UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT
ANUL III, GRUPA III
STUDENT: PAVEL ALEXANDRA-FLORENTINA

EXPULZAREA ŞI EXTRĂDAREA
 Expulzarea - Definiție, Proceduri și Implicații

Expulzarea este o măsură administrativă sau juridică prin care o persoană străină este
îndepărtată sau deportată dintr-o țară în care se află. Această acțiune este luată de către
autoritățile naționale în cazurile în care persoana respectivă încalcă legislația sau normele
imigrației, sau prezintă un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică. În acest
referat, vom explora procedurile de expulzare și implicațiile acestui proces.
I. Bazele legale ale expulzării: Expulzarea se bazează pe legislația internă a fiecărei țări.
Fiecare stat suveran are dreptul să controleze accesul și șederea străinilor pe teritoriul său
și să ia măsuri pentru expulzarea acestora în conformitate cu legile și normele sale. Legislația
imigrației și azilului reglementează condițiile și procedurile pentru expulzare.
II. Motivele pentru expulzare: Există mai multe motive pentru care o persoană poate fi
expulzată:
1. Încălcarea legilor imigrației: Persoanele care intră sau rămân ilegal într-o țară pot fi
expulzate. De asemenea, cei care nu respectă condițiile legale de ședere sau lucrează
fără autorizație pot fi supuși expulzării.
2. Infracțiuni grave: Străinii care comit infracțiuni grave, cum ar fi violența sau traficul
de droguri, pot fi expulzați în baza legilor penale ale țării gazdă.
3. Amenințarea securității naționale: Dacă o persoană este considerată o amenințare
pentru securitatea națională sau pentru ordinea publică, autoritățile pot dispune
expulzarea sa.
4. Lipsa documentelor legale: Persoanele care nu au documentele legale necesare pentru
ședere sau care refuză să coopereze în vederea obținerii acestor documente pot fi
expulzate.
III. Procedura de expulzare: Procesul de expulzare implică de obicei următoarele etape:
1. Decizia autorităților: Autoritățile competente analizează cazul și iau o decizie cu
privire la expulzare. Această decizie poate fi luată de către instanțe judiciare,
autoritățile de imigrație sau alte organisme competente.
2. Comunicarea deciziei: Persoanei vizate i se comunică decizia de expulzare, precum și
motivele și termenele pentru executarea acesteia.
3. Contestarea deciziei: Persoana expulzată are dreptul de a contesta decizia de
expulzare în fața instanțelor de justiție sau a altor organisme competente. Acest lucru
poate implica depunerea unui recurs sau a unei plângeri administrative în termenul
stabilit de lege. Contestarea poate fi bazată pe motive precum încălcarea drepturilor
fundamentale, fapte greșit atribuite sau riscul de persecuție în țara de destinație.
 4. Ordinul de expulzare și procedura de executare: După epuizarea tuturor căilor de
atac, autoritățile emit un ordin de expulzare. Acesta stabilește modalitatea de
executare a expulzării și termenele impuse. Autoritățile pot organiza escortarea
persoanei către graniță sau pot acorda un termen pentru ca persoana să părăsească
țara voluntar.
5. Executarea expulzării: Expulzarea poate fi efectuată prin escortarea persoanei la
graniță sau prin îmbarcarea sa pe un mijloc de transport către țara de origine sau
către o altă destinație. Procedurile de executare pot varia în funcție de legislația și
practicile fiecărei țări și pot implica colaborarea cu autoritățile țării de destinație.
IV. Implicațiile expulzării:
1. Impact asupra individului: Expulzarea poate avea consecințe grave asupra persoanei
vizate. Aceasta poate duce la separarea de familie și prieteni, pierderea locului de
muncă, dificultăți financiare și restricții de călătorie în viitor. De asemenea, poate fi
asociată cu stigmatizare și dificultăți în reîntegrarea în țara de origine.
2. Relațiile internaționale: Expulzările pot afecta relațiile dintre state. Aceste acțiuni pot
crea tensiuni diplomatice și pot afecta cooperarea în diverse domenii. Este important
ca statele să acționeze în conformitate cu tratatele și acordurile internaționale în
procesul de expulzare pentru a evita escaladarea conflictelor.
3. Drepturile omului: Expulzarea trebuie să respecte drepturile fundamentale ale
persoanei vizate, cum ar fi dreptul la viață privată și de familie, dreptul la protecție
împotriva torturii și tratamentelor inumane sau degradante și dreptul la un proces
echitabil. Este important ca statele să garanteze că expulzarea nu contravine acestor
drepturi și să ofere posibilități de contestare și recurs.
Concluzie: Expulzarea este o măsură administrativă sau juridică prin care o
persoană străină este îndepărtată sau deportată dintr-o țară. Procedurile de expulzare
implică o serie de etape, inclusiv luarea deciziei, comunicarea deciziei, contestarea și
executarea expulzării. Expulzarea poate avea consecințe semnificative asupra persoanei
vizate și poate afecta relațiile internaționale și respectarea drepturilor omului. Este esențial
ca statele să acționeze în conformitate cu legislația și tratatele internaționale pentru a asigura
că procesul de expulzare respectă drepturile fundamentale și evită escaladarea conflictelor.
 Extradarea - Procedura și implicările sale

Extradarea este un proces legal prin care o persoană acuzată sau condamnată pentru
comiterea unei infracțiuni într-o țară este transferată către alta pentru a fi judecată sau a
executa o pedeapsă. Este un mecanism juridic important utilizat pentru a asigura justiția și
pentru a preveni evitarea pedepsei prin fugă într-o altă jurisdicție.
I. Bazele legale ale extrădării: Extradarea se bazează pe acorduri internaționale, tratate
bilaterale sau legislația internă a fiecărei țări. Tratatele internaționale precum Convenția
Națiunilor Unite împotriva Criminalității Transnaționale Organizate sau Tratatul de
Extradare între Statele Unite și Regatul Unit reglementează procedurile de extrădare între
state. În plus, multe țări au legi naționale care să reglementeze extrădarea și să stabilească
condițiile în care o persoană poate fi extrădată.
II. Cererea de extrădare: Procesul de extrădare începe de obicei cu o cerere oficială de
extrădare emisă de țara care solicită extrădarea unei persoane. Cererea trebuie să conțină
informații detaliate despre infracțiunea comisă, probele relevante și o descriere clară a
persoanei căutate. În unele cazuri, este necesară și prezentarea unui mandat de arestare emis
de către autoritățile solicitante.
III. Evaluarea cererii de extrădare: Țara căreia i se adresează cererea de extrădare
analizează legalitatea și temeinicia cererii. Aceasta implică verificarea dacă infracțiunea
pentru care se cere extrădarea este considerată o infracțiune și în țara care primește cererea
și dacă există suficiente dovezi pentru a susține acuzațiile. De asemenea, se verifică dacă
cererea de extrădare îndeplinește condițiile prevăzute de tratatele sau legile aplicabile.
IV. Audierea și decizia de extrădare: În multe cazuri, procedura de extrădare implică o
audiere în instanță, în care judecătorii evaluează probele prezentate de ambele părți și
argumentele juridice. Judecătorii iau în considerare, de asemenea, posibilele încălcări ale
drepturilor fundamentale ale persoanei căutate, cum ar fi tortura sau tratamentele inumane.
În final, judecătorii decid dacă extrădarea trebuie să aibă loc sau nu.
V. Executarea extrădării:
După ce cererea de extrădare este aprobată de către țara căreia i se adresează, se
procedează la executarea extrădării. Acest proces implică transferul efectiv al persoanei
căutate către țara solicitantă. Iată câțiva pași cheie în executarea extrădării:
1. Arestarea și detenția: După ce cererea de extrădare este aprobată, autoritățile din
țara căreia i se adresează cererea vor proceda la arestarea și detenția persoanei
căutate. Aceasta se face pentru a asigura că persoana nu evadează sau nu reprezintă
un pericol pentru societate în timpul procesului de extrădare.
2. Procedurile legale: În timpul detenției, persoana căutată are dreptul de a fi informată
despre motivele arestării și de a fi prezentată în fața unui judecător. În unele
jurisdicții, poate fi organizată o audiere pentru a examina legalitatea și temeinicia
 arestării și pentru a se asigura că drepturile fundamentale ale persoanei sunt
respectate.
3. Procedura de transfer: După ce procedurile legale sunt finalizate, se organizează
transferul persoanei căutate către țara solicitantă. Acest lucru poate implica
escortarea persoanei de către agenți de poliție sau agenți specializați în extrădare,
care se vor ocupa de transferul în siguranță. Transferul poate fi efectuat prin mijloace
aeriene, maritime sau terestre, în funcție de circumstanțe și acordurile bilaterale
existente.
4. Predarea persoanei: Odată ce persoana căutată ajunge în țara solicitantă, autoritățile
acesteia preiau controlul asupra acesteia. Persoana va fi adusă în fața instanței pentru
a fi judecată în conformitate cu legea țării respective. În cazul în care persoana este
extrădată pentru a executa o pedeapsă, aceasta va fi transferată într-un loc de
detenție corespunzător.
5. Monitorizarea respectării drepturilor: În timpul procesului de transfer și în timpul
detenției în țara solicitantă, este important ca drepturile fundamentale ale persoanei
să fie respectate. Monitorizarea respectării acestor drepturi poate fi realizată de către
organizații internaționale, organisme de supraveghere a drepturilor omului sau de
către reprezentanții consulatelor sau ambasadelor din țara căreia persoana aparține.

Executarea extrădării implică etape importante precum arestarea și detenția,

procedurile legale, transferul și predarea persoanei către țara solicitantă. Este esențial ca
acest proces să respecte drepturile
VI. Implicațiile extrădării:
1. Protecția drepturilor individuale: În timpul procesului de extrădare, este important
ca țara care primește cererea să asigure că drepturile fundamentale ale persoanei
căutate sunt respectate. Aceasta include dreptul la un proces echitabil, dreptul la
apărare, dreptul la asistență juridică și dreptul de a nu fi supus torturii sau
tratamentelor inumane.
2. Coordonarea și cooperarea internațională: Extradarea implică o strânsă colaborare
între autoritățile din țările implicate. Este necesară schimbul de informații,
cooperarea judiciară și respectarea procedurilor legale pentru a facilita transferul
persoanei căutate. Aceasta evidențiază importanța cooperării internaționale în lupta
împotriva criminalității transnaționale.
3. Soarta persoanei extradate: Odată ce extrădarea a fost aprobată și executată,
persoana căutată este transferată în țara solicitantă pentru a fi judecată sau a executa
o pedeapsă. Soarta acesteia depinde de sistemul juridic al țării solicitante și de natura
infracțiunii pentru care este acuzată sau condamnată. Poate fi judecată și, în caz de
condamnare, poate fi supusă pedepsei corespunzătoare.
 4. Impactul asupra relațiilor internaționale: Extradarea poate avea un impact
semnificativ asupra relațiilor bilaterale și internaționale dintre țările implicate.
Modul în care o țară gestionează cererile de extrădare, respectă drepturile
individuale și cooperează în mod eficient poate influența relațiile cu alte state și poate
afecta nivelul de încredere reciprocă.
Concluzie: Extradarea este un mecanism important în asigurarea justiției și în lupta
împotriva criminalității transnaționale. Prin intermediul acordurilor internaționale și a
legislației naționale, acest proces facilitează transferul persoanelor căutate între țări pentru
a fi judecate sau pedepsite conform legii. Cu toate acestea, este esențial ca procedurile de
extrădare să respecte drepturile fundamentale ale persoanei căutate și să fie în concordanță
cu principiile de justiție și echitate.

Bibliografie:
https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/EXPULZAREA69.php
https://www.academia.edu/39554307/EXTRADAREA_INSTITUTIE_DE_DREPT_PENAL