persoane
care merg pe bicicletă.
• Teoreticul - înţelege care este
tehnologia mersului pe bicicletă
şi are convingerea fermă că o va
face în curând.
• Pragmaticul - solicită informaţii
practice şi tehnici de conducere
de la cineva care ştie să meargă
pe bicicletă.
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Activist
Tendinţa de a face exerciţii practice (jocuri,
simulări, joc de rol), de a crea oportunităţi de
interacţiune între participanţi, de a fi deschis în
legătură cu sentimentele şi experienţele dvs. și de
a face uşor schimbări în planificarea trainingului.
Dar, ca trainer, puteţi uita să luaţi în
considerare că:
unii participanţi pot considera exerciţiile practice
„un mare risc”; este important să se creeze o
atmosferă care permite participanţilor să-şi asume
riscuri; există o valoare a teoriei şi a reflectării
proprii asupra exerciţiului practic
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Activist
Dacă aveţi o preferinţă scăzută pentru
acest stil, nu uitaţi să:
- oferiţi o mare varietate de oportunităţi
participanţilor pentru a-şi exersa abilităţile
practice
- creaţi provocări pentru participanţi, care să
le întărească abilităţile
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Reflexiv
Tendinţa de a face exerciţii legate de
„experienţa second-hand” (video, studii de caz),
de a folosi exerciţii cu creionul şi hârtia, care
necesită un nivel de implicare personal mai mic și
de a crea programe de training foarte structurate.
Dar, ca trainer, puteţi uita să luaţi în
considerare că:
este nevoie să împărţiţi controlul cu participanţii,
este nevoie să încurajaţi participarea; un training
trebuie să fie şi dinamic (să schimbaţi ritmul).
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Reflexiv
Dacă aveţi o preferinţă scăzută pentru
acest stil, nu uitaţi să:
- includeţi observatori în exerciţii şi daţi-le
timp să raporteze ce au observat
- includeţi timp suficient pentru a revedea şi
evalua lecţiile învăţate din exerciţii
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Teoretician
Tendinţa de a ţine prelegeri sau alte metode ce
presupun cercetarea, teoretizarea (ex: studiul de caz),
de a avea discuţii de grup, mai curând decât să
încurajaţi întrebările și de a folosi materiale scrise
multe.
Dar, ca trainer, puteţi uita să luaţi în
considerare că:
trebuie incluse explicaţii clare despre scopul şi
structura cursului, sentimentele participanţilor trebuie
recunoscute şi apreciate, iar alegerea subiectului
trebuie să fie în concordanţă cu nivelul participanţilor.
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Teoretician
Dacă aveţi o preferinţă scăzută pentru
acest stil, nu uitaţi să:
- relaţionaţi practica cu teoria de câte ori este
posibil
- ajutaţi participanţii să tragă concluzii şi să
facă generalizări pornind de la experienţa lor
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Pragmatic
Tendinţa de a genera exerciţii practice ce
provin din experienţa reală, de a folosi
instrumente şi trucuri practice și de a folosi
participanţii ca resursă pentru învăţare.
Dar, ca trainer, puteţi uita să luaţi în
considerare că:
Nu totul se poate traduce în reguli de aur,
ghiduri şi tehnici - teoria îşi are importanţa sa.
 Efectele stilului de
învăţare preferat al
formatorului
• Stilul preferat - Teoretician
Dacă aveţi o preferinţă scăzută pentru
acest stil, nu uitaţi să:
- includeţi oportunităţi pentru ca participanţii să
lege procesul de învăţare cu locul lor de muncă
- asiguraţi-vă că participanţii au timp să-şi
dezvolte propriul lor plan de acţiune
- includeţi experienţele din „viaţa reală” în
exerciţii şi teorie
- daţi oportunitatea participanţilor de a
„încerca” ce au învăţat
 Procesul de învățare
• schimbare (planificată / neintenționată)
-în atitudini și/sau valori
-în cunoștințe și/sau înțelegere
-în deprinderi și/sau comportament

•are la bază experiența

•depinde de semnificația atribuită de

fiecare
 Metode și tehnici de
formare
• Explicația - expunere verbală, care
umărește dezvăluirea, clarificarea,
asigurarea înțelegerii unor noțiuni;
• Prelegerea - expunerea de către lector,
oral, a unui volum mare de informații;
• Instructajul - precede sau însoțește
desfășurarea unei activități practice.
• Conversația - se stimulează și se
dirijează activitatea de învățare a
acestora, se bazează pe întrebări și
răspunsuri.
 Metode și tehnici de
formare
• Dezbaterea - un schimb reciproc,
organizat și constructiv de informații,
impresii, păreri, aprecieri critice, axate în
jurul unui subiect luat în studiu.
• Brainstorming-ul - generează idei non-
conformiste în urma cărora se iau decizii
de acțiune, ajută la eliminarea inhibiției în
cadrul unui grup.
• Simularea - participanţii se implică prin
stabilirea de obiective sau sunt persoane
care se găsesc cât mai aproape de
realitate; învaţă din consecinţele
acţiunilor lor.
 Metode și tehnici de
formare
• Studiul de caz - metodă de analiză a unei
situații specifice, reală sau ipotetică, cu
scopul studierii sau rezolvării ei prin
luarea unei decizii optime.
• Exercițiul - modalitatea de efectuare
conștientă și repetată a unor acțiuni în
scopul formării de priceperi și deprinderi
practice și intelectuale.
• Demonstrația este utilă pentru sarcinile
de învăţare care presupun
transmiterea de abilităţi de Ia formator
Ia cursanţi.
 Metode și tehnici de
formare
•Vizita de studiu - presupune accesul Ia o
diversitate de resurse ale comunităţii care
nu pot fi disponibile în sala de curs.
•Distribuirea de roluri - procedeu prin care
problemele sunt abordate prin intermediul
acţiunii; o problemă este schiţată, pusă în
scenă şi dezbătută.
• Practica și exersarea - repetarea unei
operaţii pentru îmbunătăţirea
performanţelor; cursantul poate să dezvolte
abilităţi sub îndrumarea unui instructor.
 Formatorul echilibrat
- combină toate formele de instruire
- îndrumă, experimentează împreună
cu grupa de cursanți
- combină teoria cu practica
- implică toți cursanții, susține cursul
împreună cu aceștia
- dă exemple din propria experiență
- recapitulează și verifică
 d. Rezolvarea conflictelor
• Conflictele (atitudinile necorespunzătoare)
între participanți sunt identificate și
rezolvate cu promptitudine, urmărind
principiul câștigului mutual
• Rezolvarea conflictelor se face ținând
seama de caracteristicile individuale ale
persoanelor implicate
• Atunci când este cazul, formatorul
apelează pentru rezolvarea conflictelor
la alte persoane și instituții competente
• FORMATORUL va trebui să fie MEDIATORUL
grupului, ascultând fiecare opinie. Nu
trebuie să fie părtinitor.
 Participanți dificili în
training
Succesul unui curs atârnă foarte mult
de abilitatea formatorului de a
gestiona potențialele conflicte și de a
crea armonie în sala de training.

• Cine naște situații dificile? -

șoptitorul, atotștiutorul, Gică-contra,
nemulțumitul, taciturnul, agresivul,
glumețul
 Cum ieșim din situații
dificile
• Nu poți da ceva ce nu ai!
• Admite că nu știi dacă e cazul!
• Nu presupune!
• Etichetele sunt pentru haine, nu
pentru oameni!
• Asigură-te de fiecare dată că ceea ce
ai spus a fost receptat corect!
• Doar pentru că poți, nu înseamnă că
și trebuie să o faci!
 Gestionarea conflictelor
Tipuri de conflicte
- de conținut (pornite din activităţi, care se referă
la idei, proceduri şi munca în sine)
- emoționale (centrate pe persoane, care se referă
la jocuri de putere, diferenţe în alocarea
sarcinilor sau conflicte de personalitate)
Surse ale conflictelor
- egoism, competiție, frică, neîncredere,
intoleranță
- conflict de poziţii
- diferențe de valori şi principii
- diferențe de informare;
- diferențe în perceperea aceleiaşi informaţii
Cum rezolvăm conflictele
• Separarea conflictelor de persoane
• Enumerarea punctelor divergente
• Clarificarea argumentelor fiecărei
părţi.
• Obţinerea aprobării părţilor pentru a
aplica o soluţie comună; după ce au
ajuns la o soluţie comună este foarte
important ca părţile să fie de acord
să o aplice
 e. Oferirea de feed-back
participanților
• Feed-back-ul oferit pe parcursul formării este
asociat cu stimulente pozitive şi sunt evitate
manifestările critice directe.
• Feed-back-ul final este asociat cu
recomandări cu privire la dezvoltările
ulterioare ale participantului la programul de
formare.
3 tipuri de Feedback
• feedback evaluativ (evaluează)
• feedback prescriptiv (oferă un sfat)
• feedback descriptiv (descrie feedback-ul
autentic)
 e. Oferirea de feed-back
•
participanților
Feedback-ul -instrument de motivare şi corectare, care
funcţionează după formula - Părerea mea despre:
• puncte forte evidenţiate şi soluţii de îmbunătăţire

NU DA
construcţii
impersonale
Feedback-ul este personal
este păcat că... am fost iritat atunci când...
este minunat că... mă simt furioasă atunci când...
trebuie sunt bucuros deoarece...
Feedback-ul este specific
generalităţi am văzut că ştii să foloseşti corect
se zice că... echipamentul X
toată lumea... apeciez că ai făcut un raport concis
noi toţi... / unii… Se dă la momentul la care s-a
mereu/niciodată...
întâmplat
judecăţi de valoare menţionează exact momentul
Este asumat
 e. Oferirea de feed-back
participanților
• Mi-a fost de mare folos că mi-ai adus raportul
când ţi l-am cerut şi dacă era mai concis aş fi
câştigat timp şi aş fi putut lua decizia la timp.

• Apreciez că eşti atât de matinală în fiecare zi şi

mi-ai fi de mare folos dacă înainte să faci
cafeaua şi să vorbeşti cu colegii, mi-ai aduce
corespondenţa
 3. Evaluarea participanților
la formare
Evaluarea are drept scop verificarea
atingerii ţintelor propuse prin
programul de formare.

a.Aplicarea probelor şi instrumentelor de

evaluare
b.Organizarea sesiunilor de evaluare
c.Înregistrarea rezultatelor evaluării şi
elaborarea raportului privind programul
/ activitatea de formare.
 Evaluarea participanților
Metodele recomandate trebuie să țină cont de:
•eterogenitatea grupului ca nivel de
pregătire, vârstă, domeniu de activitate,
probleme specifice cu care se confruntă
•timpul liber limitat
•fixarea asupra concretului, necesitatea unor
activități practice care pot capta interesul și pot
contribui la rezolvarea unora dintre
problemele zilnice
•valorificarea experiențelor personale
•rezistența la schimbare
•evitarea teoretizărilor
 a. Aplicarea probelor și
instrumentelor de evaluare
- Evaluarea este realizată cu metodele și instrumentele
recomandate în programul de formare;
- Participanții la evaluare sunt informați, la începutul
fiecărei probe, în legătură cu modul în care se va
desfășura proba de evaluare respectivă;
- Asistența privind utilizarea instrumentelor de
evaluare -acordată pe tot parcursul probei de
evaluare;
- Participanții la formare primesc feed-back constructiv
din partea formatorului privind rezultatele evaluarii în
raport cu obiectivele formării;
- Fomatorul elaborează și aplică instrumente de
evaluare formativă care sunt discutate/negociate cu
participanții.
 b. Organizarea sesiunilor de
evaluare
• Sesiunile de evaluare sunt organizate în
conformitate cu politicile proprii ale
instituției de formare;
• Instrumentele de evaluare utilizate sunt
pre-teste;
• Instrumentele de evaluare utilizate sunt
adaptate la cerințele participantilor;
• Sesiunile de evaluare sunt organizate în
conformitate cu prevederile legale.
 c. Înregistrarea rezultatelor
evaluării şi elaborarea
raportului
• Înregistrarea rezultatelor evaluarii se face în
formatul agreat de furnizorul de formare și cu
respectarea prevederilor legale, când este
cazul;
• Fișele și registrele de evaluare sunt completate
în conformitate cu legislația în vigoare;
• Raportul de evaluare are forma și conținutul
prevăzute de legislația în vigoare și este în
concordanță cu politicile și cerințele
furnizorului de formare/angajatorului;
 Raportul de evaluare
Trebuie să cuprindă:
• Obiectivele avute în vedere;
• Scurta informare cu privire la necesitatea
atingerii acelor obiective;
• Ce anume informații și date au fost colectate
și cum au fost ele colectate și analizate;
• Ce demonstrează informațiile colectate;
• Cum a fost făcută evaluarea și cine a fost
implicat;
• Dacă au fost obiectivele fixate de la început;
• Ce alte rezultate au fost atinse;
• Ce recomandări se fac pe viitor.
 Funcțiile evaluării
• Diagnostică - stabilește anumite
proceduri de remediere a punctelor critice;

• Prognostică - anticiparea performațelor

viitoare pe baza rezultatelor înregistrate;

• De certificare - nivelul de cunoștințe și

abilități la sfârșitul perioade de instruire.
 Tipuri de evaluare
După modul în care se integrează în procesul
didactic:

• Evaluarea inițială - stabilirea nivelului de

pregătire;

• Evaluarea formativă - pe tot parcursul instruirii;

• Evaluarea sumativă - la sfârșitul perioadei de

instruire, avand în vedere obiectivele atinse,
beneficiile aduse, ce recomandări se fac pe
viitor.
 Tipuri de evaluare
După cine realizează evaluarea:

• Evaluarea internă - realizată de către

formator sau organizație;

• Evaluarea externă - se implică o

persoană/ instituție, alta decât cea care
a asigurat realizarea procesului de
formare
 Metode de evaluare
• PROCEDURILE DE EVALUARE pot fi exprimate
oral sau scrise, probe practice, elaborarea unor
proiecte sau orice altă procedură prevăzută în
documentele legale și în programele de formare;
• FEED-back-ul constructiv din partea formatorului
privind ce competențe, capacități ar trebui
dezvoltate mai mult si/sau ulterior și prin
propunerea unor noi forme de dezvoltare
profesională.
• Se va evita feed-back-ul NEGATIV, care se referă
la ariile de competență nedezvoltate, la
cunoștințele și deprinderile neformate încă.
 Metode de evaluare
• Probele orale;

• Probele scrise;

• Probele practice.
 Probele orale

• Presupun demonstrarea unor

capacități și abilități dificil de surprins
prin intermediul probelor scrise.
• Oferă posibilitatea de a clarifica și
corecta imediat eventualele erori sau
neînțelegeri în procesul de învățare.
 Probele scrise

• Ajută la eficientizarea procesului de

instruire și creșterea gradului de
obiectivitate în apreciere.
• Diminuarea stărilor tensionale, de stres,
care pot avea un impact negativ
asupra performanței cursanților timizi
sau cu alte probleme
emoționale.
 Probele practice
• Evaluarea capacității cursanților de a
aplica anumite cunoștințe teoretice.
 Evaluarea sistematică a
activității și
comportamentului
cursantului
În fișa de evaluare sistematică a
cursantului formatorul înregistrează
informații semnificative legate de
progresul cursantului.

- Întrebări globale (cu funcţie sumativă)

oferă informaţii generale asupra cursului
şi formatorului
- Întrebări specifice (cu funcţie diagnostică)
 4. Aplicarea metodelor și
tehnicilor speciale de
formare
a. Încurajarea reflecţiei personale şi a auto-
formării
b. Promovarea învăţării prin dinamica de grup
c. Lucrul în echipă cu alţi formatori şi cu
persoane-resursă
d. Abordarea flexibilă a situaţiilor de formare
e. Dezvoltarea competenţelor transversale
 Aplicarea metodelor și
tehnicilor speciale de
formare
ROLUL FORMATORULUI se extinde dincolo de situația
de formare propriu-zisă:

• consiliază participanții la formare

• consultant pentru organizația în care performează
• încurajează exprimarea opiniilor personale ale
participanților la formare
• oferă participanților ocazii și situații în care să
reflecteze asupra propriei experiențe și practici
profesionale
 a. Încurajarea reflecției
personale
și a auto-formării
• participanților li se oferă în mod sistematic
ocazii și situații în care să reflecteze asupra
propriei experiențe și practici profesionale;
• este încurajată exprimarea opiniilor
personale;
• sunt încurajate însușirea și dezvoltarea
limbajului de specialitate;
• metodele și tehnicile de comunicare
eficientă sunt utilizate cu precădere.
 b. Promovarea învățării prin
dinamica
de grup
• lucrul în echipă și auto-normarea
echipelor de lucru sunt încurajate;
• metoda de grup utilizată este adecvată
obiectivelor și conținutului formării;
• participanții la formare cu experiență și
cunoștinte peste media grupului sunt
utilizați ca resurse ale formării;
• formatorul încurajează și susține
cursanții cu dificultăți de învățare.
 c. Lucrul în echipă cu alți
formatori și cu
persoane-resursă
• în spatele unui curs se află o întreagă
echipă
• echipa are în vedere buna organizare a
cursului și atingere scopului acestuia;
• membrii echipei trebuie să se respecte
reciproc;
• lucrează eficient și intens;
• comunicarea are rolul principal;
• pot apărea obstacole în cadrul echipei.
 c. Lucrul în echipă cu alți
formatori și cu
• persoane-resursă
programele și sesiunile de formare sunt
proiectate, dacă este cazul, în comun cu alți
formatori;
• rolul de formator este schimbat, dacă este cazul,
în cel de co-formator/ co-faciliator al formării;
• diferitele etape ale procesului de formare
sunt delegate unor co-formatori, în funcție
de compețentele și performanțele acestora;
• formatorul oferă, la cererea furnizorilor de
formare//angajatorilor/beneficiarilor, consultanță
privind definirea nevoii și cererii de formare,
elaborarea programelor de formare, evaluarea
programelor de formare, autorizarea acestora.
 d. Abordarea flexibilă
a situațiilor de formare
• procedurile de formare sunt suficient de variate
pentru a face față nevoilor/așteptărilor
individuale și de grup ale participantilor la
formare;
• situațiile neașteptate și conflictele apărute
sunt folosite în scop formativ;
• elementele ale programului de lucru sunt
negociate cu participanții la formare, în
vederea optimizarii acestuia;
• este încurajată și controlată învățarea din
greșeli;
• rezultatele evaluării formative sunt utilizate
constructiv în procesul de formare.
 e. Dezvoltarea competențelor
transversale
• formatorul urmărește în permanență exprimarea
corectă, coerentă și în limbaj adecvat din partea
participanților;
• participanții sunt sprijiniți în însușirea limbajului de
specialitate;
• participanții sunt sprijiniți în orientarea pe piata muncii
și în societate;
• participanții sunt încurajați pentru folosirea celor mai
diversificate mijloace de informare și comunicare;
• este încurajată activitatea de grup și în echipe de
lucru;
• participanții la programul de formare primesc, la
cerere, consiliere din partea formatorului în privinta
programului de formare adecvat nevoilor lor specifice
și asupra dezvoltării profesionale ulterioare;
• situațiile în care este nevoie de intervenția unui alt
expert sau unei alte institutii sunt identificate corect,
formatorul facilitând legătura persoanei consiliate cu
specialistul/ instituția respectivă.
 5. Marketing-ul formării
Orice curs sau program de formare
profesională a adulților trebuie să
constituie un răspuns la nevoile de
formare ale unui grup țintă.

a. Identificarea nevoilor
organizaţionale de formare
b. Promovarea programelor de
formare
Ciclul formării
 a. Identificarea nevoilor de
formare
Metode/Instrumente:

• Observaţie directă
• Chestionare
• Consultări cu personalul aflat în poziţii
cheie
• Teste
• Focus-grup-uri
 b. Promovarea programelor de
formare
• Oferta de formare este încadrată în
sistemul naţional al formării
profesionale continue
• Grupurile ţintă sunt precis identificate
• Activităţile de promovare sunt
adecvate grupurilor ţintă identificate
 6. Proiectarea programelor
de formare
a. Stabilirea scopului şi a
obiectivelor formării.
b. Identificarea resurselor necesare
pentru un program de formare
c. Elaborarea materialelor suport
pentru formare
d. Stabilirea strategiei şi construirea
programului de formare
 Resursele necesare în
cadrul unui program de
formare
• Mijloacele prin care putem transmite
informații în cadrul unui curs sunt de trei
tipuri:

Mijloacele auditive: sistem audio (cd/dvd-

player, casetofon, microfon);
Mijloacele vizuale: grafice video,
videoproiector;
Mijloacele scrise: copii xerox, fise de lucru,
teste, chestionare, suport de curs,
whiteboard, flipchart.
 7. Organizarea programelor
și a stagiilor de formare
Formatorul este un adevărat manager care
trebuie să planifice, să organizeze, să
implementeze, să monitorizeze și sa
evalueze întreg procesul de învățare.

a. Negocierea programului de formare

b. Constituirea unităţilor de lucru
c. Asigurarea facilităţilor suplimentare
 Elementele unui plan de
organizare
• Obiectivele planului de instruire;
• Sarcinile formatorului;
• Metodele folosite;
Tendința naturală a formatorului este de a construi
programele de formare astfel încât să se
potrivească stilului său personal de învățare.
• Materialele folosite.
8. Evaluarea, revizuirea și
asigurarea calității
programelor și stagiilor de
formare
a. Elaborarea portofoliului de evaluare
b. Evaluarea eficienţei programelor de
formare
c. Revizuirea programelor de formare
d. Promovarea criteriilor şi sistemelor
de asigurare a calităţii
 Evaluarea, revizuirea și
asigurarea calității
programelor de formare
• Reprezintă procesul de măsurare a gradului
de atingere a obiectivelor propuse.
• Este o unealtă de apreciere care măsoară
în mod global rezultatele, obiectivele si
impactul programului de formare;
• Asigură date pentru cursurile similare in
viitor.
 Evaluarea, revizuirea și
asigurarea calității
programelor de formare
• Relevanța  nevoia publicului țintă este
corect identificată;
• Eficiența  rentabilitatea;
• Impactul  beneficii aduse;
• Sustenabilitatea  beneficiile aduse pe
termen lung și după terminarea cursului.
 a. Elaborarea portofoliului de
evaluare
• Probele şi instrumentele de evaluare sunt
elaborate în conformitate cu legislaţia în
vigoare, adecvate obiectivelor formării şi
competenţelor ţintă
• Portofoliul de evaluare cuprinde un
număr suficient de instrumente de
evaluare și de auto-evaluare, atât pentru
evaluarea participanţilor, cât şi pentru
evaluarea programului şi a formatorului
• Instrumentele de evaluare sunt elaborate
pe baza indicatorilor de performanţă
stabiliţi în programul de formare
 b. Evaluarea eficienţei
programelor de formare
• Activităţi de follow-up sunt organizate în
vederea obţinerii feed-back-ului de la
participanţi în legătură cu eficienţa formării,
cu utilitatea şi adecvarea formării la nevoile
şi cerinţele profesionale concrete.
• Evoluţia profesională a participanţilor la
formare este urmărită în mod sistematic.
• Datele privind participanţii la formare sunt
păstrate în condiţiile prevăzute de lege
privind arhivarea documentelor şi păstrarea
confidenţialităţii datelor personale
 c. Revizuirea programelor de
formare
• Programul de formare este evaluat prin
instrumente aplicate, după caz, participanţilor
la formare, furnizorului de formare şi
angajatorilor absolvenţilor.
• Obiectivele, conţinuturile, metodologia de
formare, modul de pregătire şi de organizare a
activităţilor de formare şi metodologia de
evaluare sunt revizuite, dacă este cazul, în
funcţie de rezultatele evaluării.
• Propunerile privind îmbunătăţirea programului
de formare sunt adresate, după caz, furnizorului
de formare şi / sau organizaţiei beneficiare.
 d. Promovarea criteriilor şi
sistemelor de asigurare a
calităţii
• Sistemele şi procedurile de management şi
asigurare a calităţii formării la nivelul
programului sau al furnizorului de formare
includ principii, criterii şi indicatori proprii,
specifici activităţilor de formare.
• Participanţii la formare, furnizorii de formare
şi beneficiarii formării sunt implicaţi în
elaborarea şi implementarea sistemelor de
asigurare a calităţii.
• Formatorul participă la elaborarea
„manualului calităţii” pentru instituţia
angajatoare / furnizoare de formare.
 Evaluarea
Evaluarea se concentrează
asupra a patru aspecte importante:
1.Resurse investite;
2.Activități desfășurate;
3.Rezultate obținute;
4.Beneficii realizate.

– reacțiile cursanților
– învățarea
– schimbările comportamentale
– rezultatele tangibile
 Evaluarea
• PRINCIPIILE generale ale evaluării: validitatea,
credibilitatea, corectitudinea, flexibilitatea,
simplitatea, eficiența costurilor;
• FAMILIARIZAREA PARTICIPANȚILOR cu probele
și instrumentele de evaluare se va realiza
simulând evaluarea, prin folosirea unor
instrumente similare celor utilizate la
evaluarea propriu-zisă, precum și prin
exersarea procedurii de evaluare;

• Scopul: evidențierea influențelor pozitive și

negative pe care programele le au asupra
rezultatelor și asupra cursanților.
 Prezentarea de succes
1 Scopul prezentării (transmitere de
informații, dezbatere pe o temă anume,
obținerea de implicare)
2 Pregătirea terenului (obiective, cu ce vreau
să plece cursanții, ce vreau să spun, ce
obiecții pot apărea, cine este și ce așteptări
are audiența de la prezentarea mea)
3 Conținutul și structura (ce va conține, cât
de detaliat, care sunt elementele)
4 Organizarea prezentării
 Prezentarea de succes
5 Utilizarea materialelor vizuale

6 Exersarea discursului

7 Prezentarea efectivă

8 Răspunsul la întrebările din

public
 Organizarea prezentării
• Introducere (captare audienţei, cine
sunt, scopul prezentării)
• Cuprins (exprimarea clară a
punctelor cheie, fapte concrete,
detalii, povești, poze, exemple,
implicarea audienței)
• Încheiere (reiterează mesajul cheie,
sumarizează, recomandă o acţiune)
Organizarea prezentării -
durata
• Atât de lungă cât să poţi să
prezinţi mesajul clar şi complet
• Mai bine termină mai devreme
decât mai târziu
• Planifică peste ce se poate sări,
dacă timpul e prea scurt
 Prezentarea la
sală
* fundalul folosit să faciliteze, nu să îngreuneze cititul
* nu puneţi multă informaţie pe un slide (8-10
rânduri)
* folosiţi litere uşor lizibile (gen Arial), mari (blocul de
text nu mai mic de 24)
* nu folosiţi mai mult de 3 culori la afişarea textului
* folosiţi cu măsură animaţia, astfel încât să nu
distragă atenţia de la subiectul discutat
* asiguraţi coerenţa stilului în slide-uri (aceeaşi
mărime, formă, poziţie şi culoare pentru titluri,
aceleaşi caractere pentru text, acelaşi tip de
subliniere)
* când trebuie să puneţi pe un slide mai mult text,
evidenţiaţi cuvintele cheie importante
* nu uitaţi că scopul slide-urilor este să fixeze
 Vorbitul în public
• Blocaje interioare: exercitate de credințe și
convingeri care, deseori, sunt cauzate de
critica prematură; vorbim aici despre stima de
sine scăzută

• Blocaje exterioare: atitudinea conformistă

generată de mediul educațional și presiunea
socială: instrumentele standard folosite atâta
timp în şcoala tradiţională - evaluarea,
recompensa, competiţia, limitarea capacităţii
de alegere, învăţarea bazată pe memorare - au
avut efecte negative asupra evoluţiei
creativităţii în viața de adult.
 Depăşirea fricii

• Repetă discursul/prezentarea cu voce

tare
• Imaginează-te susţinând discursul
• Înţelege audienţa
• Anticipează întrebările
• Transformă nervozitatea în energie
pozitivă
 Tips & Tricks
pentru... mai puţine
emoţii
Pregătirea sălii înaintea de sosirea
participanţilor
Veniţi devreme și verificaţi dacă în sală:
• ___ Instalaţia de aer condiţionat/încălzire funcţionează –
sala este confortabilă, aerisită, luminată adecvat;
• ___ Scaunele şi mesele sunt aşezate corespunzător;
• ___ Sala şi mesele sunt curate;
• ___ Cafeaua şi apa sunt pregătite;
Verificaţi materialele pentru participanţi:
• ___ Materialele de instruire sunt puse în ordine;
• ___ Ecusoanele cu numele participanţilor sunt pregătite;
• ___ Materialele de curs sunt distribuite;
 Tips & Tricks
pentru... mai puţine
emoţii
Pregătirea sălii înaintea de sosirea
participanţilor

Verificaţi echipamentul audio - video:

• ___ Suportul de planşe este pregătit, împreună cu

markerele;
• ___ Echipamentul este pus în priză şi testat;
• ___ Focalizaţi imaginea (dacă se foloseşte
retroproiector);
• ___ Testaţi sunetul din diferite puncte ale sălii;
• ___ Localizaţi întrerupătoarele în sală.
 Tips & Tricks
pentru... mai puţine
emoţii
1. Fiţi organizați
2. Repetaţi în gând și apoi cu voce
tare
3. Exersaţi
4. Respiraţi
5. Concentraţi-vă asupra relaxării
6. Mergeţi prin sală
7. Stabiliţi contactul direct
 Tips & Tricks

* Luptaţi împotriva emoţiilor

* „Repetiţia este mama perfecţiunii”
* Nu există un înlocuitor pentru o pregătire
temeinică
* O bună organizare vă ajută să vă
concentraţi
* Însuşiţi-vă ideile cursului / seminarului
* Stabiliţi şi menţineţi legătura cu
participanţii
* Faceţi o pauză, priviţi înainte şi inspiraţi
adânc
 Tips & Tricks

* Faceţi uz de umor (spuneţi anecdote,

povestioare amuzante, dar ţineţi cont de
faptul că nu oricine poate spune o glumă
și nu toată lumea râde de aceleaşi lucruri)
* Folosiţi o varietate de mijloace vizuale
ajutătoare
* Daţi exemple din viaţa reală (povestiţi o
întâmplare)
* Diversificaţi-vă tehnicile de prezentare
* Vorbiţi liber grupului, nu citiţi
prezentarea
 Bibliografie minimală
Standardul Ocupațional Formator
Ghidul trainerului - Doru Curteanu
Manualul formatorului