Vindecarea ologului din naştere

Faptele Apostolilor capitolul 3 Petru şi Ioan se suiau

împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al
nouălea. 2 Acolo era un om olog din naştere, care era dus
şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită
„Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în
Templu. 3 Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că
voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4 Petru, ca
şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!” 5 Şi el
se uita la ei cu luare-aminte şi aştepta să capete ceva de la
ei. 6 Atunci, Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am, dar ce am,
îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te
şi umblă!” 7 L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat.
Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; 8 dintr-o săritură a
fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în
Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. 9 Tot
norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu. 10 Îl
cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă” a
Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de
uimire şi de mirare pentru cele ce i se
întâmplaseră. 11 Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot
norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui
Solomon.
În prima parte a capitolului 3, a cărții Faptele Apostolilor
este relatată vindecarea unui olog din naștere. Petru și
Ioan nu au bani să-i ofere ologului care cerșea, însă îi dau
mult mai lumt de atat. Ii ofera sănătate, vindecându-l.
La poarta templului din Ierusalim, făcând deja parte din
peisaj, era adus în fiecare zi un olog trecut de 40 de ani.
Ținând cont de situația fizică în care se afla, singurul mod
în care își putea câștiga existența era să ceară de milă. El
nu părea interesat de templu, ci doar de poarta templului,
deoarece acolo era traficul cel mai intens. Ceea ce îl
atrăgea către locul acesta nu era închinarea din templu, ci
doar ceea ce putea primi de la oamenii mai miloși.
„Acest om nefericit dorise de multă vreme să vadă pe Isus
spre a putea fi vindecat; dar era aproape neputincios și
prea departe de locurile unde lucra Marele Medic. În cele
din urmă, el a înduplecat câțiva prieteni să-l ducă la
poarta Templului, dar, când a ajuns acolo, a aflat că Acela
în care își pusese toată nădejdea fusese dat unei morți
crude.” (Faptele apostolilor, p. 57)
Într-una din zile, de templu s-au apropiat Petru și Ioan. Ei
veneau acolo la ora de rugăciune. Văzându-l pe omul
acesta, Petru i-a cerut să se uite la el. Era obișnuit ca
oamenii să îi arunce câte o monedă din mers. Dar acum se
pare că va primi mai mult decât o monedă. „Argint și aur
n-am”, i-a spus Petru, și parcă o umbră de dezamăgire a
apărut pe fața ologului. Însă Petru a continuat: „Dar ce
am, îți dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret,
scoală-te și umblă.”
Petru si Ioan infaptuiesc o minune. Ucenicii ajută un om
folosindu-se de o putere supranaturală. Oare cum au putut
face acest lucru?
Textul de astăzi ne oferă cheia – RUGĂCIUNEA. Înainte
de a se prezenta istorisirea, autorul vrea să scoată în
evidență lucrul fără de care nu s-ar fi întâmplat minunea –
RUGĂCIUNE.” Petru şi Ioan se suiau împreună
la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.”
În text găsim trei elemente care ne îndreaptă spre aceeași
idee – spre RUGĂCIUNE.
Primul element este evidențiat prin cuvintele: „se suiau la
Templu”. Templul era locul special de închinare. Acolo,
cei care mergeau, se rugau.
Al doilea element este în mențiunea „la ceasul
rugăciunii”. Așa cum mai sunt ore de rugăciune sau
minute de rugăciune publice în bisericile noastre, așa erau
și pe timpul ucenicilor. Se adunau regulat la Templu
pentru a se ruga.
Ultimul element, „la ceasul al nouălea”, întărește faptul că
aceste momente de rugăciune erau stabilite și cunoscute.
Iată o descriere legată de aceste momente de închinare:
(„Ceasurile sunt patru slujbe relativ scurte din cadrul
rânduielii de rugăciune zilnică și care marchează
principalele momente (ceasuri) ale zilei.Ceasul
întâi marchează răsăritul soarelui (6:00 A.M.).
Ceasul al treilea marchează jumătatea dimineții (9:00
A.M.)
Ceasul al șaselea marchează ora prânzului sau jumătatea
zilei (12:00, la amiază)
Ceasul al nouălea marchează jumătatea după-amiezii
(3:00 P.M.)”)
Ucenicii, poate nu mergeau la Templu la fiecare din cele
4 ceasuri de rugăciune, însă se știa că acele momente erau
dedicate rugăciunii. Oriunde ar fi fost se rugau, era
„ceasul rugăciunii”
Deși noi suntem sfătuiți: „Rugați-vă neîncetat”, ar trebui
să avem măcar o dată pe zi „CEASUL RUGĂCIUNII”,
un moment consacrat RUGACIUNII.
Dacă încă nu ai un timp special zilnic de rugăciune acum
este momentul să-l stabilești și să te rogi.
Oare ar fi putut Petru și Ioan să săvârșească minunea,
dacă nu s-ar fi rugat zilnic în mod deosebit?
Rugăciunea este respirația sufletului. Și cum ar putea
sufletul să trăiască dacă nu respiră?
Momentul vindecarii ologului i-a schimbat acestuia
radical viata mizera in care se afla. Aceasta a fost ziua în
care, pentru prima dată în viață, a început să meargă.
Aceasta a fost ziua în care a cunoscut în viața personală
puterea numelui lui Isus Hristos. Aceasta a fost ziua în
care a venit nu doar până la poarta templului, ci a intrat în
templu ca să-L slăvească pe Dumnezeu. Aceasta a fost
ziua în care motivația lui a fost schimbată și a continuat să
vină acolo nu pentru a căpăta ceva, ci pentru a se închina
lui Dumnezeu.
Astăzi ai ocazia fie să trăiești după rutina fiecărei zile și
să te aștepți doar să „capeți câte ceva”, fie să trăiești prin
puterea numelui lui Isus și să ai o viață din belșug, o viață
schimbată.