Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un aspect din ce în ce mai supus studiilor sociologice este consumul de alcool de cǎtre
adolescenți şi relația cu comportamentul deviant. Această relație ,,s-a constituit într-o temǎ
importantă de cercetare în domeniul criminologiei. În cadrul ei, punctul de pornire a fost teoria
conform cǎreia devianța este produsul final al unor cauze de ordin intern și extern față de individ,
cum ar fi: sărăcia, caracteristi-cele genetice, deficiențele mentale, anturajele nepotrivite, etc.”
(Pieleanu, 1999:25).Toate precizǎrile anterioare sunt o încercare de a identifica cauzele
agresivitǎții scolare.
Agresorii prezintă o nevoie puternică de a-i domina pe alții și o atitudine pozitivă față de
violență, ceea ce îi determină să rănească pe cineva, de preferat o singură țintă. În general, chiar
și în absența martorilor, este puțin probabil sǎ fie ținta unui atac o persoanǎ care face parte dintr-
un grup sau are prieteni; prietenia are un rol protector, copiii agresivi alegându-și ca victime pe
cei retraşi sau cei pe cei nou veniți în grup. Școala se dovedeşte ineficientă în demersul de
schimbare a comportamentului acelora dintre elevi care devin agresori, neavând programe pentru
recuperarea victimelor, pentru a le încuraja pe acestea sǎ se ridice împotriva actelor de acest gen.
Nu existǎ şcoală lipsită de devianța, dar importantă este metoda, procedura pe care școala o
aplică în astfel de cazuri.
Un termen folosit des în cercetarea socială este cel de bullying(Olweus,1993) care este
utilizat în cazul în care ,,acelaşi elev este obiectul unor vexațiuni repetate. Termenul desemnează
un raport de persecuție: victima este hărțuită,umilitǎ,jefuitǎ în mod repetat, terorizată" (Cusson,
2006: 95). Actele de bullying din spațiul școlar pot lua mai multe forme, unele sunt directe,
abuzuri fizice,lovituri,altele sunt verbale, precum acordarea de porecle, batjocură; cele indirecte
sunt îndeosebi bârfa şi zvonurile, a-i vorbi pe alții de rău sau a-i exclude din grup.
Mobbingul se referă la atacuri în grup, produse de copii asupra unui alt copil, actualmente
sensul acestui termen este acoperit de noțiunea de bullying care se referǎ atât la atacurile/
terorizarea/intimidarea în grup, cât și la nivel individual.Pentru a completa, spunem că bullying-
ul este un gen de violență pe termen lung,atât fizică, cât și psihică, inițiată de un individ sau grup
și direcționată împotriva altui individ care nu se poate apăra în contextul respectiv (Soitu,
Hăvârneanu,2001:32). Dupǎ terminologie putem vorbi chiar și de copilul terorist. lată cum îl
caracterizează Shapiro şi Skinulis (2012:94): ,,Copilul terorist își proiecteazǎ umbra
amenințătoare asupra multor terenuri de joacă. Este genul de copil căruia îi place să-i intimideze
pe cei din jur, mai ales dacă sunt mai mici decât el. (...). Copiii de felul acesta se simt adesea
terorizați și manipulați ei înşiși.
Devianța școlară poate apărea dintr-o serie de motive, inclusiv factori personali, familiali și
sociali. Unele dintre motivele comune ale comportamentului deviant școlar includ:
1. Probleme personale sau de dezvoltare: Unii elevi pot să se confrunte cu probleme de sănătate
mintală, stres sau anxietate, care îi determină să adopte comportamente deviante pentru a face
față acestor probleme.
2. Probleme familiale: Un mediu familial instabil, lipsa de sprijin din partea părinților sau
expunerea la comportamente deviante în familie pot contribui la comportamentul deviant al unui
elev.
Devianța școlară poate avea consecințe grave, atât pentru elevi, cât și pentru comunitatea școlară.
Aceasta poate afecta dezvoltarea academică, relațiile sociale, siguranța și bunăstarea generală a
elevilor. Prin urmare, școlile și comunitățile lucrează împreună pentru a dezvolta strategii de
prevenire și control a devianței școlare, precum cele menționate în răspunsurile anterioare, pentru
a aborda această problemă într-un mod eficient.
Devianța școlară reprezintă comportamentele sau acțiunile care contravin regulilor, normelor sau
valorilor instituției școlare. Aceste comportamente pot varia de la absența la școală la tulburări de
conduită mai grave, cum ar fi violența sau consumul de droguri. Este o problemă complexă care
afectează atât elevii, cât și cadrele didactice, precum și sistemul educațional în ansamblu. Prin
urmare, prevenirea și controlul devianței școlare au devenit prioritare în domeniul educației.
Prevenirea devianței școlare: 1. Promovarea unui mediu școlar sigur și susținător: Școlile ar
trebui să creeze un mediu în care elevii se simt în siguranță și acceptați. Programelor de
prevenire ar trebui să includă abordări pentru combaterea hărțuirii, a violenței și a discriminării.
2. Educația în valori și etică: Dezvoltarea unor programe educaționale care promovează valorile
și etica în școli poate ajuta elevii să înțeleagă importanța comportamentului corect și a
respectului față de ceilalți. 3. Consiliere și suport emoțional: Consilierii școlari pot oferi suport
emoțional și psihologic elevilor care se confruntă cu dificultăți. Identificarea și intervenția
timpurie pot preveni escaladarea comportamentelor deviante. 4. Implicarea părinților: Părinții au
un rol crucial în prevenirea devianței școlare. Comunicarea regulată între școală și familie poate
ajuta la identificarea și soluționarea problemelor. Controlul devianței școlare: 1. Coduri de
conduită școlară și reguli clare: Instituirea regulilor clare și a unui cod de conduită în școală
poate oferi elevilor și cadrelor didactice un cadru de referință pentru comportamentul așteptat. 2.
Consecințe pentru comportamentul deviant: Este important ca școlile să stabilească consecințe
adecvate pentru comportamentul deviant. Acestea pot varia de la avertismente și măsuri de
disciplină până la consiliere sau intervenții mai profunde. 3. Monitorizarea și intervenția
timpurie: Prin monitorizarea constantă a comportamentului elevilor, școlile pot interveni la timp
pentru a preveni escaladarea problemelor. Serviciile de consiliere și sprijinul psihologic pot fi
esențiale. 4. Cooperarea cu comunitatea: Colaborarea cu agențiile comunitare, cum ar fi poliția,
serviciile sociale și organizațiile non-guvernamentale, poate ajuta la gestionarea problemelor de
devianță școlară care depășesc capacitățile școlii.
Devianța școlară poate avea consecințe semnificative asupra dezvoltării și succesului elevilor.
Prin implementarea unor strategii de prevenire și control, școlile pot contribui la crearea unui
mediu educațional mai sigur și mai eficient, care să faciliteze dezvoltarea armonioasă a tinerilor
și să promoveze valori sociale pozitive.
Tipuri de devianță școlară:
1. Devianța școlară poate lua multe forme. Aceasta poate include: - absenteismul - hărțuirea; -
huliganismul; - consumul de droguri sau alcool; - violența; - furtul sau vandalismul. Este
important să se înțeleagă varietatea acestor comportamente pentru a le aborda corespunzător.
2. Efectele devianței școlare: Comportamentele deviante pot avea consecințe negative asupra
dezvoltării academice, sociale și emoționale a elevilor. Acestea pot duce la scăderea
performanțelor școlare, la ostracizarea socială, la stres și la riscul de a intra pe o traiectorie de
comportament criminal sau antisocial.
3. Abordarea individuală: Fiecare caz de devianță școlară este unic, și de aceea intervențiile ar
trebui să fie personalizate. Înțelegerea circumstanțelor specifice și a nevoilor elevului deviant
este esențială pentru succesul programelor de prevenire și control.
Principalii factori care ar putea preveni devianța școlarǎ se concentreazǎ în jurul unor
concepte precum comunicarea (profesori-elevi-pǎrinți) şi personalitate/caracter. După cum a fost
subliniat și pe parcursul studiului, o comunicare permanentă și corectă între cei trei agenți
anterior amintiți ar facilita construcția unei personalități puternice a elevului, în concordanță cu
normele sociale. Un mediu confortabil și o atenție corespunzătoare din partea familiei și a
cadrelor didactice au un rol extrem de important în prevenția faptelor deviante. Aproximativ un
sfert dintre tinerii chestionați au clasat pe prima poziție comunicarea profesor - elev (22,6%), în
timp ce unul din sapte subiecți a menționat comunicarea dintre parinți si elevi (14,4%). Ultimul
procentaj precizat se află la o distanțã foarte scăzută (nesemnificativă din punct de vedere
statistic de doar 0,3%) față de cea de-a doua poziție ocupatǎ de respondenții care au punctat
importanta personalității/ caracterului elevului în prevenirea actelor deviante în mediul şcolar.
Cele mai invocate forme de devianțǎ care sunt corelate cu lipsa de adaptare la mediul scolar sunt
lipsa de respect pentru cadrele didactice din scoalǎ, abandonul şcolar şi lipsa de atenție în timpul
activităților didactice/ neglijenta/neefectuarea temelor.
Principalele forme de devianță scolarǎ care sunt încadrate în rândul faptelor delincvente sau
penale sunt: impunerea aşa zisei taxe de protecție de la colegii de şcoală, atitudinal-verbală fațǎ
de profesori/ colegi si consumul de substante etnobotanice şi droguri în incinta sau proximitatea
şcolii.
În opinia cadrelor didactice, pincipalii factori care stau la baza însuşirii comportamentelor
deviante sunt exteriori mediului şcolar, fiind mai degrabǎ influențați de familie, grupul informal,
mass-media sau predispozițiile elevului cauzate de personalitatea acestuia.
Potrivit opiniei profesorilor chestionați, cei mai importanți factori care contribuie la declanşarea
atitudinilor și comportamentelor deviante în școalǎ sunt:anturajul din şcoalǎ/ proximitatea şcolii
(79.7%), gradul de implicare al părinților in mediul şcolar si comunicarea acestora cu profesorii
(75%), modul în care rǎspund părinții la conduita deviantă a elevilor și influența mass-media
asupra comportamentelor elevilor-fiecare cu 68.8 procente. Ultimele poziții în rândul factorilor
declansatori pentru conduitele deviante sunt ocupate de: educatia religioasǎ (10.9%), oferta
educationalǎ (9.4%), sistemul de notare (7.8%) şi competitia scolarǎ între elevi (3.1%).
Manifestǎrile deviante şi de inadaptare şcolară cu cele mai grave consecinte -atât la nivel
microsocial cât și macrosocial, sunt: cazurile de violența fizicǎ(23.40%), consumul de substante
etnobotanice și droguri (10.90%) şi violenta atitudinal-verbalǎ fatǎ de profesori, colegi (9.40%) -
conform primei opțiuni a profesorilor. 78.20% dintre cadrele didactice chestionate considerǎ că
existǎ o legǎturǎîntre devianta scolarǎ şi violenta video. Principala formǎ de deviantǎ scolarǎ
determinatǎ de influența mas-media este violenta atitudinal-verbalǎ fatǎ de profesori sau colegi
(30%), fiind urmatǎ -cu procente semnificativ mai reduse, de lipsa de respect pentru cadrele
didactice din şcoalǎ (16%), violenta fizicǎ faţǎ de principalii factori din mediul şcolar (14%)şi
atitudini/ comportamente care deranjeazǎ activitǎtile didactice (12%).
1. Stabilirea unor reguli clare și a unui cod de conduită: Școlile trebuie să aibă reguli și norme de
conduită clare, astfel încât elevii să știe exact ce comportamente sunt acceptabile și ce
comportamente nu sunt tolerate.
6. Program de reintegrare: Pentru elevii care au fost implicați în comportamente deviante, se pot
dezvolta programe de reintegrare care îi ajută să se integreze înapoi în mediul școlar și să învețe
comportamentul corect.
7. Consilieri școlari și psihologi: Cadrele didactice și personalul de consiliere pot juca un rol
crucial în identificarea și gestionarea devianței școlare. Ei pot oferi suport emoțional și
intervenții pentru elevi care au nevoie de ajutor.
Controlul devianței școlare implică o abordare echilibrată între disciplină și sprijin, cu accent pe
dezvoltarea abilităților sociale și reabilitare. Scopul principal este de a ajuta elevii să-și recâștige
comportamentul adecvat și să se dezvolte într-un mediu școlar sigur și susținător.
Scopul controlului și prevenirii devianței școlare este de a asigura un mediu școlar sigur și
sănătos, în care toți elevii pot învăța și se pot dezvolta în mod optim. Aceste obiective au ca scop
principal protecția elevilor, cadrele didactice și a comunității școlare în ansamblu, precum și
facilitarea dezvoltării și succesului academic al elevilor. Scopul final al controlului și a prevenirii
devianței școlare este de a oferi fiecărui elev șansa de a se dezvolta armonios, de a obține o
educație de calitate și de a deveni cetățeni responsabili și membri activi ai societății.
Bibliografia:
Dinamica conduitelor deviante în rândul elevilor, raportata la mediul şcolar, pp. 30-127
European;
European, Iaşi.