Este un roman de tip obiectiv, realist, aparut in

anul 1938.

Titlul romanului initial a fost “Parintii Otiliei”

dar editorul la schimbat in “Enigma Otiliei” pentru
ca i s-a parut mai sonor.

Tema fundamentala a romanului o reprezinta

existent societatii burgheze bucurestene la
inceputul sec al 20-lea. Aceasta tema se dezvolta
pe patru arii tematice:

tema mostenirii, care este de factura

balzaciana si genereaza conflictul
economic;
tema paternitatii, din care decurge
conflictul moral si este tot de factura
balzaciana;
tema parvenirii genereaza in alt conflict moral si este tot de factura
balzaciana;
tema iubirii care genereaza un conflict de natura psihologica.

Actiunea romanului se organizeaza pe douazeci de capitole fara titlu, care se

succed chronologic. Un principiu compozitional al romanului este cel al simetriei
si al circularitatii. Astfel simetria incipit-final se realizeaza prin descrierea
strazii Antim si a casei lui Costache Giurgiuveanu din perspectiva lui Felix in
momente diferite ale existentei sale; in adolescenta si 10 ani mai tarziu.

Un alt principiu compozitional este cel al contrapunctului. Casei lui

Giurgiuveanu din strada Antim i se opune casa din Calea Victoriei, iar decorului
citadin i se opune peisajul din Campia Baraganului.

Structura romanului insumeaza trei planuri epice: planul care urmareste

destinul familiilor Giurgiuveanu si Tulea dar si al lui Stanica Ratiu. Acest plan se
ordoneaza in jurul mostenirii si al peternitatii. Al doilea plan narativ este centrat
pe tema iubirii dintre Felix si Otilia, doi tineri surprinsi in vedenire. Lor li se
adauga si Leonida Pascalopol, care traieste o poveste de iubire tarzie. Al treilea
plan narativ are caracter monografic si surprinde existenta burgheziei
bucurestene la inceputul secolului al 20-lea.
 Perspectiva narativa este obiectiva naratiunea facandu-se la persoana a treia
de catre un narator omniscient si omnipresent care nu se implica in faptele
prezentate. El ofera cititorului o perspectiva exterioara asupra evenimentelor,
surprinde emotiile si trasaturile personajelor, anticipeaza evenimentele si face
retrospective.

Ca moduri de expunere, autorul foloseste naratiunea, descrierea si dialogul.

Descrierile sunt minutioase, prezentand cadrul desfasurarii actiunilor,
vestimentatia personajelor, fizionomia lor.

Fiind un roman realist, autorul are in vedere reprezentarea veridica a

realitatii.

Realismul este balzacian, scriitorul insistand asupra descrierii modului

ambient, a strazii Antim si a caselor de pe aceasta strada, dar si asupra casei lui
Costache Giurgiuveanu. Sub tema mostenirii, dar si situarea exacta in timp si in
spatiu. Astfel, actiunea debuteaza intr-o seara de iubire, anul 1909.

Elementele clasicismului care apar in roman sunt realizarea unor personaje

care au o trasatura dominanta de caracter si prezenta triunghiului conjugal.

Elementele romantice prezente in roman sunt antitezele intre cuplu de

inocenti, Felix-Otilia si cei din familia Tulea, descrierea campiei Baraganului,
motivul orfanului.

Personajele romanului sunt caractere deplin si definitive conturate, cele mai

multe statice. Felix si Otilia evolueaza si din aceasta cauza , romanul poate fi
citit ca un bildungsroman.

Portretul fizic surprinde amprenta destramarii sufletesti asupra trasaturilor.

Descrierea ticurilor nervoase, verbale, a gestului semnificativ si definitoriu
intregeste portretul fizic .

De asemenea, descrierea vestimentatiei si a mediului in care traiesc

personajele contribuie la stabilirea trasaturilor lor.

Personajele romanului reprezinta tipuri, astfel, Costache Giurgiuveanu este

tipul avarului. Sora sa, Aglae este asa cum o caracterizeaza doctoral Weissman,
“baba absoluta, fara cusur, in rau”. Leonida Pascalopol este tipul omului chic.
Aurica este “fata batrana” aflata in permanenta in cautarea unui sot. Felix este
tipul orfanului, al intelectualului. El este prezentat in antiteza cu Titi. Desi,
amandoi au depasit adolescenta intrand in maturitate, Titi este psihic retardat,
leganatul fiind un semn. Tatal sau Simion Tulea este marcat de dementa, el este
victima tineretii sale destrabalate. Lui ii sunt atribuite trasaturile feminine
purtand broboada si brodand la gherghef.
 El nu si-a indeplinit rolul de parinte, refuzul de a o recunoaste pe Olimpia
drept fiica lui, exprimand un adevar.

Sanica Ratiu este tipul arivistului “licheaua simpatica”, avocatul fara proces,
adaptabil si profitor.

Otilia este cel mai reprezentativ personaj feminin din literatura romana.
Pascalopol, ea este femeia ideala, ce imbina farmecul copilaresc-adolescentin cu
gratia rafinata a femeii. Ea este prezentata in antiteza cu Aurica, care, este un
esec al naturii, este feminitatea caricaturata care, se fardeaza grotesc si aspira
la maritis. In acest sens, aplica retete considerate sigure pentru cucerirea
barbatilor si inregistreaza esec dupa esec.

Incipitul romanului este de factura balzaciana remarcandu-se precizia in

fixarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, prin tehnica detaliului
semnificativ. Arhitectura este portretul unei descrieri minutioase, care
anticipeaza trasaturile dominante ale mediului evocat in roman. Incultura
locuitorilor de pe strada Antim este sugerata de amestecul de stiluri
arhitectonice incompatibile, iar zgarcenia lor reiese din casele mici, cu
ornamente materiale ieftine.

Imitarea arhitecturii clasice demonstreaza simbolismul locuitorilor, iar

urmele umezelii, impresia de paragina, sugereaza delasarea lor.

Atentia autorului se fixeaza asupra unei case cu “aspect bizar” ce anunta

avaritia proprietarului, peretii fiind grosolani tencuiti si zugraviti cu sablonul. De
asemenea scara scartaia, giurgiuvelele erau din lemn unflat si descleiat. Patruns
in locuinte, Felix il cunoaste pe unchiul sau care il intampina cu replica “Aici nu
sta nimeni”. Reuniunea familiei in jurul mesei de table prilejuieste prezentarea
personajelor in ipostaze definitorii, surprinderea relatiilor si a conflictelor. Sunt
realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si
fiziologice, care sugereaza trasaturi de caracter. Personajele romanului sunt
caractere definitiv conturate, cu exceptia celor doi tineri, Felix si Otilia care
sunt prezentati in evolutie.