COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ

PRINCIPII DE COOPERARE:

1. PREEMINENȚA DREPTULUI INTERNAȚIONAL

Este principiul conform căruia în materie de cooperare internațională penală, regulile

derivate din instrumente juridice internaționale la care România este parte au prioritate față de
actele normative interne. (Art. 11 Constituția României, art. 148 alin(2) Constituția României,
art. 548 Codul de Procedură Penală)

2. NE BIS IN IDEM

Este principiul care statuează că mecanismul de cooperare internațională nu poate fi

derulat dacă persoana vizată a fost deja judecată într-un alt stat pentru infracțiunea ce motivează
solicitarea de cooperare.

Cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt
stat, s-a desfășurat un proces pentru aceeași faptă și:

 Printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;
 Printr-o hotărâre definitivă persoana a fost condamnată, iar pedeapsa aplicată a fost
executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii;
 Printr-o hotărâre definitivă s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea
aplicării pedepsei, iar termenele prevăzute de art.82 alin(3) și art.84 CP au expirat fără a
interveni revocarea sau anularea renunțării sau amânării aplicării pedepsei.

3. AUT DEDERE, AUT JUDICARE (fie predai, fie judeci )

Conform acestui principiu, dacă un stat a refuzat cooperarea judiciară internațională cu

un alt stat, atunci are obligația de a supune cauza spre urmărire penală și judecată propriilor sale
autorități judiciare.

1
 4. PRINCIPIUL SPECIALITĂȚII

Este principiul care statuează că persoana vizată printr-un mecanism de cooperare

internațională nu va putea fi urmărită sau judecată și nici nu va putea fi supusă unei pedepse
pentru o altă faptă decât cea care a motivat predarea, dacă acea faptă a fost comisă anterior
transferului către statul care a solicitat-o. De la acest principiu, există și excepții:

 Persoana vizată va putea fi urmărită penal și judecată în România și pentru alte fapte
anterioare predării în anumite situații:

 Statul care a predat-o consimte la aceasta;

 Persoana vizată a renunțat benevol și în cunoștință de cauză la regula specialității;
 Persoana nu a părăsit teritoriul României în 45 de zile de la liberarea sa definitivă, după
derularea procedurilor care au motivat predarea către țara noastră, deși a avut
posibilitatea să o facă;
 Persoana extrădată a părăsit teritoriul României înainte de a se fi împlinit 45 de zile de la
liberarea sa definitivă după derularea procedurilor care au motivat predarea către țara
noastră, dacă a revenit ulterior în România.

EXTRĂDAREA PASIVĂ (Art.18-60 din Legea 302/2004)

Extrădarea pasivă este procedura prin care un stat străin solicită statului Român să-i
predea o persoană aflată pe teritoriul României, întrucât acea persoană este urmărită penal,
trimisă în judecată sau trebuie să execute o pedeapsă, o măsură de siguranță, sau o altă hotărâre a
instanței penale în statul străin solicitant.

 SITUAȚIA STRĂINILOR ȘI APATRIZILOR:

Regula este că poate fi extrădat din România orice străin sau apatrid vizat de un proces
penal sau sancționat penal în statul străin solicitant. De la această regula, există și excepții:

 Dacă persoana se bucură în România de imunitate de jurisdicție în condițiile și limitele

stabilite prin convenții, tratate etc.
 Dacă sunt solicitanți de azil, beneficiari ai statutului de „refugiat” , sau ai protecției
subsidiare în România;

2
  Dacă persoanele sunt în România ca urmare a citării lor din străinătate la solicitarea
autorităților judiciare române spre a fi audiați ca suspecți, persoane vătămate etc.

 SITUAȚIA CETĂȚENILOR ROMÂNI:

În cazul acestora, regula este că nu pot fi extrădați din România. De la această regulă,
există următoarele excepții stabilite în baza convențiilor internaționale multilaterale la care statul
Român este parte și pe bază de reciprocitate:

1. Fie domiciliază pe teritoriul statului străin solicitant la data formulării cererii de

extrădare;
2. Fie au și cetățenia statului străin solicitant.

 DUBLA INCRIMINARE:

Prin excepție, extrădarea poate fi acordată chiar dacă fapta nu este infracțiune potrivit legii
române, dacă România a acceptat această derogare.

 NATURA INFRACȚIUNII:

Extrădarea din România poate fi acordată pentru orice infracțiune, cu următoarele excepții:

 Infracțiuni de natură politică, inclusiv cele conexe acestora;

 Infracțiuni militare care nu constituie infracțiuni de drept comun (dezertarea,
insubordonarea, încălcarea consemnului).

EXTRĂDAREA ACTIVĂ (Art. 61-75 din Legea 302/2004)

Extrădarea activă este procedura prin care statul Român solicită unui stat străin să îi
predea o persoană aflată pe teritoriul statului străin pentru că pe numele acelei peroane s-a emis
în România un mandat de arestare preventivă, un mandat de executare a pedepsei detențiunii pe
viață sau închisorii, sau i s-a aplicat persoanei o măsură educativă privativă de libertate de către
instanțele române.