Opera literară Enigma Otiliei de Camil Petrescu a apărut în anul 1938, în perioada interbelică.

Acțiunea romanului se începe în anul 1909, la începutul lui iulie.

Romanul studiat Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian.

Prima trăsătură ale curentul literar este technica detaliului semnifivativ prin descrierea.
Descrierea se realizează dinspre exterior spre interior, prin descrieri succesorale: București, străzile
din București, strada Antim, casele, casa lui moș Costache și interiorul casei.

A doua trăsătură ale realismul balzacian care putem identifica în romanul menționat mai sus
este tipoligia personajelor. Costache Giurgiuveanu prezintă drama omului singur și neajutorat. Aglae
Tulea este avar al romanului, sora lui Costache, vipera familiei, Aurica Tulea, fata Aglaei, este o tânără
complexată, reprezintă tipul fetei bătrâne. Titi Tulea, fiul Aglaei, este întârziat mintal, iar tatăl său,
Simion Tulea, ilustrează ipostaza soțului dominat. Stănică Rațiu, un parvenit tipic secolului XX, este un
avocat profitor, imoral, e soțul Olimpiei. Leonida Pascalopol este moșierul cultivat, singurătatea și
iubirea în direcția Otiliei îl determină să frecventeze casa lui Giurgiuveanu. Felix Sima este tipul
intelectualului în formare, un tânăr ambițios, dedicat studiului. Otilia Mărculescu este protagonista
romanului, o femeie enigmatică, opera literară, așa cum sugerează și titlul, se ocupă și cu descifrarea
personalității ei și a iubirii sale ( unul din temele abordate). Este caracterizată directă de către autor.
Din această caracterizare reiese că Otilia este o ”ascunziș feminin”, ”cânte nebunește la pian”, și din
descrierea camera lui reiese că este dezordonată ca o actriță. Din caracterizarea indirectă (prin
comportament, limbaj, gest, mimic și atitudine) reiese următoarele trăsături de personajul principal:
din secvența: ”Îmi vine uneori să alerg, să zbor” reiese că avea aspirații mari, iar din citate ”Ah, ce
mult mi-ar plăcea să am trăsură!” reiese ce luxoasă era. Pluriperspectivism este prezentată de către
opiinile de altă personaje. Din perspectiva Aglae este ”o zănatică... zăpăcită” și ”are instincte de lux”.
Din perspectiva Aurica este o fată căpătâi și fără părinți, iar din perspectiva Stănică este o nostimă
fată, delicioasă, dar ușuratică, cheltuitoare, ”femeia care te ruinează”.

Tema textului narativ studiat este familia și iubirea.

Prima secvență cu care putem demonstra tema familie în acest roman studiat este relația
între Felix și Otilia. Moș Costache este tata vitregă a lui Otiliei, iar Felix este nepotul lui Costache. Din
acest fapt reiese conflictul, relevantă pentru tema paternității (trăsătura realismului de tip balzacian).

A doua secvență semnificativă pentru tema iubirelor este ultimul capitol al romanului. Otilia,
în ultimul capitol, îi promite pentru Felix că se vor căsători: ”nu ne putem căsători acum, (...) o
dovadă că te iubesc, am venit la tine. Putem fi bărbat și soție fără binecuvântarea lui popa Țuică.”;
dar, până când Felix se trezește, Otilia se căsătorește cu Pascalopol și pleacă împreună la Paris. Felix
devine doctor, apoi profesor universitar și se căsătorește bine, intrând în cercuri înalte. Se întâlnește
cu Pascalopol în tren și află că acesta a divorțat de Otilia, fiind acum căsătorită cu un om bogat din
Buenos Aires. Fotografia arătată nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioară Otilia. Această este
relevante pentru tema romanului realist de tip balzacian.

Două elemente de structură. De compoziție și de limbaj, semnificative pentru textului narativ

studiat este titlul și simetria incipit – final.

Primul element de structură, de compoziție și de limbaj semnificative pentru textului narativ

studiat este titlul. Titlul inițial ”Părinții Otiliei” sugerează tema paternității, iar acest a fost schimbat
din motivul editoral la titlul ”Enigma Otiliei” sugerează enigmatica personajelor principal. Acest este
relevantă din perspectiva realismului de tip balzacian.
 A doua element de structură, de compoziție și de limbaj semnificative pentru textului narativ
studiat este simetria incipit final. Romanul începe cu propoziția ”Aici nu stă nimeni.” și cu descrierea
casa lui moș Costache: o casă luxoasă, cu doi cal albi și trăsură, plin cu viața. Sfârșitul romanului
prezintă o casă părăsită, țn ruinș, cu o atmosferă ”bântuită”. Această este semnificativă la prezentare
ciclicitatea vieții, din perspectiva lui Felix Sima (maturizarea).

În concluzie, ”Enigma Otiliei”, de George Cșlinescu este un roman realist de tip balzacian, cu
tema familiei, iubirea adolescentă. Moștenirea, averea, paternitatea, și prezintă o femeia frumoasă și
enigmatică.